Decizie nr.79 din 18.11.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.136g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 şi art.37/1 alin.(1) din Codul de procedură civilă nr.225-XV din 30 mai 2003

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.136g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 şi art.37¹ alin.(1)

din Codul de procedură civilă nr.225-XV din 30 mai 2003

nr. 79  din  18.11.2016

 (în vigoare 18.11.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 119-126 art. 49 din 14.04.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl, Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 16 noiembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 noiembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei “instanţei de contencios administrativ” din articolul 1 alineatul (2);

- a sintagmei “instanţa de contencios administrativ” din articolul 2;

- a articolului 6 alineatul (4);

- a cuvântului “judecătoriile” din articolul 7 alineatele (1), (2), (3) şi (4);

- a cuvântului “judecătoriile” din articolul 11 alineatul (1) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000;

- a sintagmei “iar altele de competenţa unei instanţe specializate” din articolul 37¹ alineatul (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.3-834/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 16 noiembrie 2016 de către judecătorul Ion Chirtoaca din cadrul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 27 mai 2016, la Judecătoria Centru, mun.Chişinău, a fost înregistrată o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.Chişinău, Consiliului municipal Chişinău, dlui S.I., SRL “Rodaris-Pro”, intervenient accesoriu Inspecţia teritorială în construcţii “Centru”, mun.Chişinău, prin care A.C. şi C.M. au solicitat anularea unei autorizaţii de construcţie din 13 aprilie 2016 şi a unui certificat de urbanism din 8 februarie 2016, precum şi repararea prejudiciului moral.

4. La 29 septembrie 2016, avocatul Vasile Nicoară a solicitat strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Botanica, mun.Chişinău.

5. Prin încheierea din 7 octombrie 2016, Judecătoria Centru, mun.Chişinău, a respins cererea de strămutare a pricinii.

6. În cadrul şedinţei de judecată din 31 octombrie 2016, avocatul Vasile Nicoară a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “instanţei de contencios administrativ” din art.1 alin.(2), a sintagmei “instanţa de contencios administrativ” din art.2, art.6 alin.(4), a cuvântului “judecătoriile” din art.7 alin.(1), (2), (3) şi (4) şi din art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, precum şi a sintagmei “iar altele de competenţa unei instanţe specializate” din art.37/1 alin.(1) din Codul de procedură civilă nr.225-XV din 30 mai 2003.

7. Prin încheierea din 3 noiembrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.”

9. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (republicată în M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 1

Scopul contenciosului administrativ

“[…]

(2) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”

Articolul 2

Semnificaţia unor termeni

“În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

[…]

instanţă de contencios administrativ – judecătorii desemnaţi din judecătorii, colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, colegiul de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, abilitate prin lege cu înfăptuirea controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de autorităţile publice în activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii, precum şi de gestionare a domeniului public;

[…]”

Articolul 6

Competenţa jurisdicţională

“[…]

4) În judecătorii, acţiunile în contenciosul administrativ sunt judecate de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.”

Articolul 7

Competenţa judecătoriilor

“(1) Judecătoriile examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice.

(2) În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, judecătoriile soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local.

(3) În baza legislaţiei electorale, judecătoriile soluţionează contestaţiile în materie electorală, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti.

(4) Judecătoriile judecă litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale, precum şi verifică legalitatea actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor când între persoanele interesate apare un litigiu de drept privat ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se examinează în ordinea acţiunii civile.”

Articolul 11

Competenţa jurisdicţională teritorială

“Acţiunile de contencios administrativ se înaintează în judecătoriile sau curţile de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pârâtul, cu excepţia cazurilor când prin lege este stabilită o altă competenţă.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.130-134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 37¹

Competenţa în judecarea pretenţiilor conexe

“(1) În cazul în care cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii conexe, unele dintre ele fiind de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se vor examina de către instanţa de drept comun.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că dispoziţiile contestate din art.1 alin.(2), art.2, art.6 alin.(4), art.7 alin.(1), (2), (3) şi (4), art.11 alin.(1) ale Legii contenciosului administrativ, în care se utilizează o terminologie neuniformă, nu corespund standardului de calitate a legii, fiind lipsite şi de coerenţă în domeniul de aplicare, deoarece îi plasează pe justiţiabili şi subiecţii abilitaţi cu dreptul de aplicare a legii într-o situaţie de incertitudine cu privire la competenţa judecării pretenţiilor conexe, reglementată prin art.37¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă.

12. Potrivit autorului, neclaritatea statutului juridic al “instanţei de contencios administrativ”, sub aspectul dacă reprezintă sau nu o “instanţă specializată”, generează incertitudini în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor de competenţă. De altfel, la nivel naţional nu există un act legislativ care ar reglementa “instituirea” şi “organizarea” unei instanţe specializate, care să judece litigiile de contencios administrativ ca primă instanţă, deşi, potrivit Legii nr.793-XIV din 10 februarie 2000, “litigiul de contencios administrativ” se examinează de către “instanţa de contencios administrativ”.

13. În concluzie, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art.1, 4, 20, 23, 54, 72, 114 şi 115 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 şi a Codului de procedură civilă nr.225-XV din 30 mai 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.3-834/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că autorul excepţiei solicită de a declara neconstituţională sintagma “instanţei de contencios administrativ” din art.1 alin.(2), sintagma “instanţa de contencios administrativ” din art.2, art.6 alin.(4), cuvântul “judecătoriile” din art.7 alin.(1), (2), (3) şi (4) şi din art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, precum şi sintagma “iar altele de competenţa unei instanţe specializate” din art.37¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă nr.225-XV din 30 mai 2003.

19. Curtea observă că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 1, 4, 20, 23, 54, 72, 114 şi 115 din Constituţie, a pretins, în esenţă, că prevederile criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea relevă faptul că aceasta vizează o problemă de interpretare şi aplicare corectă a legii, nu de constituţionalitate a ei. Acest fapt rezultă din sesizare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate cerând să fie declarate neconstituţionale unele prevederi din Legea contenciosului administrativ doar pentru că acestea, în opinia sa, creează o situaţie de incertitudine referitor la competenţa judecării pretenţiilor conexe, reglementată prin art.37¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă, dispoziţiile căruia instanţele de judecată le interpretează sau le pot interpreta în mod eronat.

21. Astfel, Curtea menţionează că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare sau neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc.

22. Or, potrivit atribuţiilor care i-au fost conferite prin articolul 135 din Constituţie, Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii legilor. Prin urmare, Curtea nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a conţinutul normativ al textului, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar.

23. Totodată, Curtea reaminteşte că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

24. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei “instanţei de contencios administrativ” din articolul 1 alineatul (2);

- a sintagmei “instanţa de contencios administrativ” din articolul 2;

- a articolului 6 alineatul (4);

- a cuvântului “judecătoriile” din articolul 7 alineatele (1), (2), (3) şi (4);

- a cuvântului “judecătoriile” din articolul 11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000;

- a sintagmei “iar altele de competenţa unei instanţe specializate” din articolul 37¹ alineatul (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.3-834/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.