Decizie nr.91 din 14.12.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.147g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi Codul de procedură civilă (hotărârile explicative ale CSJ şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.147g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.789 din

26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie

şi Codul de procedură civilă

(hotărârile explicative ale CSJ şi ridicarea

excepţiei de neconstituţionalitate)

nr. 91  din  14.12.2016

 (în vigoare 14.12.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 85-91 art. 35 din 24.03.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 decembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.2 lit.d) şi a sintagmei “şi adoptă hotărâri cu caracter explicativ” din art.16 lit.c) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi a sintagmei “Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova” din art.12¹ alin. (1) şi a art.17 din Codul de procedură civilă, ridicată de Vera Arhip în dosarul nr.2r-928/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 decembrie 2016 de către completul de judecată (Tamara Chişca-Doneva, Galina Stratulat şi Ion Druţă) din cadrul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 7 decembrie 2015, Vera Arhip a depus la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, o acţiune împotriva executorului judecătoresc G.S., prin care a solicitat anularea actului de constatare din 16 noiembrie 2015, întocmit de acesta.

4. La 9 decembrie 2015, instanţa de judecată a emis o încheiere prin care a decis a nu da curs cererii, acordând Verei Arhip un termen de 5 zile pentru lichidarea neajunsurilor.

5. La 24 decembrie 2015, instanţa de judecată a emis o nouă încheiere prin care a restituit cererea de chemare în judecată, pe motiv că cerinţele enumerate prin încheierea din 9 decembrie 2015 nu au fost îndeplinite în termenul stabilit.

6. La 11 martie 2016, Vera Arhip a contestat în ordine de recurs încheierea de restituire a cererii din 24 decembrie 2015. Aceasta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, pe motiv că nu a recepţionat încheierea de a nu da curs cererii. Totodată, s-a solicitat casarea încheierii de restituire a cererii din 24 decembrie 2015 şi restituirea pricinii spre judecare în prima instanţă în alt complet de judecată.

7. La 17 mai 2016, Curtea de Apel Chişinău a emis o decizie prin care a respins cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului.

8. La 29 iulie 2016, Vera Arhip a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere de revizuire a deciziei din 17 mai 2016. Suplimentar, aceasta a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 17 din Codul de procedură civilă, a articolului 2 lit.d) şi a unor prevederi din articolul 16 lit.c) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

9. La 22 septembrie 2016, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, motivând că prevederile respective sunt clare. Suplimentar, la aceeaşi dată, instanţa de revizuire a respins cererea Verei Arhip de revizuire a deciziei ca fiind inadmisibilă.

10. La 7 octombrie 2016, Vera Arhip a depus la Curtea Supremă de Justiţie o cerere de recurs împotriva încheierilor emise de Curtea de Apel Chişinău la 22 decembrie 2016.

11. În cadrul procedurii de recurs, Vera Arhip a înaintat repetat cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 17 din Codul de procedură civilă, a articolului 2 lit.d) şi a unor prevederi din articolul 16 lit.c) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie. De asemenea, Vera Arhip a înaintat o cerere suplimentară cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 12¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă.

12. Prin încheierea din 2 noiembrie 2016, instanţa de recurs a admis cererile şi a dispus ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.”

Articolul 134

Statutul [Curţii Constituţionale]

“(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

[…].”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

“(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;.

[…]

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

[…].”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (M.O., 1995, nr.8, art.86) sunt următoarele:

Articolul 1

Curtea Constituţională – autoritate

de jurisdicţie constituţională

“(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

[…].”

Articolul 4

Atribuţiile

“(1) Curtea Constituţională:

a) exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

[…].”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (republicată, M.O., 2013, nr.15-17, art.64) sunt următoarele:

Articolul 2

Atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie

“Curtea Supremă de Justiţie:

a) judecă, ca instanţă de recurs, cauzele în materie civilă, de contencios administrativ, penală sau în alte materii în condiţiile legii procesuale;

b) sesizează, din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;

c) generalizează practica judiciară şi analizează statistica judiciară proprie;

d) dă explicaţii din oficiu în chestiunile de practică judiciară ce nu ţin de interpretarea legilor şi nu au caracter obligatoriu pentru judecători;

e) exercită, în limitele competenţei sale, atribuţii ce derivă din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

f) exercită alte atribuţii conform legii.”

Articolul 16

Competenţa Plenului Curţii Supreme de Justiţie

“Plenul Curţii Supreme de Justiţie:

b) sesizează din oficiu sau la propunerea altor instanţe judecătoreşti Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;

c) examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărâri cu caracter explicativ;

d) întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii;

[…].”

16. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat, M.O., 2013, nr.130-134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 12¹

Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate

“(1) Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată formulează o sesizare a Curţii Constituţionale pe care o transmite prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.

[…].”

Articolul 17

Formarea practicii judiciare

“Pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei, Curtea Supremă de Justiţie generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărâri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că decizia instanţei de recurs de respingere a cererii de repunere în termenul de declarare a recursului s-a bazat, în esenţă, pe Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie nr.54 “Cu privire la aplicarea corectă a normelor procedurale despre citarea participanţilor la proces”, care oferă o interpretare extensivă a dispoziţiilor legale, contrar sensului avut în vedere de legiuitor. Astfel, autorul susţine că recomandările Curţii Supreme de Justiţie afectează principiul independenţei judecătorului.

18. Totodată, autorul menţionează că prevederile contestate ale art.12¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă acordă instanţei de judecată competenţe de jurisdicţie constituţională, or, doar Curtea Constituţională este în drept să constate dacă o normă de drept, ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată, este în contradicţie cu prevederile Constituţiei.

19. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi Codul de procedură civilă încalcă articolele 6, 15, 66, 114 şi 116, 134 alin.(1) şi 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Vera Arhip în calitate de parte în dosarul nr.2r-928/16, care se află pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

23. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

24. Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele prevederi ale Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi ale Codului de procedură civilă referitoare la: 1) hotărârile explicative ale Curţii Supreme de Justiţie şi 2) competenţa instanţei de judecată de a ridica excepţia de neconstituţionalitate.

25. Autorul consideră că normele contestate aduc, în esenţă, atingere articolelor 114 şi 116, 134 alin.(1) şi 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

- Cu referire la hotărârile explicative ale Curţii Supreme de Justiţie

26. Curtea subliniază că dispoziţiile art.116 alin.(1) din Constituţie instituie principiul independenţei judecătorilor, fără de care este imposibilă o activitate autentică de înfăptuire a justiţiei. Realizarea principiului independenţei judecătorului, pus la baza autonomiei autorităţii judecătoreşti, se asigură inclusiv prin procedura de înfăptuire a justiţiei.

27. În jurisprudenţa sa constantă Curtea a menţionat că judecătorii trebuie să beneficieze de libertate neîngrădită pentru a soluţiona cauzele în mod imparţial, potrivit convingerilor lor şi propriului mod de interpretare a faptelor, precum şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

28. În Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016, Curtea a menţionat că:

“97. Independenţa judecătorilor este unul dintre principiile fundamentale de organizare şi realizare a justiţiei. În aplicarea legii, independenţa judecătorilor exclude noţiunea de ierarhie, subordonare. Având rolul de a soluţiona litigiile în mod obiectiv, conform legii, şi fiind o putere prin ei înşişi, judecătorii nu pot primi ordine, instrucţiuni sau sugestii de nici un fel cu privire la activitatea lor judiciară, nici din interiorul, nici din afara sistemului judiciar. Principiile internaţionale statuează în mod explicit că judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv. Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrângerile/forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia judecătorească.

98. […] judecătorii trebuie să dispună de suficientă putere şi să fie în măsură a şi-o exercita în vederea îndeplinirii atribuţiilor. Independenţa judecătorului implică cerinţa soluţionării litigiilor fără nici o ingerinţă, inclusiv din partea instanţei ierarhic superioare.”

29. Referitor la caracterul şi forţa juridică a recomandărilor Curţii Supreme de Justiţie, în Hotărârea nr.21 din 22 iulie 2016, Curtea a subliniat că asemenea “recomandări/explicaţii” în mod individual nu pot sta la baza unei hotărâri judecătoreşti, care urmează a fi întemeiată exclusiv pe prevederile legale.

30. În speţă, Curtea observă că decizia instanţei de recurs nu a fost întemeiată, exclusiv, pe Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie, iar la baza emiterii acesteia au stat prevederile legale. Mai mult, analizând recomandarea menţionată, Curtea constată că o asemenea explicaţie nu se regăseşte în conţinutul acesteia.

- Cu referire la competenţa instanţelor de judecată de a ridica excepţia de neconstituţionalitate

31. Potrivit art.134 alin.(1) din Constituţie, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

32. În vederea asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie în procesul soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti de drept comun, legiuitorul constituant, la art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, a stabilit că Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate.

33. În acelaşi timp, potrivit prevederilor legale, Curtea Constituţională îşi exercită atribuţiile doar la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept. Legislaţia nu acordă instanţei constituţionale competenţa de a exercita jurisdicţia constituţională din oficiu.

34. În acest sens, printre subiecţii cu drept de sesizare, prin intermediul instituţiei excepţiei de neconstituţionalitate, se numără şi instanţele de judecată sau părţile unui litigiu aflat pe rolul instanţei în cazul în care există o incertitudine în privinţa constituţionalităţii normelor care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

35. În Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016 Curtea a interpretat prevederile constituţionale referitoare la instituţia excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea a reţinut că orice instanţă judiciară chemată să soluţioneze un litigiu, în ipoteza unei îndoieli cu privire la constituţionalitatea unei dispoziţii, are atât puterea, cât şi obligaţia să se adreseze Curţii Constituţionale. Judecătorul ordinar nu se va pronunţa asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii normelor contestate cu Constituţia, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: (1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie; (2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate.

36. Totodată, în hotărârea menţionată, Curtea a reţinut că, în vederea asigurării celerităţii procesului, părţile trebuie să aibă posibilitatea procesuală de a contesta separat cu recurs încheierea judecătorului ordinar de respingere a cererii de ridicare a excepţiei.

37. Astfel, Curtea subliniază că prevederile contestate din art.12¹ alin.(1) din Codul de procedură civilă urmează a fi aplicate prin prisma raţionamentelor expuse în Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016.

38. În lumina celor menţionate, Curtea reţine că sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 2 lit.d) şi a sintagmei “şi adoptă hotărâri cu caracter explicativ” de la lit.c) a articolului 16 din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie;

- a sintagmei “Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova” din articolul 12¹ alin.(1) şi a articolului 17 al Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, ridicată de Vera Arhip, parte în dosarul nr.2r-928/16, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.