Decizie nr.93 din 30.07.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.80g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.80g/2020 privind excepţia

 de  neconstituţionalitate a unor prevederi din

 articolul 401 alin.(1) lit.b)  din Codul civil

nr. 93  din  30.07.2020

 (în vigoare 30.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 235-239 art. 140 din 18.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 26 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 30 iulie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului "în modul stabilit" din articolul 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil, ridicată de dl Veaceslav Mihailov, parte în dosarul nr.2-147/19, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Sergiu Caraman de la Judecătoria Criuleni, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 20 februarie 2019, dna Liliana Crîşmari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Veaceslav Mihailov şi a solicitat încasarea unor datorii şi a dobânzilor de întârziere aferente. Totodată, reclamanta a solicitat amânarea achitării plăţii taxei de stat la înaintarea cererii.

4. Prin Încheierea din 25 februarie 2019, Judecătoria Criuleni, sediul central, a respins cererea de amânare a achitării plăţii taxei de stat, nu a dat curs cererii şi a acordat reclamantei un termen de 7 zile pentru prezentarea dovezii de achitare a plăţii taxei de stat. Reclamanta a recepţionat încheierea respectivă pe 18 martie 2019 şi a achitat taxa de stat.

5. Prin Încheierea din 4 aprilie 2019, instanţa a acceptat cererea de chemare în judecată şi, în baza articolului 276² din Codul de procedură civilă, a calificat-o ca fiind de valoare redusă.

6. Pe 2 mai 2019, dl Veaceslav Mihailov, în calitate de pârât, a prezentat referinţa la cererea de chemare în judecată şi a formulat o excepţie de tardivitate, în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca fiind depusă după expirarea termenului de prescripţie.

7. De asemenea, pe 2 mai 2019, dl Veaceslav Mihailov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "în modul stabilit" din articolul 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil.

8. Prin Încheierea din 18 februarie 2020, Judecătoria Criuleni, sediul central, a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]"

10. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 401

Întreruperea cursului prescripţiei extinctive

(1) Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe:

a) printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, expres sau tacit, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită executarea parţială a obligaţiei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităţilor, constituirea unei garanţii, solicitarea unui termen de plată, declararea compensării şi alte asemenea manifestări care să ateste în mod neîndoielnic existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia;

b) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de chemare în judecată, de arbitrare, a unei cereri de eliberare a ordonanţei judecătoreşti sau a unei alte cereri în organul jurisdicţional competent;

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării susţine că persoana fizică sau juridică îşi poate apăra pe cale judiciară dreptul încălcat dacă intentează o acţiune în judecată în limitele termenului legal de prescripţie extinctivă. Potrivit articolului 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe, inter alia, şi în cazul în care persoana a înaintat în modul stabilit o cerere de chemare în judecată, de arbitrare, o cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti sau o altă cerere în organul jurisdicţional competent. Autorul sesizării consideră că textul "în modul stabilit" din norma citată supra este incert, ar putea fi interpretat contradictoriu, implicit, într-un mod care ar putea prelungi termenul legal de prescripţie, interpretare de natură să afecteze dispoziţiile articolelor 4 alin.(2), 7, 8 alin.(1), 15, 16 alin.(2), 20, 23 şi 26 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

12. De asemenea, autorul sesizării a invocat eventuale contradicţii între textul contestat şi alte dispoziţii din Codul civil şi din Codul de procedură civilă. Autorul a menţionat că, iniţial, reclamanta şi-a formulat acţiunea în interiorul termenului de prescripţie, însă nu în modul stabilit. Afirmă că judecătorul nu a dat curs cererii şi a acordat reclamantului termen suplimentar pentru plata taxei de stat. După înlăturarea acestui neajuns instanţa a dat curs cererii şi a acceptat-o în procedură, doar că aceste din urmă acţiuni ale instanţei s-au produs în afara termenului de prescripţie. În consecinţă, autorul sesizării afirmă că acordarea de către instanţă a termenului suplimentar pentru achitarea taxei de stat ar echivala cu o prelungire a termenului de prescripţie extintivă şi această posibilitate se datorează incertitudinii textului legal "în modul stabilit" din articolul 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Veaceslav Mihailov, parte în dosarul nr.2-147/19, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "în modul stabilit" din articolul 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei. După cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul Judecătoriei Criuleni, sediul central, se află cauza civilă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

17. Curtea observă că normele contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că, deşi autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Legea Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 26 [dreptul la apărare], acesta nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa normelor constituţionale în situaţia sa. Nu a fost motivată pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate şi nici nu s-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele.

19. Dacă ar proceda la examinarea sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului ei în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, § 21; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, § 16; DCC nr.15 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr.68 din 15 iunie 2020, § 23).

20. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20, DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr.50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, § 31).

21. De asemenea, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate a prevederilor contestate, autorul excepţiei invocă, de fapt, eventuale contradicţii între dispoziţiile Codului civil şi cele ale Codului de procedură civilă.

22. Curtea nu poate reţine critica autorului sesizării potrivit căreia dispoziţiile contestate sunt în contradicţie cu alte acte normative infraconstituţionale. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29, DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 24). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

23. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "în modul stabilit" din articolul 401 alin.(1) lit.b) din Codul civil, ridicată de dl Veaceslav Mihailov, parte în dosarul nr.2-147/19, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.