Decizie nr.90 din 19.09.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.125g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 75 alin.(2) din Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj, 34 alin.(2) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi 764 alin.(2) din Codul civil

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.125g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolele 75 alin.(2) din Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu

privire la gaj, 34 alin.(2) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la

ipotecă şi 764  alin. (2) din  Codul civil

nr. 90  din  19.09.2019

 (în vigoare 19.09.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 306-309 art. 182 din 11.10.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 1 iulie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 septembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “la un preţ comercial rezonabil” din articolele 75 alin.(2) din Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj, 34 alin.(2) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi 764 alin.(2) din Codul civil, ridicată de către dl Victor Tabuica, parte în dosarul nr.2ra-608/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 1 iulie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (format din domnii judecători Oleg Sternioală, Ala Cobăneanu, Dumitru Mardari, Galina Stratulat şi Victor Burduh), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii Supreme de Justiţie se află acţiunea depusă de către dl Victor Tabuica împotriva S.R.L. “Finance Leasing Company” şi S.R.L. “Lux Asig”, intervenienţi accesorii Raisa Tabuica şi S.R.L. “BT Invest”. Reclamantul a solicitat anularea rezultatelor unei licitaţii şi a contractului de vânzare-cumpărare prin care bunul ipotecat al acestuia a fost vândut.

4. Pe 18 iunie 2019, dl Victor Tabuica a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1. Potrivit dispoziţiilor contestate, creditorul gajist (ipotecar) trebuie să vândă bunurile gajate (ipotecate) la un preţ comercial rezonabil şi ţinând cont de interesele debitorului gajist (ipotecar).

5. Prin încheierea din 19 iunie 2019, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 764

Condiţiile vânzării bunului de către creditorul gajist

“(1) După ce a obţinut în posesie bunul gajat, creditorul gajist este îndreptăţit, dacă a depus sau a înregistrat la registru un aviz de executare în modul prevăzut la art.752 alin.(9), să procedeze la vânzarea prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică a bunului gajat. În cazul vânzării bunului ipotecat ca urmare a exercitării silite a dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formulă executorie, creditorul ipotecar sau, după caz, executorul judecătoresc aplică, ca modalitate de vânzare, licitaţia publică, cu excepţia cazului în care există acordul scris al debitorului ipotecar, eliberat creditorului ipotecar după apariţia dreptului său de exercitare a dreptului de ipotecă, de a vinde bunul în alt mod prevăzut de dispoziţiile prezentului alineat.

(2) Creditorul gajist trebuie să vândă bunurile gajate fără întârziere nejustificată, la un preţ comercial rezonabil la data vânzării în conformitate cu dispoziţiile art.765 alin.(1) şi ţinând cont de interesele debitorului gajist, fiind liber să stabilească condiţiile de vânzare.

[…]”

Articolul 765

Vânzarea comercial rezonabilă

“(1) Vânzarea bunurilor este comercial rezonabilă dacă are loc în conformitate cu regulile prevăzute prin contractul de gaj sau, dacă nu s-au prevăzut asemenea reguli, după caz:

a) aşa cum se dispune în mod obişnuit de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată;

b) la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vânzării;

c) în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel.

(2) În condiţiile prevăzute la alin.(1), simplul fapt că se putea obţine un preţ mai mare dacă vânzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decât cea aleasă de creditor nu face ca vânzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă.”

Articolul 766

Dreptul la repararea prejudiciului în caz de vânzare

“În cazul în care creditorul gajist nu a respectat dispoziţiile art.764 şi 765 la vânzarea bunului gajat, debitorul gajist are dreptul de a cere de la creditorul gajist care a vândut bunul gajat repararea prejudiciului cauzat, dar nu poate cere anularea vânzări.”

8. Prevederile relevante ale Legii cu privire la gaj nr.449 din 30 iulie 2001 (abrogată pe 1 martie 2019 prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018) sunt următoarele:

Articolul 75

Condiţiile vânzări bunului de către creditorul gajist

“[…]

(2) Creditorul gajist trebuie să vândă bunurile gajate fără nici o întârziere nejustificată, la un preţ comercial rezonabil şi ţinând cont de interesele debitorului gajist, fiind liber să stabilească condiţiile de vânzare, dacă nu s-a convenit altfel în conformitate cu prevederile alin.(8).

[…]”

9. Prevederile relevante ale Legii cu privire la ipotecă nr.142 din 26 iunie 2008 (abrogată pe 1 martie 2019 prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018) sunt următoarele:

Articolul 34

Vânzarea bunului ipotecat

“[…]

(2) Creditorul ipotecar trebuie să vândă bunul ipotecat fără tergiversări nejustificate, în condiţii şi la un preţ comercial rezonabil, ţinând cont de interesele debitorului ipotecar.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că textul “la un preţ comercial rezonabil” din articolele 75 alin.(2) din Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj, 34 alin.(2) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi 764 alin.(2) din Codul civil nu corespunde standardului de calitate a legii, fiind lipsit de claritate şi precizie.

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin articolelor 20, 23 alin.(2) şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Victor Tabuica, parte în dosarul nr.2ra-608/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “la un preţ comercial rezonabil” din articolele 75 alin.(2) din Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj, 34 alin.(2) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi 764 alin.(2) din Codul civil.

15. Curtea observă că Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj şi Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă au fost abrogate prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018, iar articolul 491 alin.(1) din Codul civil, care conţinea textul contestat, a fost modificat prin aceeaşi Lege şi după renumărarea articolelor acesta se regăseşte în articolul 764 alin.(2).

16. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa actelor în vigoare, cât şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 73).

17. În pofida faptului că legile cu privire la gaj şi cu privire la ipotecă care conţineau textul contestat au fost abrogate, acestea continuă să producă efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, pentru că bunul ipotecat a fost vândut sub imperiul acestor legi. De altfel, potrivit articolului 7 alin.(1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

18. Analizând textul de lege contestat prin prisma articolelor 20, 23 alin.(2) şi 26 din Constituţie, invocate de către autorul sesizării, Curtea nu găseşte argumente în favoarea pretinsului caracter ambiguu, neclar şi imprevizibil al acestuia.

19. Curtea constată că noţiunea preţului rezonabil, contestată de către autorul excepţiei, este explicată în articolul 12 din Codul civil. Potrivit acestei norme, caracterul rezonabil, prevăzut într-o dispoziţie legală sau într-un act juridic, se apreciază în mod obiectiv, luând în considerare natura şi scopul elementului supus aprecierii, circumstanţele cazului, precum şi uzanţele şi practicile pertinente.

20. Mai mult, articolul 765 din Codul civil stabileşte condiţiile de vânzare rezonabilă, prevăzând că, în cazul în care contractul de gaj nu prevede, vânzarea bunurilor va fi rezonabilă dacă are loc, după caz: (a) aşa cum se dispune în mod obişnuit de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată; (b) la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vânzării; (c) în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel. De asemenea, Curtea observă că articolul 766 din acelaşi Cod prevede un mecanism compensatoriu prin intermediul căruia debitorul gajist are dreptul de a cere de la creditorul gajist repararea prejudiciului provocat prin vânzarea la un preţ nerezonabil a bunului gajat.

21. Prin urmare, Curtea constată că legislatorul a instituit repere obiective suficiente care ajută interpretul să identifice sensul exact al textului contestat.

22. Pentru consolidarea considerentelor sale, Curtea menţionează că utilizarea în Codul civil a noţiunii de preţ rezonabil în contextul exercitării dreptului de gaj este conformă cu reglementările care decurg din documentul grupului de experţi Draft Common Frame of Reference (i.e. Proiect de cadru comun de referinţă al Codului civil european), care a servit ca sursă de inspiraţie pentru legislator (a se vedea articolul 7:212, versiunea în engleză Commercially reasonable price).

23. Totuşi, articolele 12 şi 765 din Codul civil privind caracterul rezonabil şi condiţiile de vânzare comercială rezonabilă au intrat în vigoare pe 1 martie 2019. Altfel spus, aceste prevederi nu erau în vigoare la data la care a fost vândut bunul ipotecat şi nu pot fi aplicate raporturilor juridice de ipotecă în cadrul cărora a fost sesizată excepţia de neconstituţionalitate.

24. Din acest motiv, Curţii Constituţionale îi revine sarcina să constate dacă prevederile contestate erau suficient de previzibile la data vânzării bunului.

25. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin flexibile, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50).

26. Curtea menţionează că, spre deosebire de alte domenii ale dreptului, în cazul dreptului civil este dificil să se reglementeze liste exhaustive sau definiţii, având în vedere multitudinea situaţiilor care pot intra în sfera sa de aplicare (Omnis definitio in jure civili periculosa est; parum est enim, ut non subverti posset – definiţiile în dreptul civil sunt periculoase, fiindcă sunt rare cazurile când ele nu pot fi combătute).

27. Utilizarea în dreptul civil a unor noţiuni care acordă o marjă largă de discreţie, e.g. termen rezonabil, preţ rezonabil, calitate medie etc., reprezintă o practică obişnuită în ordinile juridice europene.

28. De asemenea, legislaţia naţională face adesea trimitere la noţiunea de “rezonabil”. Aceasta a fost şi este folosită, atât în norme de drept public, cât şi în norme de drept privat, în expresii normative ca: “termen rezonabil”, “mod rezonabil”, “motive rezonabile”, “cantitate rezonabilă”, “echivalent rezonabil”, “cheltuieli rezonabile”, “despăgubiri în limite rezonabile”, “dubiu rezonabil” etc. Totuşi, în viziunea Curţii Constituţionale interpretarea valenţelor noţiunii de “rezonabilitate” ţine de competenţa instanţelor de judecată.

29. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “la un preţ comercial rezonabil” din articolele 75 alin.(2) din Legea nr.449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj, 34 alin.(2) din Legea nr.142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi 764 alin.(2) din Codul civil, ridicată de către dl Victor Tabuica, parte în dosarul nr.2ra-608/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.