Decizie nr.87 din 05.07.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.9a/2022 privind controlul constituţionalităţii articolelor 8 alineatele (2) şi (4), 14, 18, 19 alineatele (1), (2/1) şi (3/1), 20 alin.(3) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a articolelor 1 alin.(2/1), 11/1 alineatele (2) şi (7), 11/2 alin.(2) din Legea nr.140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii (controlul de stat în domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr. 9a/2022 privind  controlul  constituţionalităţii

articolelor 8 alineatele (2) şi (4), 14, 18, 19 alineatele (1), (2¹) şi (3¹), 20 alin. (3)

din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător şi a articolelor 1 alin.(2¹), 11¹ alineatele (2) şi (7), 11² alin.(2)

din Legea nr.140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii

(controlul de stat în domeniul muncii,

securităţii şi sănătăţii în muncă)

nr. 87  din  05.07.2022

 (în vigoare 05.07.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 221-229 art. 114 din 22.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 24 ianuarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 iulie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolelor 8 alineatele (2) şi (4), 14, 18, 19 alineatele (1), (2¹) şi (3¹), 20 alin.(3) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a articolelor 1 alin.(2¹), 11¹ alineatele (2) şi (7), 11² alin.(2) din Legea nr.140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Dan Perciun, deputat în Parlament, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin.(1) lit.g) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995.

B. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi

a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 37

Dreptul la un mediu înconjurător sănătos

"[...]

(2) Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.

(3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sunt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege.

[…]."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

[…]."

4. Prevederile relevante ale Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător sunt următoarele:

Articolul 8

Înregistrarea controalelor

"[...]

(2) Organele de control sunt obligate să includă datele menţionate la alin.(1) în Registrul de stat al controalelor după cum urmează:

a) pentru controalele planificate: informaţia specificată la lit.a) şi b) – în cel mult 5 zile lucrătoare de la data aprobării planului controalelor şi informaţia de la lit.c)–f) – cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data începerii controlului;

b) pentru controalele inopinate: toată informaţia specificată la lit.a), c)–f) – cel târziu la momentul începerii controlului.

[...]

(4) În cazul în care, la întocmirea procesului-verbal de control prin care se constată o contravenţie, este întocmit şi un plan de remediere conform prevederilor capitolului V1 din Codul contravenţional nr.218/2008, organele de control includ în Registrul de stat al controalelor şi informaţia despre planul respectiv în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data întocmirii planului."

Articolul 14

Periodicitatea controalelor planificate

"(1) Unul şi acelaşi organ de control nu este în drept să efectueze controlul planificat mai mult decât o dată într-un an calendaristic asupra uneia şi aceleiaşi persoane sau asupra unuia şi aceluiaşi obiect al controlului în cazul în care persoana deţine mai multe obiecte distincte, amplasate separat de sediu şi de alte obiecte, cu excepţia cazurilor în care se impune o frecvenţă mai înaltă a controalelor conform metodologiei de planificare a controlului în baza criteriilor de risc, aplicată domeniului de control în cauză.

(2) Limita de timp indicată la alin.(1) nu se aplică pentru iniţierea controalelor inopinate, efectuate conform secţiunii a 2-a din prezentul capitol. Faptul desfăşurării controlului inopinat se ia în considerare la întocmirea următorului plan de control.

(3) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul reorganizării sau lichidării persoanei supuse controlului.

(4) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi în cazul reorganizării organului de control şi atribuirii totale sau parţiale a competenţelor acestuia altui organ de control."

Articolul 18

Notificarea delegaţiei de control

"(1) Organul de control va expedia persoanei supuse controlului un exemplar al delegaţiei de control astfel încât între momentul primirii efective a exemplarului şi momentul începerii controlului să treacă cel puţin 5 zile lucrătoare, dar nu mai mult de 15 zile lucrătoare. Delegaţia de control se comunică persoanei supuse controlului prin orice modalitate care permite organului de control confirmarea recepţionării de către persoana respectivă. Comunicarea la adresa electronică indicată a persoanei controlate şi recepţionarea delegaţiei de control în format electronic, semnată cu semnătură electronică avansată calificată, se consideră comunicare la sediul acesteia.

(2) Termenul prevăzut la alin.(1) nu se aplică în cazul în care există temeiuri pentru efectuarea unui control inopinat, conform art.19. În acest caz, un exemplar al delegaţiei de control, semnată de persoana responsabilă a organului de control, se înmânează, contra semnătură, persoanei care urmează a fi supusă controlului la începutul controlului."

Articolul 19

Temeiurile şi condiţiile efectuării controalelor inopinate

"(1) Organul de control poate decide efectuarea controalelor inopinate asupra unei persoane, în baza evaluării riscurilor, precum şi poate emite inspectorului delegaţie de control, doar în cazul:

[Pct.1) abrogat prin Legea nr.230 din 23.09.2016, în vigoare 28.10.2016]

2) deţinerii informaţiilor/indiciilor, susţinute prin probe aflate în posesia organelor de control, despre existenţa situaţiilor de avarie, incident sau încălcare gravă a regulilor de securitate ori siguranţă care prezintă un pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) necesitatea iniţierii controlului este motivată în prealabil;

b) poate fi rezonabil stabilit, din informaţia deţinută până la iniţierea controlului şi din nota de motivare, că doar intervenţia inopinată prin control va preveni şi/sau stopa încălcările care în mod iminent provoacă prejudicii sau că astfel ar putea fi diminuate substanţial prejudiciile deja cauzate;

3) verificării informaţiei, care, conform legii, este raportată în mod obligatoriu, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) această informaţie nu a fost prezentată în termenul stabilit de lege sau de un act normativ;

b) organul abilitat cu funcţii de control sau organul responsabil de recepţionarea informaţiei corespunzătoare nu a primit notificare justificativă din partea persoanei obligate să raporteze informaţia în termen şi/sau această persoană nu a răspuns în termen rezonabil la înştiinţarea din partea organului responsabil;

4) verificării informaţiei obţinute în cadrul altui control la întreprinzătorul cu care persoana controlată a avut anterior relaţii economice, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) întreprinzătorul refuză să prezinte informaţiile în cauză;

b) nu există altă modalitate de obţinere a informaţiei în cauză;

c) informaţia dată este decisivă şi indispensabilă pentru atingerea scopului controlului iniţiat anterior;

5) solicitării directe din partea persoanei care urmează a fi supusă controlului de a fi iniţiat controlul;

6) deţinerii informaţiilor/indiciilor, susţinute prin probe aflate în posesia organelor de control, altor instituţii de stat, despre existenţa situaţiilor privind încălcarea prevederilor Legii nr.202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori.

[...]

(2¹) Plângerile şi petiţiile, inclusiv sesizările sau solicitările organelor de drept sau ale altor organe de stat, pot constitui temei pentru un control inopinat doar în condiţiile respectării prevederilor alin.(1) şi (2) şi doar dacă circumstanţele sau informaţiile pe care acestea le conţin, fiind analizate în baza evaluării riscurilor, indică în mod rezonabil asupra unei posibile încălcări care în mod iminent provoacă prejudicii şi dacă aceste circumstanţe şi informaţii sunt probate în vreun fel. Plângerile, petiţiile sau alte sesizări care nu motivează iniţierea imediată a unui control inopinat, în baza analizei riscurilor, pot fi luate în considerare la următoarea planificare anuală a controalelor.

[...]

(3¹) Nota de motivare pentru iniţierea controlului inopinat în temeiul alin.(1) pct.2) conţine analiza şi argumentarea necesară privind întrunirea condiţiilor stabilite la punctul în cauză. În cadrul notei se va argumenta necesitatea intervenţiei prin expunerea în detaliu a circumstanţelor şi informaţiei ce stau la baza concluziilor şi acţiunilor organului de control, posibilele încălcări ce rezultă din informaţia şi probele deţinute până la iniţierea controlului şi estimarea rezonabilă a pericolului şi consecinţelor în cazul neintervenţiei organului de control.

[...]."

Articolul 20

Delegaţia de control

"[...]

(3) În cazul controalelor planificate, delegaţia de control se întocmeşte în temeiul planului controalelor, aprobat şi înregistrat. În cazul controalelor inopinate se întocmeşte delegaţia de control, în temeiul art.19, precum şi nota de motivare aferentă. La delegaţia pentru controale inopinate se anexează nota de motivare în baza căreia a fost emisă delegaţia, astfel încât persoana care urmează a fi supusă controlului să poată lua cunoştinţă de nota în cauză.

[...].

5. Prevederile relevante ale Legii nr.140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii sunt următoarele:

Articolul 1

Inspectoratul de Stat al Muncii

"[...]

(2) Inspectoratul de Stat al Muncii exercită control de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, la persoane fizice care angajează salariaţi, precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare angajatori.

(2¹) Controlul de stat prevăzut la alin.(2) exercitat asupra persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.

[...]."

Articolul 11¹

Modul de efectuare a controlului de stat asupra respectării actelor

 normative din domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă

"[...]

(2) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează conform Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

[...]

(7) Controlul inopinat reprezintă controlul exercitat în afara planului anual al controalelor şi se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător."

Articolul 11²

Condiţiile de efectuare a controlului de stat asupra

respectării actelor normative din domeniul muncii,

 securităţii şi sănătăţii în muncă

"[...]

(2) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează în temeiul delegaţiei de control emise de directorul Inspectoratului de Stat al Muncii.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării susţine că normele contestate din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător (Legea nr.131/2012) şi Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii (Legea nr.140/2001) contravin convenţiilor adoptate de Organizaţia Internaţională a Muncii nr.81 din 11 iulie 1947 privind inspecţia muncii în industrie şi comerţ (Convenţia OIM nr.81) şi nr.129 din 25 iunie 1969 privind inspecţia muncii în agricultură (Convenţia OIM nr.129), ambele convenţii fiind ratificate de Republica Moldova.

7. Cu privire la articolul 11² alin.(2) din Legea nr.140/2001, care condiţionează efectuarea controlului de întocmire a unei delegaţii de control, autorul sesizării pretinde că acesta nu permite inspectorului de muncă să efectueze controale inopinate în lipsa delegaţiei de control. Autorul susţine că condiţia întocmirii delegaţiei de control limitează competenţele inspectorului de muncă de a efectua un control şi constituie un obstacol în atingerea obiectivelor inspecţiei muncii, contrar articolului 12 din Convenţia OIM nr.81 şi articolului 16 din Convenţia OIM nr.129, care prevăd că inspectorii de muncă vor fi autorizaţi să pătrundă liber, fără înştiinţare prealabilă la orice oră şi în orice întreprindere supusă inspecţiei.

8. Cu privire la articolul 8 alin.(2) din Legea nr.131/2012, care prevede obligaţia organelor de control să înregistreze în Registrul de stat al controalelor informaţii despre persoanele care vor fi supuse controlului, autorul susţine că includerea informaţiilor în discuţie serveşte drept sursă de informare a angajatorului şi periclitează efectuarea controlului. Această prevedere contravine articolelor 12 din Convenţia OIM nr.81 şi 16 din Convenţia OIM nr.129 din 1969, care stipulează dreptul inspectorilor de muncă de a efectua un control.

9. Cu privire la articolul 8 alin.(4) din Legea nr.131/2012, care obligă organele de control să întocmească un plan de remediere în cazul în care la întocmirea procesului-verbal de control se constată o contravenţie, autorul susţine că întocmirea planului de remediere afectează operativitatea şi eficienţa controlului. De asemenea, autorul consideră că această condiţie încurajează angajatorii să încalce în continuare legislaţia şi periclitează activitatea inspectorilor de a asigura respectarea legislaţiei muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă, contrar articolului 13 din Convenţia OIM nr.81 şi articolului 18 din Convenţia OIM nr.129, care prevăd că inspectorii de muncă vor fi autorizaţi să dispună luarea unor măsuri în funcţie de încălcările depistate.

10. Cu privire la articolul 14 din Legea nr.131/2012, autorul menţionează că această prevedere nu permite ca unul şi acelaşi organ de control să efectueze controlul planificat asupra uneia şi aceleiaşi persoane sau asupra unuia şi aceluiaşi obiect mai mult decât o dată într-un an calendaristic. Potrivit autorului, această dispoziţie contravine articolului 16 din Convenţia OIM nr.81 şi articolului 21 din Convenţia OIM nr.129, care prevăd că numărul şi natura inspecţiilor efectuate în întreprinderi vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectivă a dispoziţiilor respective.

11. Cu privire la articolele 19 alineatele (1), (2¹) şi (3¹), 20 alin.(3) din Legea nr.131/2012, autorul menţionează că nota de motivare prevăzută de aceste norme permite organului de control să facă referire la subiectul controlului şi la faptul că controlul este iniţiat pe baza unei plângeri şi, prin urmare, va facilita identificarea de către angajator a persoanei care a depus plângerea. Autorul susţine că normele contestate contravin articolelor 12 şi 15 din Convenţia OIM nr.81 şi articolelor 16 şi 20 din Convenţia OIM nr.129, care prevăd că inspectorii de muncă sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea sursei oricărei plângeri şi nu vor face cunoscut celui care angajează că s-a procedat la efectuarea inspecţiei ca urmare a unei plângeri.

12. Autorul susţine că aspectele contradictorii dintre dispoziţiile Convenţiilor OIM şi cele ale Legii nr.131/2012 în partea ce ţine de controlul realizat de către Inspectoratul de Stat al Muncii trebuie înlăturate pentru a se elimina cauzele şi condiţiile care creează premise pentru încălcarea drepturilor fundamentale la muncă şi la protecţia muncii.

13. Totodată, autorul afirmă că normele contestate restricţionează capacitatea instituţională a Inspectoratului de Stat al Muncii privind realizarea, supravegherea şi controlul în domeniul protecţiei muncii. Autorul susţine că normele contestate sporesc birocratizarea procedurilor de control exercitate de Inspectoratul de Stat al Muncii şi conduc la diminuarea operativităţii activităţilor de inspecţie, la reacţie întârziată în situaţii de încălcare flagrantă a legislaţiei şi la prejudicierea drepturilor cetăţenilor, securităţii şi sănătăţii lor.

14. Mai mult, autorul pretinde că normele contestate favorizează camuflarea fenomenului muncii nedeclarate, afectează activitatea de control a Inspectoratului de Stat al Muncii şi nu-i asigură realizarea eficientă a obiectivelor de activitate.

15. Autorul susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 8, 37 şi 43 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

17. Curtea observă că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii şi Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Obiectul sesizării îl reprezintă prevederile menţionate supra la § 1. În partea referitoare la contestarea articolelor 19 alineatele (1), (2¹) şi (3¹), 20 alin.(3) din Legea nr.131/2012, Curtea observă că în motivarea sesizării autorul a criticat doar prevederile articolului 20 alin.(3) din Legea citată. Normele contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

20. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 37 alin.(2)-(3) [dreptul la un mediu înconjurător sănătos] şi 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea subliniază că, în prezenta cauză, acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme pot fi invocate numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 24; DCC nr.186 din 25 noiembrie 2021, § 21).

22. Cu privire la incidenţa articolului 37 alin.(2)-(3) din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat critici de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.54 din 2 iunie 2020, § 31).

23. Cu privire la incidenţa articolului 43 din Constituţie, autorul sesizării susţine că normele contestate creează premise pentru încălcarea dreptului fundamental la muncă şi la protecţia muncii. În special, autorul afirmă că normele contestate favorizează camuflarea fenomenului muncii nedeclarate şi conduc la diminuarea operativităţii activităţilor de inspecţie în situaţii de încălcare flagrantă a legislaţiei. Totodată, autorul menţionează că normele contestate contravin Convenţiilor OIM nr.81 şi 129, ratificate de Republica Moldova.

24. În continuare, Curtea va analiza în ce măsură normele contestate de autorul sesizării afectează articolul 43 din Constituţie.

25. Cu privire la articolul 11² alin. (2) din Legea nr.140/2001, criticat pentru faptul că condiţionează efectuarea controlului de întocmire a unei delegaţii de control, Curtea reţine că delegaţia de control constituie un act pe baza căruia se iniţiază controlul planificat şi cel inopinat, semnat de conducătorul organului abilitat cu funcţii de control [articolele 2 şi 20 alin.(1) din Legea nr.131/2012]. Procedura de autorizare a inspectorilor de muncă şi desfăşurare a controlului ţine de competenţa statului şi nu este reglementată de convenţiile internaţionale citate. Curtea observă că dispoziţiile internaţionale corelative invocate de autor se referă la prerogativa inspectorului muncii de a efectua un control în lipsa unui avertisment prealabil, la orice oră, în locurile de muncă supuse controlului inspecţiei, ceea ce de fapt reprezintă un control inopinat potrivit legislaţiei naţionale şi nu vizează procedura de control propriu-zisă. Totodată, Curtea notează că obligaţia întocmirii delegaţiei de control reprezintă o garanţie pentru angajator că controlul efectuat este autorizat de către conducătorul organului abilitat cu funcţii de control. În acest sens, Curtea nu consideră că această obligaţie periclitează activitatea inspectorilor de muncă în protecţia drepturilor angajaţilor. Aşadar, Curtea subliniază că condiţia obţinerii în prealabil a delegaţiei de control nu afectează dreptul la protecţia muncii.

26. Cu privire la articolul 8 alin.(2) din Legea nr.131/2012, care este criticat pentru faptul că asigură o informare prealabilă a angajatorului despre efectuarea controlului, Curtea reţine că, într-adevăr, informaţiile menţionate la acest articol sunt introduse în Registrul de stat al controalelor şi pot fi accesate de persoana supusă controlului (a se vedea articolul 9 alin.(3) din aceeaşi Lege). Cu toate acestea, teza a II-a din acelaşi alineat stabileşte o excepţie, şi anume că informaţia cu privire la iniţierea controlului inopinat este accesibilă persoanei supuse controlului doar din momentul iniţierii controlului. Totodată, procedura notificării angajatorului cu privire la delegaţia de control nu este aplicabilă în cazul iniţierii unui control inopinat, angajatorului fiindu-i prezentată delegaţia doar la începutul controlului (articolul 18 alin.(2) teza a II-a din Legea nr.131/2012). Mai mult, la articolul 1 alin.(6) din Legea nr.131/2012, legislatorul a prevăzut că în cazul controlului privind respectarea legislaţiei din domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă procedura de notificare stabilită la articolul 18 alin.(1) nu este aplicabilă. Aşadar, legislatorul a limitat accesul angajatorului la datele ce ţin de efectuarea unui control inopinat şi a exclus procedura de notificare a delegaţiei pentru acest tip de control.

27. Cu privire la articolul 8 alin.(4) din Legea nr.131/2012, care este criticat pentru faptul că împiedică inspectorii să remedieze imediat încălcările constatate, Curtea observă că, potrivit articolului 5¹ alin. (3) din Legea citată, acţiunile organului de control şi măsurile aplicate în cadrul controlului sunt raportate la grade de încălcare a legislaţiei, iar la acelaşi alineat legislatorul a definit fiecare categorie de încălcări. Curtea observă că pentru încălcările minore legislatorul a prevăzut posibilitatea aplicării unor (i) prescripţii cu titlu de recomandare; pentru încălcările grave – (ii) sancţiuni, iar pentru încălcările foarte grave – (iii) măsuri restrictive şi/sau sancţiuni în conformitate cu prevederile legii (a se vedea alineatele (4)-(6)). Mai mult, în vederea eliminării sau diminuării unui pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea oamenilor, legislatorul a acordat organului de control competenţa de a suspenda sau de a retrage licenţa angajatorului cu condiţia validării acestei măsuri restrictive de către instanţa de judecată (art.29¹ alin.(1), (3), (7) şi (8) din Legea nr.131/2012 şi art.8 alin.(1¹) din Legea nr.140/2001). Dacă încălcările constatate conţin semne ale componenţei unei infracţiuni, organul de control sesizează procurorul sau organul de urmărire competent (art.28 alin.(9)-(9¹) din Legea nr.131/2012). Prin urmare, legislatorul a prevăzut suficiente remedii care să permită organului de control să acţioneze prompt în situaţii de încălcare gravă sau foarte gravă a legislaţiei care nu pot fi supuse unui plan de remediere. Dispoziţii similare se regăsesc şi în Convenţiile OIM nr.81 (art.13 alin.(2) lit.b) şi alin.(3); art.17 alin.(2)) şi nr.129 (art.18 alin.(2) lit.b) şi alin.(3); art.22 alin.(2)).

28. Cu privire la articolul 14 din Legea nr.131/2012, criticat pentru că nu permite controlul repetat într-un an calendaristic efectuat de acelaşi organ de control şi asupra aceluiaşi obiect, Curtea subliniază că controlul asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă se realizează prin control planificat sau control inopinat. Controlul planificat se efectuează în conformitate cu Planul anual al controalelor, iar controlul inopinat se efectuează în afara planului anual (articolele 11¹ alin.(4), (5) şi (7) din Legea nr.140/2001). Articolul 14 alin.(1) din Legea nr.131/2012 prevede şi o excepţie pentru efectuarea controlului planificat atunci când se impune o frecvenţă mai înaltă a controalelor conform metodologiei de planificare a controlului pe baza criteriilor de risc, aplicată domeniului de control în cauză. Totodată, la alin.(2) al aceluiaşi articol, se stabileşte că limita de timp nu se aplică la iniţierea controalelor inopinate. Prin urmare, legislatorul a prevăzut excepţii de la planul anual al controalelor şi a stabilit că în anumite condiţii poate fi depăşit numărul controalelor planificate într-un an calendaristic, iar atunci când există necesitatea să iniţieze un control inopinat.

29. Cu privire la articolul 20 alin.(3) din Legea nr.131/2012, criticat pentru faptul că facilitează identificarea autorului plângerii, Curtea observă că Legea nr.140/2001 prevede obligaţia inspectorului de muncă să păstreze confidenţialitatea sursei oricărei reclamaţii şi să nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control a fost efectuat în urma unei reclamaţii (articolul 9 alin.(1) lit.b)). Faptul că articolul 1 alin.(2¹) din Legea nr.140/2001 prevede că controlul de stat desfăşurat de Inspectoratul de Stat al Muncii se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 nu presupune că inspectorii sunt scutiţi de obligaţia păstrării confidenţialităţii, stabilită supra. Prin urmare, Curtea reţine că autorul nu a ridicat o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii.

30. În concluzie, Curtea observă că atât Legea nr.131/2012, cât şi Legea nr.140/2001 conţin garanţii şi mecanisme suficiente pentru respectarea dreptului la protecţia muncii în situaţiile invocate de autorul sesizării, iar criticile autorului se referă, de fapt, la interpretarea şi aplicarea legilor naţionale în coroborare cu actele internaţionale.

31. Aşadar, Curtea reţine că prevederile contestate nu reprezintă o ingerinţă în articolul 43 din Constituţie. Din acest motiv, nici articolele 4 şi 8 din Constituţie nu sunt incidente.

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolelor 8 alineatele (2) şi (4), 14, 18, 19 alineatele (1), (2¹) şi (3¹), 20 alin.(3) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a articolelor 1 alin.(2¹), 11¹ alineatele (2) şi (7), 11² alin.(2) din Legea nr.140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii, depusă de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.