Decizie nr.69 din 27.06.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.87b/2017 privind interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie şi controlul constituţionalităţii art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996, şi a Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 87b/2017 privind interpretarea

articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din

Constituţie şi controlul constituţionalităţii art. 29 alin. (3) din

Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII

 din 2 aprilie 1996, şi  a Hotărârii  Parlamentului nr.1 din

20 ianuarie  2016  pentru  aprobarea  Programului

de activitate al Guvernului şi acordarea votului

de încredere Guvernului

nr. 69  din  27.06.2017

 (în vigoare 27.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 429-433 art. 133 din 08.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona BALABAN, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 21 iunie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 21 iunie 2017, Grigore Cobzac, Tudor Deliu, Maria Ciobanu şi Iurie Ţap, deputaţi în Parlament, au adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită:

- interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7 din Constituţie, sub următoarele aspecte:

“1) Constituie dubii rezonabile în raport cu persoanele oficiale, exponente ale unui interes politic deosebit, existenţa informaţiilor despre un fapt ilicit, documentat de către o comisie de anchetă parlamentară, inclusiv relatat pe larg de către presa de investigaţie, faţă de care este pornită urmărirea penală, având în vedere jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi?

2) Care este procedura legală de exercitare a atribuţiilor şi de acţionare a Parlamentului, dacă în raport cu persoanele oficiale din Guvern, exponente ale unui interes politic deosebit, există dubii rezonabile de integritate, iar Parlamentul, dând dovadă de solidaritate politică şi de partid, ignorează principiile constituţionale şi nu atrage la răspundere politică Guvernul?

3) Urmează Comisia permanentă din Parlament, şi anume Comisia juridică pentru numiri şi imunităţi, să respecte procedura de verificare a candidaţilor sub aspect de integritate în vederea evitării cazurilor care pun sub semn de întrebare reputaţia exponenţilor viitorului Executiv? Urmează să fie respectat principiul transparenţei în acest exerciţiu?”

- controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului;

- controlul constituţionalităţii art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Prin Hotărârea Parlamentului nr.74 din 21 aprilie 2016 a fost instituită Comisia de anchetă pentru verificarea activităţii Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei” în legătură cu informaţiile depuse în Parlament referitoare la organizarea de către angajaţii întreprinderii menţionate a transportării ilegale, în afara teritoriului Republicii Moldova, a substanţelor interzise.

4. Invocând implicarea unor membri ai Guvernului în exportul acestor substanţe, autorii sesizării solicită interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7, în vederea stabilirii procedurii de atragere la răspundere politică a Guvernului, membrii căruia sunt suspectaţi de lipsă de integritate, în cazul în care Parlamentul nu acţionează.

5. De asemenea, autorii sesizării consideră neconstituţională Hotărârea Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului, menţionând că Parlamentul a încălcat procedura de învestire a Guvernului.

6. La fel, autorii sesizării consideră neconstituţional art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului, care stabileşte că în şedinţa Parlamentului preşedintele comisiei sau un alt membru numit de comisie prezintă numai rapoartele şi avizele aprobate de comisie.

7. Autorii sesizării pretind că prevederile legale şi hotărârea contestată sunt contrare articolelor 1 alin (3), 34, 64 alin.(1), 73, 98 şi 104 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 98

Învestitura

“[…]

(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.”

Articolul 100

Încetarea funcţiei de membru al Guvernului

“Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de incompatibilitate sau de deces.”

Articolul 103

Încetarea mandatului

“[…]

(2) Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.”

Articolul 104

Informarea Parlamentului

“(1) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.

[…]”

Articolul 106

Exprimarea neîncrederii

“(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.

(2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în Parlament.”

9. Prevederile relevante ale Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996 (republicat în M.O., 2007, nr.50, art.237), sunt următoarele:

Articolul 29

Prezentarea rapoartelor şi avizelor aprobate

de comisiile permanente

“[…]

(3) În şedinţa Parlamentului preşedintele comisiei sau un alt membru numit de comisie prezintă numai rapoartele şi avizele aprobate de comisie.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

- Cu referire la interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7 din Constituţie

10. Autorii sesizării susţin că, potrivit Comisiei de anchetă, instituită pentru verificarea activităţii Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei”, precum şi celor relatate de presa de investigaţie, doi miniştri din actualul Guvern au fost implicaţi în schema de organizare de către angajaţii întreprinderii menţionate a transportării ilegale, în afara teritoriului Republicii Moldova, a substanţelor interzise, despre care ştia Primul-ministru.

11. În acelaşi timp, autorii menţionează că, deşi există dubii rezonabile de integritate asupra membrilor Guvernului, majoritatea parlamentară nu a întreprins nici o acţiune în acest sens şi nici nu a susţinut moţiunea de cenzură privind exprimarea votului de neîncredere Guvernului.

12. Astfel, autorii solicită stabilirea, prin interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7, a procedurii de atragere la răspundere politică a Guvernului, membrii căruia sunt suspectaţi de lipsă de integritate, în cazul în care Parlamentul nu acţionează.

- Cu referire la controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului

13. Potrivit autorilor sesizării, Hotărârea Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului a fost adoptată cu încălcări de procedură.

14. Astfel, autorii consideră că a fost încălcată procedura de convocare a Biroului Permanent al Parlamentului pentru stabilirea şedinţei de învestire a Guvernului. La fel, în opinia autorilor, ignorarea etapei ce ţine de dezbaterea programului de activitate şi a listei Guvernului în şedinţa Parlamentului este contrară articolului 98 alin.(3) din Constituţie.

15. La fel, autorii susţin că Hotărârea Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 este viciată din motivul că au apărut dubii rezonabile de integritate faţă de candidaţii la funcţiile de miniştri şi de Prim-ministru.

- Cu referire la controlul constituţionalităţii art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului

16. Autorii sesizării invocă faptul că prevederile art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului, care stabilesc că în şedinţa Parlamentului preşedintele comisiei sau un alt membru numit de comisie prezintă numai rapoartele şi avizele aprobate de comisie, sunt contrare articolelor 34 şi 73 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

18. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

19. Curtea menţionează că obiectul sesizării îl constituie: interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7 din Constituţie; controlul constituţionalităţii prevederilor art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului; controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului.

20. În continuare, Curtea îşi va expune separat opinia asupra fiecărui subiect abordat în sesizare, după cum urmează.

- Cu referire la interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7

21. Curtea menţionează că articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolul 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează instanţa de jurisdicţie constituţională cu atribuţia de interpretare a Constituţiei.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.

23. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.

24. În speţă, Curtea constată că autorii sesizării solicită interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7 în vederea stabilirii procedurii de atragere la răspundere politică a Guvernului, asupra membrilor căruia există dubii de integritate, în cazul în care Parlamentul nu acţionează.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că conţinutul normelor constituţionale este cel definit implicit în jurisprudenţa instanţei de jurisdicţie constituţională, care are un caracter de reglementare şi constituie izvor de drept prin efectele sale (HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 46).

26. În acest context, Curtea constată că sensul prevederilor constituţionale a căror interpretare se solicită a fost elucidat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea HCC nr.48/1999, HCC nr.7/2013, HCC nr.32/2015, DCC nr.19/2013, DCC nr.9/2015 etc.).

27. Totodată, examinând sesizarea, Curtea observă că autorii acesteia s-au rezumat doar la elucidarea unor aspecte faptice în lipsa demonstrării incertitudinii normelor constituţionale a căror interpretare se solicită.

28. Mai mult, Curtea observă lipsa unei legături de cauzalitate atât între instituţiile reglementate de normele constituţionale a căror interpretare se solicită, cât şi între anumite prevederi a căror interpretare se solicită cu problemele abordate în sesizare, în particular, prevederile articolului 103 alin.(2) din Constituţie, care reglementează competenţele Guvernului demisionar.

29. Prin urmare, Curtea reţine că, în lipsa invocării unei probleme de drept care ar rezulta din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale, articolele din Constituţie enunţate în sesizare nu pot fi supuse interpretării.

- Cu referire la controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului

30. În speţă, Curtea reţine că autorii sesizării consideră neconstituţională Hotărârea Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016, invocând încălcarea procedurii de învestire a Guvernului, şi anume procedura de convocare a Biroului Permanent al Parlamentului pentru stabilirea şedinţei de învestire a Guvernului, precum şi ignorarea etapei ce ţine de dezbaterea programului de activitate şi a listei Guvernului în şedinţa Parlamentului.

31. Curtea menţionează că prin Decizia nr.2 din 22 ianuarie 2016 a declarat inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016.

32. Astfel, prin această decizie, Curtea a constatat lipsa competenţei ratione materiae de a examina procedurile de învestire a Guvernului desfăşurate în cadrul exercitării autonomiei parlamentare şi a reiterat jurisprudenţa sa anterioară, în care a menţionat:

“Este de remarcat că, prin natura sa juridică, Hotărârea Parlamentului de învestitură a Guvernului nu are caracter normativ. Ea constituie o expresie a voinţei politice a legislativului, prin care se acordă vot de încredere Programului de activitate şi întregii liste a Guvernului […].”

[HCC nr.34 din 5 noiembrie 1998]

33. Curtea a subliniat că este competentă să examineze exclusiv respectarea normelor de rang constituţional, în speţă întrunirea condiţiei exprimării votului majorităţii deputaţilor aleşi, prevăzută de articolul 98 alin.(3) din Constituţie.

34. În partea ce ţine de “dezbaterea” propriu-zisă a Programului de activitate şi a listei Guvernului, Curtea a reţinut că aceasta este o procedură ce ţine exclusiv de autonomia parlamentară, fiind dezvoltată prin prevederile Regulamentului Parlamentului.

35. În acelaşi timp, în decizia citată mai sus, Curtea a menţionat că este competentă să examineze exclusiv constituţionalitatea, nu şi legitimitatea unor acte. Curtea a reţinut că este în imposibilitate de a deduce semnificaţia sintagmelor “pondere incertă” şi “legitimitate redusă”, la fel cum nu este în măsură să pună la baza controlului de constituţionalitate sondajele de opinie sau articole de presă.

36. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea reţine că soluţia şi considerentele din jurisprudenţa sa anterioară îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

- Cu privire la controlul constituţionalităţii art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului

37. Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor contestate cuprinse la art.29 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului, preşedintele comisiei sau un alt membru numit de comisie prezintă numai rapoartele şi avizele aprobate de comisie.

38. Curtea reţine că, potrivit articolului 64 din Constituţie, structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament.

39. În jurisprudenţa sa Curtea a menţionat că Parlamentul dispune de deplină autonomie în ceea ce priveşte stabilirea normelor juridice ce îi guvernează organizarea şi funcţionarea. În acest sens, Regulamentul Parlamentului se constituie dintr-un ansamblu de norme juridice, menit să organizeze şi să disciplineze activitatea parlamentară cu privire la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituţii sau autorităţi publice în stat (HCC nr.9 din 21 mai 2013, § 52)

40. Curtea reţine că, examinând autonomia regulamentară parlamentară consacrată în art.64 alin.(1) din Constituţie în comun cu alte prevederi legale, aceasta nu poate fi absolutizată, întrucât supremaţia Constituţiei reprezintă un principiu general, a cărui respectare este obligatorie, inclusiv pentru autoritatea legiuitoare, care nu poate adopta acte legislative şi aproba reguli procedurale parlamentare contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei. Autonomia parlamentară nu legitimează instituirea unor reguli care încalcă litera şi spiritul Legii Supreme. Aşadar, şi reglementările cuprinse în Regulamentul Parlamentului trebuie să fie în concordanţă cu prevederile constituţionale (HCC nr.9 din 21 mai 2013, § 54).

41. Totodată, Parlamentul în problemele şi aspectele legate de organizarea şi funcţionarea sa internă în privinţa cărora Constituţia nu dispune are libertatea să decidă în mod autonom, autonomie care se exercită prin voinţa majorităţii membrilor manifestată prin vot (HCC nr.9 din 21 mai 2013, § 55).

42. În concordanţă cu cele expuse supra, Curtea reţine că Legea Supremă nu dispune asupra modului de prezentare în şedinţele plenare a rapoartelor şi avizelor aprobate de comisiile permanente.

43. Curtea menţionează că nerespectarea unor prevederi regulamentare se poate constata şi rezolva pe căi şi proceduri exclusiv parlamentare.

44. În acelaşi timp, Curtea observă că, deşi autorii sesizării au invocat că respectivele prevederi sunt contrare articolelor 34 şi 73 din Constituţie, în conţinutul sesizării nu se regăsesc argumente care ar învedera neconstituţionalitatea acestora.

45. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaţilor în Parlament Grigore Cobzac, Tudor Deliu, Maria Ciobanu şi Iurie Ţap privind:

- interpretarea articolelor 6, 98 alin.(3), 100, 103 alin.(2), 104 alin.(1) şi 106 din Constituţie în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 7 din Constituţie;

- controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016 pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului;

- controlul constituţionalităţii articolului 29 alineatul (3) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.