Hotărâre nr.11 din 26.05.2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii (condiţiile de acordare a pensiei de urmaş) (sesizările nr.158g/2021 şi nr.179g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind  excepţia de  neconstituţionalitate a  articolului 24 alin.(1) din

Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii

(condiţiile de acordare a pensiei de urmaş)

(sesizările nr.158g/2021 şi nr.179g/2021)

nr. 11  din  26.05.2022

 (în vigoare 26.05.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.170-176 art. 90 din 10.06.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 8 iulie 2021 şi 27 iulie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 mai 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, ridicată de dl avocat Andrei Mandraburcă, în dosarul nr.3ra-692/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, şi, respectiv, de dna avocat Aurelia Bagrin, în dosarul nr.3a-1516/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie, format din doamnele Tamara Chişca-Doneva, Maria Ghervas şi Nina Vascan şi domnii Nicolae Craiu şi Victor Burduh, şi, respectiv, de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, format din doamnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi domnul Grigore Daşchevici, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor nr.158g/2021 şi nr.179g/2021, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 158g/2020.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 15 februarie 2022, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei. Autorul sesizării nr.158g/2021 a depus la 24 mai 2022 un supliment la sesizarea menţionată. Curtea a examinat admisibilitatea argumentelor din supliment împreună cu fondul cauzei.

5. În procesul soluţionării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului. De asemenea, Curtea a primit opinii amicus curiae de la Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii şi de la Avocatul Poporului.

6. La şedinţa publică a Curţii au participat dl avocat Andrei Mandraburcă, reprezentant al autorului sesizării nr.158g/2021. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Radu Radu, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept, din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Tatiana Casapu, şef al Direcţiei politici de asigurări sociale a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi de dna Olesea Reguş, şef adjunct al Direcţiei juridice a Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

Circumstanţele cauzei nr.3ra-692/21 (sesizarea nr.158g/2021)

7. Pe 31 ianuarie 2020, dna Claudia Mandraburcă a adresat Casei Naţionale a Asigurărilor Sociale o cerere prin care a solicitat stabilirea pensiei de urmaş după decesul soţului său.

8. Prin scrisoarea din 3 martie 2020, Casa Naţională a respins cererea menţionată şi a susţinut că răposatul ei soţ era titular de pensie specială, iar acest tip de pensie nu acordă soţului supravieţuitor dreptul la pensie de urmaş.

9. La 22 iunie 2020, dna Claudia Mandraburcă a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale prin care a solicitat obligarea acesteia de a emite un act administrativ privind stabilirea şi achitarea pensiei de urmaş.

10. Prin Hotărârea din 29 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis parţial acţiunea reclamantei şi a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale să emită un act administrativ prin care să stabilească şi să achite pensia de urmaş în mărime de 50% din pensia soţului decedat.

11. Casa Naţională de Asigurări Sociale a formulat o cerere de apel împotriva Hotărârii instanţei de fond şi a solicitat casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii reclamantei.

12. Prin Decizia din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de apel şi a menţinut hotărârea instanţei de fond.

13. La 26 aprilie 2021, Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat Decizia Curţii de Apel în instanţa de recurs. La 16 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a declarat recursul ca fiind admisibil.

14. La 7 iulie 2021, dl avocat Andrei Mandraburcă a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului III pct.21 din Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Dispoziţiile menţionate au modificat articolul 24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii.

15. Prin Încheierea din 7 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea privind ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3a-1516/21 (sesizarea nr.179g/2021)

16. Printr-o cerere adresată Casei Naţionale de Asigurări Sociale, dna Maria Tobultoc a solicitat calcularea şi achitarea pensiei de urmaş după decesul soţului său.

17. Pe 21 mai 2019, Casa Naţională de Asigurări Sociale a emis Decizia nr.277, prin care a respins cererea de acordare a pensiei de urmaş, menţionând că răposatul ei soţ era titular de pensie specială, iar acest tip de pensie nu acordă soţului supravieţuitor dreptul la pensie de urmaş.

18. La 5 august 2019, dna Maria Tobultoc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea unor acte administrative şi obligarea autorităţii pârâte să stabilească şi să achite pensia de urmaş.

19. Prin Hotărârea din 14 august 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea menţionată. Reclamanta a atacat hotărârea instanţei de fond cu o cerere de apel.

20. În procesul examinării cauzei la Curtea de Apel Chişinău, dna avocat Aurelia Bagrin, în interesele apelantei, a formulat o cerere de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a textului "pentru limită de vârstă" din articolul 24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii.

21. Prin Încheierea din 1 iunie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea cu privire la ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

22. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

23. Prevederile relevante ale Legii privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998 sunt următoarele:

Articolul 4

Sursele pentru plata pensiilor

"(1) Pensiile stabilite în conformitate cu prezenta lege se plătesc din fondul de pensii.

(2) Veniturile fondului de pensii provin din:

a) contribuţiile de asigurări sociale de stat;

[…]."

Articolul 8

Venitul mediu lunar asigurat

"(1) Baza de calcul al pensiei o constituie venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate, valorizat la momentul stabilirii pensiei.

[…]."

Articolul 9

Categoriile de pensii

"În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensie pentru limită de vârstă;

b) pensie de dizabilitate;

c) pensie de urmaş;

d) pensie specială;

[…]."

Articolul 10

Pensia specială

"Pensia specială reprezintă pensia publică stabilită şi plătită conform prevederilor altor legi."

Articolul 11

Dreptul de opţiune

"(1) În cazul în care asiguratul îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea mai multor categorii de pensii, el poate opta pentru o singură categorie.

(2) Pensionarului în drept să obţină o altă categorie de pensie i se acordă această pensie de la data depunerii cererii şi documentelor necesare."

Articolul 15

Condiţiile de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă

"(1) Pensia pentru limită de vârstă poate fi stabilită la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute la art.41, cu condiţia realizării stagiului minim de cotizare de 15 ani.

[…]."

Articolul 24

Dreptul la pensia de urmaş

"(1) Pensia de urmaş se acordă dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii de dizabilitate prevăzute la capitolul II secţiunea 3 din prezenta lege.

[…]."

Articolul 25

Persoanele care au dreptul la pensie de urmaş

"(1) Se stabileşte pensie de urmaş:

a) copiilor până la vârsta de 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile în instituţii de învăţământ de zi (secundar, mediu de specialitate şi superior), până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 23 de ani;

b) soţului supravieţuitor dacă, la momentul decesului întreţinătorului sau pe parcursul a 5 ani după deces, a împlinit vârsta de pensionare prevăzută la art.41 alin.(1) sau a fost încadrat în grad sever sau accentuat de dizabilitate, a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată şi nu s-a recăsătorit;

c) soţului supravieţuitor sau tutorelui (curatorului) care are în îngrijire copii sub vârsta de 3 ani ai întreţinătorului decedat, pe perioadele de neîncadrare în muncă sau de aflare în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

(2) Pensia de urmaş, stabilită copiilor, se păstrează şi după înfierea lor. În caz de deces al înfietorului, copiii înfiaţi pot opta pentru o singură pensie: sau pentru părintele decedat, sau pentru înfietorul decedat."

24. Prevederile relevante ale Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20 iulie 1995 sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"(1) Judecătorul care a atins vârsta prevăzută la alin.(2) şi confirmă vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător prevăzute la alin.(3) are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55% din salariul său mediu lunar, care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală prevăzută la alin.(3), se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar.

(2) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vârsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.1, până la atingerea vârstei de 63 de ani.

[…]

(3) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vechimea în muncă generală de cel puţin 20 de ani şi 6 luni şi vechimea în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 13 ani, necesare pentru obţinerea dreptului la pensie. În fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.2."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

25. Examinând respectarea condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ţine de competenţa sa ratione materiae, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

26. Curtea a constatat că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de subiecte cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nr.158g/2021 îl constituie articolul III pct.21 din Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, care a modificat articolul 24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (HCC nr.29 din 21 septembrie 2021, § 14). Din acest motiv, Curtea a precizat că-şi va raporta obiectul analizei la articolul 24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii.

28. Cu privire la sesizarea nr.179g/2021, Curtea a reţinut că, deşi autorul a invocat neconstituţionalitatea textului "pentru limită de vârstă" din articolul 24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii, argumentele sale se referă la alineatul (1) din articolul 24 din această lege.

29. Curtea a admis că instanţele de judecată care au ridicat excepţiile de neconstituţionalitate ar putea aplica prevederile criticate, pentru că acestea examinează, în căile de atac, legalitatea unor hotărâri judecătoreşti în care s-a aplicat articolul 24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii.

30. Curtea a reţinut că prevederile contestate nu au făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

31. Autorii sesizărilor au invocat incidenţa articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

32. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4, 16 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22; DCC nr.54 din 13 aprilie 2021, § 26).

33. Cu privire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, Curtea a reţinut că dreptul constituţional la asistenţă şi la protecţie socială este incident în toate cazurile în care se pretinde apărarea dreptului la pensie (HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 44). Astfel, constatând aplicabilitatea articolului 47 din Constituţie, Curtea a analizat pretinsul tratament diferenţiat şi incidenţa articolului 16 din Constituţie.

34. Curtea a reiterat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune absenţa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (i.e. discriminare directă) sau când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (i.e. discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 45).

35. Curtea a observat că, potrivit prevederilor contestate, pensia de urmaş se acordă unor persoane (copiilor minori, soţilor supravieţuitori etc.) după decesul părintelui, soţului, întreţinătorului etc., doar în cazul în care persoana decedată beneficia: (i) de pensia pentru limită de vârstă; (ii) de pensia pentru dizabilitate sau (iii) îndeplinea condiţiile legale pentru obţinerea unei pensii de dezabilitate. Pe de altă parte, copiii minori, soţii supravieţuitori etc. ai persoanei decedate – titular de pensie specială sunt private de pensia de urmaş. Pentru a reţine aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea a analizat caracterul comparabil al situaţiei titularilor de pensie pentru limită de vârstă şi a titularilor pensiei speciale, existenţa unui tratament diferenţiat şi dacă acesta induce un dezavantaj în raport cu succesorii titularilor de pensii speciale. Curtea a exclus din analiza sa situaţia beneficiarilor de pensii de dizabilitate, deoarece această categorie implică condiţii de exerciţiu al dreptului la pensie care se deosebesc în mod substanţial.

36. Curtea a reţinut că dreptul la pensie pentru limită de vârstă sau la pensie specială reprezintă categorii juridice, adică concepte abstracte de drept care grupează relaţiile sociale în funcţie de anumite criterii (e.g. stagiu de cotizare, vârsta, specificul muncii ş.a.). Ea a subliniat că categoriile juridice nu au o existenţă autonomă şi nu-şi prescriu câmpul de aplicare de sine stătător. Dimpotrivă, acestea devin efective şi produc efecte doar dacă sunt întrunite condiţiile de exerciţiu fixate de lege. Prin urmare, Curtea a reţinut că analiza caracterului comparabil al situaţiei titularului de pensie pentru limită de vârstă cu cea a titularului de pensie specială reclamă cercetarea normelor care prescriu câmpul de aplicare al drepturilor în discuţie, cu scopul de a stabili dacă condiţiile exercitării lor corespund.

37. Curtea a menţionat că, potrivit articolului 10 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, pensia specială reprezintă pensia stabilită şi plătită conform prevederilor altor legi. Un exemplu de pensie specială se găseşte în Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorilor. Curtea a precizat că va opera, în scopurile prezentei Hotărâri, cu condiţiile de pensionare stabilite în acest act normativ, pentru că într-o cauză în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate este pretinsă plata pensiei de urmaş în baza Legii nr.544 din 20 iulie 1995. Pe de altă parte, dreptul la pensia pentru limită de vârstă se acordă dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile privind vârstele de pensionare şi stagiile de cotizare prevăzute în Legea nr.156 din 14 octombrie 1998. Curtea a constatat că atât Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, cât şi Legea nr.544 din 20 iulie 1995 condiţionează dreptul la pensie de întrunirea a două elemente: (i) un stagiu de cotizare; şi (ii) împlinirea unei anumite vârste (e.g. articolele 15 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 şi 32 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995). Aceste elemente i-au permis Curţii să reţină că atât pensia pentru limită de vârstă, cât şi pensia specială reprezintă drepturi de asigurări sociale, adică drepturi care presupun un venit şi un risc asigurat. Curtea a observat că Legea nr.489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale prevede condiţiile juridice necesare şi suficiente pentru exerciţiul dreptului la asigurări sociale. Ele constau în obligaţia achitării cotizaţiilor de asigurări sociale o perioadă predefinită şi producerea riscului asigurat.

38. Cu privire la îndeplinirea primei condiţii, i.e. a venitului asigurat, Curtea a stabilit caracterul contributiv al pensiilor pentru limită de vârstă şi al pensiilor speciale (articolul 17 din Legea nr.489 din 8 iulie 1999). Curtea a avut în vedere faptul că titularii pensiilor în discuţie au obligaţia achitării cotizaţiilor de asigurări sociale. Aşadar, cea dintâi condiţie pentru dobândirea dreptului de asigurări sociale este respectată în ambele cazuri.

39. Referitor la cea de-a doua condiţie, i.e. a riscului asigurat, Curtea a reţinut că exerciţiul dreptului la pensie pentru limită de vârstă sau speciale depinde, în mare parte, de împlinirea unei vârste stabilite de lege (e.g. articolele 41 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 şi, respectiv, 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995). Astfel, Curtea a constatat că cerinţa privind limita de vârstă la împlinirea căreia persoana poate cere stabilirea dreptului la pensie este comună pentru ambele categorii de pensie. Acest fapt a confirmat că riscul asigurat în cazul pensiilor pentru limită de vârstă şi pensiilor speciale este identic şi poate fi încadrat, la modul general, în riscul bătrâneţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că, de obicei, limita de vârstă are scopul de a asigura un echilibru între speranţa de viaţă preconizată a beneficiarului şi perioada preconizată a plăţii pensiei, pe de o parte, şi contribuţiile plătite, pe de altă parte (HCC nr.30 din 23 septembrie 2021).

40. Aşadar, Curtea a reţinut că cerinţele impuse pentru exerciţiul dreptului la asigurări sociale sunt îndeplinite pentru ambele categorii de drepturi la pensie. Curtea a precizat că această constatare îi este suficientă pentru a stabili caracterul comparabil al situaţiilor analizate. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că cerinţa caracterului comparabil nu impune ca situaţiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 18; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 46). Cu privire la deosebirile privind stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare concrete, Curtea a menţionat că analiza şi delimitarea între condiţiile de exerciţiu al pensiilor în discuţie va fi efectuată la etapa cercetării fondului sesizărilor.

41. Curtea a trebuit să stabilească, în continuare, dacă articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 implică dezavantajarea succesorilor titularilor de pensii speciale. În acest context, ea a reţinut că tratamentul diferenţiat constă în restrângerea capacităţii titularilor de pensii speciale de a lăsa o pensie de urmaş copiilor minori, soţului supravieţuitor etc. Aşadar, Curtea a conchis că articolul 16 din Constituţie este incident.

42. Cu privire la incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie, Curtea a precizat că un drept social poate face obiectul protecţiei în baza articolului 46 din Constituţie şi, respectiv, al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană numai în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică. Referitor la cazul analizat, Curtea a subliniat că nu poate fi pusă problema existenţei unei ingerinţe în articolul 46 din Constituţie, pentru că autorii excepţiilor nu s-au aflat şi nici nu au câştigat vreun drept la plata pensiei de urmaş (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.189 din 21 decembrie 2021, § 33).

43. Cu privire la argumentarea suplimentară din 24 mai 2022 la sesizarea nr.158g/2021, Curtea precizează următoarele. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate încalcă articolele 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 [Accesul liber la justiţie] şi 116 [Statutul judecătorilor] din Constituţie.

44. Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Curtea constată că această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 7 şi 116 din Constituţie. Referitor la pretinsa ingerinţă în articolul 20 din Constituţie, autorul excepţiei a menţionat că articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 face obiectul unor interpretări diferite din partea instanţelor judecătoreşti.

45. Cu privire la diferenţele jurisprudenţiale, Curtea Europeană a precizat că acest fapt nu este, în sine, contrar articolului 6 alin.(1) din Convenţie (Nejdet Şahin şi Perihan Şahin v. Turcia [MC], 20 octombrie 2011, § 51; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 116). Curtea Europeană a subliniat că o ingerinţă în dreptul la un proces echitabil există doar atunci când divergenţele jurisprudenţiale sunt "profunde şi persistente". În acest sens, Curtea Europeană aplică un test din trei etape, care verifică dacă legislaţia naţională conţine mecanisme apte să elimine incoerenţele, dacă acestea au fost aplicate şi dacă au condus la remedierea deficienţelor (Beian v. România [nr.1], 6 decembrie 2007, § 37 şi 39; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 116-135).

46. În acest caz, Curtea reţine că autorul excepţiei nu pretinde existenţa unei practici neuniforme, profunde şi persistente la nivelul instanţei de ultim nivel, ci existenţa unor interpretări izolate. Aşadar, Curtea conchide că capătul sesizării care pretinde o ingerinţă în articolul 20 din Constituţie este inadmisibil.

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

47. Autorii excepţiilor susţin că articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii afectează prevederile articolului 47 din Constituţie, pentru că recunoaşte dreptul la pensie de urmaş doar dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de vârstă sau de dizabilitate ori dacă îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii de dizabilitate.

48. Prin urmare, instituirea unor reglementări care limitează posibilitatea de a beneficia de pensia de urmaş în funcţie de tipul pensiei constituie o încălcare a principiului egalităţii, precum şi a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

49. În consecinţă, autorii susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 46, 47 şi 54 din Constituţie.

2. Argumentele autorităţilor

50. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează pe baza principiilor sistemului public de asigurări sociale. Totodată, Parlamentul a subliniat că Constituţia nu garantează un nivel concret al dreptului la pensie şi că legislatorul dispune de o marjă discreţionară largă în domeniul protecţiei sociale. Aşadar, pretinsul tratament diferenţiat contestat privind exerciţiul dreptului la pensia de urmaş nu reprezintă o încălcare.

51. Parlamentul a indicat că Legea nr.290 din 16 decembrie 2016, care a abrogat dreptul la pensia de urmaş în cazul titularilor de pensii speciale, a urmărit scopul echilibrării veniturilor şi cheltuielilor sistemului de asigurări sociale. Pe de altă parte, deşi titularii de pensii speciale nu au dreptul la pensia de urmaş, ei pot opta pentru pensia pentru limită de vârstă, potrivit articolului 11 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, caz în care obţin şi dreptul la pensia de urmaş.

52. Guvernul a precizat că, potrivit articolului 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, exerciţiul dreptului la pensia de urmaş este condiţionat de tipul pensiei aflate în plată. Astfel, pensia de urmaş este recunoscută doar titularilor pensiei pentru limită de vârstă şi de dizabilitate, fiind excluse pensiile speciale.

53. Guvernul susţine că tratamentul diferenţiat aplicat titularilor de pensii speciale are la bază faptul că Constituţia nu garantează un nivel concret al pensiei şi că legislatorul se bucură de o marjă discreţionară largă în domeniul protecţiei sociale. Guvernul precizează că prestaţiile de asigurări sociale sunt finanţate în întregime din bugetul public naţional. Prin urmare, oportunitatea reglementării drepturilor de asigurări sociale, cercul subiecţilor şi cuantumul concret al pensiei se decide în mod discreţionar de legislator în funcţie de condiţiile sociale şi economice existente. Din acest motiv, Guvernul susţine că o normă mai puţin avantajoasă pentru anumite categorii de persoane nu reprezintă, în sine, o încălcare a articolelor 16 şi 47 din Constituţie.

54. În opinia amicus curiae prezentată de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii se menţionează că articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 discriminează titularii de pensii speciale în exerciţiul dreptului la pensia de urmaş. Consiliul susţine că dreptul la pensia de urmaş, care este o prestaţie de asigurări sociale, se bucură de protecţie în baza articolului 47 din Constituţie. Prin urmare, condiţiile sale de exerciţiu trebuie să respecte exigenţele care rezultă în baza articolului 16 din Constituţie.

55. Consiliul susţine că titularii de pensii speciale şi pentru limită de vârstă se află în situaţii comparabile, iar din acest motiv, tratamentul aplicat trebuie să fie identic. Deşi autorităţile se bucură de o marjă discreţionară largă în ceea ce priveşte natura şi întinderea măsurilor care trebuie întreprinse în domeniul protecţiei sociale, exerciţiul acestei competenţe trebuie să respecte principiile echităţii sociale şi egalităţii, garantate de articolul 16 din Constituţie.

56. În opinia sa amicus curiae, Avocatul Poporului a precizat că pensia de urmaş este o prestaţie contributivă şi că, de rând cu alte tipuri de pensii, pensia de urmaş este concepută să protejeze beneficiarii de anumite riscuri. În acest caz, pensia de urmaş urmăreşte să asigure beneficiarilor un trai decent.

57. Deşi în domeniul protecţiei sociale legislatorul se bucură de o marjă discreţionară largă, Avocatul Poporului susţine că această competenţă trebuie exercitată cu respectarea principiilor echităţii sociale şi egalităţii de tratament. Astfel, legislatorul este competent să stabilească, în limitele atribuţiilor sale, conţinutul drepturilor sociale, cu respectarea articolului 16 din Constituţie. În acest caz, tratamentul diferenţiat contestat nu respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Aşadar, în opinia sa, Avocatul Poporului susţine că norma atacată discriminează beneficiarii de pensii speciale.

3. Aprecierea Curţii

58. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că într-un stat democratic modern trebuie să se asigure o protecţie specială pentru persoanele care nu-şi pot asigura existenţa şi că un element important al dreptului la asistenţă şi protecţie socială garantat îl reprezintă dreptul la pensie. Totodată, Curtea a stabilit că, deşi Constituţia nu garantează un nivel precis de protecţie socială, prevederile constituţionale ale articolului 47 nu pot fi interpretate de o manieră incompatibilă cu scopul avut în vedere de către legislatorul constituant prin textul acestor dispoziţii. Astfel, în baza articolului 47 din Constituţie, statul rămâne obligat să le asigure persoanelor un prag minim de protecţie (HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 49-51).

59. Curtea menţionează că articolul 16 alin.(2) din Constituţie prevede că toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că nu orice tratament diferenţiat implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că tratamentul diferenţiat este discriminatoriu (HCC nr.10 din 8 aprilie 2019, § 37). Curtea a subliniat că tratamentele diferenţiate sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, § 54; HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 34).

a) Dacă măsura contestată este "prevăzută de lege"

60. Articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 prevede că pensia de urmaş se acordă dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii de dizabilitate prevăzute la capitolul II secţiunea 3 din această lege.

61. Curtea constată că norma în discuţie respectă exigenţele care rezultă din standardul "prevăzut de lege". Textul de lege contestat este accesibil, clar şi previzibil în privinţa efectelor sale, fiind formulat cu o precizie suficientă pentru a le permite persoanelor vizate să prevadă, în mod rezonabil, consecinţele pe care le presupune.

b) Dacă măsura contestată urmăreşte un scop legitim

62. Din contextul general al măsurii atacate, Curtea reţine că tratamentul diferenţiat poate avea la bază următoarele scopuri: recompensarea titularilor de pensii pentru limită de vârstă pentru faptul că au cotizat la sistemul de asigurări sociale, ajutorarea succesorilor titularilor de pensii pentru limită de vârstă având în vedere situaţia lor financiar precară, precum şi gestionarea corectă a fondurilor sociale, prin echilibrarea plăţilor şi veniturilor. Curtea va analiza dacă aceste scopuri respectă testul caracterului legitim al ingerinţei în articolele 16 şi 47 din Constituţie.

63. Curtea consideră că recunoaşterea dreptului la pensia de urmaş doar în cazul pensiei pentru limită de vârstă poate avea ca scop recompensarea titularilor care au cotizat o perioadă suficientă la sistemul de asigurări sociale şi care, din acest motiv, merită să obţină această protecţie. În cazul în care tratamentul diferenţiat are în vedere acest scop, succesorii titularului pensiei speciale nu ar putea pretinde, în mod justificat, la stabilirea pensiei de urmaş. Totuşi, nu este cazul în situaţia examinată. De altfel, Curtea relevă că titularii unor pensii speciale, e.g. judecătorii, militarii, funcţionarii publici cu statut special, întrunesc, iar în unele cazuri depăşesc stagiul de cotizare minim prevăzut de lege pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, i.e. de 15 ani potrivit articolului 15 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998. Pe de altă parte, Curtea reţine că contribuţiile la sistemul de pensii în cazul unor pensii speciale sunt mai mari, comparativ cu contribuţiile similare în cazul pensiei pentru limită de vârstă. Aşadar, Curtea reţine că nu acesta este scopul urmărit prin tratamentul diferenţiat contestat.

64. Curtea observă că pensia de urmaş presupune recunoaşterea unui venit substitutiv copiilor şi soţului supravieţuitor, destinat să compenseze veniturile neobţinute de părintele/soţul decedat. Un tratament diferenţiat în exerciţiul acestui drept ar putea fi explicat prin faptul că dreptul le este acordat doar persoanelor aflate într-o situaţie financiară precară. Acest argument ar presupune premisa că titularii pensiei speciale se află într-o situaţie financiară mai bună.

65. Deşi este adevărat că pensia specială are, de obicei, din perspectiva formulei de calcul, o valoare mai mare decât pensia pentru limită de vârstă, de aici nu rezultă concluzia că titularii săi s-ar afla într-o situaţie financiară mai bună. De altfel, criteriul pe baza căruia este delimitată pensia specială de pensia pentru limită de vârstă nu implică valoarea pensiei, ci activitatea salarizată efectuată. Curtea precizează că pensia specială se recunoaşte în virtutea caracterului muncii prestate, în raport cu care statul oferă anumite avantaje. Aşadar, tratamentul diferenţiat nu poate fi justificat din motive de ordin financiar, având în vedere pretinsa situaţie financiară precară a titularilor de pensii pentru limită de vârstă. De altfel, pot exista pensii speciale a căror valoare să fie situată sub valoarea unor pensii pentru limită de vârstă.

66. Cel din urmă scop ţine de necesitatea echilibrării sistemului financiar de asigurări sociale. Curtea reţine că acest scop poate fi considerat un obiectiv legitim. De altfel, necesitatea de a menţine stabilitatea sistemului de pensii şi de a evita împovărarea excesivă sunt obiective compatibile cu scopul bunei administrări a treburilor publice. În Hotărârea nr.30 din 23 septembrie 2021, la § 68 şi 70, Curtea a precizat că necesitatea echilibrării plăţilor în baza sistemului asigurărilor sociale de stat, prin limitarea cercului de subiecţi care pot obţine asigurarea socială, realizează scopul gestionării corecte a treburilor publice. Curtea a reţinut că acest scop reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie.

c) Dacă măsura contestată este justificată în mod obiectiv şi rezonabil

67. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că nu poate fi pretinsă încălcarea principiului egalităţii dacă tratamentul diferenţiat în materie de pensii decurge dintr-o alegere deliberată a persoanelor, dacă persoana a avut posibilitatea de a prevedea, în mod rezonabil, consecinţele acestei decizii (DCC nr.188 din 7 decembrie 2021, § 64-66). Curtea reţine că, în acest caz, persoanele vizate prin măsura contestată au posibilitatea de a obţine, potrivit opţiunii lor, pensia pentru limită de vârstă. Într-o asemenea situaţie, persoanele în discuţie le asigură succesorilor, ex lege, dreptul la pensia de urmaş.

68. Deşi succesorii pot obţine dreptul la pensia de urmaş în baza dreptului de opţiune al persoanei pensionate, Curtea reţine că dreptul la pensia specială este recunoscut, inter alia, având în vedere specificul muncii. Mai mult, titularul pensiei speciale ar putea să nu opteze în favoarea pensiei pentru limită de vârstă, inclusiv din motive de ordin financiar. La modul general, Curtea constată că formula de calcul al pensiei speciale este mai avantajoasă decât în cazul pensiei pentru limită de vârstă (e.g. articolul 32 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995). Totodată, schimbarea pensiei presupune formalităţi juridice care trebuie îndeplinite. Pe de altă parte, posibilitatea opţiunii devine efectivă doar la atingerea vârstei generale de pensionare.

69. Dincolo de aceste motive, specificul muncii prestate, cercul larg de subiecte private/lipsite de dreptul la pensia de urmaş şi cuantumul cotizaţiilor de asigurări sociale achitate pledează în favoarea unei soluţii care să ţină cont, în mod corespunzător, de ansamblul elementelor relevante. În acest sens, Curtea constată că unii titulari ai pensiilor speciale întrunesc, iar în unele cazuri depăşesc cerinţele minime pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Mai mult, contribuţiile achitate de titularii pensiilor speciale la fondul social de pensii ar putea fi mai mari decât în cazul titularilor pensiilor pentru limită de vârstă.

70. Totodată, Curtea observă că condiţiile diferite pentru pensia specială reflectă caracteristicile acestor activităţi şi modul în care statul urmăreşte să compenseze aceste diferenţe. Curtea reţine că specificul muncii reprezintă un element de care trebuie să se ţină cont, în unele cazuri, la stabilirea pensiei. Un exemplu în acest sens este articolul 41 alin.(2¹) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, care prevede stagiul de cotizare realizat în condiţii deosebite de muncă. Prin urmare, în acest caz, diferenţele privind stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare necesare pentru pensia specială pun în operă obiective particulare şi nu pot servi drept motive pentru excluderea automată a dreptului la pensia de urmaş.

71. Aşadar, Curtea conchide că măsura contestată este nejustificată, în special pentru că articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 nu impune cerinţe particulare privind stagiul de cotizare sau privind vârsta de pensionare. Astfel, condiţiile stabilite de lege pentru pensia pentru limită de vârstă, i.e. vârsta de 63 de ani şi stagiul de cotizare de cel puţin 15 ani, sunt suficiente pentru recunoaşterea unui drept la pensia de urmaş în cazul succesorilor. Prin comparaţie, un judecător trebuie să aibă o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani şi 6 luni, dintre care 13 ani în funcţia de judecător, pentru a obţine pensia specială (articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995). În acest context, Curtea consideră că o soluţie care ar ţine cont, în mod adecvat, de aceste elemente (vârsta generală şi stagiul) este calcularea pensiei de urmaş pe baza pensiei pentru limită de vârstă, la care persoana decedată – titular al pensiei speciale ar fi avut dreptul la data decesului.

72. Totuşi, Curtea precizează că această soluţie este una provizorie şi va acţiona până când vor fi operate modificările de rigoare în legislaţie, în conformitate cu considerentele acestei hotărâri.

73. Aşadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea reţine că tratamentul diferenţiat contestat aduce o atingere gravă intereselor unui grup larg de persoane, ceea ce este contrar principiului proporţionalităţii. Prin urmare, Curtea constată că prin excluderea de la beneficiul plăţii pensiei de urmaş al persoanelor indicate la articolul 25 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, succesoare ale persoanei decedate – titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condiţiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă se încălcă articolele 16 şi 47 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 24 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, în măsura în care pensia de urmaş se acordă şi persoanelor indicate la articolul 25 alin.(1) din această Lege, inclusiv copilului minor şi/sau soţului supravieţuitor al persoanei decedate – titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condiţiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

3. Până la modificarea cadrului normativ, vor avea dreptul la pensia de urmaş persoanele indicate la articolul 25 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, inclusiv copilul minor şi/sau soţul supravieţuitor al persoanei decedate – titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condiţiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. În acest caz pensia de urmaş se va calcula din mărimea pensiei pentru limită de vârstă.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.