Decizie nr.7 din 19.01.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.158g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 10/1 din Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului (plata pentru folosirea terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor privatizate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 158g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 10¹ din Legea nr.1308-XIII

din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de

 vânzare - cumpărare a pământului

(plata pentru folosirea terenurilor proprietate

publică aferente obiectivelor privatizate)

nr. 7  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 92-102 art. 42 din 31.03.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasile Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 26 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 10¹ din Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, ridicată de avocatul Grigore Bîrcă în dosarul nr.2c-724/14, pendinte la Judecătoria Botanica, mun. Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 26 decembrie 2016 de către judecătorul Eduard Galuşceac din cadrul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 iulie 2010, Consiliul municipal Chişinău a adoptat decizia nr.9/23 “Cu privire la stabilirea plăţii anuale pentru folosirea terenurilor proprietate municipală”.

4. La 16 iulie 2014, Primăria municipiului Chişinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr.14/B privind încasarea datoriei pentru utilizarea unui teren proprietate publică.

5. Conform motivelor indicate în cerere, Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr.14/B urmează să achite plata pentru folosirea terenurilor aferente, aşa cum prevede art.10¹ din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.

6. În procesul examinării cererii de chemare în judecată, avocatul Grigore Bîrcă a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 10¹ din Legea privind preţul normativ şi preţul de vânzare-cumpărare a pământului.

7. Prin încheierea din 19 decembrie 2016, instanţa de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M. O. nr.78, din 29 martie 2016) sunt următoarele:

Articolul 58

Contribuţii financiare

“(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.”

Articolul 132

Sistemul fiscal

“(1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

(2) Orice alte prestări sunt interzise.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului (republicată în M.O., 2001, nr.147-149, art.1161) sunt următoarele:

Articolul 10¹

Plata pentru folosirea terenurilor proprietate publică aferente

obiectivelor privatizate sau întreprinderilor şi obiectivelor private

“(1) În cazul în care proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor şi obiectivelor private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente obiectivelor şi, întreprinderilor menţionate, de la aceştia, în modul şi termenele fixate în conformitate cu legislaţia, se va încasa anual plata pentru folosirea terenului, stabilită în mod unilateral de consiliile locale, nu mai mică decât plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(11), şi nu mai mare de 10% din preţul normativ al pământului, calculat pentru destinaţia respectivă. Plata specificată va fi încasată, în termenele fixate de consiliile locale, pentru perioada care urmează momentului adoptării de către consiliul local a deciziei corespunzătoare până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau de arendă.

(2) Plata stabilită la alin.(1) se aplică doar pentru terenurile aferente necesare pentru activitatea obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate specificate la art.(1) lit.a). Celelalte terenuri aflate anterior în folosinţa proprietarilor obiectivelor şi construcţiilor, la propunerea acestora, trec în fondul de rezervă al autorităţii publice respective care nu este în drept să refuze preluarea lor.”

10. Prevederile relevante ale Codului funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 (republicat în M.O., 2001, nr.107, art.817) sunt următoarele:

Articolul 34

Plata pentru folosirea terenului şi înlesnirile

la încasarea acestei plăţi

“Plata pentru folosirea terenului se încasează anual sub formă de impozit funciar sau plată de arendă, stabilite în dependenţă de calitatea şi amplasarea terenului pe baza documentelor de evaluare funciară.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că plata pentru folosirea terenurilor proprietate publică stabilită în art.10¹ din Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, este abuzivă, pe motiv că aceasta nu se regăseşte în textul art.34 alin.(1) din Codul funciar.

12. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că norma contestată este contrară art.132 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Grigore Bîrcă în dosarul nr.2c-724/14, aflat pe rolul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 10¹ din Legea privind preţul normativ şi preţul de vânzare-cumpărare a pământului, care instituie încasarea anuală a unei plăţi pentru folosirea terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor privatizate.

18. În acest sens, autorul excepţiei pretinde că dispoziţia în cauză contravine prevederilor articolului 132 din Constituţie.

19. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

20. Totodată, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

21. În acest sens, Curtea menţionează că o condiţie necesară pentru exercitarea controlului constituţionalităţii constituie existenţa argumentelor care să susţină neconstituţionalitatea prevederii contestate.

22. În speţă, Curtea reţine că autorul sesizării nu a motivat incidenţa normei constituţionale de la articolul 132 asupra normei contestate.

23. Curtea constată că, în esenţă, alegaţiile autorului sesizării se fundamentează pe lipsa unor prevederi similare normei contestate în art.34 din Codul funciar.

24. Astfel, cu referire la aceste pretenţii, Curtea relevă că sarcina interpretării, coroborării şi aplicării legilor excede controlului de constituţionalitate a dispoziţiei legale invocate.

25. Prin urmare, având în vedere cele enunţate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 10¹ din Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, ridicată de avocatul Bîrcă Grigore în dosarul nr.2c-724/14, pendinte la Judecătoria Botanica, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.