Acte judiciare

Decizie nr.70 din 26.05.2022 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.103a/2021 şi nr.117a/2021 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolele 11 alin.(1) lit.c), 12 alin.(1/1) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 şi din articolul I punctul 10 din Legea nr.132 din 21 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000 (condiţiile dobândirii cetăţeniei prin naştere, prin recunoaştere şi temeiurile refuzului de acordare a cetăţeniei)

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 26.05.2022

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.103a/2021 şi nr.117a/2021 privind

controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolele 11 alin.(1)

lit.c), 12 alin. (1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024

din 2 iunie 2000 şi din articolul I punctul 10 din Legea nr.132

din 21 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea

Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000

(condiţiile dobândirii cetăţeniei prin naştere,

prin recunoaştere şi temeiurile refuzului

de acordare a cetăţeniei)

nr. 70 din 26.05.2022

(în vigoare 26.05.2022)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.170-176 art. 95 din 10.06.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 12 şi 24 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 mai 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările privind controlul constituţionalităţii:

- a textului "cu condiţia că, la momentul naşterii, cel puţin unul dintre părinţi deţine drept de şedere sau beneficiază de protecţie internaţională acordate de autorităţile competente ale Republicii Moldova ori este recunoscut apatrid de autorităţile competente ale Republicii Moldova" din articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000;

- a textului "cu vârsta de peste 18 ani" de la articolul 12 alin.(1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 şi

- a textului "alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 10 din Legea nr.132 din 21 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000,

depuse de către dl Oazu Nantoi, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi de dna Maia Bănărescu, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului.

2. Sesizările au fost depuse la Curtea Constituţională la 12 şi 24 mai 2021, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 literele g) şi i¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) literele g) şi i¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 103a/2021.

A. Legislaţia pertinentă

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional

şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 17

Cetăţenia Republicii Moldova

"(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia."

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"[…]

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

[…]".

5. Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 sunt următoarele:

Articolul 11

Dobândirea cetăţeniei prin naştere

"(1) Este considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul:

[...];

c) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid sau beneficiar de protecţie internaţională, iar celălalt este cetăţean străin, cu condiţia că, la momentul naşterii, cel puţin unul dintre părinţi deţine drept de şedere sau beneficiază de protecţie internaţională acordate de autorităţile competente ale Republicii Moldova ori este recunoscut apatrid de autorităţile competente ale Republicii Moldova.

[...]".

Articolul 12

Dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere

"[...]

(1¹) Persoanele cu vârsta de peste 18 ani, născute pe teritoriul Republicii Moldova, care nu sunt luate în evidenţă de autoritatea competentă ca cetăţeni ai Republicii Moldova şi care nu deţin dovada cetăţeniei sunt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova, iar data dobândirii cetăţeniei se consideră data exprimării consimţământului în scris în acest sens. În cazul în care persoana nu este de acord cu data dobândirii cetăţeniei, la solicitarea acesteia, autoritatea competentă determină data dobândirii cetăţeniei în temeiul documentelor care confirmă că persoana respectivă întrunea sau întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare sau de cea anterioară în materie de cetăţenie, prin care a fost declarată cetăţean al Republicii Moldova.

[...]".

Articolul 20

Temeiurile refuzului de a acorda cetăţenie

(1) Cetăţenia Republicii Moldova nu se acordă persoanei care:

a) a săvârşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;

b) a fost implicată în activitate teroristă;

c) a fost condamnată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi are antecedente penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală;

d) desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea populaţiei;

e) nu întruneşte integral condiţiile pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova, stabilite de prezenta lege.

(2) Prevederile alin.(1) litera c) nu se aplică faţă de persoanele specificate la art.12 alin.(2) în cazul când acestea nu sunt cetăţeni ai unui alt stat.

[În redactarea anterioară Legii nr.132 din 21 decembrie 2017, în vigoare din 19 aprilie 2018]

6. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 21 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000 sunt următoarele:

"Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Articolul I. – Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 9 decembrie 2005), cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

[...]

10. Articolul 20:

[...]

alineatul (2) se abrogă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

7. Cu privire la condiţia stabilită de articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, autorii sesizărilor susţin că acordarea cetăţeniei copilului în funcţie de deţinerea dreptului de şedere al părinţilor pe teritoriul Republicii Moldova la momentul naşterii copilului generează situaţii de apatridie. Autorii sesizărilor notează că un sistem de acordare automată a cetăţeniei unui copil la naştere, care altfel ar fi apatrid, este calea cea mai eficientă pentru asigurarea faptului că apatridia printre copii şi consecinţele ei negative vor fi evitate în totalitate. Autorii sesizărilor menţionează că condiţia în discuţie a fost introdusă prin Legea nr.132 din 21 decembrie 2017, fără a avea la bază vreo justificare rezonabilă. De asemenea, ei au notat că condiţionarea acordării cetăţeniei copilului în funcţie de forma juridică de aflare a părinţilor pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă un tratament diferenţiat nejustificat.

8. Autorii sesizărilor fac trimitere, inter alia, la dreptul copilului de a dobândi o cetăţenie la naştere stabilit de articolul 7 alin.(1) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 şi de articolul 24 § 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966. Totodată, autorii sesizărilor menţionează obligaţia statelor de a evita apatridia stabilită de articolul 6 § 4 lit.e) [obligaţia statelor de a facilita dobândirea cetăţeniei de către persoanele născute pe teritoriul său şi care domiciliază acolo în mod legal şi obişnuit] din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie din 6 noiembrie 1997 şi de articolul 1 § 1 [obligaţia statelor de a acorda cetăţenie la naşterea unei persoane pe teritoriul său, care altfel ar deveni apatridă] din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie din 30 august 1961. În concluzie, autorii sesizărilor notează că condiţia stabilită de textul contestat contravine articolelor 1, 8, 16, 17 alin.(1) şi 50 alin.(2) din Constituţie.

9. Cu privire la textul "cu vârsta de peste 18 ani" de la articolul 12 alin.(1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000, autorul sesizării nr.103a/2021 susţine că acesta generează situaţii de apatridie a copiilor născuţi pe teritoriul Republicii Moldova, care nu sunt documentaţi ca cetăţeni ai Republicii Moldova şi care nu deţin dovada cetăţeniei. În astfel de situaţii se află cel mai des copiii ai căror părinţi, iar în unele cazuri bunici, sunt nedocumentaţi sau deţin acte expirate/nevalabile ale fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste. În opinia autorului sesizării, aceste persoane sunt nevoite să fie apatrizi până la vârsta de 18 ani şi doar după atingerea majoratului pot solicita dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere. În acest sens, autorul sesizării nr.103a/2021 notează că textul contestat contravine articolelor 1 şi 8 din Constituţie, 7 [egalitatea] şi 15 [dreptul la o cetăţenie] din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, 2 § 1 [egalitatea] şi 24 § 3 [dreptul la o cetăţenie] din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, 6 § 4 lit.e) din Convenţia Europeană cu privire la Cetăţenie şi 1 § 1 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie.

10. Cu privire la abrogarea alineatului (2) din articolul 20 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, Curtea observă că acesta prevedea că acordarea cetăţeniei nu poate fi refuzată persoanei care a fost condamnată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi are antecedente penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală, dacă persoana în discuţie nu deţinea cetăţenia altui stat. Autorul sesizării nr.103a/2021 notează că abrogarea alineatului (2) din articolul 20 generează situaţii de apatridie în rândul persoanelor născute în afara teritoriului Republicii Moldova, care nu deţin cetăţenia altor state şi care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova, şi anume: a) persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre părinţi, bunici sau străbunici născut pe teritoriul Republicii Moldova; b) persoanele care până la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ţinutul Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor; c) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începând cu 28 iunie 1940, precum şi urmaşii lor; d) persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent. Autorul sesizării consideră că abrogarea alineatului (2) din articolul 20 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova contravine articolelor 1 şi 8 din Constituţie, 7 şi 15 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 2 § 1 şi 24 § 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, 6 § 4 lit.e) din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie şi 1 § 1 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1024 din 2 iunie 2000 şi din Legea nr.132 din 21 decembrie 2017, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Potrivit articolelor 25 lit.g) şi i¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) şi i¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament şi Avocatul Poporului pentru drepturile copilului posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile menţionate la § 1 din această decizie. În partea referitoare la articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, Curtea observă că deşi autorii sesizărilor au contestat mai multe condiţii de dobândire a cetăţeniei stabilite de acest articol, în motivarea lor s-au referit doar la condiţia deţinerii la momentul naşterii copilului a dreptului de şedere de către cel puţin un părinte al copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova. Prin urmare, Curtea va examina doar textul "deţine drept de şedere" din articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova. Curtea reţine că prevederile contestate nu au mai constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Autorii sesizărilor consideră că dispoziţiile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 17 [cetăţenia Republicii Moldova] şi 50 [ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor] din Constituţie.

16. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie, Curtea a subliniat că, în acest caz, acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 24; DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 30; DCC nr.71 din 27 mai 2021, § 21).

17. Cu privire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea a notat că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15).

18. Cu privire la incidenţa articolului 50 alin.(2) din Constituţie, Curtea reţine că obligaţia statului de a stabili un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor, prevăzută de această normă, nu echivalează cu un drept fundamental al celor din urmă. Această prevedere stabileşte mai curând un obiectiv al autorităţilor care poate fi avut în vedere la examinarea constituţionalităţii unei legi care îi vizează pe copii şi pe tineri dacă se constată incidenţa unui drept fundamental.

19. Cu privire la incidenţa articolului 17 din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că condiţia deţinerii dreptului de şedere de către cel puţin un părinte al copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova, stabilită de articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, generează situaţii de apatridie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că statul este suveran în a stabili cadrul juridic al raporturilor legate de cetăţenia Republicii Moldova, inclusiv competenţa de a reglementa prin legislaţia sa temeiurile de acordare şi de retragere a cetăţeniei. Prin urmare, fiecare stat îşi poate stabili propriile condiţii pentru acordarea sau retragerea cetăţeniei, precum şi procedurile care necesită a fi urmate în fiecare caz. Acest privilegiu al statului este recunoscut şi de articolul 3 alin.(1) din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie din 6 noiembrie 1997 (în vigoare pentru Republica Moldova din 1 martie 2000), care stabileşte că fiecare stat este în drept să determine prin legislaţia sa care îi sunt cetăţenii (a se vedea HCC nr.24 din 6 octombrie 2015, § 38-39; DCC nr.23 din 29 martie 2018, § 19-20; DCC nr.129 din 10 august 2021, § 27).

21. Curtea reţine că, deşi textul articolului 17 din Constituţie nu stabileşte în mod expres un obiectiv al statului de a reduce cazurile de apatridie, acest obiectiv poate fi dedus dacă norma constituţională este interpretată prin prisma tezei I a articolului 1 § 1 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie din 30 august 1961, în vigoare pentru Republica Moldova din 19 aprilie 2012, care prevede că orice stat contractant va acorda cetăţenia sa unei persoane născute pe teritoriul său, care, altfel, ar fi apatridă. O normă similară este prevăzută în articolul 6 § 2 din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie. De asemenea, potrivit articolului 4 lit.b) din Convenţie, normele interne referitoare la cetăţenie ale fiecărui stat parte trebuie să fie conforme cu principiul evitării apatridiei.

22. Examinând incidenţa articolului 17 din Constituţie în partea referitoare la articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, Curtea va avea în vedere teza a II-a, literele a) şi b) din articolul 1 § 1 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie şi articolul 6 § 2 din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie, care stabilesc că fiecare stat parte trebuie să prevadă în dreptul său intern dobândirea cetăţeniei sale de către copiii născuţi pe teritoriul sau, care nu dobândesc la naştere o alta cetăţenie. Aceasta cetăţenie va fi acordată: a) de plin drept, la naştere; sau b) ulterior, copiilor care au rămas apatrizi, prin cerere adresată, conform modalităţilor prevăzute de dreptul intern al statului parte, autorităţii competente de către copilul respectiv sau în numele sau. Astfel, prevederile tratatelor internaţionale menţionate le permit statelor să opteze pentru acordarea cetăţeniei la naştere ex lege şi/sau pentru acordarea cetăţeniei ulterior pe baza unei cereri formulate în modalităţile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia internă, către autoritatea competentă, de cel interesat sau în numele său.

23. Curtea observă că Republica Moldova a prevăzut în legislaţia sa, în condiţiile articolelor 1 § 1 lit.b) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie şi 6 § 2 lit.b) din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie, un remediu referitor la dobândirea cetăţeniei sale de către copiii născuţi pe teritoriul său care nu dobândesc la naştere nici cetăţenia Republicii Moldova, nici o altă cetăţenie. Astfel, în acest caz, copiilor care au rămas apatrizi cetăţenia le este acordată ulterior, prin recunoaştere, în baza cererii, conform prevederilor articolului 12 alin.(1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova.

24. Curtea reţine că în cazul prevăzut de articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, legislatorul a optat pentru acordarea cetăţeniei în anumite condiţii pe baza unei cereri depuse de părinţii copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova. De altfel, potrivit articolului 11 alin.(3) din Legea citată, părinţii hotărăsc de comun acord asupra cetăţeniei copilului. În cazul în care părinţii nu cad de acord asupra apartenenţei copilului la statul Republica Moldova, decide instanţa de judecată, ţinând cont de interesele acestuia. În cazul copilului care a atins vârsta de 14 ani se cere consimţământul lui, autentificat de notar.

25. Având în vedere opţiunea legislatorului, Curtea constată că Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie le permite statelor să stabilească condiţii în cazul acordării cetăţeniei în baza cererii. Astfel, articolul 1 alineatul 2 lit.b) din Convenţia citată le permite statelor să stabilească că persoana interesată are reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului contractant, fără ca durata de reşedinţă fixată de statul contractant să depăşească cinci ani imediat înainte de depunerea cererii sau 10 ani în total. O prevedere similară există la articolul 6 § 2 litera b) din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie.

26. Curtea constată că prin condiţia deţinerii dreptului de şedere de către cel puţin unul dintre părinţi, stabilită de textul contestat, legislatorul nu a fixat vreo durată a domiciliului legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova. Dimpotrivă, legislatorul a permis acordarea cetăţeniei în condiţiile normei contestate chiar dacă cel puţin un părinte deţine dreptul de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul când a obţinut acest drept. Aşadar, Curtea constată că la stabilirea condiţiei deţinerii de către unul din părinţii copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova a dreptului de şedere, legislatorul a stipulat o condiţie conformă cu dispoziţiile articolului 1 § 2 lit.b) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie şi ale articolului 6 § 2 lit.b) din Convenţia Europeană cu privire la cetăţenie.

27. De asemenea, Curtea constată că articolul 31 alin.(2) din Legea nr.200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova stabileşte condiţiile de acordare a dreptului de şedere provizorie. Potrivit acestui articol, dreptul de şedere provizorie poate fi acordat: a) pentru imigrare la muncă; b) pentru studii; c) pentru reîntregirea familiei; d) pentru activităţi umanitare, de voluntariat sau religioase; e) pentru tratament medical de lungă durată, balneosanatorial şi de recuperare; e¹) pentru protecţia victimelor traficului de fiinţe umane; e²) pentru protecţia victimei violenţei în familie; f) pentru alte scopuri, în care activitatea străinului nu contravine legislaţiei Republicii Moldova sau prezenţa lui pe teritoriul Republicii Moldova este necesară în interes public sau de securitate naţională; f¹) pentru activităţi în domeniul tehnologiei informaţiei; g) investitorilor străini; h) persoanelor cu funcţii de conducere; i) specialiştilor; j) stagiarilor absolvenţi de studii superioare. Analizând condiţiile de acordare a dreptului de şedere provizorie, Curtea nu consideră că acestea instituie o sarcină excesivă pentru părinţii copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova în contextul în care aceştia ar dori ca copilul lor să obţină cetăţenia în temeiul prevederilor articolului 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova. Prin urmare, în partea ce ţine de textul "deţine drept de şedere" din articolul 11 alin.(1) lit.c) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, articolul 17 din Constituţie nu este incident.

28. Cu privire la textul "cu vârsta de peste 18 ani" de la articolul 12 alin.(1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, Curtea notează că articolul 1 § 2 litera a) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie permite statelor să stabilească formularea cererii de acordare a cetăţeniei într-o perioadă determinată de statul contractant, cel târziu de la vârsta de 18 ani.

29. Cât priveşte argumentul autorului sesizării nr.103a/2021 că această prevedere generează situaţii de apatridie a copiilor nedocumentaţi, născuţi pe teritoriul Republicii Moldova, ai căror părinţi nu deţin dovada cetăţeniei, Curtea reţine, în primul rând, că în cazul părinţilor care deţin paşaportul de tip sovietic (modelul anului 1974) cu menţiunea respectivă, Legea prevede posibilitatea dobândirii cetăţeniei Republicii Moldova prin recunoaştere, în baza articolului 12 alin.(2) lit.d) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova. În acest caz, copiii părinţilor care dobândesc cetăţenia prin recunoaştere dobândesc cetăţenia Republicii Moldova la aceeaşi dată cu părinţii, sau în cazul copilului care nu a dobândit cetăţenia Republicii Moldova împreună cu unul dintre părinţi, acesta este în drept să o dobândească ulterior, până la atingerea vârstei de 18 ani, în temeiul în care cetăţenia a fost dobândită de către părinte (a se vedea articolul 19 din Legea citată). În al doilea rând, legea obligă părinţii să declare naşterea copilului în termen de trei luni sau cel mult în termen de un an de la naştere (a se vedea articolele 22 alineatele (1) şi (5) şi 26 alin.(1) din Legea nr.100 din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă). În al treilea rând, legislatorul a prevăzut posibilitatea tragerii la răspundere contravenţională a părinţilor pentru tăinuirea sau declararea tardivă a naşterii (a se vedea articolul 339 alin.(1) din Codul contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008). În acest context, Curtea consideră că legislatorul a stabilit suficiente garanţii pentru a preveni apariţia cazurilor de apatridie în situaţiile invocate de autorul sesizării nr.103a/2021. Faptul că autorul sesizării semnalează despre existenţa unor eventuale cazuri în care copiii ar rămâne nedocumentaţi prin neglijenţa părinţilor reprezintă, mai curând, o problemă de aplicare a legii, care trebuie remediată de către autorităţile statului prin intermediul informării şi asistării părinţilor la documentarea lor şi a copiilor acestora, prin obligarea lor de a ţine cont de interesul superior al copilului etc. Aşadar, reieşind din argumentele prezentate, Curtea reţine că autorul sesizării nr.103a/2021 nu a demonstrat incidenţa articolului 17 din Constituţie în cazul textului "cu vârsta de peste 18 ani" de la articolul 12 alin.(1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova.

30. Cu privire la abrogarea alineatului (2) din articolul 20 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, Curtea observă că anterior abrogării acestui articol, pentru persoanele care nu deţineau cetăţenia altui stat, legislatorul prevedea posibilitatea acordării cetăţeniei prin recunoaştere chiar dacă solicitanţii cădeau sub incidenţa articolului 20 alin.(1) lit.c) din Lege, i.e. au fost condamnaţi la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi aveau antecedente penale sau la momentul examinării cererii se aflau sub urmărire penală. La acel moment, legislatorul a considerat că în contextul recunoaşterii cetăţeniei eventuala reducere a unor cazuri de apatridie are o pondere mai mare decât trecutul penal al solicitantului de cetăţenie. Totuşi, prin Legea nr.132 din 21 decembrie 2017, legislatorul a abrogat alineatul (2) din articolul 20 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, considerând, de această dată, că trecutul penal al solicitantului de cetăţenie nu poate fi ignorat la acordarea cetăţeniei, chiar dacă prin refuzul acordării cetăţeniei prin recunoaştere persoana rămâne în continuare apatrid.

31. Examinând acest aspect al sesizării, Curtea constată că soluţia legislativă contestată se încadrează în marja discreţionară a Parlamentului stabilită de articolul 17 din Constituţie (a se vedea § 20 supra), având în vedere şi faptul că articolul 1 § 2 litera c) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind reducerea cazurilor de apatridie permite statelor să refuze acordarea cetăţeniei în cazul în care persoana interesată a fost condamnată pentru o infracţiune împotriva securităţii naţionale sau a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru o durată de cel puţin 5 ani pentru o infracţiune. Aşadar, Curtea reţine că articolul 17 din Constituţie nu este incident nici în partea ce ţine de textul "alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 10 din Legea nr.132 din 21 decembrie 2017.

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind controlul constituţionalităţii:

- a textului "cu vârsta de peste 18 ani" de la articolul 12 alin.(1¹) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 şi

- a textului "alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 10 din Legea nr.132 din 21 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000,

depuse de către dl Oazu Nantoi, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi de dna Maia Bănărescu, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE	Domnica MANOLE
Nr.70. Chişinău, 26 mai 2022.