Hotărâre nr.10 din 22.03.2021 pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru (sesizarea nr.60a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii

Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea

candidatului pentru funcţia de Prim-ministru

(sesizarea nr.60a/2021)

nr. 10  din  22.03.2021

 (în vigoare 22.03.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 96-99 art. 56 din 09.04.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 martie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 17 martie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski şi Vlad Batrîncea, deputaţi în Parlament.

2. Autorii sesizării solicită exercitarea controlului constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 martie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Preşedintelui Republicii.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dnii Vasile Bolea şi Vlad Batrîncea, autori ai sesizării, şi dna Olesea Stamate, reprezentantă a Preşedintelui Republicii.

ÎN FAPT

6. Pe 23 decembrie 2020, dl Ion Chicu a demisionat din funcţia de Prim-ministru al Republicii Moldova.

7. Pe 28 decembrie 2020, între Preşedintele Republicii şi fracţiunile parlamentare s-au desfăşurat consultări în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

8. Pe 27 ianuarie 2021, dna Maia Sandu, Preşedintele Republicii Moldova, a emis Decretul nr.25-IX prin care a desemnat-o pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

9. Pe 8 februarie 2021, dna Natalia Gavriliţa a înaintat un demers Preşedintelui Parlamentului prin care a solicitat votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi întregii liste a Guvernului.

10. Pe 11 februarie 2021, la aproximativ ora 10:00, a început şedinţa plenară a Parlamentului, în cadrul căreia dna Natalia Gavriliţa a prezentat programul de activitate şi întreaga listă a Guvernului¹.

______________________________________

¹ https://www.youtube.com/watch?v=Add7O8ueEwk

11. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 12:00, dl Igor Dodon, preşedintele Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, asistat de deputaţi din partea Partidului Socialiştilor, a desfăşurat în clădirea Parlamentului un briefing de presă². În cadrul acestui briefing, dl Igor Dodon a anunţat Decizia Executivului Politic al Partidului Socialiştilor de a o înainta pe dna Mariana Durleşteanu în calitate de candidat la funcţia de Prim-ministru.

______________________________________

² https://realitatealive.md/executivul-politic-al-psrm-sus-ine-un-briefing-de-presa-de-la-tribuna-parlamentului---120988.html

12. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 15:50, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, în perioada în care se examina programul de activitate şi întreaga listă a Guvernului propusă de dna Natalia Gavriliţa, preşedintele fracţiunii Partidului Socialiştilor, dl Corneliu Furculiţă, a dat citire unei Declaraţii privind constituirea majorităţii parlamentare în vederea susţinerii candidaturii dnei Mariana Durleşteanu pentru funcţia de Prim-ministru, Declaraţie semnată de 54 de deputaţi. De asemenea, a comunicat că va expedia respectiva Declaraţie Preşedintelui Republicii.

13. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 16:00, în şedinţa plenară a Parlamentului pentru acordarea votului de încredere, programul de activitate şi întreaga listă a Guvernului propuse de dna Natalia Gavriliţă nu au întrunit niciun vot.

14. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 17:00, Preşedintele Republicii Moldova a desfăşurat consultări simultan cu toate fracţiunile parlamentare³.

______________________________________

³ https://www.facebook.com/maia.sandu/videos/2822978334656169/ 

15. În cadrul consultării fracţiunilor parlamentare, preşedintele fracţiunii Partidului Socialiştilor, dl Corneliu Furculiţă, a propus-o pe dna Mariana Durleşteanu în calitate de candidat la funcţia de Prim-ministru.

16. În aceeaşi zi, Preşedintele Republicii a emis Decretul nr.32-IX, prin care a desemnat-o în mod repetat pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În seara aceleiaşi zile, Preşedintele Republicii a susţinut un briefing,⁴ în cadrul căruia a menţionat următoarele:

"Astăzi, am avut o nouă rundă de consultări cu fracţiunile şi grupurile parlamentare, aşa cum cere Constituţia. Această discuţie a fost transmisă online, pentru ca cetăţenii interesaţi să o poată urmări. Tot astăzi, spre seară, pe adresa Preşedinţiei a venit o scrisoare cu o propunere la funcţia de Prim-ministru, semnată de 54 de deputaţi. În această listă am descoperit semnături ale persoanelor în raport cu care există dubii că şi-ar fi exprimat voinţa în mod liber. Şi aici vorbesc despre persoane care au fost supuse actului răpirii, care au fost ţinute ostatice, persoane care au fost implicate în furtul miliardului şi deputaţi care au schimbat mai multe partide politice şi mai multe grupuri parlamentare. Şi pe cazul unora dintre aceste acte de traseism politic există suspiciuni rezonabile de corupţie şi de presiune externă. În aceste condiţii, am decis înaintarea la funcţia de candidat pentru funcţia de Prim-ministru a doamnei Natalia Gavriliţa."

______________________________________

⁴ https://www.presedinte.md/rom/comunicate-de-presa/presedintele-maia-sandu-o-inainteaza-repetat-pe-natalia-gavrilita-la-functia-de-prim-ministru-al-republicii-moldova 

17. Pe 12 februarie 2021, dnii Vasile Bolea, Grigore Novac şi Alexandr Suhodolski, deputaţi în Parlament, au depus o sesizare la Curtea Constituţională prin care i-au solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea Decretului Preşedintelui Republicii nr.32-IX din 11 februarie 2021 cu privire la desemnarea dnei Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

18. Pe 23 februarie 2021, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.6 prin care a declarat neconstituţional Decretul contestat pe motiv că Preşedintele Republicii nu a desemnat candidatul propus de majoritatea parlamentară absolută formalizată. Totodată, Curtea a reţinut că fracţiunile parlamentare şi Preşedintele Republicii trebuie să recurgă la noi consultări (a se vedea punctele 2 şi 3 din dispozitivul Hotărârii).

19. Pe 16 martie 2021, între Preşedintele Republicii şi fracţiunile parlamentare s-au desfăşurat noi consultări în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Consultările s-au desfăşurat între orele 09:00⁵ şi aproximativ 16:00⁶.

______________________________________

⁵ https://realitatealive.md/declara-iile-partidul-or-in-urma-discu-iilor-cu-maia-sandu-privind-situa-ia-politica-curenta-din-ara-122518.html

⁶ https://realitatealive.md/declara-iile-psrm-in-urma-discu-iilor-cu-maia-sandu-privind-situa-ia-politica-curenta-din-ara-122523.html 

20. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 15:33⁷ dna Mariana Durleşteanu a anunţat prin intermediul platformei de socializare Facebook că refuză să fie desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

______________________________________

⁷ https://www.facebook.com/mariana.durlesteanu/posts/5449099255132561 

21. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 17:20⁸, Preşedintele Republicii a emis Decretul nr.47-IX, prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În seara aceleiaşi zile, Preşedintele Republicii a susţinut un briefing⁹, în cadrul căruia a menţionat următoarele:

"Am luat act de decizia doamnei Mariana Durleşteanu de a-şi retrage candidatura pentru funcţia de Prim-ministru. Având în vedere că nu există la moment un candidat care să fie susţinut de o majoritate parlamentară absolută formalizată, am decis să-l înaintez pe Igor Grosu la funcţia de Prim-ministru al Republicii Moldova. I-am cerut domnului Grosu să pregătească programul şi să formeze echipa de guvernare cu care să meargă în Parlament."

______________________________________

⁸ https://tv8.md/2021/03/16/ultima-ora-presedinta-maia-sandu-l-a-inaintat-pe-igor-grosu-la-functia-de-premier/ 

⁹ https://www.presedinte.md/rom/comunicate-de-presa/presedintele-maia-sandu-l-a-nominalizat-astazi-pe-igor-grosu-la-functia-de-prim-ministru 

22. Pe 17 martie 2021, dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski şi Vlad Batrîncea, deputaţi în Parlament, au depus o sesizare prin care îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Decretului Preşedintelui Republicii nr.47-IX din 16 martie 2021, prin care dl Igor Grosu a fost desemnat în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

23. Pe 18 martie 2021, la aproximativ ora 10:38¹⁰, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, preşedintele fracţiunii Partidului Socialiştilor din Moldova, dl Corneliu Furculiţă, a dat citire unei noi Declaraţii privind constituirea majorităţii parlamentare şi a invitat Preşedintele Republicii să se întrunească cu majoritatea parlamentară la ora 12:00 pentru consultări. Declaraţia în discuţie a fost comunicată Preşedintelui Republicii. Ulterior, la aproximativ ora 13:09¹¹, dl Corneliu Furculiţă a dat citire unei Declaraţii privind constituirea majorităţii parlamentare în vederea susţinerii candidaturii dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcţia de Prim-ministru, Declaraţie semnată de 53 de deputaţi. De asemenea, a comunicat că va expedia respectiva Declaraţie Preşedintelui Republicii.

______________________________________

¹⁰ https://www.youtube.com/watch?v=I_NFHgO8g_Q 

¹¹ https://www.youtube.com/watch?v=I_NFHgO8g_Q 

24. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 13:52, Preşedintele Republicii a publicat un comunicat¹² pe pagina web a instituţiei, care prevede următoarele:

"Administraţia prezidenţială a recepţionat un extras din stenograma şedinţei Parlamentului de astăzi, 18 martie 2021. Noi consultări cu fracţiunile şi grupurile parlamentare pot avea loc după consumarea efectelor Decretului nr.47-IX din 16 martie 2021, emis după consultările organizate de Preşedintele ţării în aceeaşi zi.

De asemenea, Preşedinţia a luat act de declaraţia candidatului la funcţia de Prim-ministru, domnul Igor Grosu, în care acesta a menţionat că va discuta cu fracţiunile şi grupurile parlamentare în vederea obţinerii sprijinului pentru învestirea Guvernului."

______________________________________

¹² https://www.presedinte.md/rom/comunicate-de-presa/declaratia-presedintiei-republicii-moldova-in-legatura-cu-cererea-de-a-lansa-noi-consultari-pentru-desemnarea-candidatului-la-functia-de-prim-ministru 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

25. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 98

Învestitura

"(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

[...]"

26. Prevederile relevante ale Decretului nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru sunt următoarele:

"Articolul 1. – Domnul Igor GROSU se desemnează în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru şi se autorizează să întocmească programul de activitate şi lista Guvernului şi să le prezinte Parlamentului spre examinare.

 Articolul 2. – Prezentul decret intră în vigoare la data semnării."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

27. Prin decizia sa din 19 martie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

28. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, în prezenta cauză a Decretului Preşedintelui nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

29. Potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament au prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

30. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie Decretul Preşedintelui Republicii nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru. Decretul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

31. Curtea a observat că în textul sesizării autorii au susţinut că Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie, care prevede că, după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

32. Cu titlu preliminar, Curtea a observat că reprezentantul Preşedintelui Republicii a pus în discuţie problema motivării sesizării, menţionând că autorii sesizării nu au argumentat dacă Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie. Cu privire la acest aspect, Curtea a observat că în textul sesizării autorii au menţionat că după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi candidat pentru funcţia de Prim-ministru Preşedintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea parlamentară formalizată pentru a afla opţiunile curente ale acesteia. Având în vedere faptul că Preşedintele Republicii l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru fără a consulta repetat majoritatea parlamentară formalizată după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi candidat pentru funcţia de Prim-ministru, autorii sesizării consideră că Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie. De asemenea, în suplimentul la sesizare depus pe 18 martie 2021, autorii sesizării au adus argumente suplimentare prin care susţin că Decretul contestat contravine Constituţiei (a se vedea § 36-38 infra). Prin urmare, Curtea a respins ca nefondate argumentele reprezentantului Preşedintelui Republicii cu privire la pretinsa nemotivare a sesizării.

33. Cu privire la incidenţa articolului 98 alin.(1) din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că incidenţa acestui articol poate fi reţinută atunci când Preşedintele Republicii desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru (a se vedea HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 24). În această cauză, Curtea a observat că Preşedintele Republicii a emis Decretul nr.47-IX din 16 martie 2021, prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Prin urmare, articolul 98 alin.(1) din Constituţie este incident în această cauză. Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigenţelor stabilite de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, Curtea trebuie să examineze cauza în fond.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizării

34. Autorii sesizării menţionează că pe 11 februarie 2021, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, preşedintele fracţiunii parlamentare a Partidului Socialiştilor din Moldova a dat citire Declaraţiei cu privire la constituirea majorităţii parlamentare formate din 54 de deputaţi pentru propunerea dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în funcţia de Prim-ministru. În aceeaşi zi, Preşedintele Republicii a emis Decretul nr.32-IX, prin care a desemnat-o în mod repetat pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Pe 23 februarie 2021, prin Hotărârea nr.6, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional Decretul în discuţie pe motiv că Preşedintele Republicii nu a desemnat candidatul propus de majoritatea parlamentară formalizată. Pe 16 martie 2021, în cadrul consultărilor dintre Preşedintele Republicii şi fracţiunile parlamentare, majoritatea parlamentară formalizată a reiterat candidatura dnei Mariana Durleşteanu pentru a fi desemnată în funcţia de Prim-ministru, care a fost propusă anterior prin Declaraţia din 11 februarie 2021. Autorii sesizării susţin că după încheierea consultărilor dna Mariana Durleşteanu a anunţat public că refuză să candideze pentru funcţia de Prim-ministru. În aceeaşi zi, Preşedintele Republicii a emis Decretul contestat prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

35. Autorii sesizării consideră că după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a candida pentru funcţia de Prim-ministru Preşedintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea parlamentară formalizată pentru a afla opţiunile curente ale acesteia. Având în vedere faptul că Preşedintele Republicii l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru fără a consulta repetat majoritatea parlamentară formalizată după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a candida pentru funcţia de Prim-ministru, autorii sesizării consideră că Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie.

36. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, Decretul contestat a fost emis în contextul în care exista o majoritate parlamentară formalizată, deoarece refuzul oficial al dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru a fost comunicat Parlamentului după emiterea Decretului contestat. În acest context, Preşedintele Republicii era obligată să desemneze candidatul propus de acea majoritate.

37. Totodată, autorii sesizării menţionează că după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru preşedintele fracţiunii Partidului Socialiştilor a dat citire unei Declaraţii, în şedinţa plenară a Parlamentului, prin care a anunţat despre constituirea unei majorităţi parlamentare formalizate în vederea susţinerii candidaturii dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcţia de Prim-ministru. Declaraţia în discuţie a fost comunicată Preşedintelui Republicii.

38. Având în vedere faptul că Preşedintele Republicii nu a desemnat candidatul propus de majoritatea parlamentară formalizată, autorii sesizării consideră că Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie.

B. Argumentele Preşedintelui Republicii Moldova

39. În opinia prezentată de Preşedintele Republicii se menţionează că deşi Declaraţia din 11 februarie 2021 privind constituirea majorităţii parlamentare şi propunerea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru a fost comunicată Preşedintelui Republicii, pe 16 martie 2021, în cadrul consultării fracţiunilor parlamentare, Preşedintele a constatat că nu mai există o majoritate parlamentară constituită care să susţină candidatul propus. Spre finalul consultărilor cu reprezentanţii Partidului Socialiştilor din Moldova, care s-au prezentat ca parte din majoritatea parlamentară, Preşedintele Republicii a constatat că majoritatea parlamentară nu are un candidat comun pentru funcţia de Prim-ministru.

40. Preşedinte Republicii a menţionat că odată cu refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, majoritatea parlamentară care a fost constituită pentru susţinerea candidatului menţionat a încetat. Potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.23 din 6 august 2020, § 25, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa. Preşedintele Republicii consideră că anunţul public al dnei Mariana Durleşteanu nu necesita îndeplinirea altor condiţii de formă. Făcând analogie cu demisia Prim-ministrului, Preşedintele Republicii menţionează că, potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.16 din 17 iunie 2015, § 37, demisia Prim-ministrului şi, respectiv, a întregului Guvern intră în vigoare în momentul comunicării acesteia: a) în cazul cererii scrise adresate Parlamentului – în momentul depunerii şi b) în cazul anunţului public – în momentul emiterii.

41. Astfel, Decretul contestat a fost emis doar după ce s-a constatat că la momentul finalizării consultărilor nu exista un candidat susţinut de o majoritate parlamentară absolută formalizată. Bazându-se pe obligaţia sa constituţională de a desemna un candidat la funcţia de prim-ministru în cazul lipsei unui candidat susţinut de o majoritate absolută formalizată, aşa cum aceasta a fost stabilită în Hotărârile Curţii Constituţionale nr.32 din 29 decembrie 2015 şi nr.23 din 6 august 2020, Preşedintele Republicii a emis Decretul prin care l-a desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

42. Cu privire la argumentele autorilor sesizării că Preşedintele Republicii trebuia să consulte din nou fracţiunile parlamentare după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii a notat că procedura desemnării candidatului la funcţia de Prim-ministru nu poate fi întreruptă ori de câte ori procesul de consultări publice devine viciat în mod substanţial prin lipsa candidatului. De asemenea, Constituţia nu obligă Preşedintele Republicii să recurgă la noi consultări în cazul în care persoana propusă a refuzat să fie desemnată în calitate de candidat. Admiterea acestei interpretări a Constituţiei presupune tergiversarea procedurii desemnării unui candidat la funcţia de prim-ministru în mod nejustificat.

43. Cu privire la faptul că Preşedintele Republicii trebuie să desemneze noul candidat propus de majoritatea parlamentară, Preşedintele Republicii a menţionat că în cazul în care majoritatea parlamentară nu va fi de acord cu candidatul desemnat, ea va putea să nu-i acorde votul de încredere. De asemenea, la emiterea Decretului contestat Preşedintele Republicii nu a ignorat candidatura propusă de majoritatea parlamentară. De fapt, la momentul finalizării consultărilor candidatura în discuţie nu exista şi nici nu a fost identificată.

C. Aprecierea Curţii

Principii generale

44. Curtea menţionează că în Hotărârea nr.32 din 29 decembrie 2015 a stabilit principii generale aplicabile în materie de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

45. Astfel, în Hotărârea citată, Curtea a reţinut că articolul 98 alin.(1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că, deşi exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai după consultarea fracţiunilor parlamentare. Curtea a menţionat că în procedura de formare şi de învestire a Guvernului este esenţial votul Parlamentului. Guvernul va răspunde politic doar în faţa Parlamentului, care îl poate demite. Principiul de la care se porneşte în statele democratice, indiferent de forma de guvernământ, este că Guvernul trebuie să exprime voinţa majorităţii politice din Parlament, iar pentru a guverna, el trebuie să beneficieze de sprijinul acestei majorităţi parlamentare. Analizând ponderea fiecăreia dintre cele două autorităţi publice în procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis că rolul Parlamentului este unul decisiv în raport cu rolul Preşedintelui Republicii. Această diferenţă de pondere se datorează formei de guvernământ parlamentare (a se vedea § 58, 84, 88 şi 89 din Hotărârea citată). Mai mult, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile articolului 60 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova (a se vedea HCC nr.23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 40).

46. În aceeaşi Hotărâre nr.32 din 29 decembrie 2015, Curtea a interpretat înţelesul sintagmei "consultarea fracţiunilor parlamentare" de la articolul 98 alin.(1) din Constituţie şi a reţinut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana care ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Curtea a mai notat că Preşedintele Republicii poate veni la consultări cu o propunere proprie, care ar putea fi acceptată. Este, însă, la fel posibil ca în cadrul acestor consultări politice candidatul propus de către Preşedinte pentru funcţia de Prim-ministru să nu fie agreat de partenerii de consultare. În acest sens, Curtea a menţionat că Preşedintele ţării nu-şi poate subordona partenerii de dialog politic pe care îi consultă. În acest rol, Preşedintele Republicii acţionează doar în calitate de reprezentant al statului, căruia îi revine dreptul şi responsabilitatea de a găsi o cale a dialogului şi a evaluării voinţei şi capacităţii deputaţilor consultaţi de a susţine în Parlament un candidat. Desemnând candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii trebuie să facă dovada imparţialităţii şi a neutralităţii sale politice, a echidistanţei sale faţă de toate fracţiunile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul constituţional de a înlocui fracţiunile parlamentare (a se vedea § 91-94 din Hotărârea citată; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 18; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 41).

47. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că Preşedintelui Republicii nu i se poate nega dreptul de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul şi de a atrage sprijinul politic al majorităţii parlamentare, care îl va susţine pe întreaga durată a legislaturii. El nu-şi poate impune însă propriul candidat. Astfel, Preşedintele intervine exclusiv ca reprezentant al statului, pentru a stabili şi formaliza prin însemnătatea şi solemnitatea funcţiei sale şi pentru a menţine cu autoritatea puterii sale echilibrul între Parlament şi un posibil viitor Guvern. Curtea a subliniat că interpretarea Constituţiei, în sensul existenţei unui drept discreţionar al Preşedintelui ţării de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, poate conduce la apariţia unor conflicte instituţionale (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 95 şi 117; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 19; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 42).

48. Curtea a reţinut că nu există niciun motiv constituţional şi democratic ca Preşedintele Republicii să nu desemneze în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru persoana care dispune de sprijinul majorităţii parlamentare formalizate, fie ea adversă Preşedintelui. Atunci când niciun partid nu deţine o majoritate absolută în Parlament, Preşedintele ţării trebuie să consulte deputaţii nu doar pro forma, ci să desemneze candidatul susţinut de majoritate, chiar dacă partidul agreat de Preşedinte nu face parte din majoritate. Preşedintele Republicii desemnează pentru funcţia de Prim-ministru candidatul care îndeplineşte condiţiile de desemnare şi de numire şi care se bucură de sprijinul majorităţii parlamentare (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 118-120; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 20; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 43).

49. Preşedintele ţării ar trebui să se comporte ca o autoritate care constată, dar care nu interpretează sau modifică rezultatul alegerilor, fiind constrâns, prin articolul 98 alin.(1) din Constituţie, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după voinţa exprimată de alegători la alegerile parlamentare, să desemneze persoana propusă de partidul sau coaliţia care a câştigat majoritatea absolută a mandatelor parlamentare. O interpretare contrară a prevederilor Constituţiei le-ar induce cetăţenilor ideea că ei nu-şi exercită în realitate suveranitatea naţională, că votul lor nu contează, că rezultatul alegerilor poate fi negat de către Preşedintele ţării. Atunci când schimbarea Guvernului se face după o perioadă de timp de la alegeri, iar raportul forţelor politice s-a schimbat, Preşedintele Republicii trebuie să reia exerciţiul consultărilor cu fracţiunile parlamentare în vederea identificării unei majorităţi capabile să sprijine învestirea Guvernului (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 122-124; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 21; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 44).

50. Curtea a reţinut că această soluţie este singura de natură să elimine, cel puţin sub acest aspect, riscul conflictului instituţional, fiind un act firesc de clarificare a atribuţiilor Preşedintelui Republicii în privinţa desemnării Prim-ministrului, în condiţiile în care se asigură supremaţia Parlamentului, ca instituţie fundamentală a democraţiei. În cazul constituirii unei majorităţi parlamentare absolute formalizate, Preşedintele Republicii urmează să desemneze candidatul susţinut de această majoritate. Urmând aceste raţionamente, trebuie desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru doar persoana propusă de partidul sau coaliţia care deţine majoritatea parlamentară, chiar dacă persoana este: un independent, liderul unui partid mai mic, liderul unui partid mai mare etc., indiferent dacă persoana provine din partidul cu cel mai mare număr de parlamentari (dacă partidul cu cel mai mare număr de parlamentari nu deţine majoritatea absolută în Parlament). Doar în cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele ţării are obligaţia, după consultarea fracţiunilor parlamentare, de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea Preşedintelui (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 116, 125, 130 şi 131; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 22; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 45).

51. Curtea a conchis că exercitarea în acest mod a atribuţiei Preşedintelui Republicii privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, reglementată de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, este de natură să menţină raporturile dintre Parlament şi Preşedinte în echilibrul impus de Constituţie pentru republica parlamentară. Curtea a considerat că aceasta este raţiunea interacţiunii Parlamentului cu Preşedintele Republicii, care se deduce din articolul 98 din Constituţie, ambele autorităţi contribuind, printr-o angrenare de acţiuni politice, la formarea viitoarei echipe de guvernare. Parlamentul acţionează după criterii autentic politice, în care se exprimă indirect consimţământul cetăţenilor pentru formarea unui Guvern condus de un viitor Prim-ministru care se bucură de încrederea şi de susţinerea unei majorităţi parlamentare (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 132; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 23; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 46).

52. Curtea a reţinut că modul de alegere a Preşedintelui Republicii (prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat sau de către Parlament) nu influenţează în niciun fel modul de exercitare de către şeful statului a atribuţiilor sale reglementate de articolul 98 alin.(1) din Constituţie (HCC nr.23 din 6 august 2020, § 24; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 47).

53. De asemenea, în Hotărârea nr.23 din 6 august 2020, Curtea a reţinut că marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa (a se vedea punctul 2 din Dispozitiv).

Aplicarea principiilor în prezenta cauză

54. Cu titlu preliminar, Curtea reiterează că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă un caracter oficial şi obligatoriu pentru toate subiectele raporturilor juridice. Hotărârea prin care se interpretează un text constituţional are forţă de Constituţie şi este obligatorie, inclusiv considerentele sale, pentru toate autorităţile Republicii Moldova. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă (a se vedea HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 47; HCC nr.2 din 20 ianuarie 2015, § 143; DCC nr.4 din 26 februarie 2016, § 13; DCC nr.51 din 6 iunie 2017, § 26; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 49). Respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna-funcţionare a autorităţilor publice şi pentru afirmarea statului de drept (a se vedea HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 52; HCC nr.26 din 11 noiembrie 2014, § 72; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 49).

55. Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigenţelor stabilite de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, aşa cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa constituţională, Curtea trebuie să verifice: a) dacă Preşedintele Republicii a consultat fracţiunile parlamentare până la emiterea Decretului contestat; b) dacă în urma consultării fracţiunilor parlamentare a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susţine un candidat pentru funcţia de Prim-ministru; c) dacă refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru a influenţat existenţa majorităţii parlamentare absolute formalizate; d) dacă Preşedintele Republicii a desemnat un candidat pentru funcţia de Prim-ministru în interiorul marjei sale discreţionare permise de Constituţie.

a) Dacă Preşedintele Republicii a consultat fracţiunile parlamentare până la emiterea Decretului contestat

56. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 98 alin.(1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a menţionat că, deşi este exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi însă discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai în urma consultării fracţiunilor parlamentare (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 84; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 40).

57. În acest caz, Curtea observă că, pe 16 martie 2021, Preşedintele Republicii a consultat fracţiunile parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru (a se vedea § 19 supra). Mai mult, atât autorii sesizării, cât şi Preşedintele Republicii au confirmat că fracţiunile parlamentare au fost consultate până la emiterea Decretului (a se vedea § 34 şi 39 supra). Prin urmare, Curtea constată că condiţia minimă referitoare la consultarea fracţiunilor parlamentare, stabilită de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, este îndeplinită. Referitor la rezultatul acestor consultări, Curtea se va pronunţa mai jos.

b) Dacă în urma consultării fracţiunilor parlamentare a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susţine un candidat pentru funcţia de Prim-ministru

58. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana ce ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru (HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 91; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 18; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 41).

59. Curtea observă că autorii sesizării menţionează că, pe 16 martie 2021, în cadrul consultărilor dintre Preşedintele Republicii şi fracţiunile parlamentare, majoritatea parlamentară absolută formalizată a reiterat candidatura dnei Mariana Durleşteanu pentru a fi desemnată în calitate de candidat la funcţia de Prim-ministru, candidatură care a fost propusă anterior prin Declaraţia din 11 februarie 2021. Pe de altă parte, Preşedintele Republicii notează că, după consultarea fracţiunilor parlamentare din 16 martie 2021, Preşedintele a constatat că nu mai există o majoritate parlamentară absolută formalizată care să o susţină pe dna Mariana Durleşteanu (a se compara § 34 cu § 39).

60. Curtea constată că deputaţii care constituiau majoritatea parlamentară absolută formalizată prin Declaraţia din 11 februarie 2021 nu au retras sau nu au anulat în mod explicit această Declaraţie. Aceşti deputaţi nu au renunţat la candidatura dnei Mariana Durleşteanu, care a fost înaintată la funcţia de Prim-ministru nici până la consultări, nici în timpul acestora, nici după finalizarea consultărilor.

61. Prin urmare, Curtea reţine că după consultarea fracţiunilor parlamentare din 16 martie 2021 a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susţinea candidatura dnei Mariana Durleşteanu pentru funcţia de Prim-ministru.

c) Dacă refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru a influenţat existenţa majorităţii parlamentare absolute formalizate

62. În Hotărârea Curţii Constituţionale nr.6 din 23 februarie 2021, § 53, Curtea a reţinut că Declaraţia din 11 februarie 2021 de constituire a majorităţii parlamentare pentru susţinerea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru îndeplinea condiţia înaintării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru de către o majoritate parlamentară absolută formalizată.

63. Cu privire la valabilitatea renunţării dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, Curtea admite argumentul Preşedintelui Republicii că refuzul în discuţie, exprimat public prin intermediul unei platforme de socializare, este valabil şi are efect din momentul anunţării, i.e. din data de 16 martie 2021. De altfel, dacă Hotărârea Curţii Constituţionale nr.16 din 17 iunie 2015 (a se vedea § 36-37 şi punctul 1 literele a) şi b) din Dispozitiv) prevede că anunţul public al demisiei Prim-ministrului intră în vigoare din momentul emiterii şi acesta atrage ope legis demisia Guvernului, fără îndeplinirea altei condiţii de formă sau de procedură, acelaşi raţionament se aplică şi în cazul persoanei propuse de o majoritate parlamentară formalizată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Prin urmare, Curtea consideră nefondate argumentele autorilor sesizării care susţin că doar refuzul oficial al dnei Mariana Durleşteanu, comunicat Parlamentului, este valabil.

64. Cu privire la efectele renunţării dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, Curtea consideră că acest fapt a invalidat Declaraţia majorităţii parlamentare din 11 februarie 2021, lipsind-o de obiect. Curtea reţine că existenţa unei candidaturi precise pentru funcţia de Prim-ministru reprezintă o condiţie esenţială pentru formalizarea majorităţii parlamentare absolute. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că condiţia formalizării majorităţii parlamentare absolute este îndeplinită dacă: (i) actul care atestă formalizarea majorităţii parlamentare conţine date cu privire la numărul şi deputaţii concreţi care constituie majoritatea parlamentară absolută; (ii) actul reflectă disponibilitatea deputaţilor de a susţine o anumită candidatură pentru funcţia de Prim-ministru; (iii) actul este comunicat Preşedintelui Republicii Moldova în mod oficial (a se vedea HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 52 şi jurisprudenţa citată acolo).

65. Aşadar, Curtea notează că din momentul renunţării dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, majoritatea parlamentară absolută formalizată prin Declaraţia din 11 februarie 2021 a încetat să mai existe.

d) Dacă Preşedintele Republicii a desemnat un candidat pentru funcţia de Prim-ministru în interiorul marjei sale discreţionare permise de Constituţie

66. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa (a se vedea HCC nr.23 din 6 august 2020, punctul 2 din dispozitiv; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 48).

67. Potrivit autorilor sesizării, după refuzul dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea formalizată pentru a afla opţiunea curentă a acesteia sau să-l desemneze pe dl Vladimir Golovatiuc care a fost propus de majoritatea parlamentară formalizată prin Declaraţia din 18 martie 2021. De cealaltă parte, Preşedintele Republicii consideră că din momentul refuzului dnei Mariana Durleşteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru majoritatea parlamentară a încetat să mai existe, iar desemnarea dlui Igor Grosu s-a bazat pe obligaţia constituţională a Preşedintelui Republicii, stabilită prin jurisprudenţa Curţii, de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru în cazul în care lipseşte o majoritate parlamentară absolută formalizată.

68. Examinând aceste argumente, Curtea reţine că din textul articolului 98 alin.(1) din Constituţie şi din jurisprudenţa Curţii rezultă explicit că etapa consultării fracţiunilor parlamentare trebuie să aibă o finalitate, şi anume desemnarea de către Preşedintele Republicii a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Astfel, dacă după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii constată că există o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele trebuie să desemneze candidatul propus de această majoritate, fără a purcede la noi consultări. De asemenea, Preşedintele ţării trebuie să desemneze un candidat, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa, dacă constată, după consultarea fracţiunilor parlamentare, că nu există o majoritate parlamentară absolută formalizată şi un candidat desemnat de aceasta.

69. În această cauză, Curtea observă că Decretul contestat a fost emis după ce Preşedintele Republicii a constatat că majoritatea parlamentară absolută formalizată a încetat să mai existe, ca urmare a renunţării dnei Mariana Durleşteanu de a mai fi candidat la funcţia de Prim-ministru.

70. Curtea notează că în articolul 98 alin.(1) din Constituţie nu este fixat termenul în decursul căruia Preşedintele trebuie să desemneze, după consultarea fracţiunilor parlamentare, un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Termenul în care Preşedintele Republicii trebuie să emită decretul prin care desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru se încadrează în marja discreţionară a acestuia. Marja este limitată de termenul constituţional pus la dispoziţia candidatului desemnat la funcţia de Prim-ministru pentru a cere votul de încredere al Parlamentului, i.e. 15 zile, conform articolului 98 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.30 din 1 octombrie 2013, § 67; DCC nr.13 din 16 decembrie 2015, § 18).

71. În acelaşi timp, Curtea reţine că atât refuzul persoanei de a fi candidat la funcţia de Prim-ministru din partea majorităţii parlamentare absolute formalizate, cât şi faptul că majoritatea parlamentară nu s-a asigurat de convingerea candidatului propus privind menţinerea acceptului da a candida nu-i pot fi imputate Preşedintelui Republicii.

72. În baza articolului 98 alin.(1) din Constituţie, aşa cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii, Preşedintele Republicii avea obligaţia să desemneze, după finalizarea consultărilor cu fracţiunile parlamentare, un candidat la funcţia de Prim-ministru. Astfel, în cazul în care a constatat că lipseşte o majoritate absolută formalizată care susţine un candidat, Preşedintele ţării avea competenţa să desemneze un candidat pentru această funcţie, chiar dacă majoritatea parlamentară nu este de acord cu propunerea sa (a se vedea jurisprudenţa citată la § 66 supra).

73. Referitor la anunţarea constituirii la 18 martie 2021 a unei noi majorităţi parlamentare formalizate care a înaintat candidatura dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcţia de Prim-ministru, Curtea reţine următoarele.

74. În jurisprudenţa sa Curtea a statuat că principul de bază al democraţiei este cel al majorităţii. Decizia este luată de către aceasta şi de către cei care reprezintă o majoritate a alegătorilor, indiferent din câte partide este formată această majoritate sau dacă există un partid mai mare (însă minoritar) decât fiecare dintre partidele care alcătuiesc majoritatea în parte (HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 110). În acelaşi timp, Curtea reiterează că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect şi adecvat al minorităţilor parlamentare, fără să facă abuz de poziţia sa dominantă (a se vedea HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 20).

75. În prezenta cauză, Curtea va analiza dacă majoritatea parlamentară absolută, formalizarea căreia a fost anunţată după emiterea Decretului contestat, beneficiază de suficiente garanţii constituţionale în situaţia invocată de autorii sesizării, i.e. marja discreţionară a Preşedintelui Republicii privind menţinerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru, în cazul în care despre formalizarea unei majorităţi parlamentare absolute se anunţă după emiterea acestui decret.

76. În primul rând, Curtea reţine că majoritatea parlamentară poate să nu acorde vot de încredere programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, vot care va fi solicitat de candidatul pentru funcţia de Prim-ministru. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că în procedura de formare şi învestire a Guvernului esenţial este votul Parlamentului (HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 88; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 40), iar în conformitate cu prevederile articolului 98 alin.(3) din Constituţie, Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. De asemenea, în această situaţie, în cazul unor noi consultări după eşuarea acordării votului de încredere, majoritatea parlamentară absolută formalizată poate să înainteze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

77. În al doilea rând, în ipoteza în care nu vor avea loc noi consultări în sensul articolului 98 alin.(1) din Constituţie din cauza expirării termenului prevăzut la articolul 85 alin.(2) din Constituţie, majoritatea parlamentară absolută va avea posibilitatea să abordeze problema învestirii Guvernului în cadrul consultărilor obligatorii cu Preşedintele Republicii, care trebuie să aibă loc, conform articolului 85 alin.(1) din Constituţie, în cazul dizolvării Parlamentului.

78. Prin urmare, Curtea reţine că garanţiile în discuţie echilibrează marja discreţionară a Preşedintelui Republicii privind menţinerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru, în cazul în care anularea este solicitată de o majoritate parlamentară absolută a cărei formalizare a fost anunţată după emiterea decretului.

79. În baza celor menţionate supra, Curtea consideră că Decretul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor articolului 98 alin.(1) din Constituţie, aşa cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge sesizarea depusă de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski şi Vlad Batrîncea, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se recunoaşte constituţional Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională şi articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Hotărârea nr.10 din 22 martie 2021, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

Fiind în dezacord cu unele aprecieri şi concluziile sumare ale colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată pentru motivele indicate mai jos.

I. Curtea a reţinut corect principiile generale aplicabile în materie de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, stabilite şi garantate de articolul 98 alin.(1) din Constituţie şi aşa cum au fost interpretate constant de către Curtea Constituţională în Hotărârile sale (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, HCC nr.23 din 6 august 2020, HCC nr.6 din 23 februarie 2021). De exemplu:

1. Curtea a reţinut că articolul 98 alin.(1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a notat că, deşi exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai după consultarea fracţiunilor parlamentare. Analizând ponderea fiecăreia dintre cele două autorităţi publice în procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis că rolul Parlamentului este unul decisiv în raport cu rolul Preşedintelui Republicii.

2. Esenţa conţinutului sintagmei "consultarea fracţiunilor parlamentare" de la articolul 98 alin.(1) din Constituţie este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana care ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

3. Preşedintele Republicii poate veni la consultări cu o propunere proprie, care ar putea să fie acceptată. Însă Preşedintele ţării nu-şi poate subordona partenerii de dialog politic pe care îi consultă. Preşedintele Republicii acţionează doar în calitate de reprezentant al statului, căruia îi revine dreptul şi responsabilitatea de a găsi o cale a dialogului şi a evaluării voinţei şi capacităţii deputaţilor consultaţi de a susţine din punct de vedere parlamentar un candidat. Desemnând candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii trebuie să facă dovada imparţialităţii şi a neutralităţii sale politice, a echidistanţei sale faţă de toate grupurile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul constituţional de a înlocui fracţiunile parlamentare (a se vedea HCC nr.23 din 6 august 2020, § 18).

4. Prin urmare, marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa.

5. Consultarea care rezultă din norma constituţională a articolului 98 alin.(1) este un dialog autentic asumat de părţi, dialog care trebuie realizat cu bună-credinţă, în mod sincer şi responsabil, astfel încât să fie atins scopul menţionat mai sus. Pe un astfel de dialog trebuie să se fundamenteze în mod obiectiv decizia Preşedintelui Republicii de desemnare a candidatului la funcţia de Prim-ministru. În acest caz, consultarea reprezintă un instrument juridic prevăzut de Constituţie, care nu poate fi lipsit de eficienţă (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.7 din 18 mai 2013, § 50).

II. Totuşi, în opinia mea, aceste principii generale au fost aplicate în prezenta cauză într-o manieră formală şi greşit.

La data de 16 martie a.c., Preşedintele ţării a iniţiat consultări cu fracţiunile parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Consultările au început la ora 09:00 şi au durat până la aproximativ 15:30. Ultima a fost consultată fracţiunea PSRM, care a reconfirmat existenta unei majorităţi parlamentare absolute formalizate care susţinea candidatura dnei M. Durleşteanu pentru funcţia de Prim-ministru.

Acest fapt Curtea l-a constatat în Hotărârea nr.10/2021 (a se vedea § 61).

La briefing-ul organizat imediat după finalizarea consultărilor, reprezentanţii fracţiunii PSRM au aflat de la reprezentanţii presei că dna M. Durleşteanu a informat publicul, prin una din reţelele de socializare, îndată după finalul consultărilor (aproximativ la ora 15:33), că îşi retrage candidatura la funcţia de Prim-ministru.

Concomitent, Preşedintele Ţării, luând cunoştinţă de informaţiile cu caracter public, a făcut constatarea că majoritatea parlamentară absolută formalizată a încetat să mai existe şi într-o oră a semnat Decretul contestat, prin care dl I. Grosu a fost desemnat candidat la funcţia de Prim-ministru.

Este eminamente de important de notat că Preşedintele Ţării, în contextul apariţiei unei circumstanţe de rang constituţional noi (retragerea candidaturii M. Durleşteanu), a ignorat raţionamentele constituţionale expuse supra, nu a iniţiat consultări noi/suplimentare şi a desemnat candidatura pentru funcţia de Prim-ministru, cu privire la care nici nu s-a consultat cu fracţiunile parlamentare.

La rândul său, Curtea Constituţională, prin Hotărârea în cauză, a admis invalidarea majorităţii parlamentare care a înaintat candidatura dnei M. Durleşteanu şi a considerat că în aceste condiţii consultările din 16 martie trebuie să aibă o finalitate şi Preşedintele Republicii avea obligaţia să desemneze un candidat la funcţia de Prim-ministru.

Nu mai puţin important este şi caracterul subiectiv al refuzului şi/sau imposibilităţii candidatului la funcţia de Prim-ministru. Voi menţiona faptul că factorul uman este dependent de un şir de circumstanţe imprevizibile, de la convingeri personale până la cazuri fortuite. Or, în acest sens, un candidat la funcţia de Prim-ministru, care acceptă acest statut cvasi juridic, poate renunţa la respectiva intenţie din varii motive (politice, morale, juridice etc.), poate renunţa din motive obiective (starea de sănătate, circumstanţe familiale, situaţii neprevăzute), poate fi influenţat să renunţe la respectiva funcţie şi, în ultimă instanţă, poate fi victima unor cazuri fortuite (îmbolnăvire, deces, sechestrare etc.).

Cele menţionate supra nu pot transfera responsabilitatea politico-juridică pe majoritatea parlamentară absolută formalizată. Or, în cazurile descrise supra, majoritatea parlamentară constituită în vederea susţinerii unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru continuă să existe ca un grup de deputaţi şi poate reevalua candidatura propusă şefului statului.

III. În opinia mea, orice procedură constituţională, în special, de învestire a Guvernului, trebuie să fie eficientă şi efectivă, care a priori exclude formalismul, caracterul decorativ şi simbolic al procedurii.

Caracterul imperativ al normei constituţionale privind "consultarea fracţiunilor parlamentare" şi regula loialităţii constituţionale şi a respectului reciproc între partenerii de dialog politic, principiile recomandate de către Comisia de la Veneţia (a se vedea HCC nr.6 din 23 februarie 2021, § 61-63) obligă constituţional şeful statului, în relaţia sa cu Parlamentul, la un comportament efectiv, dar nu doar pro forma, în vederea desemnării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

Mai mult, o procedură constituţională eficientă este un element esenţial al democraţiei constituţionale, care trebuie să se axeze, în special, pe acţiuni adecvate, simple, transparente şi eficiente în vederea desemnării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru. Nucleul consultărilor parlamentare are ca scop învestirea unui Guvern, dar nu intenţia de a desemna formal un candidat la funcţia de Prim-ministru, cu privire la care nu au fost consultate fracţiunile parlamentare şi nu este identificată o susţinere a majorităţii parlamentare.

Consultarea fracţiunilor parlamentare trebuie să fie una substanţială, conformă cu realismul şi pragmatismul constituţional. Consultarea efectivă a fracţiunilor parlamentare se axează pe anumite candidaturi la funcţia de Prim-ministru şi agrearea candidaturii de către majoritatea parlamentară.

În cazul când candidatul desemnat pentru funcţia de Prim-ministru de majoritatea parlamentară formalizată renunţă după finalizarea consultărilor de a mai deţine această calitate, prin urmare, Preşedintele Republicii Moldova are obligaţia constituţională, pentru a respecta şi a da eficienţă articolului 98 alin.(1) din Constituţie şi pct.2 din dispozitivul HCC nr.23 din 06.08.2020, de a relua procesul consultărilor cu fracţiunile parlamentare. În caz contrar, dreptul majorităţii parlamentare rămâne a fi teoretic şi iluzoriu, dar nu concret şi efectiv, fapt contrar atât spirtului, cât şi literei Constituţiei.

Prin urmare, o asemenea situaţie constituie un incident de procedură constituţională, care nu incumbă majorităţii parlamentare formalizate, iar pe cale consecinţă nu declanşează dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de a desemna propriul candidat pentru funcţia de prim-ministru.

Comportamentul Preşedintelui Republicii Moldova în lumina circumstanţelor survenite ad-hoc denotă şi o încălcare a principiului loialităţii constituţionale (a se vedea HCC nr.6 din 23 februarie 2021), fapt care nu a fost apreciat la justa valoare de către colegii mei.

În concluzie, îmi exprim dezacordul cu Hotărârea nr.10 din 22 martie 2021, dat fiind caracterul contradictoriu al acesteia în raport cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, precum şi pentru caracterul viciat al principiilor enunţate în Hotărâre, care, de fapt, afectează loialitatea constituţională, principiu indispensabil procedurii de învestire a Guvernului.

Or, evenimentele de natură politico-juridică relevante învestiturii Executivului, realizate în lipsa suportului constituţional, afectează principiul suveranităţii poporului, statuat expres de articolul 2 din Constituţie. Prin urmare, emiterea Decretului criticat în lipsa condiţiilor esenţiale de natură constituţională menţionate în prezenta Opinie comportă un caracter neconstituţional.