Hotărâre nr.12 din 06.04.2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 77, 81 şi 315 din Codul de procedură penală (omisiunea includerii soţului ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile) (sesizarea nr.151g/2020)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 77,

81 şi 315 din  Codul de procedură penală

(omisiunea includerii soţului ca succesor

al părţii vătămate sau al părţii civile)

(sesizarea nr.151g/2020)

nr. 12  din  06.04.2021

 (în vigoare 06.04.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.100-103 art. 58 din 16.04.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 24 septembrie 2020,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 77, 81 şi 315 din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari în dosarul nr.1-19180133-05-1a-16032020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Cahul format din dna Galina Vavrin şi dnii Ion Dănăilă şi Tudor Berdilă, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 martie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Institutului de Reforme Penale, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

5. În şedinţa publică a Curţii a fost prezent dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului. Dl Dumitru Calendari, autorul sesizării, nu s-a prezentat în şedinţa publică a Curţii din motive obiective.

ÎN FAPT

Circumstanţele litigiului principal

6. Pe 7 şi, respectiv, 8 martie 2019, în privinţa dlui Constantin Dolgov au fost pornite două cauze penale nr.2019150164 şi nr.2019150165 în baza articolelor 264 alin.(3) lit.b) [încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport care a provocat decesul unei persoane] şi 266 [părăsirea locului accidentului rutier] din Codul penal. Aceste cauze penale au fost conexate.

7. Pe 8 martie 2019, în cadrul urmăririi penale, printr-o ordonanţă a procurorului, dna Silvia Stîngu, soţia victimei decedate, a dobândit calitatea de succesor al părţii vătămate.

8. Pe 11 noiembrie 2019, cauza penală de învinuire a dlui Constantin Dolgov a fost trimisă spre examinare Judecătoriei Cahul, sediul Central.

9. Printr-o sentinţă din 21 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, dl Constantin Dolgov a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 264 alin.(3) lit.b) şi 266 din Codul penal. Prima instanţă i-a aplicat dlui Constantin Dolgov pedeapsa închisorii pe un termen de trei ani şi trei luni cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, constatând existenţa unui concurs de infracţiuni. Totodată, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de trei ani, obligându-l pe dl Constantin Dolgov să nu-şi schimbe domiciliul fără consimţământul organului competent.

10. Pe 3 martie 2020, dl Ion Stîngu şi dna Ecaterina Stîngu, fratele şi, respectiv, mama victimei decedate, au formulat un apel împotriva sentinţei primei instanţe. De asemenea, dl Ion Stîngu şi dna Ecaterina Stîngu au depus în faţa instanţei de apel o cerere prin care au solicitat să li se recunoască calitatea de succesori ai victimei decedate. În acest sens, ei au invocat că sunt rude apropiate cu victima şi că au depus o cerere similară atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe, însă cererea lor a fost respinsă.

11. Sentinţa primei instanţe a mai fost atacată cu apel de către procuror, precum şi de apărătorii inculpatului.

12. Pe 17 septembrie 2020, dl procuror Dumitru Calendari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 77, 81 şi 315 din Codul de procedură penală în faţa Curţii de Apel Cahul.

13. Printr-o încheiere din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Cahul a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 58

Victima

"(1) Se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un interes în cadrul procesului penal şi este interesată în rezultatele acestuia.

[…]

(10) Victima beneficiază de drepturile sale şi îşi exercită obligaţiile personal sau, dacă legea permite, prin reprezentanţi. În cazul în care victimă este un minor sau o persoană iresponsabilă, drepturile acesteia sunt exercitate de reprezentanţii ei legali în modul prevăzut de prezentul cod. Drepturile victimei decedate sunt preluate de succesorii ei.

[…]."

Articolul 59

Partea vătămată

"(1) Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracţiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.

(2) Recunoaşterea ca parte vătămată se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală, imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi procesuale.

[…]."

Articolul 77

Reprezentanţii legali ai victimei, părţii vătămate,

părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului

"(1) Reprezentanţi legali ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului sunt părinţii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în procesul penal interesele participanţilor la proces minori sau iresponsabili.

[…]."

Articolul 81

Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile

"(1) În procesul penal, succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. Succesor al părţii vătămate sau al părţii civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral părţii vătămate.

(2) Recunoaşterea rudei apropiate ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, ofiţerul de urmărire penală ori instanţa de judecată, cu condiţia că ruda apropiată solicită această calitate. În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată. Dacă, la momentul solicitării respective, lipsesc temeiuri suficiente pentru recunoaşterea persoanei ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile, hotărârea în cauză se ia imediat după constatarea acestor temeiuri.

(3) În cazul în care, după recunoaşterea persoanei ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile, se constată lipsa temeiurilor de a o menţine în această calitate, procurorul sau instanţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea acesteia la proces în calitate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile. Ruda apropiată a părţii vătămate sau a părţii civile recunoscută succesor al acesteia este în drept să renunţe la împuterniciri în orice moment al desfăşurării procesului penal.

(4) Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile participă la procesul penal în locul părţii vătămate sau părţii civile.

(5) Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile poate fi citat şi audiat în calitate de martor.

(6) Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod."

Articolul 315

Egalitatea în drepturi a părţilor în faţa instanţei

"Procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor beneficiază de drepturi egale în faţa instanţei de judecată în ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

16. Prin Decizia sa din 11 martie 2021, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

17. Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl procuror Dumitru Calendari în dosarul nr.1-19180133-05-1a-16032020, pendinte la Curtea de Apel Cahul, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 77 [reprezentanţii legali ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului], 81 [succesorul părţii vătămate sau al părţii civile] şi 315 [egalitatea în drepturi a părţilor în faţa instanţei] din Codul de procedură penală.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Articolul 77 alin.(1) din Cod prevede următoarele: "Reprezentanţi legali ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului sunt părinţii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în procesul penal interesele participanţilor la proces minori sau iresponsabili."

21. Totodată, articolul 81 alin.(1) din Cod stabileşte că "în procesul penal, succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. […]".

22. În fine, conform articolului 315 din acelaşi Cod, "procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor beneficiază de drepturi egale în faţa instanţei de judecată în ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor".

23. Curtea a reiterat că, odată ce excepţia de neconstituţionalitate ridică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului de care este legată, aplicabilitatea şi pertinenţa normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal reprezintă o condiţie esenţială pentru admisibilitatea sesizării (DCC nr.133 din 5 decembrie 2019, § 23; DCC nr.136 din 9 decembrie 2019, § 27; DCC nr.99 din 6 august 2020, § 20).

24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care soţiei victimei decedate i-a fost atribuită calitatea de succesor al părţii vătămate. Totodată, mamei şi fratelui victimei decedate i s-a refuzat atribuirea calităţii de succesor al părţii vătămate. Prin urmare, Curtea a considerat că prevederile articolului 81 din Codul de procedură penală pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

25. Totodată, nu există niciun indiciu că dispoziţiile articolelor 77 şi 315 din Codul de procedură penală ar fi aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, nici autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nici instanţa care a trimis sesizarea nu au demonstrat că prevederile în discuţie ar fi incidente în acest litigiu. În ipoteza în care Curtea ar admite excepţia de neconstituţionalitate în această parte, ea şi-ar ignora propria jurisprudenţă, i.e. punctul 1 din dispozitivul Hotărârii nr.2 din 9 februarie 2016, referitoare la condiţiile pe care trebuie să le întrunească excepţia.

26. Curtea a reamintit că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.90 din 23 iulie 2020, § 20; DCC nr.10 din 26 ianuarie 2021, § 20).

27. Curtea a conchis că excepţia de neconstituţionalitate are, în partea ce vizează contestarea articolelor 77 şi 315 din Codul de procedură penală, caracterul unei actio popularis (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.102 din 6 septembrie 2018, § 18-19; DCC nr.39 din 14 martie 2019, § 20; DCC nr.87 din 20 iulie 2020, § 20) şi nu poate fi reţinută spre examinare. Prin urmare, în această parte, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

28. În continuare, cu privire la contestarea articolului 81 din Codul de procedură penală, Curtea a observat că acest articol nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

29. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea a trebuit să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.27 din 16 februarie 2021, § 16 şi jurisprudenţa citată acolo).

30. Curtea a constatat că autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate ar încălca articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 114 [înfăptuirea justiţiei] din Constituţie.

31. Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 4, 16, 26 şi 114 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31 şi jurisprudenţa citată acolo).

32. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 28 şi jurisprudenţa citată acolo).

33. Cu privire la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 21 şi jurisprudenţa citată acolo).

34. Curtea a observat că argumentul principal al autorului excepţiei de neconstituţionalitate constă în omisiunea includerii în legislaţia procesual penală a soţului în calitate de eventual succesor al părţii vătămate.

35. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.17 din 19 mai 2016, § 71; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 24; DCC nr.123 din 22 octombrie 2020, §26; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 23).

36. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut distincţie între victimele directe şi victimele indirecte (a se vedea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu v. România [MC], 17 iulie 2014, § 96-100).

37. Cu privire la victimele indirecte, Curtea Europeană a admis că, dacă pretinsa victimă a unei încălcări a decedat în timpul procedurilor judiciare, atunci o rudă apropiată sau un moştenitor ar putea continua, în principiu, procedura, pentru că persoana are un interes suficient în cauză (ibidem, § 97; Magnitskiy şi alţii v. Rusia, 27 august 2019, § 278-279).

38. În egală măsură, dacă pretinsa victimă a unei încălcări a decedat înaintea introducerii cererii, o persoană care are interesul legitim necesar în calitate de rudă a defunctului poate depune o plângere privind decesul sau dispariţia rudei sale (a se vedea cazul Varnava şi alţii v. Turcia [MC], 18 septembrie 2009, § 112). Motivul îl constituie situaţia deosebită reglementată prin natura pretinsei încălcări şi prin considerente legate de aplicarea a uneia dintre prevederile fundamentale ale sistemului Convenţiei (Fairfield v. Regatul Unit (dec.), 8 martie 2005).

39. Persoanele care ar putea avea calitatea de victimă indirectă şi, respectiv, care ar putea fi admise într-un proces ar putea fi, de exemplu: părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii, nepoţii, legatarul universal fără legături de rudenie cu decedatul, partenerul necăsătorit sau partenerul de facto (a se vedea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu v. România, § 97 şi jurisprudenţa citată acolo). În această listă poate fi inclusă şi soţia victimei decedate (a se vedea Huseynova v. Azerbaidjan, 13 aprilie 2017, § 113).

40. Totodată, Curtea Europeană a stabilit că calitatea de victimă indirectă le poate fi recunoscută mai multor persoane, nu doar unei persoane (e.g. a se vedea Ramsahai şi alţii v. Olanda [MC], 15 mai 2007, § 1; Ranđelović şi alţii v. Muntenegru, 19 septembrie 2017, § 83-85).

41. Persoanele în discuţie trebuie să aibă un interes legitim şi să aibă o "legătură suficientă" cu victima decedată (Trivkanović v. Croaţia, 6 iulie 2017, § 49-50).

42. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a acceptat că prevederile articolului 81 din Codul de procedură penală reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie, sub aspectul omisiunii includerii soţului/soţiei în categoria potenţialilor succesori ai părţii vătămate decedate.

43. Totodată, în realizarea calităţii Curţii de suveran al controlului de constituţionalitate şi în baza articolului 6 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională poate pronunţa o hotărâre şi în privinţa altor dispoziţii legale a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea actului contestat (HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 66 şi jurisprudenţa citată acolo).

44. Examinând sesizarea, Curtea a observat că prevederile articolului 81 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală reclamă problema numărului potenţialilor succesori ai părţii vătămate sau ai părţii civile. În particular, conform articolului 81 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală, "în cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată". Aşadar, din acest text de lege rezultă că poate fi acceptată şi, respectiv, poate participa la procesul penal doar o singură persoană în calitate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile. Totuşi, prevederile în discuţie ar putea îngrădi dreptul de acces liber la justiţie al altor potenţiali succesori ai părţii vătămate sau ai părţii civile. Prin urmare, Curtea va analiza şi acest aspect.

45. În consecinţă, Curtea a confirmat incidenţa articolului 20 din Constituţie în prezenta cauză.

46. Prin urmare, Curtea a considerat că şi articolele 23 şi 54 din Constituţie sunt incidente.

47. Astfel, Curtea va analiza articolul 81 din Codul de procedură penală prin prisma articolului 20 în coroborare cu articolele 23 şi 54 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

48. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile articolului 81 din Codul de procedură penală nu întrunesc condiţiile calităţii legii. În particular, autorul excepţiei de neconstituţionalitate subliniază că prevederile contestate nu prevăd posibilitatea recunoaşterii soţului în calitate de succesor al părţii vătămate decedate.

49. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate notează că în această materie există o contradicţie. Dacă articolul 6 pct.39 din Codul de procedură penală stabileşte că soţul este reprezentant legal al părţii vătămate, articolele 77 şi 81 din acelaşi Cod nu prevăd soţul printre subiectele care pot avea calitatea de reprezentant legal al victimei părţii vătămate şi, respectiv, calitatea de succesor al părţii vătămate, conferindu-le această calitate doar rudelor apropiate. Mai mult, autorul excepţiei de neconstituţionalitate subliniază faptul că, în baza articolului 2185 alin.(1) din Codul civil, soţul supravieţuitor este moştenitor legal şi, în concurs cu clasa întâi de moştenitori, are dreptul la 1/4 din masa succesorală, indiferent de numărul descendenţilor.

50. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 20, 23, 54 şi 114 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

51. În opinia prezentată de către Parlament se menţionează că există modele legislative diferite cu privire la cercul persoanelor care pot avea calitatea de succesor al părţii vătămate şi că acesta are legătură cu clasele de moştenitori stabilite de prevederile legale referitoare la succesiune. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a admis că există o omisiune legislativă în Codul de procedură penală de a conferi soţului calitatea de potenţial succesor al părţii vătămate, lăsând la discreţia Curţii aprecierea constituţionalităţii prevederilor contestate.

52. În opinia prezentată de către Procuratura Generală se menţionează că omisiunea de a include soţul în cercul de persoane care pot avea calitatea de succesor al părţii vătămate nu corespunde criteriilor de calitate a legii şi încalcă dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la apărare.

53. În opinia prezentată Curţii, Institutul de Reforme Penale menţionează că omisiunea de a include soţul în lista rudelor apropriate enunţată de articolul 6 din Codul de procedură penală creează incertitudini, de vreme ce, potrivit articolului 2185 din Codul civil, soţul supravieţuitor este un moştenitor legal. De asemenea, Institutul de Reforme Penale susţine că această omisiune legislativă nu este justificată şi poate afecta unele drepturi constituţionale.

54. În opinia prezentată de Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice se menţionează că normele contestate nu conduc, la modul direct, la încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare, iar problema ridicată de autorul sesizării nu ţine de competenţa Curţii, modificarea normelor contestate fiind o prerogativă a Parlamentului.

C. Aprecierea Curţii

55. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

56. Curtea constată că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22).

57. Acest drept presupune, inter alia, acceptarea şi participarea efectivă la un proces penal a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate.

58. După cum a constatat Curtea la etapa admisibilităţii, omisiunea includerii soţului în categoria potenţialilor succesori ai părţii vătămate implică o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

59. Totuşi, dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, ci unul care poate suferi limitări atât timp cât nu îi este afectată esenţa. Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim şi să existe o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea cazurile Ashingdane v. Regatul Unit, 28 mai 1985, § 57; Zwišzek Nauczycielstwa Polskiego v. Polonia, 21 septembrie 2004, § 29; Szwagrun-Baurycza v. Polonia, 24 octombrie 2006, § 49). Dacă restricţia este compatibilă cu aceste exigenţe, nu va avea loc nicio încălcare a dreptului în discuţie (Z şi alţii v. Regatul Unit, 10 mai 2001, § 92-93; Momčilović v. Croaţia, 26 martie 2015, §§ 55-57).

60. În continuare, Curtea urmează să verifice dacă ingerinţa în cauză respectă standardul calităţii legii, dacă urmăreşte un scop legitim şi, după caz, dacă este proporţională cu scopul legitim urmărit.

a) Standardul calităţii legii

61. Aşa cum prevede articolul 54 alin.(2) din Constituţie, "exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege". Sintagma "prevăzută de lege" presupune ca legea să îndeplinească anumite condiţii de calitate. În acest sens, articolul 23 alin.(2) din Constituţie impune adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile.

62. Condiţia accesibilităţii presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. Orice persoană trebuie să poată să dispună de informaţii privind normele juridice aplicabile într-un caz concret (Khlyustov v. Rusia, 11 iulie 2013, § 68). În special, accesibilitatea legii presupune publicarea ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în condiţiile articolului 76 din Constituţie, astfel încât să poată fi cunoscută de persoanele la care se referă. Aşadar, cu privire la respectarea condiţiei accesibilităţii, Curtea menţionează că publicul are acces la Codul de procedură penală, acesta fiind publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110 din 7 iunie 2003, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.248-251 din 5 noiembrie 2013. Prin urmare, condiţia accesibilităţii este respectată.

63. La rândul ei, condiţia previzibilităţii legii este îndeplinită atunci când persoana poate prevedea – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care o conduită le poate implica (Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 40; Khodorkovskiy şi Lebedev v. Rusia [nr.2], 14 ianuarie 2020, § 570).

64. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 69; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 79; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 25).

65. Totodată, Curtea reiterează că o normă corespunde exigenţei previzibilităţii atunci când oferă o măsură de protecţie împotriva imixtiunilor arbitrare din partea autorităţile publice (Centro Europa 7 S.r.l. şi Di Stefano v. Italia [MC], 7 iunie 2012, § 143).

66. Raportând cele menţionate supra la pretinsa problemă de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 81 alin.(1) din Codul de procedură penală, "în procesul penal, succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. Succesor al părţii vătămate sau al părţii civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral părţii vătămate".

67. Aşadar, necesitatea admiterii în procesul penal a unei persoane în calitate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile intervine în ipoteza în care aceasta: (i) a decedat sau (ii) şi-a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa.

68. Totodată, în calitate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile poate fi recunoscută doar una din rudele ei apropiate.

69. În acest sens, articolul 6 pct.41) din Codul de procedură penală dă definiţia de "rudă apropriată", i.e. copiii, părinţii, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii.

70. Prin urmare, nu există o incertitudine referitoare la cercul de persoane care ar putea fi considerate succesori ai părţii vătămate sau ai părţii civile.

71. În aceste condiţii, rezultă că în baza prevederilor contestate soţul/soţia părţii vătămate sau a părţii civile nu poate fi admis(ă) în procesul penal în calitate de succesor.

72. Totodată, din punct de vedere procedural, recunoaşterea calităţii rudei apropiate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, ofiţerul de urmărire penală ori instanţa de judecată, cu condiţia că ruda apropiată să solicite recunoaşterea acestei calităţi. În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată [a se vedea articolul 81 alin.(2) din Codul de procedură penală].

73. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit articolului 81 alin.(3) din Codul de procedură penală, în cazul în care, după recunoaşterea persoanei ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile, se constată lipsa temeiurilor de a o menţine în această calitate, procurorul sau instanţa încetează, prin hotărâre motivată, participarea acesteia la proces în calitate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile. Ruda apropiată a părţii vătămate sau a părţii civile recunoscută succesor al acesteia poate renunţa la împuterniciri în orice moment al desfăşurării procesului penal.

74. Prin urmare, Curtea constată că prevederile articolului 81 din Codul de procedură penală sunt redactate cu o precizie suficientă. Acestea îndeplinesc condiţia previzibilităţii.

b) Scopul legitim

75. Din articolul 54 alin.(2) din Constituţie rezultă că ingerinţele într-un drept fundamental trebuie să urmărească realizarea unuia sau mai multor din următoarele scopuri legitime: protecţia securităţii naţionale, asigurarea bunăstării economice a ţării, asigurarea ordinii publice, în vederea prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protecţia drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale şi garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

76. Sub acest aspect, Curtea observă că atât Parlamentul, cât şi Guvernul nu au invocat nicio raţiune pentru neincluderea soţului/soţiei în cercul persoanelor care ar putea obţine calitatea de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile.

77. În schimb, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, soţia reclamantului decedat poate fi acceptată în proces în calitate de victimă indirectă (a se vedea supra § 48).

78. De altfel, se atestă o tendinţă a mai multor state de a include soţul/soţia în categoria rudelor/persoanelor apropiate şi, corelativ, oferirea posibilităţii de a obţine calitatea de succesor al victimei (e.g. a se vedea articolul 116 din Codul de procedură penală al Elveţiei, articolul 1 din dispoziţiile suplimentare din Codul de procedură penală al Bulgariei, articolul 11 din Codul penal al Poloniei, articolele 7, 87 şi 106 din Codul de procedură penală al Azerbaidjanului, articolul 6 din Codul de procedură penală al Armeniei, articolul 3 din Codul penal al Georgiei şi articolul 109 din Codul de procedură penală al Republicii Kazahstan).

79. Având în vedere relaţiile familiale ce derivă dintr-o căsătorie, Curtea admite că soţia/soţul poate avea un interes legitim de a participa la procesul penal, datorită unei "legături suficiente" cu victima decedată.

80. Aşadar, Curtea nu constată vreun scop special care ar putea fi subsumat scopurilor legitime generale prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie, în vederea justificării opţiunii legislatorului de a nu include soţul/soţia în categoria persoanelor care ar putea obţine calitatea de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile.

81. În egală măsură, Curtea nu constată niciun scop legitim pentru prevederile normative care impun atribuirea calităţii de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile doar unei singure persoane (a se vedea supra § 49). Prin urmare, dispoziţiile articolului 81 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură penală nu contribuie la realizarea unui scop legitim permis de articolul 54 din Constituţie.

82. Aceste constatări scutesc Curtea să treacă la următoarea etapă a testului de proporţionalitate.

83. Rezumând cele enunţate supra, Curtea conchide că articolul 81 din Codul de procedură penală contravine, în partea referitoare la omisiunea includerii soţului/soţiei în calitate de potenţial succesor în procesul penal al părţii vătămate sau al părţii civile, articolului 20 coroborat cu articolul 54 din Constituţie şi, prin urmare, este neconstituţional.

84. Totodată, până la modificarea articolului 81 din Codul de procedură penală de către Parlament, Curtea va institui o soluţie provizorie, potrivit căreia soţul sau soţia va putea fi recunoscut în calitate de succesor în procesul penal al părţii vătămate sau al părţii civile. În acest sens, Curtea va emite o Adresă Parlamentului.

85. De asemenea, Curtea conchide că textul "În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată." din articolul 81 alin.(2) din Codul de procedură penală contravine articolului 20 coroborat cu articolul 54 din Constituţie şi, prin urmare, este neconstituţional.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 literele a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 77, 81 şi 315 din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari în dosarul nr.1-19180133-05-1a-16032020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Se declară neconstituţional articolul 81 din Codul de procedură penală, în partea ce ţine de omisiunea includerii soţului în calitate de potenţial succesor în procesul penal al părţii vătămate sau al părţii civile.

3. Până la modificarea articolului 81 din Codul de procedură penală de către Parlament, soţul va putea fi recunoscut în calitate de succesor în procesul penal al părţii vătămate sau al părţii civile.

4. Se declară neconstituţional textul "În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată." din articolul 81 alin.(2) din Codul de procedură penală.

5. Se declară inadmisibilă sesizarea în partea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 77 şi 315 din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari în dosarul nr.1-19180133-05-1a-16032020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

6. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.12 din 6 aprilie 2021, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional articolul 81 din Codul de procedură penală, în partea ce ţine de omisiunea includerii soţului în calitate de potenţial succesor al părţii vătămate sau al părţii civile.

De asemenea, Curtea a declarat neconstituţional textul "În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată." din articolul 81 alin.(2) din Codul de procedură penală.

În vederea evitării unui vid legislativ, Curtea a stabilit o soluţie provizorie, având în vedere raţionamentele hotărârii pronunţate. În particular, până la modificarea de către Parlament a articolului 81 din Codul de procedură penală, soţul va putea fi recunoscut în calitate de succesor în procesul penal al părţii vătămate sau al părţii civile.

Aşadar, în conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta Adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

Domnica MANOLE,

Preşedintele Curţii Constituţionale