Decizie nr.63 din 27.06.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.79a/2017 pentru controlul constituţionalităţii articolului 8 alineatul (3) din Legea nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii (prestaţiile sociale pentru copii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.79a/2017 pentru controlul

 constituţionalităţii articolului 8 alineatul (3) din Legea nr.315

 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii

(prestaţiile sociale pentru copii)

nr. 63  din  27.06.2017

 (în vigoare 27.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-450 art. 145 din 22.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 8 iunie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 8 iunie 2017, dna Maia Bănărescu, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, a adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită controlul constituţionalităţii articolului 8 alineatul (3) din Legea nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 1 ianuarie 2017 a intrat în vigoare Legea nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii, ce are ca scop asigurarea unui sprijin financiar minim din partea statului la naşterea copilului, pentru îngrijirea copilului, pentru creşterea copiilor gemeni, precum şi de suport pentru copiii adoptaţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească, inclusiv în vederea continuării studiilor.

4. Totodată, art.8 alin.(3) din Legea privind prestaţiile sociale pentru copii prevede că indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani şi indemnizaţia lunară de suport pentru creşterea până la vârsta de 3 ani a copiilor gemeni sau a mai multor copii născuţi dintr-o singură sarcină se stabilesc pentru copiii născuţi începând cu 1 ianuarie 2017.

5. Prin urmare, autorul sesizării consideră că prevederile art.8 alin.(3) din Legea privind prestaţiile sociale pentru copii contravin dispoziţiilor de la articolele 1 alin.(3), 4 alin.(1), 16, 46, 47, 49, 50 şi 54 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

“(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

“(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii.”

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

“(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori handicapaţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin lege.

(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii (M.O., 2017, nr.19-23, art.56) sunt următoarele:

Articolul 1

Obiectul şi scopul legii

“Prezenta lege stabileşte prestaţiile sociale pentru copii în scopul asigurării unui sprijin financiar minim din partea statului la naşterea copilului, pentru îngrijirea copilului, pentru creşterea copiilor gemeni, precum şi prestaţiile sociale de suport pentru copiii adoptaţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească, inclusiv în vederea continuării studiilor.”

Articolul 4

Tipul prestaţiilor sociale pentru copii

“(1) Pentru copil, la naştere, se acordă indemnizaţie unică la naşterea copilului.

(2) Pentru copil cu vârstă de până la 2 ani se acordă indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului persoanei neasigurate.

(3) Pentru copiii gemeni sau pentru mai mulţi copii născuţi dintr-o singură sarcină se acordă, pentru fiecare copil, indemnizaţie lunară de suport pentru creşterea lor până la vârsta de 3 ani.

(4) Pentru copilul rămas temporar fără ocrotire părintească şi pentru copilul rămas fără ocrotire părintească plasaţi în serviciul de tutelă/curatelă se acordă indemnizaţie lunară pentru întreţinerea copilului aflat sub tutelă/curatelă.

(5) Pentru copilul adoptat se acordă indemnizaţie lunară pentru întreţinerea copilului adoptat.

(6) Pentru copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească, precum şi pentru tinerii care, până la împlinirea vârstei de 18 ani, deţineau statutul de copil rămas fără ocrotire părintească, care îşi continuă studiile în instituţii de învăţământ profesional tehnic şi în instituţii de învăţământ superior se acordă indemnizaţie pentru continuarea studiilor.”

Articolul 5

Cuantumul prestaţiilor sociale pentru copii

“(1) Indemnizaţia unică la naşterea copilului se stabileşte în cuantum egal cu valoarea monetară a coşului minim de bunuri necesare la naşterea copilului, calculată pentru anul precedent naşterii copilului. Cuantumul indemnizaţiei unice la naşterea copilului se aprobă anual de Guvern.

(2) Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani persoanei neasigurate, indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului aflat sub tutelă/curatelă, indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului adoptat, precum şi indemnizaţia pentru continuarea studiilor se achită în cuantumul stabilit de Guvern.

(3) Indemnizaţia lunară de suport pentru creşterea până la vârsta de 3 ani a copiilor gemeni sau a mai multor copii născuţi dintr-o singură sarcină se acordă la cererea persoanelor asigurate şi a persoanelor neasigurate în cuantum de 50% din mărimea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, prevăzută pentru persoanele neasigurate conform alin.(2), la data naşterii copilului.”

Articolul 8

“[…]

(3) Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani şi indemnizaţia lunară de suport pentru creşterea până la vârsta de 3 ani a copiilor gemeni sau a mai multor copii născuţi dintr-o singură sarcină se stabilesc pentru copiii născuţi începând cu 1 ianuarie 2017.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. În motivarea sesizării, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului susţine că dispoziţiile contestate, care prevăd că indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani şi indemnizaţia lunară de suport pentru creşterea până la vârsta de 3 ani a copiilor gemeni sau a mai multor copii născuţi dintr-o singură sarcină se stabilesc în exclusivitate pentru copiii născuţi începând cu 1 ianuarie 2017, instituie un tratament diferit în raport cu copiii născuţi până la această dată. Autorul sesizării consideră că prin aceasta se încalcă principiul egalităţii, garantat de art.16 din Constituţie, şi normele constituţionale ale art.47, care instituie obligaţia statului la protecţie socială.

9. Totodată, autorul sesizării menţionează că prevederile art.8 alin.(3) din Legea privind prestaţiile sociale pentru copii încălcă dreptul la proprietate, garantat de art.46 din Constituţie şi art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană. Or, indemnizaţia lunară constituie o “speranţă legitimă” a beneficiarului, care este în drept să o pretindă lunar.

10. De asemenea, autorul sesizării susţine că prin prevederile contestate statul a admis ingerinţe care nu sunt echitabile într-o societate democratică şi care sunt contrare spiritului ocrotirii maternităţii şi interesului superior al copilului.

11. În final, autorul sesizării pretinde că prevederile art.8 alin.(3) din Legea privind prestaţiile sociale pentru copii sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(1), 16, 46, 47, 49, 50 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

13. În conformitate cu articolele 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Articolele 25 lit.i¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Avocatul Poporului pentru drepturile copilului cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Curtea menţionează că, potrivit normelor constituţionale, prerogativa Curţii este de a stabili corelaţia dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Examinând sesizarea, Curtea constată că obiectul sesizării îl constituie art.8 alin.(3) din Legea nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii, care stabileşte că:

“(3) Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani şi indemnizaţia lunară de suport pentru creşterea până la vârsta de 3 ani a copiilor gemeni sau a mai multor copii născuţi dintr-o singură sarcină se stabilesc pentru copiii născuţi începând cu 1 ianuarie 2017.”

17. Curtea observă că autorul sesizării susţine că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă articolele 1 alin.(3), 4 alin.(1), 16, 46, 47, 49, 50 şi 54 din Constituţie. În acelaşi timp, deşi sunt invocate toate aceste articole, în esenţă, autorul susţine că prin acordarea acestor categorii de indemnizaţii doar copiilor născuţi după 1 ianuarie 2017 se încalcă principiul egalităţii, dreptul la proprietate şi dreptul la protecţie socială.

18. Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a stabilit faptul că un drept social poate fi obiectul protecţiei constituţionale, garantate de articolul 46 şi, respectiv, articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică.

19. La fel, Curtea Europeană a stabilit că articolul 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie se aplică doar pentru bunurile actuale ale unei persoane. Astfel, veniturile viitoare nu pot fi considerate “bunuri”, cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja câştigat sau este sigur că va fi plătit.

20. Cu toate acestea, în anumite circumstanţe, o “speranţă legitimă” de a obţine un “bun” poate beneficia, de asemenea, de protecţia articolului 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie. Dacă interesul patrimonial în cauză este de ordinul creanţei, el nu poate fi considerat o “valoare patrimonială” decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmat printr-o jurisprudenţă bine stabilită a instanţelor (Kopecky v. Slovacia [MC], par. 52, Dumitru David şi alţii v. România, cererea nr.54577/07).

21. De asemenea, Curtea menţionează că dispoziţiile articolului 1 din Protocolul nr.1 nu îngrădesc libertatea statelor de a decide dacă trebuie sau nu să pună în aplicare vreo formă a unui sistem de securitate socială sau să aleagă tipul sau valoarea prestaţiilor pe care le oferă în cadrul unui astfel de sistem.

22. Prin urmare, având în vedere că Legea nr.315 din 23 decembrie 2016 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017, nu se poate susţine că anterior a existat o “speranţă legitimă” de a obţine prestaţiile sociale reglementate de respectiva lege.

23. În acest sens, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie. Mai mult, respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin art.16 din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care actul normativ îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate.

24. Cu referire la alegaţiile autorului sesizării privind încălcarea articolului 47 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul drepturilor sociale, iar drepturile prevăzute de articolul 47 din Constituţie nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Garanţiile sociale nu au un caracter necondiţionat, legiuitorul fiind în drept de a stabili condiţii specifice pentru exercitarea drepturilor sociale.

25. Totodată, cu referire la prevederile constituţionale cuprinse la articolul 54 alin.(1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, deoarece dispoziţiile legii criticate nu restrâng un drept dobândit anterior.

26. În contextul celor menţionate supra, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond şi urmează a fi declarată inadmisibilă.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, dna Maia Bănărescu, pentru controlul constituţionalităţii articolului 8 alineatul (3) din Legea nr.315 din 23 decembrie 2016 privind prestaţiile sociale pentru copii.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.