Decizie nr.8 din 19.01.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 10/1 alin.(1) al Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului (plata pentru folosirea terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor privatizate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 10¹ alin.(1)

al  Legii nr. 1308-XIII  din 25 iulie 1997  cu  privire  la preţul

normativ şi  modul de vânzare - cumpărare a  pământului

(plata pentru folosirea terenurilor proprietate

publică aferente obiectivelor privatizate)

nr. 8  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 85-91 art. 37 din 24.03.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasile Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “[…] nu mai mică decât plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(11), şi nu mai mare de 10% din preţul normativ al pământului, calculat pentru destinaţia respectivă” din alineatul (1) al articolului 10¹ al Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, ridicată de avocatul Adrian Sorocean în dosarul nr.2-1900/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 decembrie 2016 de către judecătorul Sandu Victor din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 februarie 2015, N.A. s-a adresat cu o cerere către Consiliul oraşului Vadul lui Vodă privind transmiterea în arendă a terenurilor aferente bunurilor imobile deţinute în proprietate privată.

4. La 4 mai 2015, Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă a adoptat decizia nr.4/13 privind acceptarea relaţiilor funciare cu stabilirea plăţii pentru arendă în mărime de 10% din preţul normativ al pământului.

5. La 16 iulie 2015, Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă a expediat în adresa lui N.A. spre semnare contractul de arendă.

6. La 15 iulie 2015, nefiind de acord cu clauza contractului referitoare la plata de arendă în mărime de 10% din preţul normativ al pământului, N.A. s-a adresat cu o cerere prealabilă către Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă, prin care a cerut anularea deciziei nr.4/13 şi stabilirea plăţii de arendă în mărime de cel mult 2% din preţul normativ al pământului.

7. La 11 august 2015, Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă a emis decizia nr.8/6 prin care a respins cererea prealabilă depusă de către N.A.

8. La 23 septembrie 2015, N.A. s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată privind anularea deciziilor Consiliului orăşenesc Vadul lui Vodă nr.4/13 din 4 mai 2015 şi nr.8/6 din 11 august 2015, precum şi obligarea Consiliului orăşenesc Vadul lui Vodă de a stabili plata de arendă în mărime de cel mult 2% din preţul normativ al pământului.

9. La 12 martie 2016, cererea de chemare în judecată a lui N.A. a fost respinsă, hotărârea devenind irevocabilă la data de 12 aprilie 2016.

10. La 2 august 2016, Primăria oraşului Vadul lui Vodă a depus împotriva lui N.A. o cerere de chemare în judecată privind încasarea plăţii restante.

11. În procesul examinării cererii de chemare în judecată, avocatul Adrian Sorocean a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 10¹ alineatul (1) al Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.

12. Prin încheierea din 7 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 58

Contribuţii financiare

“(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului (republicată în M.O., 2001, nr.147-149, art.1161) sunt următoarele:

Articolul 10

Preţul normativ al pământului la vânzarea-

cumpărarea şi arendarea terenurilor

“[…]

(11) Pentru terenurile proprietate publică aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, obiectiv privat, precum şi construcţiilor nefinalizate, plata anuală de arendă se stabileşte, în procente, din preţul normativ calculat pentru terenurile aferente cu destinaţie respectivă, după cum urmează: 2% - pentru municipiul Chişinău, inclusiv localităţile care intră în componenţa acestuia; 1,5% - pentru municipiile Bălţi, Bender, Tiraspol; 1% - pentru celelalte municipii şi oraşele Anenii Noi, Criuleni, Ialoveni, Străşeni; 0,5% - pentru celelalte oraşe; 0,2% - pentru sate (comune).

[…]”

Articolul 10¹

Plata pentru folosirea terenurilor proprietate publică aferente

obiectivelor privatizate sau întreprinderilor şi obiectivelor private

“(1) În cazul în care proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor şi obiectivelor private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente obiectivelor şi întreprinderilor menţionate, de la aceştia, în modul şi termenele fixate în conformitate cu legislaţia, se va încasa anual plata pentru folosirea terenului, stabilită în mod unilateral de consiliile locale, nu mai mică decât plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(11), şi nu mai mare de 10% din preţul normativ al pământului, calculat pentru destinaţia respectivă. Plata specificată va fi încasată, în termenele fixate de consiliile locale, pentru perioada care urmează momentului adoptării de către consiliul local a deciziei corespunzătoare până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau de arendă.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că sintagma contestată nu oferă claritate şi nu stabileşte în mod echitabil cuantumul plăţii pentru arendă.

16. De asemenea, el pretinde că dispoziţia contestată instituie un tratament inechitabil în raport cu prevederea art.10 alin.(11) din aceeaşi Lege, care prevede cu exactitate şi în cuantum fix plata ce urmează a fi achitată.

17. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că norma contestată este contrară articolului 58 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Adrian Sorocean, în dosarul nr.2-1900/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

22. În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei invocă faptul că prevederile de la articolul 10¹ alin.(1) din Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, care instituie obligaţia plăţii anuale pentru folosirea terenurilor aferente obiectivelor privatizate, încalcă, în esenţă, prevederile articolului 58 din Constituţie.

23. Curtea reiterează că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

24. Mai mult, Curtea reţine că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

25. În contextul expus, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată lipsa legăturii de cauzalitate între dispoziţia contestată şi prevederea constituţională invocată, care reglementează contribuţiile financiare sub formă de impozite şi taxe.

26. Mai mult, simpla indicare a unui text din Constituţie fără explicarea pretinsei relaţii de contrarietate nu are valoarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

27. De asemenea, în procesul controlului constituţionalităţii Curtea raportează norma contestată la dispoziţiile constituţionale, şi nu la alte prevederi legale, subsecvente celor constituţionale.

28. Astfel, având în vedere cele enunţate mai sus, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “[…] nu mai mică decât plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(11), şi nu mai mare de 10% din preţul normativ al pământului, calculat pentru destinaţia respectivă” din alineatul (1) al articolului 10¹ din Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, ridicată de către avocatul Adrian Sorocean, în dosarul nr.2-1900/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.