Decizie nr.9 din 09.10.2014 de inadmisibilitate a sesizării nr.46a/2014 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 38 alin.(2) lit.c) al Codului de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (onorariul executorului judecătoresc)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării  nr. 46a/2014  pentru  controlul

constituţionalităţii unor prevederi din articolul 38 alin.(2) lit.c)

al Codului de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004

(onorariul executorului judecătoresc)

nr. 9  din  09.10.2014

 (în vigoare 09.10.2014) 

Monitorul Oficial nr. 358-363 art.44 din 04.12.2014

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 august 2014,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 octombrie 2014 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 20 august 2014, dl Ion Butmalai, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “dar nu va fi mai mare de 300000 de lei” din articolul 38 alin.(2) lit.c) al Codului de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autor, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Prin Legea nr.42 din 27 martie 2014 au fost operate unele modificări în Codul de executare.

4. Astfel, la articolul 38 alin.(2) litera c) s-a introdus sintagma “dar nu va fi mai mare de 300000 lei”, prin care s-a stabilit o limită maximă a sumelor care pot fi încasate de către executorii judecătoreşti cu titlu de onorariu.

5. În opinia autorului sesizării, prevederile operate în articolul 38 din Codul de executare contravin articolelor 1, 4, 6, 7, 16, 20, 46 şi 120 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]”

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive

“Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive.”

7. Prevederile relevante ale Codului de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în M.O., 2010 nr.214-220/704) sunt următoarele:

Articolul 1

Sarcina şi scopul procedurii de executare

“(1) Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege.

(2) În scopul îndeplinirii sarcinii prevăzute la alin.(1), legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii.”

Articolul 2

Principiul legalităţii

“Executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.”

Articolul 3

Principiul egalităţii

“Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.”

Articolul 5

Principiul umanismului

“Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se stabilesc pe principiul respectării drepturilor omului şi nu pot avea ca scop pricinuirea de suferinţe fizice şi morale sau de prejudicii materiale.”

Articolul 7

Independenţa executorului judecătoresc

“(1) În executarea documentelor executorii, executorul judecătoresc este independent şi se supune numai legii.

(2) Orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege.”

Articolul 38

Onorariul executorului judecătoresc

“(1) Onorariul executorului judecătoresc este încasat de la debitor, dacă legea nu prevede altfel, în temeiul unei încheieri emise de executorul judecătoresc, în toate cazurile de stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu sau de încetare a procedurii de executare.

(2) Pentru documentele executorii cu caracter pecuniar, onorariul executorului judecătoresc va fi calculat în cotă procentuală din suma datoriei stinse, după cum urmează:

a) pentru sumele de până la 100.000 de lei, onorariul va constitui 10% din suma stinsă. În toate cazurile, cu excepţia documentelor executorii privind încasările periodice şi încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 500 de lei. În cazul documentelor executorii privind încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 200 de lei;

b) pentru sumele cuprinse între 100.001 lei şi 300.000 de lei, onorariul va fi de 10.000 de lei plus 5% din suma ce depăşeşte 100.001 lei;

c) pentru sumele de peste 300.000 de lei, onorariul va fi de 20 de mii de lei plus 3% din sumele ce depăşesc 300.000 de lei, dar nu va fi mai mare de 300.000 de lei.

[…]”.

8. Prevederile Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (M.O., nr.126-128/406, 2010) sunt următoarele:

Articolul 38

Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare

“(1) Executorul judecătoresc are dreptul la remunerarea lucrului său şi la rambursarea cheltuielilor legate de activitatea sa.

(2) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare sînt achitate în avans, în temeiul unui borderou întocmit de executorul judecătoresc, de către creditor sau de persoana care solicită efectuarea acţiunilor respective.

(3) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare vor fi considerate cost al acestei proceduri.

(4) Executorul judecătoresc este în drept, la solicitarea persoanei interesate, să accepte eşalonarea achitării taxelor pentru efectuarea actelor de executare.

(5) Mărimea taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi a spezelor procedurii de executare se stabileşte de Guvern.”

Articolul 39

Onorariul executorului judecătoresc

“(1) Onorariul executorului judecătoresc se achită în cazul stingerii totale sau parţiale a obligaţiei stabilite în documentul executoriu. Mărimea onorariului executorului judecătoresc se stabileşte de Codul de executare.

(2) Executorii judecătoreşti pot negocia cu creditorul avansarea totală sau parţială a onorariului, însă nu sunt în drept să condiţioneze punerea în executare a documentelor executorii de achitarea anticipată a onorariului.”

9. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997, M.O. nr.54-55/502, 1997, în continuare – “Convenţia Europeană”), sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii privată a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

[…]”

Articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie

Protecţia proprietăţii

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. Autorul sesizării consideră că, prin stabilirea unei valori pecuniare limită pentru sumele încasate cu titlu de onorariu, au fost încălcate drepturile executorilor judecătoreşti.

11. Potrivit autorului sesizării, prin noile modificări nu se păstrează un echilibru între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor. Or, în situaţia când executorul judecătoresc execută două titluri executorii cu sume diferite, dar mai mari de 300000 lei, debitorii cu sume mai mari sunt favorizaţi nelegitim, contrar principiului egalităţii.

12. De asemenea, potrivit autorului sesizării, adoptarea normelor contestate încalcă principiul egalităţii în raport cu alte profesii liberale, ale căror servicii nu sunt plafonate.

B. Aprecierea Curţii

13. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea menţionează că deputatul în Parlament este abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, în conformitate cu articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

15. Curtea reţine că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Curtea reţine că sesizarea vizează controlul constituţionalităţii sintagmei “dar nu va fi mai mare de 300000 de lei” din articolul 38 alin.(2) lit.c) al Codului de executare. Respectiv, obiect al sesizării constituie plafonarea onorariului încasat de executorul judecătoresc.

17. Curtea consideră necesar a reitera faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conţinut între prevederile abordate sub aspectul neconstituţionalităţii şi normele Legii Supreme.

18. În acest sens, Curtea reiterează că, potrivit articolului 24 alin.(2) şi alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care justifică că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate.

19. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1, 4, 6, 7, 16, 20, 46 şi 120 din Constituţie în lipsa unor argumente pertinente.

20. Astfel, cu referire la invocarea articolelor 1, 4, 6 şi 7 din Constituţie, Curtea menţionează că aceste norme constituţionale comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

21. La fel, Curtea menţionează că autorul sesizării nu a motivat incidenţa normelor constituţionale de la articolele 20 şi 120 asupra prevederii contestate. Or, prin plafonarea onorariului executorilor judecătoreşti nu se limitează într-un mod anume accesul la justiţie sau caracterul obligatoriu al sentinţelor.

22. Cu referire la caracterul discriminatoriu al normei contestate, cu invocarea argumentelor că debitorii sunt favorizaţi nelegitim, Curtea subliniază că prin fixarea unei sume maxime se asigură proporţionalitatea între interesele creditorului, care dispune de dreptul legitim de a pretinde realizarea propriei creanţe, şi interesele debitorului, căruia statul este ţinut, în egală măsură, să-i acorde ocrotire.

23. În acest sens, Curtea menţionează prevederile Recomandării CoE nr.(2003) 17 privind executarea hotărârilor judecătoreşti, potrivit căreia: “În timpul procedurii de executare, trebuie găsit un echilibru adecvat între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor, având în vedere prevederile art.6 şi 8 ale Convenţiei Europene.”

24. Concomitent, în virtutea caracterului unitar al procesului civil, Curtea relevă, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, necesitatea respectării garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecăţii, cât şi în faza executării silite.

25. Astfel, în temeiul celor expuse supra, Curtea constată că sesizarea nu conţine argumente pertinente ce ar indica încălcarea prevederilor constituţionale. Prin urmare, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “dar nu va fi mai mare de 300000 de lei” din articolul 38 alin.(2) lit.c) al Codului de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.