Decizie nr.78 din 02.07.2020 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.37g/2020 şi nr.48g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (anularea hotărârii adunării creditorilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.37g/2020 şi nr.48g/2020 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 59

alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(anularea hotărârii adunării creditorilor)

nr. 78  din  02.07.2020

 (în vigoare 02.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 229-233 art. 131 din 11.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 13 martie 2020 şi, respectiv,

pe 6 aprilie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 iulie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Dragoş Chetraru în interesele S.R.L. "New Next", parte în dosarul nr.2i-19/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, şi, respectiv, de dl director general interimar Adrian Onceanu în interesele Î.S. "Calea Ferată din Moldova", parte în dosarul nr.2rci-95-20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dna judecător Mariana Fondos-Fraţman de la Judecătoria Chişinău, sediul central, şi, respectiv, de un complet din cadrul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ de la Curtea de Apel Chişinău (judecătorii dl Boris Bîrca, dl Eugeniu Clim şi dna Steliana Iorgov), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 37g/2020.

A. Circumstanţele litigiului principal

Sesizarea nr.37g/2020

4. Pe 6 martie 2019, debitorul S.R.L. "New Next" a formulat o cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa sa.

5. Pe 7 martie 2019, prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, a fost admisă spre examinare cererea introductivă menţionată supra şi instituită perioada de observaţie cu aplicarea măsurilor corespunzătoare de asigurare.

6. Pe 13 mai 2019, prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului S.R.L. "New Next".

7. Pe 21 februarie 2020, s-a desfăşurat adunarea de raportare a creditorilor S.R.L. "New Next", în cadrul căreia au fost adoptate mai multe hotărâri.

8. Pe 24 februarie şi pe 27 februarie 2020, dl avocat Dragoş Chetraru în interesele debitorului insolvabil S.R.L. "New Next", şi, respectiv, dna creditor Aliona Ionaş, au solicitat în instanţa de insolvabilitate anularea hotărârilor adunării creditorilor din 21 februarie 2020.

9. Pe 9 martie 2020 dl avocat Dragoş Chetraru, în interesele debitorului insolvabil S.R.L. "New Next", a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor "pentru încălcări de procedură" şi "pentru ilegalitate la cererea creditorilor care:

a) au votat împotriva hotărârii, faptul fiind consemnat în procesul-verbal al adunării;

b) nu au fost admişi la adunare fără temei legal sau nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit de prezenta lege despre data, ora şi locul adunării;

c) sunt lezaţi în drepturi printr-o hotărâre asupra unei chestiuni care nu figura pe ordinea de zi a adunării creditorilor sau prin faptul că adunarea a avut loc fără cvorumul stabilit de lege, cu încălcarea cotelor de voturi", conţinute în articolul 59 alin.(1) [anularea hotărârii adunării creditorilor] al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

10. Pe 9 martie 2020, printr-o încheiere a Judecătoriei Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei întregului alin.(1) al articolului 59 şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Sesizarea nr.48g/2020

11. Pe 13 noiembrie 2015, prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa S.C. "Belvilcom" S.R.L.

12. Pe 26 noiembrie 2019 adunarea creditorilor a hotărât lichidarea debitorului insolvabil prin aplicarea procedurii falimentului.

13. Pe 9 decembrie 2019, prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, s-a decis aplicarea faţă de S.C. "Belvilcom" S.R.L. a procedurii falimentului.

14. Pe 30 ianuarie 2020, prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, a fost respinsă cererea Î.S. "Calea Ferată din Moldova" de anulare a hotărârilor adunării creditorilor din 26 noiembrie 2019.

15. Pe 4 februarie 2020, Î.S. "Calea Ferată din Moldova" a contestat cu recurs Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 9 decembrie 2019.

16. Pe 17 martie 2020, Î.S. "Calea Ferată din Moldova" a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii.

17. Prin Încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2020 a fost admisă ridicarea excepţiei şi sesizată Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

18. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]

19. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 59

Anularea hotărârii adunării creditorilor

"(1) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea creditorilor care:

a) au votat împotriva hotărârii, faptul fiind consemnat în procesul-verbal al adunării;

b) nu au fost admişi la adunare fără temei legal sau nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit de prezenta lege despre data, ora şi locul adunării;

c) sunt lezaţi în drepturi printr-o hotărâre asupra unei chestiuni care nu figura pe ordinea de zi a adunării creditorilor sau prin faptul că adunarea a avut loc fără cvorumul stabilit de lege, cu încălcarea cotelor de voturi.

(2) Cererea prevăzută la alin.(1) se depune la dosarul cauzei în termen de 5 zile calendaristice de la data luării cunoştinţei de procesul-verbal al adunării creditorilor şi se soluţionează în şedinţă publică în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a preşedintelui adunării creditorilor.

(3) Anularea hotărârii adunării creditorilor trebuie adusă la cunoştinţă tuturor creditorilor. Încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de orice creditor chirografar sau creditor garantat. Încheierea de respingere a cererii de anulare poate fi atacată cu recurs de către solicitant."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

20. Autorul sesizării nr.37g/2020 susţine că prevederile articolului 59 alin.(1) din Legea insolvabilităţii instituie o delimitare pentru modalităţile de apărare folosite în cadrul unui proces judiciar în funcţie de statutul participantului – debitor sau creditor, rezultând o diferenţiere între drepturile lor procesuale.

21. De asemenea, autorul sesizării invocă imposibilitatea unei apărări efective a dreptului de proprietate al debitorului împotriva hotărârii ilegale a adunării creditorilor, deoarece creditorii pot emite o hotărâre în defavoarea dreptului de proprietate al debitorului. Autorul susţine că după stingerea creanţelor tuturor creditorilor pot să rămână bunuri ale debitorului insolvabil, iar ca rezultat, acesta ar putea ieşi din starea de insolvabilitate şi ar putea să-şi continue activitatea.

22. Autorul sesizării nr.37g/2020 consideră că norma contestată este în contradicţie cu articolele 4, 16, 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

23. Autorul sesizării nr.48g/2020 susţine că prevederea contestată îngrădeşte accesul liber la justiţie al creditorului în cazul încălcării procedurii de convocare şi desfăşurare a adunării creditorilor prin necomunicarea datei, orei şi locului desfăşurării adunării. Prin urmare, această normă încalcă şi dreptul la proprietate.

24. Autorul sesizării consideră că norma contestată încalcă articolele 1 alin.(3), 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

25. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

26. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

27. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în interesul S.R.L. "New Next", în dosarul nr.2i-19/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, şi, respectiv, în interesul Î.S. "Calea Ferată din Moldova", parte în dosarul nr.2rci-95-20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, excepţiile sunt formulate de subiecte abilitate cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 59 alin.(1) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

29. Curtea constată că norma contestată ar putea fi aplicată de către instanţe. După cum rezultă din fiecare sesizare şi încheiere a instanţei, pe rolul instanţelor de judecată se află două dosare care au la bază o cerere de anulare a hotărârilor adunării creditorilor debitorului insolvabil.

30. Curtea constată că textul criticat a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.80 din 9 iulie 2018), dar în acel caz Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea, deoarece aceasta nu a fost motivată.

31. Curtea reţine că autorii sesizărilor susţin că norma contestată ar veni în contradicţie cu articolele 1 alin.(3), 4, 16, 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

32. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4 şi 54 din Constituţie, Curtea subliniază că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu pot constitui repere separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.7 din 24 ianuarie 2020, § 17; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.62 din 11 iunie 2020, § 27).

33. Curtea nu poate reţine argumentele cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie. Curtea reiterează că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte a persoanei. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 34, şi HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 29-30; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 32). Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor.

34. Curtea reiterează că principiul egalităţii nu presupune uniformitate. Acest principiu presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Prin urmare, nu există o situaţie de egalitate între debitorul insolvabil şi creditorul acestuia. Odată cu declanşarea procedurii de insolvabilitate, statutul procesual al participanţilor este diferit. Hotărârile adoptate de adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor. Legea insolvabilităţii stabileşte în articolul 1, ca scop general, proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit. Acest scop general ţine de asigurarea stabilităţii şi a disciplinei financiare în economia de piaţă (a se vedea, mutatis mutandis, Lekić v. Slovenia [MC], 11 decembrie 2018, § 106; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 61). Sarcina principală a procesului de insolvabilitate este de a proteja creditorii de eventualele pierderi, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pierderile trebuie minimalizate.

35. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, care este garantat de articolul 46 din Constituţie, Curtea reaminteşte că acesta nu este un drept absolut, suportă limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în privinţa exercitării de către persoană a atributelor sale. Instituirea limitelor este permisă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, precum şi între interesele individuale (a se vedea DCC nr.161 din 10 decembrie 2018, § 30; DCC nr.52 din 2 iunie 2020, § 23).

36. Totuşi, problema unei eventuale încălcări a dreptului de proprietate prin hotărârile creditorilor nu poate fi analizată într-un proces din faţa Curţii Constituţionale, care efectuează un control al constituţionalităţii unor acte clar stabilite de Constituţie. Această problemă rămâne de competenţa instanţelor de drept comun. Din punctul de vedere al Constituţiei, este esenţial ca Legea insolvabilităţii să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente astfel, încât să permită contestarea efectivă a măsurilor care îi afectează dreptul de proprietate (a se vedea Lekić v. Slovenia [MC], 11 decembrie 2018, § 95).

37. În consecinţă, Curtea trebuie să verifice dacă autorii sesizărilor îşi pot apăra efectiv cauza şi dacă prevederile Legii insolvabilităţii permit accesul la un tribunal din perspectiva articolelor 20 şi 26 din Constituţie, precum şi dacă participanţilor la procesul de insolvabilitate li se acordă suficiente garanţii procesuale de a-şi apăra cauza în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile lor.

38. Curtea nu reţine argumentele invocate de autorii sesizărilor în privinţa existenţei unei ingerinţe în articolul 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie. Curtea consideră că, odată ce, potrivit articolelor 5 din Legea insolvabilităţii, 38 şi 355 din Codul de procedură civilă, procesul de insolvabilitate se declanşează de către instanţă şi decurge sub supravegherea ei, iar actele instanţei de insolvabilitate pot fi contestate cu recurs în instanţa ierarhic superioară, accesul liber la justiţie nu este afectat. Existenţa acestor prevederi presupune că instanţa poate examina toate circumstanţele relevante pentru cauză. Prin urmare, nu există o ingerinţă în accesul liber la justiţie. Mai mult, chiar autorii sesizărilor au ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţelor care urmează să se pronunţe asupra cererilor de anulare a hotărârilor adunării creditorilor debitorului insolvabil.

39. De asemenea, Curtea observă că, în cazul în care soluţia pronunţată de instanţa de insolvabilitate este în defavoarea persoanelor care au formulat cererile, aceştia deţin competenţa de a contesta hotărârea/încheierea respectivă. Potrivit articolului 8 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi contestate numai cu recurs şi numai în cazurile expres prevăzute. În acest sens, alin.(3) al articolului 59 din Legea insolvabilităţii stabileşte că "încheierea de respingere a cererii de anulare poate fi atacată cu recurs de către solicitant". Astfel, Curtea observă că normele contestate nu sunt de natură să afecteze accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

40. Curtea notează că aceste excepţii de neconstituţionalitate nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că motivele autorilor se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii. Curtea reiterează că această competenţă le revine instanţelor de judecată (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 56; DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 29). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

41. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de S.R.L. "New Next", parte în dosarul nr.2i-19/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, şi, respectiv, de Î.S. "Calea Ferată din Moldova", parte în dosarul nr.2rci-95-20, reprezentată de directorul general interimar Adrian Onceanu, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.