Decizie nr.99 din 17.10.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.p) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor (abaterile disciplinare comise de judecători)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2017 privind excepţia

de neconstituţionalitate  a  articolului 4 alin. (1) lit. p) din

Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor

(abaterile disciplinare comise de judecători)

nr. 99  din  17.10.2017

 (în vigoare 17.10.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 48-57 art. 26 din 16.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 26 septembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 octombrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(1) lit.p) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată de avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.3d-13/2017, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 26 septembrie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Iulia Sîrcu, Ion Druţă, Dumitru Mardari, Luiza Gafton şi Galina Stratulat), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 27 ianuarie 2017, Colegiul disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii a examinat cauza disciplinară în privinţa judecătorului din cadrul Judecătoriei Drochia, Neli Podlisnic, şi a constatat că aceasta a comis abaterea disciplinară prevăzută de art.4 alin.(1) lit.p) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, aplicându-i în consecinţă sancţiunea disciplinară – eliberarea din funcţia de judecător (art.6 alin.(1) lit.d) din Lege).

4. Hotărârea Colegiului disciplinar a fost contestată la Consiliul Superior al Magistraturii, care, la 30 mai 2017, a respins contestaţia şi a menţinut hotărârea Colegiului disciplinar.

5. La 6 iulie 2017, Neli Podlisnic a contestat la Curtea Supremă de Justiţie hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 30 mai 2017, precum şi hotărârea Colegiului disciplinar din 27 ianuarie 2017.

6. La 7 septembrie 2017, în cadrul şedinţei de judecată, avocatul Alexandru Bot a înaintat un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.4 alin.(1) lit.p) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

7. Prin încheierea din 7 septembrie 2017, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor (M.O., 2014, nr.238-246, art.557) sunt următoarele:

Articolul 4

Abaterile disciplinare

“(1) Constituie abatere disciplinară:

a) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul ştie sau trebuia să ştie că există una dintre circumstanţele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de declaraţii repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea examinării cauzei;

b) aplicarea în mod intenţionat, cu rea-voinţă sau aplicarea repetată din neglijenţă gravă a legislaţiei contrar practicii judiciare uniforme;

c) acţiunile judecătorului în procesul de înfăptuire a justiţiei care fac dovada incompetenţei profesionale grave şi evidente;

d) imixtiunea în activitatea de înfăptuire a justiţiei a altui judecător;

e) intervenţiile ilegale sau exploatarea poziţiei de judecător în raport cu alte autorităţi, instituţii sau funcţionari fie pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale altor persoane, fie în scopul obţinerii de foloase necuvenite;

f) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii confidenţiale de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, în condiţiile legii;

g) încălcarea, din motive imputabile judecătorului, a termenelor de îndeplinire a acţiunilor de procedură, inclusiv a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti şi de transmitere a copiilor acestora participanţilor la proces;

h) absenţele nemotivate de la serviciu, întârzierea ori plecarea fără motive obiective de la serviciu, dacă aceasta a afectat activitatea instanţei;

i) încălcarea normelor imperative ale legislaţiei în procesul de înfăptuire a justiţiei;

j) neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere, imputabilă judecătorului, a unei obligaţii de serviciu;

k) atitudinea nedemnă în procesul de înfăptuire a justiţiei faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alte persoane;

l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile, interdicţiile şi restricţiile de serviciu care îi privesc pe judecători;

m) comiterea unei fapte care întruneşte elementele unei infracţiuni sau contravenţii, dacă aceasta a adus atingere prestigiului justiţiei;

m¹) nerespectarea prevederilor art.6 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;

n) obstrucţionarea, prin orice mijloace, a activităţii inspectorilor-judecători;

o) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de judecător;

p) alte manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în afara acestora.

(2) Constituie abatere disciplinară comisă de preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere sau necorespunzătoare, din motive imputabile acestora, a atribuţiilor stabilite de articolul 161 din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească şi dacă aceasta a afectat activitatea instanţei.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul de lege contestat operează cu noţiuni generice precum “alte manifestări”, care nu permit destinatarului (judecătorului) să deducă sau cel puţin să anticipeze care acţiuni concrete sau determinabile îl fac vinovat de comiterea unei abateri disciplinare. Autorul susţine că acest fapt denaturează principiul inamovibilităţii magistratului.

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că prevederile contestate încălcă articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 116 alin.(1) şi (6) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.3d-13/2017, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art.4 alin.(1) lit.p) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit căruia constituie abatere disciplinară “alte manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în afara acestora”.

17. În speţă, Curtea relevă că, deşi autorul a invocat încălcarea articolelor 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 116 alin.(1) şi (6) din Constituţie, în esenţă, critică lipsa de claritate şi previzibilitate a prevederilor contestate, motivând că destinatarul legii nu poate determina faptele care angajează răspunderea sa disciplinară.

18. Urmând principiile Curţii Europene de examinare a calităţii legii, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că o lege (prevedere legală) trebuie să fie suficient de accesibilă, clară şi previzibilă. O normă este clară, accesibilă şi previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu consiliere adecvată, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-o normă (cauza Silver s.a. v. Regatul Unit, hotărârea din 25 martie 1983).

19. Curtea menţionează că norma contestată se aplică în caz de comitere a unei abateri disciplinare de către judecători, care, prin definiţie, deţin o pregătire şi o cultură juridică specială. În acest sens, Curtea Europeană a subliniat că, în cazul profesioniştilor, aceştia sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care această activitate le prezintă (Cantoni v. Franţa [MC], hotărârea din 11 noiembrie 1996, §35; Sud Fondi Srl şi alţii v. Italia, hotărârea din 20 ianuarie 2009, §109). Deci, în virtutea statutului lor, persoanele în cauză ar putea să estimeze care acţiuni ar putea fi calificate ca factori de risc pentru prejudicierea sistemului judiciar în ansamblu, precum şi a valorilor sociale şi morale ale unei astfel de profesii.

20. Curtea observă că prevederile contestate stabilesc drept abatere disciplinară manifestările judecătorilor care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în afara acestora.

21. Curtea reţine că, în conformitate cu art.15 lit.d) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorii sunt obligaţi să se abţină de la fapte care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, care compromit cinstea şi demnitatea de judecător sau provoacă îndoieli faţă de obiectivitatea lor.

22. Curtea constată că obligaţia judecătorului de a se abţine de la acţiuni care ar aduce atingere onoarei şi prestigiului profesiei este statuată şi de standardele internaţionale în domeniul eticii şi deontologiei judecătorilor.

23. Astfel, potrivit pct.2.2 din Declaraţia privind etica judiciară de la Londra (2010), adoptată de Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare: “Onoarea profesională implică faptul ca judecătorul să se asigure că, prin practica profesională şi prin persoana sa, nu pune în pericol imaginea publică a judecătorului, a instanţei sau a sistemului de justiţie”.

24. De asemenea, în partea ce ţine de probitatea profesională, pct.2.1 din Declaraţia menţionată supra statuează că probitatea impune judecătorului să se abţină de la orice comportament lipsit de tact şi delicateţe, şi nu doar de la cel care este contrar legii.

25. În aceeaşi ordine de idei şi Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, stabilesc că integritatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. Judecătorul trebuie să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproşabilă. Atitudinea şi conduita unui judecător trebuie să reafirme încrederea publicului în integritatea corpului judiciar.

26. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea reţine că judecătorul este obligat să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea sa în funcţie şi în societate.

27. Prin urmare, Curtea subliniază că acţiunile judecătorului care “aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în afara acestora” şi care, potrivit art.4 alin.(1) lit.p) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014, constituie ca temei de atragere la răspundere disciplinară urmează a fi examinate, în fiecare caz particular, prin raportare la prevederile legale naţionale şi la standardele internaţionale în domeniu, care instituie principii şi reguli ce determină comportamentul judecătorului.

28. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea este nefondată şi nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alineatul (1) litera p) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată de avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.3d-13/2017, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.