Decizie nr.89 din 23.07.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.30g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 243 din Codul penal şi din articolul 7 alin.(6) din Codul de procedură penală (subiectul infracţiunii de spălare a banilor şi obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.30g/2020 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 243

din Codul penal şi din articolul 7 alin.(6)

din Codul de procedură penală

(subiectul infracţiunii de spălare a banilor şi obligativitatea

deciziilor Curţii Constituţionale)

nr. 89  din  23.07.2020

 (în vigoare 23.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 229-233 art. 136 din 11.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 6 martie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 iulie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului "trebuia să ştie" din articolul 243 alin.(1) literele a) şi c) din Codul penal şi a articolului 7 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în interesele domnului Chiril Lucinschi, inculpat în dosarul nr.1a-806/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, format din doamna Silvia Vrabii şi domnii Sergiu Furdui şi Alexandru Spoială, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 4 aprilie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, l-a condamnat pe dl Chiril Lucinschi pentru comiterea a două infracţiuni de spălare de bani în proporţii deosebit de mari incriminate de articolul 243 alin.(3) lit.b) din Codul penal, precum şi pentru comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 352¹ alin.(2) [includerea intenţionată a unor date incomplete sau false, neincluderea intenţionată a unor date în declaraţia de avere şi interese personale] din Codul penal. Cu privire la spălarea banilor, prima instanţă a calificat acţiunile persoanei conform articolului 243 alin.(3) lit.b) din Codul penal, după cum urmează: convertirea şi transferarea bunurilor de către o persoană care ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui şi de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni, comisă în proporţii deosebit de mari. Pentru concurs de infracţiuni, instanţa de judecată i-a aplicat dlui Chiril Lucinschi pedeapsa închisorii de cinci ani şi şase luni cu privirea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de patru ani. Totodată, instanţa de judecată a dispus încetarea procesului penal de învinuire a persoanei în baza articolului 352¹ alin.(1) [declaraţia necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice, pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe] din Codul penal, din cauza expirării termenului de prescripţie.

4. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu apel atât de către procuror, cât şi de către apărătorii inculpatului.

5. În cadrul şedinţei instanţei de apel, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat, în interesele dlui Chiril Lucinschi, excepţia de neconstituţionalitate a textului "trebuia să ştie" din articolul 243 alin.(1) literele a) şi c) din Codul penal şi a articolului 7 alin.(6) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 14 februarie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

"[…]

(2) Hotărîrile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 243

Spălarea banilor

"(1) Spălarea banilor săvârşită prin:

a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;

b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;

c) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;

d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)-c)

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 8000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

[lit. a) exclusă prin Legea nr.277 din 18 decembrie 2008, în vigoare 24 mai 2009]

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2350 la 5350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 10000 la 13000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita anumite activităţi sau cu lichidarea persoanei juridice.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 13000 la 16000 de unităţi convenţionale sau cu lichidarea persoanei juridice.

[…]."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 7

Legalitatea procesului penal

"(6) Hotărârile Curţii Constituţionale privind interpretarea Constituţiei sau privind neconstituţionalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sunt următoarele:

Articolul 4

Entităţile raportoare

"(1) Sub incidenţa prezentei legi cad următoarele persoane fizice şi juridice, denumite în continuare entităţi raportoare:

a) băncile specificate în Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor;

b) unităţile de schimb valutar (altele decât băncile);

c) societăţile de registru, societăţile de investiţii, Depozitarul central unic, operatorii de piaţă, operatorii de sistem, asigurătorii (reasigurătorii), intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări persoane juridice, Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, fondurile nestatale de pensii, organizaţiile de creditare nebancară, asociaţiile de economii şi împrumut, asociaţiile centrale ale asociaţiilor de economii şi împrumut;

d) organizatorii jocurilor de noroc;

e) agenţii imobiliari;

f) persoanele fizice şi juridice care practică activităţi cu metale preţioase şi pietre preţioase;

g) avocaţii, notarii şi alţi liber-profesionişti, în perioada participării, în numele clientului, la orice tranzacţie financiară şi imobiliară sau în perioada acordării asistenţei pentru planificarea ori efectuarea tranzacţiilor pentru client ce ţin, în ambele cazuri, de vânzarea-cumpărarea imobilelor, donaţia bunurilor, gestionarea mijloacelor financiare, valorilor mobiliare şi altor bunuri ale clientului, deschiderea şi gestionarea conturilor bancare, crearea şi gestionarea persoanelor juridice, gestionarea bunurilor aflate în administrare fiduciară, precum şi de procurarea şi vânzarea acestora;

h) locatorii persoane juridice care practică activitate de întreprinzător, cu excepţia persoanelor prevăzute la lit.c), şi care transmit, în condiţiile contractului de leasing, locatarilor, la solicitarea acestora, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi/sau de folosinţă asupra unui bun ai cărui proprietari sunt, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului;

i) societăţile de plată, societăţile emitente de monedă electronică şi furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;

j) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea comunicaţiilor poştale nr.36/2016;

k) entităţile de audit, persoanele juridice şi întreprinderile individuale care prestează servicii de contabilitate;

l) alte persoane fizice şi juridice care comercializează bunuri în sumă de cel puţin 200000 de lei sau echivalentul acesteia numai în cazul în care plăţile sunt efectuate în numerar, indiferent dacă tranzacţia este efectuată printr-o operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea legătură între ele.

(2) Serviciul Vamal, cel târziu la data de 15 a lunii imediat următoare lunii de gestiune, comunică Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor toate informaţiile privind valorile valutare declarate de către persoanele fizice şi juridice în conformitate cu prevederile art.33 şi 34 din Legea nr.62/2008 privind reglementarea valutară, cu excepţia valorilor valutare declarate de Banca Naţională a Moldovei şi băncile licenţiate.

(3) Serviciul Vamal comunică imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor informaţiile referitoare la cazurile identificate suspecte de import şi/sau export în/din ţară al valorilor valutare.

(4) Autorităţile publice, altele decât organele cu funcţii de supraveghere a entităţilor raportoare prevăzute la art.15 alin.(1), sesizează imediat, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor despre cazurile cu privire la posibilele încălcări ale prevederilor prezentei legi, identificate în exercitarea funcţiilor.

(5) Persoanele fizice sau juridice, altele decât cele indicate la alin.(1), pot informa Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor despre cazurile devenite cunoscute cu privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului, utilizând canale ordinare de comunicare – serviciul poştal, e-mail, telefon."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că textul "trebuia să ştie" din articolul 243 alineatul (1) literele a) şi c) din Codul penal [care stabileşte răspunderea penală pentru spălarea banilor] este neconstituţional în măsura în care este interpretat ca fiind aplicabil nu doar persoanelor fizice şi juridice denumite "entităţi raportoare", ci şi altor persoane cărora actele normative nu le stabilesc obligaţia de precauţie (vigilenţă) şi de raportare (declarare).

12. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul "trebuia să ştie" din articolul 243 alineatul (1) literele a) şi c) din Codul penal este contrar articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei] şi 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie.

13. De asemenea, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, articolul 7 alin.(6) din Codul de procedură penală este neconstituţional în măsura în care deciziile Curţii Constituţionale nu ar fi obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că această interpretare contravine articolului 140 alin.(2) din Constituţie, care stabileşte că hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82).

18. Cu privire la primul capăt al sesizării, Curtea reţine că articolul 243 alin.(1) literele a) şi c) din Codul penal stabileşte răspunderea penală pentru spălarea banilor concretizată în: (i) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni; (ii) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite.

19. Sub acest aspect, autorul excepţiei de neconstituţionalitate contestă textul "trebuia să ştie" din articolul citat. Curtea observă că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate Curtea de Apel Chişinău trebuie să examineze legalitatea şi temeinicia unei sentinţe de condamnare pronunţate de către Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Totuşi, prima instanţă nu a aplicat textul contestat. Ea a calificat acţiunile persoanei în baza articolului 243 alin.(3) lit.b) din Codul penal, precizând că aceasta ştia că bunurile convertite şi, respectiv, transferate au avut o provenienţă ilicită (a se vedea supra § 3).

20. Totodată, Curtea reţine că textul "trebuia să ştie" din articolul 243 alin.(1) literele a) şi c) din Codul penal a făcut anterior obiect al examinării în instanţa de control constituţional, însă din perspectiva altor critici. În acest sens, Curtea a pronunţat Deciziile nr.104 din 17 octombrie 2017 şi nr.109 din 7 noiembrie 2017, prin care a declarat inadmisibile sesizările nr.132g/2017 şi, respectiv, nr.138g/2017.

21. În această cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie un alt aspect, i.e. determinarea cercului de persoane cărora le poate fi aplicat textul contestat. În particular, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul "trebuia să ştie" din articolul 243 alin.(1) literele a) şi c) din Codul penal se referă doar la entităţile raportoare în sensul articolului 4 din Legea nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, nu şi la alte persoane care, de altfel, în opinia autorului sesizării, nu au obligaţia de precauţie (vigilenţă) şi de raportare (declarare). În aceste context, Curtea reţine că stabilirea câmpului de aplicare al unei infracţiuni constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii şi nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.67 din 15 iunie 2020, § 34, şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. În acelaşi sens, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

22. Cu privire la cel de-al doilea capăt al sesizării, Curtea notează că, în conformitate cu articolul 7 alin.(6) din Codul de procedură penală, hotărârile Curţii Constituţionale privind interpretarea Constituţiei sau privind neconstituţionalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal.

23. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că acest text de lege este interpretat de instanţe în sensul în care deciziile Curţii Constituţionale nu ar fi obligatorii, ci numai hotărârile.

24. Curtea reţine că, potrivit articolului 28 alin.(1) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, actele Curţii Constituţionale sunt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.

25. Totodată, în HCC nr.20 din 9 iulie 2020 Curtea a stabilit că textul "hotărârile Curţii Constituţionale" din articolul 140 alin.(2) din Constituţie nu distinge nici în funcţie de tipurile actelor pe care Curtea le pronunţă (hotărâre, decizie, aviz), nici în funcţie de conţinutul acestora, fapt care conduce la concluzia că toate actele Curţii pronunţate în exercitarea competenţelor sale constituţionale sunt definitive. Noţiunea de "hotărâre" este una generală şi cuprinde toate tipurile de acte ale Curţii: hotărâre, decizie, aviz. Indiferent de denumirea lor, actele respective sunt definitive şi nu pot fi atacate. Astfel, textul "hotărârile Curţii Constituţionale" din articolul 140 alin.(2) din Constituţie în accepţiunea de acte adoptate de Curte are în vedere hotărârile, deciziile şi avizele pronunţate de Curte în exercitarea competenţelor sale constituţionale (§ 34).

26. Curtea mai reaminteşte că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr.23 din 29 martie 2018, § 30).

27. Aşadar, interpretările izolate şi/sau vădit eronate nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea DCC nr.59 din 25 aprilie 2019, § 39, şi jurisprudenţa citată acolo).

28. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "trebuia să ştie" din articolul 243 alin.(1) literele a) şi c) din Codul penal şi a articolului 7 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în interesele domnului Chiril Lucinschi, inculpat în dosarul nr.1a-806/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.