Decizie nr.9 din 23.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.12g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 349 alin.(1) din Codul penal (ameninţarea unei persoane cu funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 12g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 349 alin.(1)

din Codul penal

(ameninţarea unei persoane cu funcţie de răspundere sau

a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească)

nr. 9  din  23.01.2019

 (în vigoare 23.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.171-177 art. 93 din 24.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 18 ianuarie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 ianuarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a termenului “ameninţarea” din articolul 349 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac, în dosarul nr.1-184/2018, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Glodeni.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 18 ianuarie 2019, de către dl judecător Vasile Nogai de la Judecătoria Drochia, sediul Glodeni, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

B. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, se află cauza penală de învinuire a dlui Mihail Şevţov de comiterea infracţiunii prevăzute la alin.(1) al articolului 349 din Codul penal. Acest alineat al articolului menţionat stabileşte răspunderea penală pentru “ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcţie de răspundere, rudelor ei apropiate, în scopul sistării activităţii ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane, precum şi aceeaşi ameninţare împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale”.

4. Pe 24 octombrie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a termenului “ameninţarea” din articolul 349 alin.(1) din Codul penal.

5. Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 349

Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu funcţie de

răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească

“(1) Ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcţie de răspundere, rudelor ei apropiate, în scopul sistării activităţii ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane, precum şi aceeaşi ameninţare împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de până la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că termenul “ameninţarea” din articolul 349 alin.(1) din Codul penal este imprevizibil şi că subiectele dotate cu competenţa aplicării legii penale l-ar interpreta în mod extensiv, în defavoarea acuzatului.

9. În opina sa, termenul contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac, în dosarul nr.1-184/2018, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Glodeni. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie termenul “ameninţarea” din articolul 349 alin.(1) din Codul penal.

14. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitatea termenul contestat ar fi imprevizibil.

15. Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.49 din 31 mai 2018, §30).

16. Totuşi, Curtea menţionează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (Gestur Jónsson şi Ragnar Halldór Hall v. Islanda, 30 octombrie 2018, § 89; Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 42).

17. Interpretarea normelor de drept penal de către instanţele de judecată trebuie să fie conformă cu esenţa infracţiunii şi să fie previzibilă în mod rezonabil. În orice caz, instanţele de judecată nu sunt îndreptăţite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare prin analogie defavorabilă.

18. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (Seychell v. Malta, 28 august 2018, § 41).

19. În prezenta cauză, Curtea observă că atât în teoria de drept penal penală, cât şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Supreme de Justiţie s-a subliniat că ameninţarea presupune o influenţare asupra psihicului persoanei, care o determină să adopte o conduită cerută de făptuitor (e.g. a se vedea pct.5 al hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.16 din 7 noiembrie 2005). Cu alte cuvinte, ameninţarea constă în anunţarea acesteia că va fi supusă unui rău în cazul în care nu se va supune voinţei făptuitorului.

20. Mai mult, în contextul articolului 349 alin.(1) din Codul penal, legislatorul nu vorbeşte de orice ameninţare, ci a stabilit trei modalităţi alternative ale acesteia: 1) ameninţarea cu omor; 2) ameninţarea cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; 3) ameninţarea cu nimicirea bunurilor. Ameninţarea în sensul infracţiunii prevăzute la articolul 349 alin.(1) din Codul penal nu poate include alte forme decât cele care sunt nominalizate în această normă de incriminare.

21. Semnificaţia termenului contestat poate fi dedus nu doar cu ajutorul consultanţei juridice de specialitate, ci şi din sensul obişnuit al acestuia (a se vedea Moiseyev v. Rusia, 9 octombrie 2008, § 241; Berardi and Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 54). Instanţele judecătoreşti pot stabili caracteristicile esenţiale ale actului interzis doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică.

22. Aşadar, există repere obiective care ajută destinatarul şi interpretul legii să prevadă sensul exact al termenului contestat.

23. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi, prin urmare, inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a termenului “ameninţarea” din articolul 349 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Vladislav Ciobanu-Niţuleac, în dosarul nr.1-184/2018, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Glodeni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.