Acte judiciare

Decizie nr.66 din 18.05.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.135a/2020 privind controlul constituţionalităţii unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală (confidenţialitatea urmăririi penale)

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 18.05.2021

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr. 135a/2020 privind controlul constituţionalităţii

unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală

(confidenţialitatea urmăririi penale)

nr. 66 din 18.05.2021

(în vigoare 18.05.2021)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.153-157 art.101 din 25.06.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 7 august 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 18 mai 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA:

1. La originea cauzei se află sesizarea nr.135a/2020 privind controlul constituţionalităţii textelor:

- "din momentul încheierii urmăririi penale" din articolele 60 alin.(1) pct.7) şi 62 alin.(1) pct.7);

- "care se referă la acţiunea civilă" din articolul 62 alin.(1) pct.7);

- "efectuate cu participarea sa" din articolul 64 alin.(2) pct.16);

- "efectuate cu participarea lui" din articolul 66 alin.(2) pct.20);

- "după terminarea urmăririi penale" din articolul 66 alin.(2) pct.22);

- "din momentul încheierii urmăririi penale" din articolele 68 alin.(1) pct.10) şi 74 alin.(1) pct.8);

- "după terminarea urmăririi penale, precum şi în caz de încetare sau clasare a procesului penal" din articolul 78 alin.(1) pct.12);

- "din momentul terminării urmăririi penale, inclusiv în cazul clasării procesului penal" din articolul 80 alin.(1) pct.8);

- articolului 212 alin.(1) şi (3) din Codul de procedură penală şi a

- articolului 315 alin.(2) din Codul penal.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale de dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

4. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 60

Drepturile şi obligaţiile părţii vătămate

"(1) Partea vătămată dispune de următoarele drepturi:

[…]

7) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze orice informaţii din dosar;

[...]"

Articolul 62

Drepturile şi obligaţiile părţii civile

"(1) În scopul susţinerii cererii sale, partea civilă dispune de următoarele drepturi:

[…]

7) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale, să noteze orice date din dosar care se referă la acţiunea civilă;

[...]"

Articolul 64

Drepturile şi obligaţiile bănuitului

"[…]

(2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:

[...]

16) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea sa şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţe care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;

[...]"

Articolul 66

Drepturile şi obligaţiile învinuitului, inculpatului

"[…]

(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:

[...]

20) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea lui şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;

[...]

22) după terminarea urmăririi penale, să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei şi să noteze din ele datele necesare, să înainteze cereri de completare a urmăririi penale;

[...]."

Articolul 68

Drepturile şi obligaţiile apărătorului

"(1) Apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul:

[...]

10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii;

[...]."

Articolul 74

Drepturile şi obligaţiile părţii civilmente responsabile

"(1) Partea civilmente responsabilă, în scopul protejării intereselor sale privitor la acţiunea civilă pornită împotriva sa, în condiţiile prezentului cod, dispune de următoarele drepturi:

[...]

8) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar care se referă la acţiunea civilă pornită împotriva sa;

[...]."

Articolul 78

Drepturile şi obligaţiile reprezentantului legal

al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului

"(1) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului admis în procesul penal dispune, după caz, de dreptul:

[...]

12) după terminarea urmăririi penale, precum şi în caz de încetare sau clasare a procesului penal, să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei, să noteze din ele datele necesare;

[...]."

Articolul 80

Drepturile şi obligaţiile reprezentantului victimei, părţii vătămate,

părţii civile, părţii civilmente responsabile

"(1) Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile exercită, în cursul desfăşurării procesului penal, drepturile acestora, cu excepţia drepturilor indisolubile de persoana acestora. Pentru protejarea intereselor persoanei reprezentate, reprezentantul, în condiţiile prezentului cod, are dreptul:

[...]

8) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale, inclusiv în cazul clasării procesului penal, şi să noteze orice date din dosar privind interesele persoanei reprezentate;

[…]."

Articolul 212

Confidenţialitatea urmăririi penale

"(1) Materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale în condiţiile Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

[...]

(3) Divulgarea datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate şi reprezentanţilor acestora sau a prejudiciat procesul de urmărire penală, are ca urmare răspunderea penală prevăzută în art.315 din Codul penal."

5. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 315

Divulgarea datelor urmăririi penale

"[…]

(2) Divulgarea intenţionată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale bănuitului, învinuitului, martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora ori dacă l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării a afirmat că restricţia cvasiabsolută a accesului părţii apărării şi al persoanelor afectate în urma comiterii infracţiunii la materialele cauzei penale, pe durata urmăririi penale, reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie şi în dreptul la apărare.

7. De asemenea, autorul sesizării a precizat că nu contestă necesitatea confidenţialităţii unor materiale la faza urmăririi penale, ci întinderea acestei limitări.

8. Totodată, autorul sesizării a admis că limitarea accesului părţii apărării la materialele urmăririi penale ar putea fi justificată în anumite circumstanţe, însă restricţia cvasiabsolută impusă de Codul de procedură penală este contrară Constituţiei. În acest sens, autorul sesizării a făcut trimitere la raţionamentele din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.31 din 29 noiembrie 2018.

9. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 20, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputatul posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. Cu privire la obiectul sesizării, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală şi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea reţine că unele din prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

14. Astfel, prin Decizia nr.107 din 7 noiembrie 2017, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr.135g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate, între altele, a textului "din momentul terminării urmăririi penale" din alineatul (1) pct.10) al articolului 68 din Codul de procedură penală. În sesizarea care a stat la baza acestei decizii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că dispoziţiile criticate, care îi permit apărătorului să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale numai din momentul terminării urmăririi penale, contravin articolului 26 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare.

15. În Decizia menţionată, Curtea a observat că, potrivit articolului 68 alin.(1) pct.9) din Codul de procedură penală, apărătorul nu este lipsit totalmente de posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele cauzei penale, acesta având dreptul de a lua cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi de a cere completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv. Cu alte cuvinte, Curtea nu a constatat existenţa unei restricţii cvasiabsolute de acces la materialele urmăririi penale, astfel cum susţine autorul prezentei sesizări.

16. Totodată, Curtea constată că, potrivit articolului 68 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, în cazul măsurilor procesuale de constrângere, apărătorul are dreptul să ia cunoştinţă de materialele şi de probele prezentate de procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de constrângere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.

17. În acelaşi timp, Curtea a constatat că la terminarea urmăririi penale, după ce au luat cunoştinţă de materialele urmăririi penale, atât învinuitul, cât şi apărătorul au posibilitatea de a formula cereri noi în legătură cu urmărirea penală (articolul 293 alin.(6) din Codul de procedură penală), iar termenul luării la cunoştinţă de materialele urmăririi penale, ca regulă generală, nu poate fi limitat, cu excepţia cazurilor în care persoana care ia cunoştinţă de materiale face abuz de situaţia sa (articolul 293 alin.(4) din Codul de procedură penală).

18. Prin urmare, în Decizia nr.107 din 7 noiembrie 2017, Curtea a conchis că, având în vedere că materialele urmăririi penale sunt prezentate învinuitului şi apărătorului său până la trimiterea cauzei în judecată, cu asigurarea timpului util pentru a lua cunoştinţă de acestea, limitarea impusă se compensează prin garanţii procesuale. Astfel, Curtea nu a putut reţine argumentele autorului sesizării, potrivit cărora dispoziţiile legale contestate aduc atingere prevederilor articolelor 26 şi 54 din Constituţie.

19. Curtea reţine că, deşi prevederile contestate prin sesizarea care a stat la baza Deciziei nr.107 din 7 noiembrie 2017 se referă doar la drepturile apărătorului, raţionamentele din Decizie sunt aplicabile, mutatis mutandis, drepturilor tuturor subiecţilor părţii apărării (i.e. bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor acestora).

20. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 32). Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană (ibidem, § 33).

21. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, atunci când examinează un capăt de cerere bazat pe articolul 6, ea verifică dacă procedurile penale au avut un caracter echitabil, în întregul lor (Prade v. Germania, 3 martie 2016, § 33; Dimitrov şi Momin v. Bulgaria, 7 iunie 2018, § 51 şi § 62).

22. Cu privire la accesul acuzaţilor la materialele cauzei penale, Curtea Europeană a menţionat că toate probele acuzării trebuie, în principiu, să-i fie prezentate persoanei învinuite într-o şedinţă publică, în vederea unei dezbateri adversariale (Al-Khawaja şi Tahery v. Regatul Unit [MC], 5 decembrie 2011, § 118).

23. Restricţiile privind accesul la materialele cauzei penale la etapa începerii urmăririi penale şi pe durata acesteia pot fi justificate, între altele, de necesitatea păstrării confidenţialităţii datelor deţinute de către autorităţi şi a protejării drepturilor altor persoane (Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v. Ucraina, 24 iunie 2010, § 72).

24. Pe plan naţional, reglementarea instituţiei dezvăluirii probelor şi a accesului acuzaţilor la materialele cauzei ţine de competenţa legislativului, Curţii revenindu-i sarcina să examineze dacă legislaţia oferă garanţii suficiente care ar asigura caracterul echitabil al procedurii penale în ansamblu. Astfel de garanţii au fost identificate anterior de către Curte în Decizia nr.107 din 7 noiembrie 2017, fiind citate la § 15-18 supra.

25. În afara garanţiilor menţionate mai sus, în Decizia nr.14 din 2 februarie 2021, Curtea a constatat că în situaţia în care procurorul trimite cauza în judecată fără ca învinuitul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi fără a primi copia rechizitoriului, atunci instanţa sesizată dispune, în baza articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, executarea măsurilor în discuţie de către procuror. Aceste prevederi conţin o garanţie pentru partea apărării (§ 25-26).

26. Având în vedere că există suficiente garanţii apte să asigure caracterul echitabil al procedurilor penale, Curtea reţine că sunt nefondate argumentele autorului sesizării referitoare la critica prevederilor legale care privesc drepturile subiecţilor părţii apărării, i.e. articolele 64 alin.(2) pct.16); 66 alin.(2) punctele 20) şi 22); 68 alin.(1) pct.10), 74 alin.(1) pct.8). Aceeaşi concluzie este valabilă şi pentru articolele 78 alin.(1) pct.12) şi 80 alin.(1) pct.8) în partea care se referă la reprezentanţii subiecţilor părţii apărării.

27. Mai mult, Curtea constată că nu există un consens european cu privire la etapa la care materialele dosarului penal sunt dezvăluite acuzatului pentru a lua cunoştinţă de acestea (cu privire la importanţa consensului în argumentarea juridică de drept constituţional european, a se vedea Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, § 175).

28. La nivelul Uniunii Europene, Directiva nr.2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale prevede la articolul 7 alin.(2) că statele membre se asigură că autorităţile competente le acordă persoanelor suspectate sau învinuite sau avocaţilor acestora accesul cel puţin la toate mijloacele de probă aflate în posesia lor, indiferent dacă sunt pentru apărarea sau împotriva persoanelor suspectate sau acuzate, pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor şi pentru a pregăti apărarea. Alineatul (3) din acelaşi articol stabileşte că accesul la materialele menţionate la alineatul (2) se acordă în timp util pentru a permite exercitarea efectivă a drepturilor în materie de apărare şi cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă. Curtea observă că în unele state, e.g. Letonia, Bulgaria, Italia, materialele cauzei i se prezintă acuzatului după finalizarea urmăririi penale. În alte state, e.g. România şi Germania, avocatul are dreptul să solicite consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal, însă acest drept îi poate fi restricţionat de către procuror.

29. În consecinţă, alegerea unei opţiuni ţine de competenţa legislatorului şi nu constituie o problemă de constituţionalitate în măsura în care există suficiente garanţii apte să asigure caracterul echitabil al procedurilor penale.

30. Curtea mai constată că autorul sesizării a invocat încălcarea articolelor 20 şi 26 din Constituţie şi în raport cu prevederile care reglementează dreptul subiectelor părţii acuzării (i.e. partea vătămată, partea civilă şi reprezentanţii acestora) de a lua cunoştinţă de materialele cauzei la finalizarea urmăririi penale.

31. Sub acest aspect, Curtea Europeană a menţionat că articolul 6 din Convenţie nu garantează în sine dreptul de a începe urmărirea penală sau condamnarea penală a unor terţi (Mustafa Tunç şi Fecire Tunç v. Turcia [MC], 14 aprilie 2015, § 218). În Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 70, Curtea Europeană a reţinut că dreptul la un proces echitabil nu presupune să se aibă în vedere drepturile victimelor chemate să depună mărturie. Interesele victimelor sunt protejate de aspectele procedurale ale unor drepturi din Convenţie, care impun ca statele membre la aceasta să-şi organizeze procedurile penale astfel încât interesele în discuţie să nu fie periclitate în mod nejustificat (a se vedea şi Marcello Viola v. Italia, 5 octombrie 2006, § 51). Această concepţie a stat la baza Hotărârii Curţii Constituţionale nr.31 din 29 noiembrie 2018, la care a făcut trimitere autorul sesizării.

32. Aşadar, articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente în contextul accesului victimelor şi părţilor vătămate la materialele dosarului la etapa urmăririi penale. Autorul sesizării nu şi-a raportat critica la vreun articol din Constituţie care garantează un drept fundamental aplicabil în cazul victimelor infracţiunii. De asemenea, în prezenta cauză, Curtea nu poate reîncadra criticile de neconstituţionalitate în alt articol din Constituţie, dat fiind modul abstract de formulare a sesizării, din care nu se poate deduce ingerinţa în vreun drept substanţial.

33. Prin urmare, Curtea consideră că este inadmisibil capătul sesizării referitor la drepturile părţii vătămate şi ale reprezentantului său convenţional sau legal (i.e. cel referitor la critica articolului 60 alin.(1) pct.7 şi a articolelor 78 alin.(1) pct.12), 80 alin.(1) pct.8) în partea care se referă la reprezentanţii părţii vătămate).

34. Cu privire la drepturile părţii civile, Curtea Europeană a menţionat că articolul 6 din Convenţie este aplicabil în cazul procedurii de constituire ca parte civilă din momentul în care persoana este recunoscută în această calitate, cu excepţia cazului în care persoana în cauză a renunţat în mod neechivoc la dreptul de a obţine o despăgubire şi atât timp cât procedurile penale sunt decisive pentru dreptul civil la despăgubirea solicitată (Alexandrescu şi alţii v. România, 24 noiembrie 2015, § 22).

35. Totuşi, Curtea reţine că, deşi în privinţa părţii civile este aplicabil articolul 6 din Convenţie şi, implicit, articolele 20 şi 26 din Constituţie, raţionamentele menţionate supra cu privire la suficienţa garanţiilor sunt aplicabile şi în raport cu aceasta.

36. În continuare, Curtea constată că, în raport cu articolul 315 din Codul penal, articol care stabileşte răspunderea penală pentru divulgarea datelor urmăririi penale, autorul nu a îndeplinit condiţia motivării corespunzătoare a sesizării. Din această perspectivă, potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.24 din 16 februarie 2021, § 26). Prin urmare, şi acest capăt al sesizării este inadmisibil.

37. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a articolului 212 alin.(1) şi (3) din Codul de procedură penală, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa anterioară că dispoziţiile articolului 212 alin.(1) din Cod, care prevăd că "materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală […]", reglementează marja discreţionară a persoanei care efectuează urmărirea penală de a divulga terţilor informaţii din dosarul penal cu respectarea condiţiilor impuse de norma în discuţie. Astfel, textul "nu pot fi date publicităţii" se referă la relaţia dintre organul de urmărire penală şi persoanele şi instituţiile care se interesează de mersul anchetei (e.g. mass-media, organizaţiile nonguvernamentale etc.) şi nu se referă la părţi sau la alte persoane participante la procesul penal, deoarece acestea din urmă nu au dreptul să ia cunoştinţă de materialele urmăririi penale decât după încheierea ei (HCC nr.31 din 29 noiembrie 2018, § 30).

38. De asemenea, Curtea a constatat că interdicţia divulgării datelor urmăririi sub sancţiunea legii penale, stabilită de articolul 212 alin.(3) din Codul de procedură penală, se referă la persoana care efectuează urmărirea penală sau căreia i s-a acordat competenţa controlului activităţii de urmărire penală, nu la alţi participanţi la proces (HCC nr.31 din 29 noiembrie 2018, § 31).

39. Având în vedere că aceste prevederi privesc drepturile terţilor şi ale persoanelor care efectuează urmărirea penală sau cărora li s-a acordat competenţa controlului activităţii de urmărire penală, Curtea conchide că articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente în contextul acestora.

40. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii textelor: