Decizie nr.71 din 06.07.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate (lipsa competenţei Curţii Supreme de Justiţie de a trimite cauza la rejudecare în eventualitatea admiterii recursului formulat împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2023 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 36 alin. (2)

din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire

la Autoritatea  Naţională de  Integritate

(lipsa competenţei Curţii Supreme de Justiţie de a trimite

cauza la rejudecare în eventualitatea admiterii recursului

formulat împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău)

nr. 71  din  06.07.2023

 (în vigoare 06.07.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-295 art. 104 din 04.08.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 ianuarie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 iulie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată din oficiu de dna Tamara Chişca-Doneva, dna Nina Vascan, dl Nicolae Craiu, dna Aliona Miron şi dna Ala Cobăneanu, judecători la Curtea Supremă de Justiţie, în cadrul dosarului nr.3ra-694/2022.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de completul de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 26 ianuarie 2022, dna Tatiana David a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate, prin care a solicitat anularea actului de constatare nr.433/26 din 29 decembrie 2021.

4. Printr-o hotărâre din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis acţiunea şi a anulat actul de constatare emis de Autoritatea Naţională de Integritate. În acest sens, Autoritatea Naţională de Integritate a formulat un recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău.

5. Pe parcursul judecării cauzei în recurs, dna Tamara Chişca-Doneva, dna Nina Vascan, dl Nicolae Craiu, dna Aliona Miron şi dna Ala Cobăneanu, judecători la Curtea Supremă de Justiţie, au ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, potrivit căruia, în cazul admiterii recursului împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău, Curtea Supremă de Justiţie nu poate trimite cauza la rejudecare.

6. Printr-o încheiere din 19 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiţie a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 36

Contestarea actului de constatare

"(1) Actele de constatare menţionate la art.34 alin.(1) şi (2) pot fi contestate la Curtea de Apel Chişinău, în termen de 30 de zile de la emitere, de către persoana supusă controlului, de către autorul sesizării sau de către persoanele menţionate la art.33 alin.(4) şi (5), afectate nemijlocit de acesta.

(2) Dacă admite recursul împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău, Curtea Supremă de Justiţie nu poate trimite cauza la rejudecare."

9. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 244

Recursul împotriva hotărârilor şi deciziilor curţii de apel

"[…]

(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva."

Articolul 247

Procedura scrisă

"Curtea Supremă de Justiţie examinează şi soluţionează recursul fără şedinţă de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea Supremă de Justiţie poate decide citarea participanţilor la proces."

Articolul 248

Deciziile instanţei de recurs

"(1) Examinând recursul, Curtea Supremă de Justiţie adoptă una dintre următoarele decizii:

a) respinge recursul;

b) casează parţial decizia instanţei de apel şi emite o altă decizie în partea casată;

c) casează integral decizia instanţei de apel şi emite o nouă decizie;

d) casează integral decizia instanţei de apel şi restituie cauza instanţei de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluţie finală în acest caz.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorii susţin că norma contestată nu-i permite Curţii Supreme de Justiţie să trimită cauzele la rejudecare în situaţia admiterii recursurilor formulate împotriva hotărârilor Curţii de Apel Chişinău prin care se soluţionează contestaţiile depuse împotriva actelor de constatare ale Autorităţii Naţionale de Integritate. Astfel, în cazul în care Curtea de Apel Chişinău anulează un act de constatare din motive procedurale, Curtea Supremă de Justiţie nu ar putea efectua un control deplin al legalităţii hotărârii atacate. De asemenea, norma contestată ar priva părţile de dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicţie.

11. De asemenea, autorii sesizării au menţionat că norma contestată ar fi contrară normelor de tehnică legislativă, pentru că justiţiabilii nu cunosc cu certitudine care sunt competenţele Curţii Supreme de Justiţie (cele prevăzute de norma contestată sau cele reglementate de articolul 248 din Codul administrativ).

12. Autorii excepţiei au menţionat că norma contestată este contrară articolului 20 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorii care examinează cauza. Astfel, sesizarea este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 36 alin.(2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, potrivit cărora, în cazul admiterii recursului împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău, Curtea Supremă de Justiţie nu poate trimite cauza la rejudecare. Prevederile în discuţie nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un recurs formulat de Autoritatea Naţională de Integritate împotriva unei hotărâri a Curţii de Apel Chişinău prin care a fost anulat un act de constatare emis de Autoritatea Naţională de Integritate. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate în cauza pe care o examinează.

18. Autorii excepţiei au susţinut că norma contestată este contrară articolului 20 [accesul liber la justiţie] din Constituţie, pentru că nu-i permite Curţii Supreme de Justiţie să trimită cauza la rejudecare în cazul admiterii recursurilor formulate împotriva hotărârilor Curţii de Apel Chişinău prin care se soluţionează contestaţiile depuse împotriva actelor de constatare ale Autorităţii Naţionale de Integritate. Potrivit autorilor, această soluţie legislativă ar priva Curtea Supremă de Justiţie de posibilitatea exercitării unei jurisdicţii depline şi nu respectă dreptul părţilor în proces la un dublu grad de jurisdicţie.

19. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, de regulă, este inerent conceptului de control judecătoresc ca, în eventualitatea admiterii unui recurs, instanţa de control să aibă competenţa de a casa decizia contestată şi fie să pronunţe o nouă decizie, fie să trimită cauza la rejudecare aceluiaşi organ sau unui organ diferit (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 6 noiembrie 2018, § 184 şi jurisprudenţa citată acolo).

20. Astfel, Curtea nu poate identifica vreo problemă de constituţionalitate în faptul că Curtea Supremă de Justiţie nu are competenţa de a trimite cauza la rejudecare, ci doar să pronunţe o nouă hotărâre în cazul admiterii recursului formulat împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău prin care s-a soluţionat o contestaţie împotriva unui act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate. De altfel, Curtea observă că prevederile Codului administrativ pun la dispoziţia Curţii Supreme de Justiţie mecanisme pentru a putea pronunţa o nouă hotărâre. De exemplu, potrivit articolului 247 din Codul administrativ, dacă consideră necesar, Curtea Supremă de Justiţie poate decide citarea participanţilor la proces, iar potrivit articolului 244 alin.(2) din Codul administrativ, pentru procedura de recurs se aplică în mod corespunzător prevederile capitolului care reglementează procedura apelului, dacă din capitolul referitor la recurs nu rezultă altceva. De asemenea, potrivit articolului 194 din acelaşi Cod, în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătoreşti se soluţionează din oficiu probleme de fapt şi de drept (alin. (1)); în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile şi deciziile contestate se examinează din oficiu în privinţa existenţei greşelilor procedurale şi a aplicării corecte a dreptului material (alin. (2)).

21. Curtea notează că în jurisprudenţa sa a reţinut că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii". Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, se referă doar la unele cazuri din materia penală. Curtea reiterează că acest drept se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, § 38; DCC nr.74 din 16 iunie 2022, §§ 20-21).

22. Cu privire la argumentul potrivit căruia justiţiabilii nu cunosc cu certitudine care sunt competenţele Curţii Supreme de Justiţie în procedura examinării recursului împotriva hotărârilor Curţii de Apel Chişinău prin care se soluţionează contestaţiile depuse împotriva actelor de constatare ale Autorităţii Naţionale de Integritate (cele prevăzute de norma contestată sau cele reglementate de articolul 248 din Codul administrativ), Curtea reiterează că nu posedă competenta de a rezolva, per se, conflictele de norme infraconstituţionale, aceste conflicte fiind de resortul judecătorilor de drept comun (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 30; DCC nr.81 din 3 iunie 2021, § 31).

23. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate constata incidenţa articolului 20 din Constituţie în această cauză.

24. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(2) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată din oficiu de dna Tamara Chişca-Doneva, dna Nina Vascan, dl Nicolae Craiu, dna Aliona Miron şi dna Ala Cobăneanu, judecători la Curtea Supremă de Justiţie, în cadrul dosarului nr.3ra-694/2022.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.