Decizie nr.72 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.106g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.1 al Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării nr. 106g/2016  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din art.1 al Legii nr.105-XV

din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor

nr. 72  din  12.10.2016

 (în vigoare 12.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-49 art. 12 din 10.02.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 septembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor “autorizată pentru activitate de întreprinzător” şi “în scop comercial”, prevăzute la articolul 1 din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, ridicată de Alexandra Dobreanschi, parte în dosarul nr.3-2350/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 15 septembrie 2016 de către judecătorul Alexandru Gafton, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 19 iulie 2015, Alexandra Dobreanschi a solicitat Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor constatarea lezării drepturilor sale de către Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu ca urmare a emiterii facturilor de plată a energiei electrice către locatarii blocului.

4. Întrucât Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a refuzat examinarea plângerii, Alexandra Dobreanschi a adresat acesteia o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea refuzului de examinare a plângerii iniţiale şi constatarea încălcării drepturilor sale.

5. La 2 decembrie 2015, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a respins cererea prealabilă şi a menţionat că divergenţele dintre consumatorii finali şi furnizorii de energie electrică urmează a fi soluţionate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Suplimentar, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a menţionat că, potrivit art.1 din Legea privind protecţia consumatorilor, Alexandra Dobreanschi nu are statut de consumator în raport cu Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu.

6. La 11 ianuarie 2016, Alexandra Dobreanschi a înaintat o acţiune în contenciosul administrativ împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, în vederea anulării refuzului de examinare a plângerii înaintate şi obligarea examinării acesteia.

7. La 29 iulie 2016, Alexandra Dobreanschi, reprezentată de avocatul Alexandru Bot, a înaintat instanţei de judecată un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmelor “autorizată pentru activitate de întreprinzător” şi “în scop comercial”, prevăzute la articolul 1 din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.

8. Prin încheierea din 2 septembrie 2016, instanţa de judecată a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 52

Dreptul de petiţionare

“(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

[…].”

Articolul 107

Administraţia publică centrală de specialitate

“(1) Organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor.

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (M.O., 2003, nr.126-131, art.507) sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiuni utilizate

“În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

agent economic – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări);

[…]

vânzător – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;

prestator – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii;

[…]

comerciant – orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale, precum şi orice persoană care acţionează în scop comercial, în numele sau în beneficiul unui comerciant.

[…].”

Articolul 28

Alte organe ale administraţiei publice abilitate

cu funcţii de protecţie a consumatorilor

“(1) Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sunt:

a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor – Ministerul Sănătăţii;

b) în domeniul transportului interurban şi internaţional – organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor;

c) în domeniul construcţiilor – organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;

d) în domeniul turismului – Agenţia Turismului;

e) în domeniile energetic şi de alimentare cu apă şi de canalizare – organul de stat abilitat cu funcţii de reglementare în energetică şi în domeniul de alimentare cu apă şi de canalizare;

f) în domeniul telecomunicaţiilor – organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;

g) în domeniul asigurărilor – organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;

h) în domeniul serviciilor bancare – Banca Naţională;

i) în domeniul produselor alimentare, la toate etapele lanţului alimentar – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică (M.O., 1998, nr.50-51, art.366) sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiuni principale

“În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:

[…]

consumator – orice persoană fizică sau juridică care utilizează resurse energetice;

[…].”

Articolul 4¹

Reglementarea şi monitorizarea sectoarelor energeticii

“(1) Autoritatea învestită cu atribuţii de reglementare şi monitorizare a sectoarelor în domeniul energeticii este Agenţia Naţională de Reglementare în Energetică, denumită în continuare Agenţie.

(2) Agenţia are următoarele funcţii principale:

a) supraveghează respectarea legislaţiei în domeniul energeticii;

b) promovează şi asigură concurenţa loială şi funcţionarea eficace a pieţelor de energie;

c) eliberează licenţe pentru desfăşurarea pe pieţele de energie a activităţilor autorizate în conformitate cu Legea cu privire la gaze, Legea cu privire la energia electrică, Legea privind piaţa produselor petroliere;

d) monitorizează respectarea de către titularii de licenţe a condiţiilor stabilite pentru desfăşurarea activităţilor autorizate şi aplică prevederile legilor specificate la lit.c);

e) promovează o politică tarifară adecvată şi respectarea drepturilor şi a intereselor consumatorilor;

e¹) aprobă tarife, în cazurile stipulate de lege, calculate în conformitate cu prevederile metodologiilor aprobate şi monitorizează corectitudinea aplicării acestora;

f) supraveghează respectarea de către întreprinderile a căror activitate este reglementată de Agenţie a principiului costurilor necesare şi justificate la calcularea şi prezentarea spre aprobare a tarifelor pentru activităţile reglementate;

g) exercită controlul asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor, examinează petiţiile şi plângerile consumatorilor şi ale furnizorilor şi soluţionează neînţelegerile survenite între aceştia în limitele competenţei sale.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că sintagmele “autorizată pentru activitate de întreprinzător” şi “în scop comercial”, cuprinse în definiţiile noţiunilor de agent economic, vânzător, prestator şi comerciant de la art.1 din Legea privind protecţia consumatorilor, exceptează de la controlul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor acţiunile persoanelor juridice sau fizice care nu sunt autorizate pentru activitatea de întreprinzător sau care nu acţionează în scop comercial.

13. Astfel, autorul excepţiei susţine că în caz de utilizare a unor practici incorecte de persoanele juridice sau fizice care nu sunt autorizate pentru activitate de întreprinzător sau care nu acţionează în scop comercial drepturile consumatorilor nu vor fi considerate violate.

14. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă dreptul de petiţionare al consumatorilor, contrar articolelor 52 alin.(1) şi 107 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Alexandra Dobreanschi, parte în dosarul nr.3-2350/14, care se află pe rolul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

19. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagmele “autorizată pentru activitate de întreprinzător” şi “în scop comercial”, cuprinse în definiţiile noţiunilor de agent economic, vânzător, prestator şi comerciant din articolul 1 al Legii privind protecţia consumatorilor.

20. Curtea observă că autorul susţine că normele contestate încalcă articolele 52 alin.(1) şi 107 alin.(2) din Constituţie.

21. Curtea consideră necesar a sublinia faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

22. În acest sens, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 52 alin.(1) şi 107 alin.(2) din Constituţie, Curtea menţionează lipsa unei legături de cauzalitate între acestea şi prevederile contestate.

23. Din conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul contestă, în esenţă, neexaminarea de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a plângerilor privind emiterea facturilor de plată a energiei electrice depuse împotriva Asociaţiei Coproprietarilor în Condominiu.

24. În acest sens, Curtea menţionează că, în conformitate cu articolul 28 litera e) din Legea privind protecţia consumatorilor, legiuitorul a atribuit organului de stat, abilitat cu funcţii de reglementare în energetică, competenţa de protecţie a consumatorilor în domeniul energetic.

25. Astfel, potrivit articolului 4¹ din Legea cu privire la energetică, autoritatea învestită cu atribuţii de reglementare şi monitorizare a sectoarelor în domeniul energeticii este Agenţia Naţională de Reglementare în Energetică.

26. Art.4¹ alin.(2) lit.g) din legea sus-menţionată prevede că Agenţia Naţională de Reglementare în Energetică exercită controlul asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor, examinează petiţiile şi plângerile consumatorilor şi ale furnizorilor şi soluţionează neînţelegerile survenite între aceştia în limitele competenţei sale.

27. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea constată că argumentele invocate de autorul excepţiei nu constituie o problemă de neconstituţionalitate, ci vizează o chestiune de aplicare a legii.

28. Drept consecinţă, Curtea reţine că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor “autorizată pentru activitate de întreprinzător” şi “în scop comercial”, cuprinse la articolul 1 din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, ridicată de Alexandra Dobreanschi, parte în dosarul nr.3-2350/14, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.