Decizie nr.66 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.120g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 191 alin.(3) pct.3 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (liberarea provizorie sub control judiciar)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 120g/2016  privind excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor articolului 191 alin.(3) pct.3

din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

 (liberarea provizorie sub control judiciar)

nr. 66  din  12.10.2016

 (în vigoare 12.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 388-398 art. 92 din 11.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 5 octombrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “să nu meargă în locuri anume stabilite” din pct.3) alin.(3) al articolului 191 din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Ana Ursachi, în dosarul nr.1-755/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 octombrie 2016 de către completul de judecată din cadrul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău (Natalia Clevadî, Grigorii Cazacu, Tatiana Bivol), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În procedura Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, se află spre examinare cauza penală de învinuire a lui G.P. de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 285 alin.(1), 42, 285 alin.(2), 42, 285 alin.(3) din Codul penal.

4. Prin încheierile instanţei de judecată din 4 aprilie 2016, 26 aprilie 2016, 6 iunie 2016, 4 iulie 2016, 3 august 2016 şi 2 septembrie 2016, în privinţa inculpatului a fost aplicată şi prelungită măsura preventivă liberarea provizorie sub control judiciar, inclusiv cu aplicarea restricţiei prevăzute de art.191 alin.(3) pct.3) din Codul de procedură penală, şi anume restricţia de a merge în locuri anume stabilite. În acest sens, instanţa de judecată a stabilit inculpatului interdicţia de a “merge în locuri unde se petrec acţiuni de proteste în masă, care eventual ar putea derula în dezordini în masă”.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 29 septembrie 2016, inculpatul reprezentat de avocatul Ana Ursachi a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a pct.3) din alin.(3) al art.191 din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 3 octombrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

“(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”

Articolul 40

Libertatea întrunirilor

“Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M. O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 191

Liberarea provizorie sub control judiciar

“(1) Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe obligaţii prevăzute la alin.(3).

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă învinuitului, inculpatului în cazul în care există date că el va săvârşi o altă infracţiune, va încerca să influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă, să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată.

(3) Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe din următoarele obligaţii:

1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decât în condiţiile stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;

2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu;

3) să nu meargă în locuri anume stabilite;

4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este citată;

5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

6) să nu săvârşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;

7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii;

8) să predea paşaportul judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.

(4) Organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul, inculpatul liberat provizoriu efectuează controlul asupra respectării de către acesta a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată.

(5) Controlul judiciar asupra persoanei liberate provizoriu poate fi ridicat, total sau parţial, pentru motive întemeiate, în modul stabilit pentru aplicarea acestei măsuri.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că norma contestată nu asigură condiţiile de accesibilitate, previzibilitate şi claritate. Or, aceasta nu indică principiile în baza cărora sunt stabilite locurile în care învinuiţilor, inculpaţilor le este interzis să meargă.

10. De asemenea, Codul de procedură penală nu stabileşte nici un mecanism de control asupra respectării măsurii cuprinse la pct.3) din alin.(3) al art.191.

11. La fel, autorul afirmă că norma contestată încalcă dreptul la libera circulaţie şi la libertatea întrunirilor.

12. În final, autorul excepţiei pretinde că norma a cărei neconstituţionalitate se invocă încalcă articolele 23 alin.(2), 27 şi 40 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Ana Ursachi în dosarul nr.1-755/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie pct.3) alin.(3) al articolului 191 din Codul de procedură penală, potrivit căruia liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de interdicţia persoanei de a merge în locuri anume stabilite.

18. Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 23 alin.(2), 27 şi 40 din Constituţie.

19. Curtea menţionează că, potrivit prevederilor Codului de procedură penală, măsura liberării provizorii sub control judiciar este o măsură preventivă neprivativă de libertate şi constituie o alternativă a arestării preventive, ce poate fi aplicată numai faţă de persoana în privinţa căreia s-a înaintat un demers de arestare sau faţă de bănuitul, învinuitul, inculpatul care sunt deja arestaţi. Această măsură poate fi luată de către judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune şi dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (art.175 şi 191 alin.(1) din CPP).

20. În Hotărârea nr.17 din 19 mai 2016, Curtea a subliniat că această măsură preventivă constituie o ingerinţă în drepturile şi libertăţile fundamentale, precum ar fi libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată etc. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că drepturile fundamentale enunţate nu sunt absolute prin natura lor, acestea putând fi supuse unor limitări rezonabile şi proporţionale, printr-o reglementare juridică.

21. În acest sens, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, obligaţia de a purta un document de identitate, care să fie prezentat poliţiei la cerere (cauza Reyntjens c. Belgiei, decizia din 9 septembrie 1992), sau obligaţia impusă persoanei inculpate sau condamnate penal de a-şi depune paşaportul pentru a obţine punerea sa “provizorie” sau “condiţionată” în libertate (cauza X c. Germaniei, decizia din 6 martie 1984) nu sunt considerate restricţii ale dreptului la circulaţie şi constituie, în anumite condiţii, măsuri necesare asigurării ordinii publice sau pentru prevenirea săvârşirii de infracţiuni.

22. Totodată, prin hotărârea enunţată Curtea a declarat neconstituţional articolul 191 din Codul de procedură penală, în partea ce ţine de omisiunea de a reglementa termenul pentru care poate fi dispus controlul judiciar şi durata maximă a acestei măsuri şi a impus necesitatea reglementării termenului pentru care poate fi dispusă măsura preventivă – liberarea provizorie sub control judiciar. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că până la remedierea deficienţei de reglementare constatate prin hotărâre şi înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, liberarea provizorie sub control judiciar, similar altor măsuri preventive neprivative de liberate, urmează a fi dispusă de judecător pentru perioade determinate.

23. Cu referire la pretinsa neconstituţionalitate a normei contestate, sub aspectul calităţii acesteia, Curtea, în jurisprudenţa sa constantă, a subliniat că articolul 23 alin.(2) din Constituţie garantează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle sale, implicând adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile, previzibile şi clare. Astfel, pentru a corespunde celor trei criterii de calitate menţionate, textul de lege trebuie să fie formulat cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite.

24. În acelaşi timp, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (cauza S.W. c. Regatului Unit, hotărârea din 22 noiembrie 1995).

25. Curtea observă că norma contestată stabileşte generic interdicţia de a frecventa anumite locuri. Prin urmare, la aplicarea art.191 din CPP, ţine de competenţa şi obligaţia instanţei de judecată de a indica în fiecare cauză particulară acţiunile care pot fi întreprinse şi locurile care nu pot fi vizitate de către bănuit, învinuit sau inculpat.

26. Astfel, în speţă Curtea constată că instanţa de judecată a stabilit nemijlocit interdicţia inculpatului de a nu merge în locurile unde se petrec acţiuni de protest în masă, care eventual ar putea derula în dezordini în masă.

27. Concluzionând cele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este formulată abuziv şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 3) din alineatul (3) al articolului 191 din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Ana Ursachi, în dosarul nr.1-755/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.