Decizie nr.9 din 16.03.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.13g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 54 lit.e) şi 56 alin.(3) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 63 lit.e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.13g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a  articolelor 54  lit. e) şi 56  alin. (3) din Legea nr. 320  din  27 decembrie 2012

cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 63 lit. e)

din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.502 din 9 iulie 2013

nr. 9  din  16.03.2016

 (în vigoare 16.03.2016) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 79-89 art. 26 din 01.04.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 29 februarie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 29 februarie 2016 de către dl Sergiu Stratan, judecător în cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 54 lit.e) şi 56 alin.(3) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 63 lit.e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013, ridicată de Petru Buzu în dosarul nr.3-90/16, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău.

A. Motivele ridicării excepţiei de neconstituţionalitate

2. Motivele ridicării excepţiei, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. În temeiul articolului 54 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 şi al punctului 63 lit.e) din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013, sancţiunea disciplinară de retrogradare în funcţie se aplică poliţistului pentru comiterea de abateri disciplinare, ţinând cont de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie.

4. De asemenea, potrivit articolului 56 alin.(3) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012, după expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie, poliţistul nu este restabilit în funcţia deţinută anterior, dar poate fi promovat potrivit dispoziţiilor generale.

5. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile menţionate contravin articolelor 1, 4, 8, 16, 43, 44 şi 54 din Constituţie, articolului 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi articolelor 1, 2 şi 12 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

“(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

Articolul 44

Interzicerea muncii forţate

“(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie muncă forţată:

a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003 (M.O., 2003, nr.159-162, art.648) sunt următoarele:

Articolul 206

Sancţiuni disciplinare

“(1) Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertismentul;

b) mustrarea;

c) mustrarea aspră;

d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g)-r).

(2) Legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte sancţiuni disciplinare.

[...].”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului (M.O., 2013, nr.42-47, art.145) sunt următoarele:

Articolul 54

Tipurile de sancţiuni disciplinare

“Comiterea de abateri disciplinare, în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, atrage aplicarea următoarelor sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare aspră;

d) retrogradare cu un grad special;

e) retrogradare în funcţie;

f) concediere. ”

Articolul 56

Termenul de valabilitate a sancţiunilor disciplinare

“(1) Sancţiunile disciplinare se consideră stinse după o perioadă de un an de la data aplicării lor.

(2) Ca formă de stimulare, sancţiunea disciplinară poate fi ridicată peste cel puţin 6 luni de la data aplicării, prin ordinul şefului care a aplicat-o sau al ministrului afacerilor interne, cu excepţia celor prevăzute la art.54 lit.d)–f).

(3) După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie, poliţistul nu este restabilit în funcţia deţinută anterior, dar poate fi promovat potrivit dispoziţiilor generale.

(4) După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare cu un grad special, poliţistului i se va acorda gradul special următor, prin ordinul conducătorului învestit cu acest drept, în legătură cu expirarea termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare.”

9. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al poliţistului (M.O., 2013, nr.146-151, art.592) sunt următoarele:

Secţiunea a 3-a

Sancţiunile disciplinare

“63. Poliţiştii sunt sancţionaţi disciplinar pentru comiterea de abateri disciplinare, respectiv în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, li se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare aspră;

d) retrogradare cu un grad special;

e) retrogradare în funcţie;

f) concediere.”

10. Prevederile relevante ale Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie (nr.29, adoptată la Geneva la 28 iunie 1930 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.610-XIV din 1 octombrie 1999) sunt următoarele:

Articolul 2

“1) În sensul prezentei Convenţii, termenul muncă forţată sau obligatorie va însemna orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare, şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bună voie.

2) Totuşi, termenul munca forţată sau obligatorie nu va cuprinde,în sensul prezentei Convenţii:

a) orice muncă sau serviciu pretins în virtutea legilor privind serviciul militar obligatoriu şi destinat unor lucrări cu caracter pur militar;

b) orice muncă sau serviciu făcând parte din obligaţiile civice normale ale cetăţenilor unei ţări pe deplin independentă;

c) orice muncă sau serviciu pretins unui individ ca urmare a unei condamnări pronunţate printr-o hotărâre judecătorească, cu condiţia ca această muncă sau serviciu să fie executat sub supravegherea şi controlul autorităţilor publice şi ca numitul individ să nu fie cedat sau pus la dispoziţia unor particulari, societăţi sau unor persoane morale private;

d) orice muncă sau serviciu pretins în cazurile de forţă majoră, adică în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe ca: incendiu, inundaţii, foamete, cutremure de pământ, epidemii şi epizootii violente, invazii de animale, de insecte sau de paraziţi vegetali dăunători, şi în general orice împrejurări, care pun în pericol sau riscă să pună în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă a întregii populaţii sau a unei părţi din populaţie;

e) muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivităţii de către membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligaţii civice normale, ce revin membrilor colectivităţii, cu condiţia ca populaţia însăşi sau reprezentanţii săi direcţi să aibă dreptul să se pronunţe asupra justeţei acestor munci.”

11. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 4

Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate

“1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.

2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.

3. Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol:

a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de art.5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;

b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;

c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;

d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că aplicarea sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie şi obligarea persoanei sancţionate disciplinar să muncească permanent la o altă muncă, pe care nu a acceptat-o, constituie în sine o muncă forţată.

13. Astfel, în opinia autorului excepţiei, atragerea la muncă forţată, cu titlu de sancţiune disciplinară, contravine articolelor 43 şi 44 din Constituţie şi articolelor 1, 2 şi 12 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie.

14. De asemenea, acesta pretinde că sancţiunea disciplinară de retrogradare în funcţie nu este necesară într-o societate democratică şi constituie o restrângere nejustificată a dreptului la muncă al persoanei, fiind în contradicţie cu articolul 54 din Constituţie.

15. În final, autorul excepţiei susţine că normele contestate încalcă articolele 1, 4, 8, 16, 43, 44 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Guvernului, în speţă a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al poliţistului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea menţionează că, fiind ridicată de Petru Buzu în dosarul nr.3-90/16, care se află pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

20. Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 54 lit.e) şi 56 alin.(3) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi punctului 63 lit.e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013.

21. Curtea observă că dispoziţiile contestate prevăd aplicarea sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie în privinţa poliţiştilor, precum şi efectele aplicării acestei sancţiuni disciplinare.

22. Curtea menţionează că autorul excepţiei a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1, 4, 8, 16, 43, 44 şi 54 din Constituţie.

23. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

24. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

25. Analizând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la argumentele prezentate, Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prin aplicarea sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie şi transferul la o altă muncă se încalcă articolul 43 (Dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi articolul 44 (Interzicerea muncii forţate) din Constituţie.

26. În acelaşi timp, Curtea constată lipsa în sesizare a unor argumente concludente care ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că prevederile constituţionale care statuează dreptul la muncă asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în condiţii stabilite de legislator.

28. Curtea observă că articolul 206 din Codul muncii stabileşte tipurile de sancţiuni disciplinare. De asemenea, în alin.(2) al aceluiaşi articol este expres stipulat faptul că legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte sancţiuni disciplinare.

29. Astfel, Curtea menţionează că atât art.54 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012, cât şi pct.63 lit.e) din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013, adiţional prevederilor din Codul muncii, stabilesc sancţiunea disciplinară de retrogradare în funcţie.

30. Curtea reţine că articolul 55 din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 concretizează condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare în privinţa poliţistului. În acelaşi timp, Curtea observă că cadrul legal nu obligă poliţistul să presteze alt gen de muncă, ce ar excede activităţii normale exercitate de poliţist.

31. În acest sens, Curtea reţine că în cauza Van der Mussele v. Belgia (hotărârea din 23 noiembrie 1983), referindu-se la definiţia muncii forţate sau obligatorii, prevăzută de art.(2) din Convenţia privind munca forţată sau obligatorie, Curtea Europeană a menţionat că “o muncă executată pe temeiul unui contract încheiat în mod liber, nu ar putea cădea sub incidenţa art.4 din Convenţie pe motiv că numai unul dintre contractanţi s-a angajat faţă de celălalt la îndeplinirea unei activităţi şi că riscă o anumită sancţiune în caz de neexecutare.”.

32. Totodată, Curtea reiterează că normele constituţionale cuprinse în articolul 54 nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate prin raportare la un drept fundamental, garantat de Constituţie.

33. În ceea ce priveşte încălcarea articolelor 1, 4, 8, 16 din Constituţie, Curtea observă că acestea comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

34. În temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că, în lipsa argumentării incidenţei normelor constituţionale invocate asupra normelor contestate, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 54 lit.e) şi 56 alin.(3) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi punctului 63 lit.e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013, ridicată de Petru Buzu în dosarul nr.3-90/16, pendinte pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.