Decizie nr.8 din 17.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.11g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală (ridicarea provizorie a permisului de conducere)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.11g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală

(ridicarea provizorie a permisului de conducere)

nr. 8  din  17.01.2019

 (în vigoare 17.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.171-177 art. 92 din 24.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 17 ianuarie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 17 ianuarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de către dl judecător Leonid Turculeţ, în dosarul nr.19-5/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 17 ianuarie 2019 în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 26 decembrie 2018, un procuror din cadrul Procuraturii Cahul a depus un demers la Judecătoria Cahul, sediul central, prin care a solicitat aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere în privinţa dlui Vladimir Demeancic, bănuit că ar fi comis infracţiunea prevăzută de articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal [refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică].

4. Prin încheierea din 2 ianuarie 2019, instanţa de judecată a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia. Dispoziţiile legale contestate reglementează procedura aplicării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţie nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 124

Procuratura

“(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

6. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 182

Ridicarea provizorie a permisului de conducere

a mijloacelor de transport

“(1) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este o măsură preventivă care se aplică persoanelor pentru săvârşirea infracţiunilor în domeniul transporturilor, precum şi în cazul utilizării mijlocului de transport la săvârşirea infracţiunii.

(2) În cazul unei infracţiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anulării acestui drept, organul de constatare ridică permisul de conducere până la pronunţarea încheierii judecătorului de instrucţie. În acest caz, procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală înaintează, în cel mult 3 zile, judecătorului de instrucţie un demers cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

(3) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică ca măsură principală sau ca măsură complementară la o altă măsură preventivă şi se dispune de către judecătorul de instrucţie la demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală.

(4) Judecătorul de instrucţie examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu emiterea unei încheieri care va conţine una dintre următoarele soluţii:

a) admiterea demersului şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;

b) respingerea demersului şi restituirea permisului de conducere titularului.

(5) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de judecătorul de instrucţie pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport.

(6) Termenul executării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se include în termenul de executare a pedepsei de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport sau de anulare a acestui drept.

(7) În cel mult 3 zile de la data pronunţării încheierii, copia acesteia se înmânează procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală şi persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces penal sau se remite acestora în cazul în care nu au fost prezente la şedinţa de judecare a cauzei penale, faptul expedierii consemnându-se în dosar.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că prevederile articolului 182 din Codul de procedură penală ar obliga procurorii să depună la judecătorul de instrucţie demersuri cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere atunci când aceştia conduc sau efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce sau anularea acestui drept. În acest caz s-ar încălca principiul independenţei procurorilor, garantat de articolul 124 din Constituţie.

8. De asemenea, autorul excepţiei a susţinut că ridicarea provizorie a permisului de conducere echivalează cu începerea executării pedepsei privării de dreptul de a conduce, fapt care ar încălca prezumţia de nevinovăţie a bănuitului, garantată de articolul 21 din Constituţie.

9. În continuare, autorul a menţionat că dispoziţiile legale contestate nu corespund cerinţelor de calitate a legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate termenul pentru care poate fi dispusă ridicarea provizorie a permisului de conducere, contrar articolului 23 alin.(2) din Constituţie. Deşi articolul 182 alin.(5) din Codul de procedură penală prevede că ridicarea provizorie a permisului de conducere se aplică de judecător pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, nu este clar dacă legislatorul a avut în vedere termenul maxim al pedepsei prevăzut de partea generală a Codului penal sau cel prevăzut de partea specială.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către dl judecător Leonid Turculeţ de la Judecătoria Cahul, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 182 din Codul de procedură penală, care reglementează condiţiile şi procedura aplicării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere.

14. Articolul 182 alin.(2) din Cod prevede că, în cazul unei infracţiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept, organul de constatare ridică permisul de conducere până la pronunţarea încheierii judecătorului de instrucţie. În acest caz, procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală îi înaintează judecătorului de instrucţie, în cel mult 3 zile, un demers cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport. Alineatul (4) al aceluiaşi articol stabileşte că judecătorul de instrucţie examinează demersul cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere şi emite o încheiere care va conţine una dintre următoarele soluţii: (a) admiterea demersului şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport sau (b) respingerea demersului şi restituirea permisului de conducere titularului.

15. Curtea observă că la aplicarea acestei măsuri preventive judecătorul nu se pronunţă cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia conducătorului de vehicule. Ridicarea provizorie a permiselor de conducere ale persoanelor bănuite de comiterea unor infracţiuni din domeniul transporturilor (e.g. conducerea în stare avansată de ebrietate) pare să urmărească scopul înlăturării de la conducerea mijloacelor de transport a şoferilor periculoşi, asigurând astfel siguranţa altor participanţi la trafic.

16. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că retragerea imediată a permiselor de conducere pentru comiterea unor infracţiuni în domeniul transporturilor reprezintă o măsură de urgenţă şi de precauţie. Acest fapt justifică aplicarea sa imediată şi nimic nu sugerează că scopul acestei măsuri este punitiv. Retragerea unui permis de conducere se deosebeşte de privarea de dreptul de a conduce, care reprezintă o pedeapsă aplicată de tribunale la sfârşitul procedurilor penale. Doar în acest ultim caz judecătorul se pronunţă cu privire la vinovăţia persoanei (a se vedea hotărârea Curţii Europene în cauza Escoubet v. Belgia, 28 octombrie 1999, § 37).

17. Astfel, având în vedere faptul că măsura de ridicare provizorie a permisului de conducere urmăreşte doar un scop preventiv şi nu unul punitiv, precum şi faptul că la aplicarea acestei măsuri judecătorul nu se pronunţă în privinţa vinovăţiei persoanei, Curtea nu poate reţine, în acest caz, incidenţa articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia de nevinovăţie.

18. În acest context, stabilirea prin prevederile contestate a obligaţiei de a depune demersuri cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere echivalează cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Curtea nu poate reţine o încălcare a independenţei procurorilor, pentru că legislatorul a decis să dea prioritate ocrotirii unui interes public, cel al siguranţei circulaţiei rutiere şi, implicit, a vieţii şi a sănătăţii altor persoane.

19. Cu privire la pretinsa neclaritate a termenului pentru care poate fi dispusă ridicarea provizorie a permisului de conducere, Curtea observă că autorul excepţiei invocă o posibilă interpretare echivocă: fie acest termen nu poate depăşi perioada maximă a pedepsei privării de dreptul de a conduce prevăzut de partea generală a Codului penal, fie nu poate depăşi perioada aceleiaşi pedepse prevăzute de partea specială a Codului.

20. Curtea constată că prevederile contestate au intrat în vigoare recent, i.e. pe 14 decembrie 2018, şi nu s-a consolidat încă o practică judiciară cu privire la aplicarea lor. Astfel, având în vedere faptul că instanţele de judecată sunt suverane în materie de interpretare a legii, ţine de competenţa acestora să interpreteze, să clarifice şi să înlăture dubiile referitoare la aplicarea articolului 182 din Codul de procedură penală, inclusiv cu privire la termenul aplicării măsurii preventive în discuţie. De altfel, în acest context, şi Curtea Europeană a menţionat că va exista întotdeauna un element de incertitudine cu privire la sensul unei noi dispoziţii legale până când va fi interpretat şi aplicat de instanţele naţionale (a se vedea, mutatis mutandis, Perinçek v. Elveţia, 15 octombrie 2015 [MC], §§ 135, 138; Jobe v. Regatul Unit (dec.), 14 iunie 2011; Dmitriyevskiy v. Rusia, 3 octombrie 2017, § 82). Faptul că acest caz este printre primele nu conduce, ca atare, la concluzia potrivit căreia interpretarea dreptului este imprevizibilă, de vreme ce trebuie să vină o zi în care o anumită normă juridică este aplicată pentru prima dată (a se vedea, mutatis mutandis, Sekmadienis ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 67). Cu o interpretare rezonabilă, dispoziţiile contestate ar putea fi clarificate.

21. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată din oficiu de către dl judecător Leonid Turculeţ, în dosarul nr.19-5/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.