Decizie nr.95 din 04.08.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.104a/2020 privind controlul constituţionalităţii articolului 58 alineatul (5) punctele 1) şi 2) din Legea nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (competenţa Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică şi a comisiilor teritoriale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 104a/2020  privind controlul

constituţionalităţii articolului 58 alineatul (5) punctele 1) şi 2)

din  Legea nr. 10 din 3 februarie 2009  privind

supravegherea de stat a sănătăţii publice

(competenţa Comisiei Naţionale Extraordinare

de Sănătate Publică şi a comisiilor teritoriale)

nr. 95  din  04.08.2020

 (în vigoare 04.08.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 235-239 art. 142 din 18.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 30 iunie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 4 august 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolului 58 alineatul (5) punctele 1) şi 2) din Legea nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, depusă de către deputaţii în Parlament Marina Tauber, Petru Jardan, Denis Ulanov, Vadim Fotescu, Igor Himici, Reghina Apostolova, Violeta Ivanov şi Vladimir Vitiuc.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 30 iunie 2020, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

A. Motivele sesizării

3. Motivele sesizării, aşa cum au fost expuse de către autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Articolul 58 alin.(5) din Legea nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice stabileşte competenţele Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi ale comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică, în perioada stării de urgenţă, în domeniul sănătăţii publice. Astfel, potrivit alineatului (5) punctele 1) şi 2) din articolul menţionat, Comisia poate crea condiţii speciale de activitate, de viaţă şi de deplasare pentru persoanele fizice şi juridice şi poate utiliza toate resursele şi mijloacele disponibile pentru organizarea măsurilor de răspuns.

5. În argumentarea sesizării, autorii pretind că dispoziţiile contestate sunt imprevizibile, nefiind stabilită competenţa Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică de a adopta măsuri determinate pentru realizarea sarcinii de bază, i.e. prevenirea şi managementul urgenţelor în sănătate publică. De asemenea, autorii susţin că această Comisie nu are competenţa de a adopta norme juridice primare care să diminueze sau să restrângă exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie. Competenţa de a adopta legi îi aparţine doar Parlamentului.

6. În opinia lor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 23 şi 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor în stat

" În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]."

Articolul 72

Categorii de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice sunt următoarele:

Articolul 58

Declararea stării de urgenţă în sănătate publică

"(1) Starea de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea directorului Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică sau a conducătorilor centrelor de sănătate publică responsabile pentru teritoriul respectiv.

(2) Starea de urgenţă în sănătatea publică este declarată prin emiterea unei hotărâri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a unei comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică.

[…]

(5) În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, Comisia naţională extraordinară de sănătate publică sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică are dreptul:

1) să creeze condiţii speciale de activitate, de viaţă şi deplasare pentru persoanele fizice şi juridice;

2) să utilizeze toate resursele şi mijloacele disponibile pentru organizarea măsurilor de răspuns;

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

9. În argumentarea sesizării, autorii susţin că prevederile articolului 58 alin.(5) punctele 1) şi 2) din Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice sunt vagi şi imprecise. În acest sens, autorii menţionează că Comisia Naţională Extraordinară de Sănătate Publică nu are competenţa de a adopta norme juridice care să diminueze sau care să restrângă exerciţiul drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţie, fapt contrar principiului separării puterilor în stat.

10. Autorii menţionează că imprevizibilitatea prevederilor contestate determină preluarea unei competenţe de la Parlament, prin adoptarea de către Comisie a unor norme juridice primare.

11. Autorii mai afirmă că, în perioada stării de urgenţă în domeniul sănătăţii publice, Comisia Naţională Extraordinară de Sănătate Publică a adoptat hotărâri care restricţionează desfăşurarea unor activităţi, fapt contrar articolelor 54 alin.(2), 60 alin.(1) şi 72 alin.(1) din Constituţie. Aceste restricţii s-ar datora lipsei de previzibilitate a articolului 58 alin.(5) punctele 1) şi 2) din Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

12. De asemenea, autorii sesizării subliniază că, în Hotărârea nr.17 din 23 iunie 2020, § 84, Curtea Constituţională a reţinut că executivul rămâne limitat în alegerea măsurilor de urgenţă, deoarece legislatorul a utilizat cuvântul "necesare" în textul prevederilor contestate [articolele 20 lit.k), 22 alin.(1) lit.i), 24 lit.g) şi 25 lit.j) din Legea nr.212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război şi textul "altor acţiuni necesare" de la articolul 2 pct.12) din Hotărârea Parlamentului nr.55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgenţă]. Sensul acestui cuvânt trebuie interpretat prin prisma textului "în măsura strictă în care situaţia o impune" din articolul 15 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care nu presupune altceva decât adoptarea unor măsuri proporţionale.

13. Sub acest aspect, autorii susţin că prevederile contestate nu conţin cuvântul "necesare" şi, prin urmare, legislatorul nu i-a acordat Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică flexibilitatea de a reacţiona la diversitatea situaţiilor de urgenţă prin reglementarea la nivel de lege a restricţionării unor activităţi. Aşadar, în acest caz nu sunt valabile argumentele Comisiei de la Veneţia privind abordarea dinamică a autorităţilor.

14. Autorii sesizării menţionează că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

16. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

17. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie articolul 58 alineatul (5) punctele 1) şi 2) din Legea nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Deşi autorii sesizării au susţinut că dispoziţiile contestate sunt imprevizibile, fapt contrar articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 23 alin.(2) [calitatea legii] şi 54 alin.(2) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, aceştia prezintă şi argumente referitoare la încălcarea principiului separaţiei ramurilor puterii în stat şi la asumarea de către autoritatea executivă a competenţei Parlamentului de a adopta legi. Din acest motiv, Curtea va examina incidenţa prevederilor articolelor 1 alin.(3), 6, 23 alin.(2), 54 alin.(2), 60 alin.(1) şi 72 alin.(1) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 25; HCC nr.18 din 31 iulie 2020, § 30; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 21). De asemenea, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 37).

22. Sub acest aspect, Curtea constată că autorii sesizării nu au argumentat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Aşadar, Curtea nu va examina prevederile contestate din perspectiva standardului valorilor preeminenţei dreptului şi proporţionalităţii.

23. Invocând incidenţa articolelor 6, 60 şi 72 alin.(1) din Constituţie, autorii sesizării consideră că prevederile contestate sunt imprevizibile, fapt care îi acordă Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică competenţa de a legifera în perioada stării de urgenţă, în domeniul sănătăţii publice.

24. În acest sens, Curtea observă că articolul 58 alineatul (5) punctele 1) şi 2) din Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice stabileşte competenţele Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi ale comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică, în perioada stării de urgenţă, în domeniul sănătăţii publice, i.e. crearea condiţiilor speciale de activitate, de viaţă şi de deplasare pentru persoanele fizice şi juridice şi utilizarea tuturor resurselor şi mijloacelor disponibile pentru organizarea măsurilor de răspuns.

25. Aşadar, Curtea reţine că textele de lege contestate nu conţin prevederi care i-ar permite să legifereze Comisiei Naţionale Extraordinare de Sănătate Publică şi comisiilor teritoriale responsabile de gestionarea stării de urgenţă în domeniul sănătăţii publice.

26. De altfel, ca în cazul stării de urgenţă, de asediu sau de război, autorităţile responsabile de gestionarea stării de urgenţă în domeniul sănătăţii publice fac parte, prin natura lor, din puterea executivă şi nu dispun de atribuţiile puterii legislative, i.e. de competenţa de a adopta, modifica sau abroga legi. În conformitate cu prevederile articolului 60 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul rămâne a fi în toate situaţiile organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Parlamentul nu poate renunţa la acest statut constituţional nici în cazul situaţiei de urgenţă şi nici o altă autoritate nu-i poate schimba acest statut, pentru că altfel s-ar atenta la suveranitatea poporului (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 110, § 112).

27. În ceea ce priveşte actele administrative adoptate de către Comisia Naţională Extraordinară de Sănătate Publică şi de către comisiile teritoriale responsabile de gestionarea stării de urgenţă în domeniul sănătăţii publice, legalitatea acestora poate fi contestată în faţa instanţelor de judecată în procedura de contencios administrativ.

28. Astfel, Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolului 58 alineatul (5) punctele 1) şi 2) din Legea nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, depusă de către deputaţii în Parlament Marina Tauber, Petru Jardan, Denis Ulanov, Vadim Fotescu, Igor Himici, Reghina Apostolova, Violeta Ivanov şi Vladimir Vitiuc.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.