Decizie nr.71 din 27.07.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.93a/2017 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din alineatul (3) al articolului 11 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (raportul anual al Procurorului General)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.93a/2017 privind controlul constituţionalităţii

unor prevederi din  alineatul (3) al articolului 11 din Legea nr. 3 din

25 februarie 2016  cu privire  la Procuratură

(raportul anual al Procurorului General)

nr. 71  din  27.07.2017

 (în vigoare 27.07.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 411-420 art. 118 din 24.11.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl, Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 iunie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 28 iunie 2017, Procurorul General al Republicii Moldova, dl Eduard Harunjen, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii textului “se audiază în plenul Parlamentului” de la alineatul (3) al articolului 11 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 25 februarie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.3 cu privire la Procuratură.

4. Potrivit articolului 11 alineatul (3) din legea menţionată supra, Procurorul General prezintă Parlamentului anual, până în data de 31 martie a anului în curs, un raport despre activitatea Procuraturii în anul precedent. Raportul se audiază în plenul Parlamentului, este făcut public şi se plasează pe pagina web oficială a Procuraturii Generale.

5. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate, potrivit cărora raportul Procurorului General se audiază în plenul Parlamentului, încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi principiul independenţei procuraturii, contrar prevederilor articolelor 1 alin.(3), 6, 60 alin.(1), 66, 124 alin.(1), 125 şi 125/1 alin.(1) din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 124

Procuratura

“(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (M.O., 2016, nr.69-77, art.113) sunt următoarele:

Articolul 3

Principiile de organizare şi de activitate

a Procuraturii şi a procurorului

“(1) Procuratura îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legea.

(2) Organizarea şi activitatea Procuraturii sunt transparente şi presupun garantarea accesului societăţii şi al mijloacelor de informare în masă la informaţiile despre această instituţie, cu excepţiile prevăzute de lege şi cu asigurarea respectării regimului datelor cu caracter personal.

(3) Procuratura este independentă de puterile legislativă, executivă şi judecătorească, de orice partid politic sau organizaţie social-politică, precum şi de oricare alte instituţii, organizaţii sau persoane. Imixtiunea în activitatea Procuraturii este interzisă. Procuratura cooperează cu alte autorităţi pentru realizarea funcţiilor prevăzute de prezenta lege.

[…]”

Articolul 11

Atribuţiile Procurorului General

“[…]

(3) Procurorul General prezintă Parlamentului anual, până în data de 31 martie a anului în curs, un raport despre activitatea Procuraturii în anul precedent. Raportul se audiază în plenul Parlamentului, este făcut public şi se plasează pe pagina web oficială a Procuraturii Generale.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.797-XIII din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (republicată în M.O., 2007, nr.50, art.237) sunt următoarele:

Articolul 122

Adresarea întrebărilor

“[…]

(2) Fiecare deputat poate adresa întrebări membrilor Guvernului sau conducătorilor altor autorităţi ale administraţiei publice. Deputatul, în aceeaşi şedinţă plenară, poate adresa cel mult două întrebări.

(3) Deputaţii nu pot formula întrebări Preşedintelui Republicii Moldova, reprezentanţilor puterii judecătoreşti, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi întrebări care:

a) privesc probleme de interes personal;

b) urmăresc, în exclusivitate, obţinerea unei consultaţii juridice;

c) conduc la amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală;

d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţiile publice menţionate la alin.(2).”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

9. În motivarea sesizării, autorul susţine că audierea raportului Procurorului General în plenul Parlamentului constituie o imixtiune a puterii legislative în activitatea Procuraturii.

10. Autorul sesizării menţionează că, deşi, potrivit art.66 lit.n) din Constituţie, Parlamentul are atribuţia de a iniţia cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii, acesta nu poate interveni în activitatea oricăror instituţii de stat şi nu poate să exercite controlul asupra oricărei decizii a instituţiilor respective.

11. În opinia autorului sesizării, echilibrul dintre transparenţa şi independenţa Procuraturii este asigurat prin obligaţia Procurorului General să prezinte societăţii şi Parlamentului rapoarte publice despre activitatea Procuraturii, fără a fi însă audiate în plenul Parlamentului. Or, potrivit autorului, audierea raportului anual în plenul Parlamentului nu se rezumă doar la expunerea activităţilor desfăşurate în perioada de raport, dar este urmată de întrebări şi dezbateri.

12. De asemenea, autorul consideră că transparenţa activităţii Procuraturii este asigurată şi prin audierea de către Adunarea Generală a Procurorilor a raportului anual despre activitatea Procuraturii prezentat de Procurorul General.

13. În final, autorul sesizării susţine că textul de lege contestat, potrivit căruia raportul Procurorului General se audiază de către plenul Parlamentului, contravine dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 6, 60 alin.(1), 66, 124 alin.(1), 125 şi 125/1 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea constată următoarele.

15. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

16. Curtea menţionează că articolele 25 lit.f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Procurorul General cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

17. Curtea menţionează că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie textul “se audiază în plenul Parlamentului” din alineatul (3) al articolului 11 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

18. Curtea observă că autorul sesizării, invocând încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6, 60 alin.(1), 66, 124 alin.(1), 125 şi 125/1 din Constituţie, a pretins, în esenţă, că prevederile contestate contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat şi principiului independenţei Procuraturii.

19. Curtea reţine că, potrivit art.124 alin.(1) din Constituţie, Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

20. În acelaşi timp, Legea cu privire la Procuratură stabileşte principiile de organizare şi de activitate ale Procuraturii şi procurorului. Astfel, potrivit art.3 alin.(3) din legea menţionată, Procuratura este independentă de puterile legislativă, executivă şi judecătorească, de orice partid politic sau organizaţie social-politică, precum şi de oricare alte instituţii, organizaţii sau persoane. Imixtiunea în activitatea Procuraturii este interzisă. Procuratura cooperează cu alte autorităţi pentru realizarea funcţiilor prevăzute de prezenta lege.

21. Curtea reţine că o serie de instrumente juridice internaţionale au consfinţit şi au dezvoltat principiul independenţei procurorilor.

22. Astfel, conform Linilor directoare ale ONU privind rolul procurorilor, statele membre trebuie să se asigure că procurorii sunt capabili să îşi exercite atribuţiile profesionale, fără nicio intimidare, impediment, hărţuire, ingerinţe necorespunzătoare sau expunerea nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.

23. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei în Recomandarea (2000)19 privind rolul urmăririi penale în justiţia penală a reliefat că: “Statele trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât procurorii să-şi poată îndeplini atribuţiile fără ingerinţe nejustificate sau fără a fi expuşi unei responsabilităţi nejustificate penale, civile sau de altă natură”.

24. În acelaşi timp, Recomandarea (2000)19 în pct.11 teza a doua stabileşte că procurorul trebuie să dea socoteală în mod periodic şi public asupra tuturor activităţilor sale şi mai ales asupra celor prioritare.

25. În Raportul explicativ la Recomandarea (2000)19 se menţionează că aceste rapoarte periodice sunt necesare pentru asigurarea transparenţei activităţii procuraturii, dat fiind faptul că acest organ activează în numele societăţii. Ele pot fi prezentate publicului fie prin intermediul mijloacelor mass-media, în formă de rapoarte publicate sau în faţa unui organ electiv şi pot include statistici privind activitatea exercitată, scopurile atinse, modul în care a fost implementată politica penală, sumele cheltuite din banii publici, precum şi stabilirea priorităţilor pentru viitor.

26. În acelaşi context, şi Comisia de la Veneţia a menţionat în Raportul “Privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar: Partea II – Organele de urmărire penală” CDL-AD(2010)040 că:

“44. Unele instrumente specifice de responsabilitate par a fi necesare în special în cazurile în care Procuratura este independentă. Prezentarea de rapoarte publice de către Procurorul General ar putea fi un astfel de instrument. Prezentarea unor astfel de rapoarte către Parlament sau către autoritatea executivă ar putea depinde de cadrul legal în vigoare, precum şi de tradiţiile naţionale. […]”

27. De asemenea, în jurisprudenţa sa Curtea a subliniat că singura cale legală de discutare în Parlament a activităţii […] procuraturii este examinarea […] raportului despre starea legalităţii şi ordinii de drept din ţară, precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea ei, prezentat anual Parlamentului de către Procurorul General […] (HCC nr.29 din 23 septembrie 2013, §90).

28. În acest sens, Comisia de la Veneţia a afirmat în Opinia sa asupra proiectului de lege cu privire la Procuratura Generală a Ucrainei că, ţinând cont de importanţa asigurării independenţei sau a autonomiei procuraturii, ar fi de dorit ca să se pună un accent mai mare asupra faptului că obligaţia de raportare a Procuraturii Generale către Rada Supremă trebuie să aibă un caracter general, fără a se oferi detalii despre cazurile individuale (CDL-AD(2013)025, §46).

29. Totodată, Curtea observă că, deşi Parlamentul are competenţa de a audia raportul Procurorului General, potrivit dispoziţiilor art.122 alin.(3) din Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, deputaţii nu pot formula întrebări care conduc la amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală. Astfel, responsabilitatea Procuraturii în faţa Parlamentului în cauze individuale cu privire la decizii de urmărire sau neurmărire penală este exclusă.

30. Mai mult, în Hotărârea nr.29 din 23 septembrie 2013, Curtea a subliniat că orice dispoziţie regulamentară care implică posibilitatea citării unui judecător, procuror în faţa unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale care statuează separaţia puterilor în stat, independenţa judecătorilor şi procurorilor şi supunerea lor numai legii.

31. Prin urmare, având în vedere că raportul anual al Procurorului are un caracter general, care nu oferă detalii despre cazurile individuale aflate pe rol, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului sesizării, potrivit cărora audierea raportului în plenul Parlamentului constituie o ingerinţă în activitatea Procuraturii.

32. În contextul celor menţionate supra, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea Procurorului General al Republicii Moldova, dl Eduard Harunjen, privind controlul constituţionalităţii textului “se audiază în plenul Parlamentului” de la alineatul (3) al articolului 11 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.