Decizie nr.64 din 09.04.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.216g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 2 lit.a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002, a articolului 4 alin.(1) din Legea nr.358 din 22 decembrie 2022 şi a articolului 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 (obligaţia judecătorului de a plăti contribuţii de asigurare medicală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.216g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a punctelor 2 lit. a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002,

a articolului 4 alin.(1) din Legea nr.358 din 22 decembrie 2022 şi a articolului 4

alin. (4) din Legea nr. 1585 din 27 februarie 1998

(obligaţia judecătorului de a plăti contribuţii

de asigurare medicală)

nr. 64  din  09.04.2026

 (în vigoare 09.04.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 206-209 art. 80 din 14.05.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 octombrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 aprilie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 2 lit.a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a articolului 4 alin.(1) din Legea nr.358 din 21 decembrie 2022 a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023 şi a articolului 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ridicată dl avocat Iulian Rusanovschi, în interesele dnei Maria Chiperi, în dosarul nr.3-63/2025, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Iana Talmaci de la Judecătoria Străşeni, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 23 iunie 2023, dna Maria Chiperi şi-a depus cererea de demisie din funcţia de judecător. La 4 iulie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat cererea de demisie a dnei Maria Chiperi şi a dispus eliberarea acesteia din funcţie începând cu 1 septembrie 2023.

4. La 6 septembrie 2023, dna Maria Chiperi i-a solicitat Judecătoriei Anenii Noi să-i achite indemnizaţia unică de concediere în legătură cu plecarea sa onorabilă din sistemul judecătoresc, pe baza articolului 26 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Printr-un ordin din 29 septembrie 2023, Judecătoria Anenii Noi a dispus achitarea indemnizaţiei unice de concediere, calculată pe baza formulei prevăzute de acest articol şi cu deducerea sumelor calculate cu titlu de impozit pe venit şi primă de asigurare medicală.

5. La 8 iulie 2024, dna Maria Chiperi a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Judecătoriei Anenii Noi prin care solicită să-i fie recalculate şi achitate sumele reţinute cu titlu de impozit pe venit şi primă de asigurare medicală din cuantumul indemnizaţiei unice de concediere.

6. La 23 septembrie 2025, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Iulian Rusanovschi a ridicat, în interesele dnei Maria Chiperi, excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 2 lit.a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a articolului 4 alin.(1) din Legea nr.358 din 22 decembrie 2022 a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023 şi a articolului 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

7. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Străşeni a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 46

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

[Art.116 alin.(3),(4) abrogate prin Legea nr.120 din 23.09.2021, în vigoare din 01.04.2022]

(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.

(5¹) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.358 din 22 decembrie 2022 a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023 sunt următoarele:

Articolul 4. – (1) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.1593/2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, se stabileşte în cuantum de 9,0%:

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

"[…]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

a) copiii cu vârsta de până la 18 ani;

b) elevii şi studenţii încadraţi în sistemul de învăţământ la nivelurile 3–8, conform art.12 din Codul educaţiei al Republicii Moldova, cu frecvenţă, inclusiv cei care îşi fac studiile peste hotarele ţării;

b¹) audienţii cursurilor de formare iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror;

h) gravidele, parturientele, lăuzele şi mamele care îşi îngrijesc copiii până la vârsta de 2 ani;

i) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii;

j) pensionari;

k) şomerii beneficiari de indemnizaţie de şomaj, înregistraţi la subdiviziunile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pe perioada plăţii indemnizaţiei de şomaj;

l) persoanele care îngrijesc la domiciliu o persoană cu dizabilitate severă care necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

m) părintele, inclusiv adoptiv, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, pentru perioada în care cel puţin un copil are vârsta de până la 18 ani;

n) persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social conform Legii nr.133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social;

o) beneficiarii de protecţie internaţională incluşi într-un program de integrare, pe perioada desfăşurării acestuia;

p) donator de organe în viaţă;

q) veteranii de război;

r) participanţii la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobâl;

[…]."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Anexa nr.1

Categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

în formă de contribuţie procentuală la salariu

şi la alte recompense

"2. Angajaţii, inclusiv:

a) persoanele care deţin funcţii elective ori care activează în organizaţii sindicale sau patronale, în autorităţi executive, legislative sau de drept;

[…]

4. Persoanele fizice care primesc alte recompense."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei critică omisiunea din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 de a reglementa expres obligaţia Guvernului de asumare a calităţii de asigurător în privinţa judecătorilor şi a membrilor familiilor acestora. În opinia sa, omisiunea în discuţie afectează independenţa judecătorilor, deoarece statul are responsabilitatea să garanteze condiţii adecvate pentru exercitarea funcţiei de judecător, inclusiv să acopere cheltuielile de asigurare medicală. Mai mult, autorul menţionează că articolul 31 din Legea cu privire la statutul judecătorului stabileşte că judecătorul şi membrii familiei sale beneficiază de asistenţă medicală gratuită la nivelul minim necesar şi de alte garanţii sociale prevăzute de lege. Astfel, autorul consideră că şi în domeniul asigurărilor sociale judecătorilor trebuie să le fie recunoscut statutul distinct, protejat de articolele 114 şi 116 din Constituţie.

13. De asemenea, autorul susţine că obligaţia judecătorilor şi a membrilor familiilor lor de a achita prime de asigurare medicală, prevăzută de punctul 2 lit.a) din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002, impune o sarcină financiară nejustificată, incompatibilă cu independenţa judecătorilor. Impunerea acestei sarcini pe o bază generală aplicabilă angajaţilor este incompatibilă cu natura funcţiei judiciare, care nu se bazează pe un raport de muncă, ci pe statutul ei constituţional. Astfel, aplicarea nediferenţiată a acestei norme este contrară articolului 16 din Constituţie.

14. Totodată, autorul susţine că indemnizaţia unică de concediere a judecătorului reprezintă o indemnizaţie compensatorie garantată de lege şi nu trebuie considerată un venit impozabil sau o recompensă. Astfel, deducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi a impozitului pe venit din cuantumul indemnizaţiei unice de concediere a judecătorului echivalează cu diminuarea nejustificată a unui drept garantat de lege, contrar garanţiei independenţei materiale a judecătorului.

15. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 36, 46, 47, 114 şi 116 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023, nr.358 din 21 decembrie 2022, şi din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei îl reprezintă punctele 2 lit.a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, articolul 4 alin.(1) din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023, nr.358 din 21 decembrie 2022, şi articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală. Aceste prevederi stabilesc categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în cuantum de 9, 0% pentru anul 2023 şi, respectiv, categoriile de persoane pentru care Guvernul are calitatea de asigurat.

20. Punctele 2 lit.a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi articolul 4 alin.(1) din Legea nr.358 din 21 decembrie 2022 a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023 nu au constituit anterior obiecte ale controlului de constituţionalitate.

21. În acelaşi timp, articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a constituit anterior obiectul analizei Curţii, însă din perspectiva criticilor care susţineau neconstituţionalitatea excluderii persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi care deţin licenţă de avocat din categoria persoanelor asigurate de Guvern (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023) şi neconstituţionalitatea obligaţiei persoanei din familie defavorizată care beneficiază de ajutor social şi care are calitatea de fondator al întreprinderii individuale de a se asigura în mod individual (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2025). Aşadar, pentru că sesizarea critică articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală din perspectiva încălcării principiului independenţei judecătorilor (a se vedea § 12-15), Curtea conchide că, şi în acest capăt, exigenţa lipsei unei hotărâri anterioare este îndeplinită (a se vedea DCC nr.88 din 17 iulie 2025, § 17).

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect recalcularea şi achitarea sumelor reţinute cu titlu de impozit pe venit şi primă de asigurare medicală din cuantumul indemnizaţiei unice de concediere a unei judecătoare care şi-a dat demisia în anul 2023. Astfel, Curtea admite că prevederile criticate ar putea fi relevante în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. În sesizare, autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 16 (egalitatea), 36 (dreptul la ocrotirea sănătăţii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 114 (înfăptuirea justiţiei) şi 116 (statutul judecătorilor) din Constituţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolul 16 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.113 din 26 septembrie 2023, § 18). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 15).

25. Referitor la incidenţa articolului 36 din Constituţie, Curtea reţine că autorul sesizării nu a argumentat în ce măsură prevederea contestată afectează dreptul la ocrotirea sănătăţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că simpla trimitere la această prevedere constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor la prezentarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.121 din 29 august 2025).

26. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul afirmă că indemnizaţia unică de concediere a judecătorului reprezintă un "bun", iar deducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi a impozitului pe venit din cuantumul acesteia echivalează cu diminuarea nejustificată a proprietăţii sale.

27. Curtea notează că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, nu este un drept absolut, poate suporta anumite limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, iar uneori are ca scop protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane. Astfel, obligarea la plata unor impozite şi contribuţii constituie, în principiu, o ingerinţă în dreptul constituţional la proprietate, întrucât privează persoana în cauză de un bun, şi anume de suma bănească care trebuie plătită. Totuşi, această ingerinţă în dreptul de proprietate este în general justificată, deoarece statului i se recunoaşte prerogativa de a institui şi percepe impozite şi contribuţii obligatorii (Gasus Dosier - und Fordertehchnik GmbH v. Ţărilor de Jos, 23 februarie 1995, § 59).

28. Din aceste motive, la verificarea unor norme privind impunerea la plata unor contribuţii prevăzute de lege, Curtea nu va putea efectua o analiză în fond decât dacă cuantumul acestor contribuţii este atât de mare, încât dreptul de proprietate ar fi afectat în mod nejustificat. În eventualitatea în care cuantumul contribuţiilor este rezonabil, problema în sine a existenţei contribuţiilor constituie o chestiune care ţine de marja discreţionară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituţionalitate. Legislativul beneficiază de o asemenea marjă atunci când sunt în discuţie măsurile generale de strategie economică sau socială, precum şi elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul impozitării. Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor sale, legislatorul este, în principiu, mai bine plasat decât Curtea pentru a decide ce este "în interesul public". Astfel, îi revine în primul rând legislativului să decidă asupra tipului de impozite sau de contribuţii care trebuie percepute (a se vedea, mutatis mutandis, Di Belmonte v. Italia, 16 martie 2010, § 40; Azienda Agricola Silverfunghi S.A.S. şi alţii v. Italia, 24 iunie 2014, § 102-103; DCC nr.68 din 18 mai 2021, § 19).

29. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit articolului 58 din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că protecţia dreptului de proprietate nu poate fi invocată pentru a refuza îndeplinirea obligaţiei prevăzute de articolul 58 din Constituţie (HCC nr.18 din 19 iunie 2015, § 75).

30. În acest sens, la modul abstract, Curtea nu consideră că contribuţiile pentru asigurarea medicală de 9% deduse din indemnizaţia unică de concediere a judecătorului îi afectează în mod disproporţionat dreptul de proprietate. Totodată, Curta notează că autorul nu a contestat normele care impun cuantumul contribuţiilor cu titlu de impozit pe venit.

31. Referitor la incidenţa articolului 47 din Constituţie, autorul afirmă că reţinerile din salariu în proporţie de 9% ca primă de asigurare medicală, impuse de articolul 4 alin.(1) din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023, nu garantează beneficii proporţionale, fiind inechitabile şi contrare dreptului la un nivel de trai decent.

32. Curtea reiterează că într-un domeniu ca cel al asigurărilor sociale, care implică luarea unor decizii de natură politică şi socială şi efectuarea unor aprecieri complexe, legislatorul se bucură de o anumită marjă discreţionară. Totuşi, exercitarea acestei discreţii nu este exclusă în totalitate din sfera controlului efectuat de către Curtea Constituţională. Acest control presupune să se verifice dacă legislatorul nu a depăşit limitele acestei discreţii (DCC nr.166 din 20 decembrie 2018, § 23).

33. Astfel, pentru că autorul nu a argumentat caracterul disproporţionat al cuantumului de 9 % al primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense pentru anul 2023, Curtea nu poate să reţină incidenţa articolului 47 din Constituţie în acest capăt al sesizării.

34. Cu referire la incidenţa articolelor 114 şi 116 din Constituţie, autorul afirmă că obligaţia judecătorilor şi a membrilor lor de familie de a achita prime de asigurare medicală impune o sarcină financiară nejustificată, incompatibilă cu independenţa judecătorilor.

35. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinuţ că independenţa judecătorilor are o importanţă fundamentală pentru ordinea juridică constituţională. Într-un stat guvernat de preeminenţa dreptului, principiul independenţei judecătoreşti este însoţit de mai multe garanţii, vitale pentru independenţa judiciară instituţională şi individuală şi fără de care ar fi imposibilă funcţionarea efectivă şi imparţială a instanţelor (HCC nr.38 din 7 decembrie 2021, § 55).

36. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului astfel încât aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită. Cu privire la remuneraţia judecătorului, Comisia de la Veneţia a subliniat că aceasta trebuie să corespundă statutului profesiei şi că o remuneraţie adecvată este indispensabilă pentru a proteja judecătorii de interferenţe externe (HCC nr.21 din 6 decembrie 2021, § 52). Totuşi, acest fapt nu presupune că judecătorul ar trebui să fie scutit de obligaţia de a achita prime de asigurare medicală.

37. În acest sens, Curtea notează că nimic din articolele 114 şi 116 din Constituţie nu-i impune Guvernului obligaţia să acorde asigurare medicală pe baze gratuite judecătorilor. Astfel, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, cum ar afecta plata unor contribuţii independenţa judecătorului.

38. Mai mult, obligaţia judecătorilor de a achita taxe a fost subliniată în Opinia comună a Comisiei de la Veneţia şi a Directoratului General pentru Drepturile Omului şi Statul de Drept (DGI) al Consiliului Europei referitoare la proiectul de lege cu privire la evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor. Analizând caracterul proporţional al pragului impozitelor neachitate de judecătorii supuşi verificării extraordinare, Comisia de la Veneţia şi DGI au notat că fiecare persoană este obligată să plătească taxe, în special funcţionarii publici şi mai ales judecătorii (CDL-AD(2023)005, § 78).

39. Totodată, Curtea reiterează că la baza sistemului asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală stă principiul obligativităţii, potrivit căruia cetăţenii au obligaţia de a participa la acest sistem cu o contribuţie, iar datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal de a asigura un minim gratuit de asistenţă medicală pentru populaţie (a se vedea DCC nr.68 din 27 iunie 2017, § 21). Asumarea de către Guvern a calităţii de asigurător în privinţa unor categorii de persoane vulnerabile prevăzute la articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 reprezintă o măsură pozitivă, adoptată în scopul asigurării accesului acestora la îngrijire medicală, precum şi la serviciile sociale necesare. De vreme ce domeniul protecţiei sociale implică adoptarea unor decizii de natură politică şi socială şi datorită cunoaşterii directe a societăţii şi nevoilor acesteia, legislativul şi executivul sunt în principiu cel mai bine plasate să determine cercul subiecţilor în privinţa cărora îşi asumă calitatea de asigurător (a se vedea DCC nr.140 din 26 octombrie 2023, § 31).

40. Aşadar, pentru că nu a constatat incidenţa drepturilor constituţionale invocate de autorul sesizării, Curtea nu poate analiza aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie.

41. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (3) lit.f), (4) lit.d), 37, 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 2 lit.a) şi 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a articolului 4 alin.(1) din Legea nr.358 din 22 decembrie 2022 a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2023 şi a articolului 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ridicată dl avocat Iulian Rusanovschi, în interesele dnei Maria Chiperi, în dosarul nr.3-63/2025, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.