Dicizie nr.107 din 25.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74/2 alin.(1) din Codul contravenţional

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2018 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 74²  alin.(1)

din  Codul  contravenţional

nr. 107  din  25.09.2018

 (în vigoare 25.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 30-37 art. 14 din 01.02.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Viaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 7 septembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 septembrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74² alin. (1) din Codul contravenţional, ridicată de către dna avocat Fulga Gabrovski, în dosarul nr.4r-1999/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 7 septembrie 2018 de către dl judecător Iurie Mălineanu de la Curtea de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Potrivit Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, pe 22 august 2017, reporterul Valentin Iordachi a postat pe portalul www.curaj.tv un articol care conţinea un material video şi date cu caracter personal.

4. Pe 21 noiembrie 2017, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal i-a solicitat acestui reporter să prezinte următoarele informaţii: confirmarea/infirmarea activităţii acestuia în calitate de reporter al portalului www.curaj.tv, confirmarea/infirmarea colectării şi publicării pe portalul www.curaj.tv a secvenţelor video cu o minoră, scopul şi baza legală a operaţiunilor de colectare şi dezvăluire publică nerestricţionată a secvenţelor video cu minora, precum şi existenta consimţământului scris din partea reprezentanţilor legali ai minorei.

5. Pe 20 februarie 2018, un agent constatator din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a întocmit în privinţa dlui Valentin Iordachi un proces-verbal cu privire la constatarea contravenţiei prevăzute de articolul 74¹ alin.(1) şi alin.(4) [Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal] şi articolul 74² alin.(1) [Refuzul de a furniza informaţii sau împiedicarea accesului personalului Centrului National pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal] din Codul contravenţional. Procesul-verbal a fost întocmit ca urmare a faptului că reporterul Valentin Iordachi a postat pe portalul www.curaj.tv un articol ce conţinea un material video şi date cu caracter personal şi nu a asigurat prelucrarea imaginilor şi confidenţialitatea informaţiilor, nerespectând astfel prevederile articolelor 4 alin.(1) lit.a), b) şi c), 5 alin.(3), 20, 29 şi 30 din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal.

6. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 26 aprilie 2018, dl Valentin Iordachi a fost găsit vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 74¹ alin.(1) şi alin.(4) şi articolul 74² alin.(1) din Codul contravenţional.

7. Nefiind de acord cu hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, dna avocat Fulga Gabrovski a formulat un recurs.

8. Pe 23 august 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dna avocat Fulga Gabrovski a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 74² alin. (1) din Codul contravenţional.

9. Prin încheierea din 23 august 2018, instanţa a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului contravenţional sunt următoarele:

Articolul 74²

Refuzul de a furniza informaţii sau împiedicarea accesului

 personalului Centrului National pentru Protecţia Datelor

cu Caracter Personal

“(1) Refuzul de a furniza informaţiile sau documentele solicitate de Centrul National pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal în procesul exercitării atribuţiilor de control, prezentarea unor informaţii neautentice sau incomplete, precum şi neprezentarea în termenul stabilit de lege a informaţiilor şi a documentelor solicitate

se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 60 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită verificarea constituţionalităţii articolului 74² alin.(1) din Codul contravenţional, care stabileşte răspunderea pentru refuzul de a furniza informaţiile sau documentele solicitate de către Centrul National pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, precum şi pentru neprezentarea în termenul stabilit de lege a informaţiilor şi a documentelor solicitate. Acesta consideră că normele legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în articolul 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, şi articolul 26, care garantează dreptul la apărare.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că, prin aplicarea prevederilor contestate, se încalcă dreptul la tăcere, deoarece o persoană nu poate fi sancţionată pentru faptul că refuză să comunice informaţia solicitată. De asemenea, autorul consideră că mărturiile unei persoane pot determina învinuirea şi condamnarea sa ulterioară. Prin urmare, persoana poate refuza să răspundă la întrebările cu caracter incriminator.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dna avocat Fulga Gabrovski în dosarul nr.4r-1999/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 74² alin.(1) din Codul contravenţional, care prevăd sancţionarea contravenientului în cazul refuzului de a furniza informaţiile sau documentele solicitate de către Centrul National pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal în procesul exercitării atribuţiilor de control, în cazul prezentării unor informaţii neautentice sau incomplete, precum şi al neprezentării în termenul stabilit de lege a informaţiilor şi a documentelor solicitate.

18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 20 şi 26 din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. De asemenea, autorul pretinde încălcarea dreptului la tăcere, deoarece, în viziunea acestuia, în anumite circumstanţe, informaţia prezentată poate avea caracter incriminator, care ulterior poate determina învinuirea sa.

19. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor articolului 20 din Constituţie, care îi garantează persoanei dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care îi violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime, Curtea menţionează că nu poate reţine critica de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor interesate.

20. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, citat de către autor, Curtea reţine că prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie pentru persoană interdicţia de a se apăra într-un proces şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale privind exercitarea dreptului la apărare.

21. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul pretinde încălcarea dreptului la tăcere, pentru că, în viziunea sa, în anumite circumstanţe, informaţia prezentată poate avea un caracter incriminator, care ulterior poate determina învinuirea sa.

22. În acest context, Curtea menţionează că distincţia între procedurile în care se solicită informaţii posibil incriminatoare şi procesul penal a fost evidenţiată de Curtea Europeană în cauza Abas v. Olanda (dec.) din 27 februarie 1997. Potrivit circumstanţelor cauzei, dl Abas, cetăţean olandez, şi-a schimbat domiciliul, iar ulterior a fost condamnat pentru fraudă privind neplata taxelor ca urmare a nedeclarării reşedinţei. Acesta a considerat că i-a fost încălcat dreptul la tăcere prin faptul că nu a fost informat că, potrivit Codului de procedură penală olandez, avea posibilitatea să nu divulge asemenea informaţii. Curtea a respins aceste argumente, considerând că “atribuţiile inspectorului de taxe erau doar unele de investigaţie. Scopul acestora era de a înregistra date în scopuri pur fiscale şi nu pentru a determina răspunderea penală a persoanei în cauză.”

23. Aşadar, exigenţa prezentării unor informaţii către autorităţi, care există în mod obiectiv, independent de voinţa persoanei, nu intră în sfera de aplicare a dreptului la tăcere.

24. Curtea observă că autorul pretinde încălcarea dreptului la tăcere, sub aspectul aplicării constrângerii sub orice formă faţă de o persoană, cu scopul de a solicita informaţii sau să facă declaraţii împotriva voinţei sale.

25. Curtea menţionează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina nu sunt drepturi absolute, deşi în unele cauze în care a fost aplicată constrângerea pentru nefurnizarea informaţiilor, Curtea Europeană a constatat o încălcare a privilegiului împotriva autoincriminării (a se vedea, în acest sens, Saunders v. Regatul Unit, 17 decembrie 1996).

26. Totuşi, în cauza O′Halloran şi Francis v. Regatul Unit, 29 iunie 2007, Curtea Europeană a menţionat faptul că nu orice constrângere directă va conduce automat la o încălcare (§ 53). Totodată, în cauza Heaney şi McGuinness v. Irlanda, 21 decembrie 2000, Curtea Europeană a menţionat că, pentru a se stabili dacă a fost afectat dreptul persoanei la tăcere şi dreptul ei de a nu se autoincrimina, este necesar să fie avuţi în vedere următorii factori: natura şi gradul de constrângere utilizate pentru obţinerea probelor, ponderea interesului public în investigarea şi pedepsirea infracţiunii în cauză, existenţa unor garanţii relevante în procedură şi modul de utilizare a materialelor obţinute (§ 51-55).

27. Curtea observă că, în unele cazuri, constrângerea aplicată pentru obţinerea unor informaţii are legătură cu obligaţiile impuse de lege. În cauza O′Halloran şi Francis v. Regatul Unit, Curtea Europeană a reţinut că cei care aleg să deţină şi să conducă autovehicule pot fi consideraţi că ar fi acceptat anumite responsabilităţi şi obligaţii ca parte a regimului de reglementare privind autovehiculele (§ 57).

28. De asemenea, în Hotărârea nr.28 din 18 noiembrie 2014, Curtea a menţionat că legislatorul, atunci când reglementează regimul vehiculelor, poate institui anumite obligaţii fată de proprietar, inclusiv responsabilitatea acestuia. Curtea a reţinut că, deşi persoana se bucură de dreptul de a nu divulga numele membrilor familiei sale şi al rudelor apropiate, ea nu poate să se eschiveze, în calitate de proprietar, de la anumite obligaţii expres stabilite în lege (§ 46-47).

29. Astfel, Curtea remarcă că constrângerea prevăzută de articolul 74² din Codul contravenţional a fost impusă de către legislator în contextul dispoziţiilor Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, care prevede obligaţii pentru operatorii de date şi terţi.

30. În acest context, având în vedere că Legea privind protecţia datelor cu caracter personal este concepută ca să asigure apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private, Curtea menţionează că, prin articolul 29 alin.(1) din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal, legislatorul a pus în sarcina operatorilor şi a terţilor care au acces la datele cu caracter personal obligaţia de a asigura confidenţialitatea acestor date.

31. Mai mult, legislatorul a prevăzut la articolul 20 alin.(3) din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal obligaţia operatorilor, indiferent de forma lor juridică de organizare, de a prezenta Centrului National pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal materialele şi documentele solicitate cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în termen de 15 zile, dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. Nerespectarea obligaţiei prevăzute de acest articol constituie o contravenţie (articolul 74² alin.(1) din Codul contravenţional).

32. Aşadar, Curtea observă că, în scopul garantării şi protejării datelor cu caracter personal ale persoanei fizice, legislatorul a reglementat în Codul contravenţional responsabilitatea pentru comiterea faptelor ilegale relative la domeniul protecţiei datelor cu caracter personal.

33. Prin urmare, Curtea subliniază că asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal reprezintă o obligaţie pozitivă a statului. Astfel, Curtea menţionează că, în reglementarea relaţiilor în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal, ţine de competenţa legislatorului să instituie anumite obligaţii fată de operatori, inclusiv responsabilitatea care poate să survină.

34. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74² alin.(1) din Codul contravenţional, ridicată de către dna avocat Fulga Gabrovski, în dosarul nr.4r-1999/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.