Decizie nr.76 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.115a/2016 privind controlul constituţionalităţii Art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.115a/2016 privind controlul

constituţionalităţii art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

(exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie)

nr. 76  din  12.10.2016

 (în vigoare 12.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-49 art. 15 din 10.02.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 septembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 28 septembrie 2016 Adrian Lebedinschi, deputat în Parlament, a adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită controlul constituţionalităţii art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Prin Legea nr.126 din 9 iunie 2016 au fost operate unele modificări şi completări în Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, referitoare la numirea judecătorilor de instrucţie.

4. Potrivit noilor modificări, judecătorul de instrucţie este numit de către Consiliul Superior al Magistraturii cu consimţământul acestuia, la propunerea preşedintelui instanţei judecătoreşti, din rândul judecătorilor care au activat în funcţia de judecător cel puţin 3 ani, pentru un mandat de 3 ani, fără posibilitatea de a exercita două mandate consecutive. În cazul în care niciun judecător din cadrul judecătoriei nu are o experienţă de cel puţin 3 ani în funcţia de judecător, atribuţiile judecătorului de instrucţie pot fi exercitate de către un judecător care a activat în această funcţie cel puţin 18 luni (articolul 15¹ Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească).

5. Totodată, potrivit art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016, judecătorii de drept comun numiţi pentru exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor exercita aceste atribuţii până la 1 ianuarie 2017. Iar, începând cu data de 1 ianuarie 2017, judecătorii care au exercitat atribuţiile judecătorului de instrucţie mai mult de 2 ani în perioada 1 ianuarie 2013 – 31 august 2016 nu vor putea exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie până în data de 31 decembrie 2019. Această interdicţie nu se aplică judecătorilor numiţi să exercite atribuţiile judecătorului de instrucţie în calitate de supleanţi.

6. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 6, 114 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

“(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

[…]

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (republicată în M.O., 2013, nr.15-17, art.62) sunt următoarele:

Articolul 15¹

Judecătorii de instrucţie

“(1) Din rândul judecătorilor instanţei judecătoreşti se numesc judecătorii care vor exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie.

(2) Judecătorul de instrucţie este numit de către Consiliul Superior al Magistraturii cu consimţământul acestuia, la propunerea preşedintelui instanţei judecătoreşti, din rândul judecătorilor care au activat în funcţia de judecător cel puţin 3 ani, pentru un mandat de 3 ani, fără posibilitatea de a exercita două mandate consecutive.

(3) În cazul în care niciun judecător din cadrul judecătoriei nu are o experienţă de cel puţin 3 ani în funcţia de judecător, atribuţiile judecătorului de instrucţie pot fi exercitate de către un judecător care a activat în această funcţie cel puţin 18 luni.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei judecătoreşti:

a) cu cel puţin 3 luni până la expirarea mandatului judecătorului de instrucţie în exerciţiu, numeşte, în modul stabilit la alin.(2) şi (3), judecătorul care va exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie, precum şi unul sau mai mulţi judecători supleanţi care vor exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie în cazul imposibilităţii exercitării atribuţiilor de către acesta;

b) în cazul apariţiei vacanţei funcţiei de judecător de instrucţie, în termen de cel mult 30 de zile de la survenirea acesteia, numeşte, conform procedurii stabilite la alin.(2) şi (3), un alt judecător care va exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie.

(5) În cazul în care niciun judecător nu-şi exprimă acordul pentru exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie sau mai mulţi judecători îşi exprimă acordul în acest sens, candidatura judecătorului va fi determinată de către preşedintele instanţei judecătoreşti prin tragere la sorţi, în prezenţa tuturor judecătorilor care activează în instanţa judecătorească, cu consemnarea acestui fapt într-un proces-verbal.

(6) Înainte de a începe exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie, judecătorul urmează cursuri de formare în baza unui program special, coordonat cu Consiliul Superior al Magistraturii, în modul stabilit de lege. Volumul de lucru al judecătorului care va exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie va fi diminuat gradual în modul reglementat de Consiliul Superior al Magistraturii.

(7) Judecătorul numit în condiţiile alin.(4) lit.b) exercită atribuţiile judecătorului de instrucţie în partea neexecutată din mandatul predecesorului său. În cazul în care acesta exercită funcţia vacantă de judecător de instrucţie timp de mai mult de un an, el nu va putea fi numit pentru exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie pentru următorul mandat.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (M.O., 2016, nr.204-205, art.441) sunt următoarele:

“(1) Judecătorii de drept comun numiţi pentru exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor exercita aceste atribuţii până la 1 ianuarie 2017.

(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2017, judecătorii care au exercitat atribuţiile judecătorului de instrucţie mai mult de 2 ani în perioada 1 ianuarie 2013 – 31 august 2016 nu vor putea exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie până în data de 31 decembrie 2019. Această interdicţie nu se aplică judecătorilor numiţi să exercite atribuţiile judecătorului de instrucţie în calitate de supleanţi.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. Autorul sesizării susţine că prin adoptarea prevederilor contestate referitoare la interdicţia de a exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie are loc imixtiunea legislativului în ordinea de administrare a puterii judecătoreşti, astfel s-a încălcat principiul separării şi colaborării puterilor în stat şi s-a ignorat principiul independenţei justiţiei, prevăzute de articolele 6 şi 114 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

12. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

13. Curtea menţionează că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

14. Curtea observă că dispoziţiile contestate prevăd modul de exercitare a atribuţiilor judecătorului de instrucţie de către judecătorii de drept comun numiţi până la adoptarea Legii nr.126 din 9 iunie 2016.

15. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat pretinsa încălcare a articolelor 6 şi 114 din Constituţie.

16. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

17. În acest context, cu referire la încălcarea principiului separării şi colaborării puterilor în stat şi a principiul independenţei justiţiei, Curtea reţine următoarele.

18. Curtea menţionează că dreptul exclusiv de a înfăptui justiţia în numele legii aparţine judecătorului, ca unicul purtător al puterii judecătoreşti şi care, după cum prevede articolul 116 alin.(1) din Constituţie, este independent, imparţial şi inamovibil, potrivit legii. Or, puterea judecătorească este una din cele trei puteri ale statului, care este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în conformitate cu principiile şi normele cuprinse în Constituţie, legi şi alte acte normative.

19. Totodată, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.e) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi organice prin care reglementează organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti.

20. La fel, Curtea reţine că prerogativa legiuitorului de a stabili organizarea instanţelor judecătoreşti şi competenţa acestora este prevăzută şi de articolul 115 alin.(4) din Constituţie potrivit căruia organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.

21. Curtea reţine că legalitatea reprezintă o cerinţă fundamentală a activităţii instanţelor judecătoreşti. Principiul legalităţii, fiind un principiu-cadru, prezumă totodată caracterul legal al instanţei judecătoreşti. Acest principiu decurge şi din prevederile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căreia persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege (articolul 6 §1).

22. Curtea menţionează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, sintagma “instituită de lege” din articolul 6 al Convenţiei presupune că o instanţă instituită de lege trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, precum independenţa membrilor săi şi durata mandatului lor, imparţialitate şi existenţa garanţiilor procedurale (a se vedea Coёme şi alţii v. Belgia, § 99).

23. Curtea observă că prevederile contestate se referă atât la durata exercitării atribuţiilor judecătorului de instrucţie de către judecătorii de drept comun numiţi până la intrarea în vigoare a Legii nr.126 din 9 iulie 2016, cât şi la condiţiile de a exercita pe viitor atribuţiile judecătorului de instrucţie de către judecătorii de drept comun care le-au exercitat în perioada 1 ianuarie 2013 – 31 august 2016.

24. În acest sens, Curtea reţine că prin prevederile contestate, care reglementează modalitatea de organizare şi durata mandatului în funcţia de judecător de instrucţie, legiuitorul nu a intervenit în exercitarea actului de justiţie.

25. Concluzionând cele menţionate, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputatului în Parlament Adrian Lebedinschi pentru controlul constituţionalităţii art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.