Decizie nr.82 din 06.09.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.107g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 9 alin.(3) şi (4) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (subiecţii ipotecii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr.107g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 9 alin.(3) şi (4)

din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă

(subiecţii ipotecii)

nr. 82  din  06.09.2017

 (în vigoare 06.09.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-450 art. 147 din 22.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 1 august 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor “În cazul în care executarea obligaţiei de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul ipotecar, acesta are calitatea de debitor ipotecar.” din alineatul (3) şi respectiv “Lipsa unui asemenea acord scris nu influenţează valabilitatea ipotecii” din alineatul (4) ale articolului 9 din Legea cu privire la ipotecă, ridicată de Valeriu Duca şi Iurii Bîrlădeanu, părţi în dosarul nr.2a-739/17, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 1 august 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Ludmila Popova, Valeriu Efros şi Ion Muruianu), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 noiembrie 2015, Irina şi Iurii Bîrlădeanu au depus la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS “Top Leasing” SRL şi SC “Multievo” SRL, prin care solicită, printre altele, declararea nulităţii absolute a unor clauze din contractul de împrumut.

4. La 11 mai 2016, Valeriu Duca, în calitate de intervenient principal, a înaintat o acţiune similară cu cea a reclamanţilor împotriva ÎCS “Top Leasing” SRL şi SC “Multievo” SRL.

5. În cadrul procesului, reclamanţii şi intervenientul principal au înaintat un demers prin care au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.9 alin.(3) şi (4) din Legea cu privire la ipotecă.

6. La 15 decembrie 2016, prima instanţă a emis o încheiere prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate, pe motiv că prevederile contestate nu sunt pertinente pentru soluţionarea cauzei.

7. La 22 decembrie 2016, prima instanţă a respins acţiunile înaintate de Irina şi Iurii Bîrlădeanu şi intervenientul principal Valeriu Duca.

8. La 30 decembrie 2016, Iurii Bîrlădeanu şi Valeriu Duca au contestat cu apel hotărârea primei instanţe.

9. În cadrul procedurii de apel, Valeriu Duca şi Iurii Bîrlădeanu au reiterat demersul cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor “În cazul în care executarea obligaţiei de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul ipotecar, acesta are calitatea de debitor ipotecar.” din alineatul (3) şi respectiv “Lipsa unui asemenea acord scris nu influenţează valabilitatea ipotecii” din alineatul (4) al articolului 9 din Legea cu privire la ipotecă.

10. Prin încheierea din 8 iunie 2017, instanţa de apel a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M. O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (M.O., 2008, nr.165-166, art.603) sunt următoarele:

Articolul 9

Subiecţii ipotecii

“(1) Poate fi creditor ipotecar orice persoană fizică sau juridică. În cazul în care calitatea de creditor ipotecar este cumulată de două sau mai multe persoane, în baza aceluiaşi contract de ipotecă, acestea vor avea acelaşi grad de prioritate, dacă contractul de ipotecă nu prevede altfel.

(2) Este debitor ipotecar orice persoană fizică sau juridică cu drept de proprietate asupra bunului imobil asupra căruia este instituită ipoteca, precum şi posesorul care are dreptul de a înstrăina acest bun.

(3) Poate fi debitor ipotecar atât debitorul, cât şi garantul ipotecar. În cazul în care executarea obligaţiei de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul ipotecar, acesta are calitatea de debitor ipotecar.

(4) Debitorul şi garantul ipotecar, în calitatea lor de debitor ipotecar, pot conveni asupra condiţiilor de garantare a executării obligaţiilor debitorului de către garantul ipotecar, precum şi asupra obligaţiilor debitorului faţă de garantul ipotecar în cazul executării dreptului de ipotecă de către creditorul ipotecar. Lipsa unui asemenea acord scris nu influenţează valabilitatea ipotecii.

(5) Dacă debitorul nu execută obligaţiile garantate cu ipotecă, creditorul ipotecar are dreptul la satisfacerea creanţelor ipotecare din contul bunului imobil ipotecat de garantul ipotecar.

(6) Garantul ipotecar nu poate opune creanţele sale faţă de debitor satisfacerii creanţelor creditorului ipotecar din contul bunului imobil ipotecat.

(7) În cazul în care creanţele creditorului ipotecar sunt satisfăcute de către garantul ipotecar, inclusiv din contul bunului imobil ipotecat, acesta obţine dreptul de creditor al obligaţiilor debitorului. După ce garantul ipotecar execută obligaţia debitorului, primul are dreptul să solicite de la creditorul ipotecar dovada executării obligaţiei în condiţiile stabilite de lege.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii pretind că, întrucât garantul ipotecar grevează proprietatea sa în funcţie de rambursarea datoriei de către debitor, acesta trebuie să aibă drepturi egale cu cele ale debitorului. Autorul susţine că acest fapt ar fi posibil dacă garantul ipotecar ar fi parte a contractului de împrumut, în caz contrar, dreptul său de proprietate este încălcat.

14. Autorii susţin că normele contestate încalcă articolele 1 alin.(3) şi 46 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Valeriu Duca şi Iurii Bîrlădeanu, părţi în dosarul nr.2a-739/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiecţii abilitaţi cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

19. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “În cazul în care executarea obligaţiei de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul ipotecar, acesta are calitatea de debitor ipotecar.” din alineatul (3) al articolului 9 şi respectiv textul “Lipsa unui asemenea acord scris nu influenţează valabilitatea ipotecii” din alineatul (4) al aceluiaşi articol din Legea cu privire la ipotecă.

20. Curtea observă că autorii sesizării susţin că în cazul contractului de împrumut garantul ipotecar urmează să dispună de aceleaşi drepturi ca şi debitorul.

21. În acelaşi timp, Curtea constată că, deşi obiectul litigiului îl constituie declararea nulităţii absolute a unor clauze din contractul de împrumut, autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea cu privire la ipotecă, sfera de reglementare a acesteia, potrivit art.1, fiind “raporturile juridice care apar în procesul şi în legătură cu instituirea, valabilitatea şi încetarea ipotecii, exercitarea drepturilor de ipotecă, precum şi protecţia drepturilor participanţilor la raporturile juridice de ipotecă”.

22. Mai mult, Curtea menţionează că, deşi autorii sesizării susţin că garantul ipotecar urmează să dispună de aceleaşi drepturi ca şi debitorul, aceştia contestă prevederile art.9 alin.(3) din Legea cu privire la ipotecă, care acordă garantului ipotecar calitatea de debitor ipotecar.

23. În acest context, Curtea remarcă lipsa unei legături de cauzalitate între argumentele autorilor, care vizează, în esenţă, părţile unui contract de împrumut, şi normele contestate, care vizează atribuirea garantului ipotecar a calităţii de debitor ipotecar în contractul de ipotecă.

24. De asemenea, examinând materialele cauzei, Curtea constată că şi instanţa de fond, în încheierea prin care a respins ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, a menţionat că normele contestate nu au incidenţă asupra obiectului acţiunii.

25. Prin urmare, ţinând cont de cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului “În cazul în care executarea obligaţiei de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul ipotecar, acesta are calitatea de debitor ipotecar” din alineatul (3) al articolului 9;

- a textului “Lipsa unui asemenea acord scris nu influenţează valabilitatea ipotecii” din alineatul (4) al articolului 9 din Legea 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă,

ridicată de Valeriu Duca şi Iurii Bîrlădeanu, părţi în dosarul nr.2a-739/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.