Decizie nr.74 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.112g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 10 şi articolul 11 din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (condiţiile de accedere în profesia de avocat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.112g/2016 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 10

şi articolul 11 din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002

cu privire la avocatură

(condiţiile de accedere în profesia de avocat)

nr. 74  din  12.10.2016

 (în vigoare 12.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-49 art. 14 din 10.02.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 septembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective” din alin.(2) al articolului 10 şi a sintagmei “Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin.(1) al articolului 11 din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de Eduard Varzar şi Roman Statnîi în dosarul nr.3-609/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 septembrie 2016 de către judecătorul Violeta Chisiliţa din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 martie 2016 Eduard Varzar şi Roman Statnîi, având peste 10 ani de vechime în muncă în funcţia de procuror, au înaintat cereri Ministerului Justiţiei privind eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. Ministerul Justiţiei a informat solicitanţii că cererea a fost transmisă, conform competenţei, Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Consiliului Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova.

4. Prin hotărârea din 29 aprilie 2016, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a refuzat eliberarea licenţei de avocat şi a acordat dlor Eduard Varzar şi Roman Statnîi un termen de 15 zile pentru achitarea taxei în cuantumul stabilit prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaţilor.

5. La 10 mai 2016, Eduard Varzar şi Roman Statnîi, activând în calitate de procurori, au depus la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău, o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea Ministerului Justiţiei şi Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat să le elibereze licenţă pentru exercitarea profesiei de avocat.

6. La 15 septembrie 2016, Eduard Varzar şi Roman Statnîi au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective” din alin.(2) al articolului 10 şi a sintagmei “Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin.(1) al articolului 11 din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, prevederi care stabilesc anumite condiţii pentru exercitarea profesiei de avocat, în special condiţii de accedere în profesie, şi activităţile incompatibile cu această profesie.

7. Prin încheierea din 19 septembrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

“Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (publicată în M.O., 2002, nr.126-127, art.1001) sunt următoarele:

Articolul 10

Cerinţe pentru exercitarea profesiei de avocat

“[...]

(2) Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. [...]

[...]”

Articolul 11

Activităţi incompatibile cu profesia de avocat

“(1) Profesia de avocat este incompatibilă cu:

a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);

b) activitatea de întreprinzător;

c) activitatea de notar;

d) alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile contestate, care stabilesc anumite condiţii pentru exercitarea profesiei de avocat şi activităţile incompatibile cu această profesie, sunt contrare articolelor 28, 43 şi 54 din Constituţie.

11. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că cerinţa instituită prin lege în privinţa judecătorilor şi procurorilor care au o vechime de 10 ani în această profesie de a obţine licenţa de avocat fără a susţine examenul de calificare doar după ce demisionează, reprezintă o restricţionare nejustificată şi limitează dreptul la muncă, garantat de articolul 43 din Constituţie.

12. Potrivit autorilor excepţiei, prevederile contestate creează o situaţie discriminatorie între persoanele care deţin titlul de doctor şi persoanele care deţin funcţia de judecător sau procuror.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Eduard Varzar şi Roman Statnîi în dosarul nr.3-609/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea subliniază că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au contestat, în esenţă, prevederile legale care condiţionează dreptul procurorilor de a obţine licenţa de avocat doar în urma demisionării, precum şi prevederile legale care stabilesc incompatibilităţile în exercitarea profesiei de avocat. În acest sens, s-a invocat limitarea dreptului constituţional la muncă.

18. Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a stabilit că dreptul la muncă trebuie exercitat în condiţiile legii. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă imposibilitatea desfăşurării unui gen de activitate sau a ocupării unei anumite funcţii. Astfel, exigenţele şi condiţiile legale ce conferă titularului dreptul la muncă nu pot fi ignorate (HCC nr.5 din 23 aprilie 2013).

19. Curtea menţionează că, potrivit art.20 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură, admiterea în profesia de avocat se realizează în baza unui examen de calificare susţinut de avocatul stagiar în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. În acelaşi timp, potrivit art.10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură, la cerere, pot fi admise în profesie, cu scutirea de examenul de calificare, persoanele care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat.

20. Prin prisma prevederilor legale menţionate, Curtea observă că legiuitorul a stabilit condiţiile de accedere în profesia de avocat.

21. În privinţa activităţilor incompatibile cu profesia de avocat, Curtea reţine că scopul urmărit de legiuitor este acela de a crea o independenţă efectivă a avocaţilor în exercitarea profesiei lor, prin evitarea existenţei unor influenţe de natură să creeze suspiciuni referitoare la desfăşurarea corectă a actului de justiţie, ceea ce reprezintă un scop legitim.

22. Totodată, Curtea observă că şi potrivit art.14 din Legea cu privire la procuratură funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, precum şi cu alte activităţi remunerate sau neremunerate.

23. În acelaşi timp, Curtea menţionează că, deşi obiectul litigiului vizează accederea în avocatură a persoanelor care activează în funcţia de procuror, autorii excepţiei, prin contestarea sintagmei “Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin.(1) al art.11 din Legea cu privire la avocatură, în esenţă, au invocat neconstituţionalitatea tuturor activităţilor incompatibile cu profesia de avocat.

24. În acest sens, Curtea consideră necesar a reitera faptul că excepţia de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

25. Totodată, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Astfel, Curtea reiterează că aplicabilitatea normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal este o condiţie primordială pentru admisibilitatea sesizării şi examinarea acesteia în fond.

26. Prin urmare, abordarea in abstracto a problemelor de compatibilitate a unei norme din legea organică cu Legea Supremă, care nu are legătură cu fondul litigiului principal, constituie o actio popularis, care este inoperabilă în cadrul rezolvării cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate.

27. În concluzie, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective” din alin.(2) al articolului 10 şi a sintagmei “Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin.(1) al articolului 11 alin.(1) din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de Eduard Varzar şi Roman Statnîi în dosarul nr.3-609/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.