Hotărâre nr.12 din 12.05.2016 pentru interpretarea prevederilor articolelor 116 alin.(2) şi (4) şi 136 alin.(1) din Constituţie (extinderea mandatului unor judecători până la numirea succesorilor) (Sesizarea nr.15b/2016)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru interpretarea prevederilor articolelor 116

alin.(2) şi (4) şi 136 alin.(1) din Constituţie

(extinderea mandatului unor judecători

până la numirea succesorilor)

(Sesizarea nr.15b/2016)

nr. 12  din  12.05.2016

 (în vigoare 12.05.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 416-422 art. 100 din 02.12.2016

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dlui Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Tudor PANŢÎRU,

Dlui Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Teodor Papuc, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 martie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la Curtea Constituţională la 12 martie 2016, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin.(1) lit.d) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru interpretarea articolelor 116 alin.(2) şi (4) şi 136 alin.(1) din Constituţie.

2. Autorul sesizării solicită interpretarea articolelor 116 alin.(2) şi (4) şi 136 alin.(1) din Constituţie, prin prisma următoarelor întrebări:

“1. Sunt în drept judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, Curţilor de Apel şi judecătoriilor, precum şi judecătorii Curţii Constituţionale să-şi exercite mandatul până la ocuparea funcţiei de către succesorii de competenţă, în cazul în care termenul legal de exercitare a mandatelor lor a expirat, iar succesorii de competenţă nu au fost desemnaţi sau nu au început să-şi exercite mandatele?

2. Care este autoritatea competentă să decidă continuarea exercitării mandatelor judecătorilor până la ocuparea funcţiei lor de către succesorii de competenţă?”

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 23 martie 2016, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

5. La şedinţa publică a Curţii, în cadrul căreia a fost pronunţat dispozitivul hotărârii, au fost prezenţi dl Valentin Lastaveţchi, şef al Secretariatului Curţii Supreme de Justiţie, dl Sergiu Bivol, şef de secţie în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului, şi dl Eduard Serbenco, viceministru al justiţiei, reprezentantul Guvernului la Curtea Constituţională.

ÎN FAPT

6. Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

7. Judecătorii de drept comun îşi pot exercita mandatul, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, până la atingerea vârstei de 65 de ani.

8. Judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi în funcţie, câte doi, de Parlament, Guvern şi Consiliul Superior al Magistraturii, pentru un mandat de 6 ani.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M. O., 2016, nr.69-77) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“[...]

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

[...]

(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.”

Articolul 136

Structura [Curţii Constituţionale]

“(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.

(2) Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

[...]”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O., 2002, nr.117-119, art.946) sunt următoarele:

Articolul 11

Numirea judecătorului în funcţie

“(1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii selectaţi, care întrunesc condiţiile specificate la art.6, se numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sînt numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.

(2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

[...]”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (M.O., 2003, nr.196-199, art.764) sunt următoarele:

Articolul 10

Durata mandatului judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie

“Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă – 65 de ani.”

ÎN DREPT

12. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că se ridică problema de a stabili dacă judecătorul instanţei de drept comun şi al instanţei de contencios constituţional al cărui mandat a expirat poate să îşi exercite activitatea până la numirea unui nou judecător.

13. Astfel, sesizarea se referă, în esenţă, la principiul preeminenţei dreptului, precum şi la asigurarea unei justiţii eficiente şi efective.

A. ADMISIBILITATEA

14. În conformitate cu decizia sa din 23 martie 2016, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind interpretarea Constituţiei ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Articolele 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale conferă Curţii Supreme de Justiţie (în continuare - CSJ) dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

16. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie presupune stabilirea sensului autentic şi deplin al normelor constituţionale, care poate fi realizată prin interpretarea textuală sau funcţională, în măsura în care poate fi dedusă din textul Constituţiei, ţinând cont de caracterul generic al normei şi situaţiile complexe în care norma trebuie aplicată.

17. Curtea menţionează că aspectele abordate în sesizare se referă la extinderea mandatului expirat al judecătorilor de drept comun şi al judecătorilor constituţionali, până la înlocuirea lor.

18. Curtea reţine că a interpretat anterior unele prevederi ale articolului 116 din Constituţie, atât separat, cât şi în procesul controlului constituţionalităţii unor legi care vizează sistemul judecătoresc. Totuşi, aspectele invocate de către autorii sesizării nu au făcut obiectul interpretării Curţii Constituţionale.

19. Curtea notează că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există niciun temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

20. Prin urmare, Curtea va interpreta normele invocate în raport cu principiul preeminenţei dreptului.

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorului sesizării

21. CSJ susţine că situaţiile în care este tergiversată numirea în funcţie a judecătorilor de drept comun şi a judecătorilor constituţionali pot genera disfuncţii grave în activitatea puterii judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale.

22. În argumentarea necesităţii prelungirii mandatului judecătorilor până la ocuparea funcţiei de către succesorii lor, CSJ face analogia cu reglementările constituţionale în baza cărora mandatul parlamentarilor se prelungeşte până la întrunirea noului Parlament, iar mandatul Preşedintelui Republicii Moldova până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou-ales.

23. De asemenea, CSJ invocă faptul că Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor pentru un nou Parlament, îndeplinind doar funcţiile de administrare a treburilor publice până la depunerea jurământului de către membrii noului executiv.

24. CSJ subliniază că Legea fundamentală nu prevede o normă similară privind prelungirea de drept a mandatelor judecătorilor Curţii Constituţionale şi a judecătorilor de drept comun. Acest fapt ar putea aduce atingere principiilor separaţiei puterilor, independenţei puterii judecătoreşti şi dreptului de acces la justiţie.

2. Argumentele autorităţilor

25. Preşedintele Republicii Moldova, în opinia sa, consideră că pentru asigurarea temeinică şi legală a conceptului de “tribunal instituit prin lege” organizarea judecătorească trebuie reglementată de o lege care emană de la Parlament. Participarea la soluţionarea unei cauze a unui judecător al cărui mandat a expirat nu se încadrează în noţiunea menţionată mai sus.

26. Potrivit opiniei Guvernului, în virtutea principiilor independenţei şi inamovibilităţii judecătorilor, fiecare judecător îşi exercită propriul mandat. Nici un judecător nu poate fi numit pentru a încheia mandatul altui judecător încetat înainte de termen şi nici un judecător nu poate fi obligat să activeze într-o judecătorie până va fi numit alt judecător în locul său. O asemenea interpretare ar constitui o încălcare gravă a principiului independenţei justiţiei în general şi al independenţei judecătorului în special. Menţinerea “artificială” în funcţia de judecător a unei persoane care nu corespunde cerinţelor pentru această funcţie, pe motiv că încă nu a fost numit un alt judecător pentru judecătoria respectivă, ar periclita grav imaginea justiţiei şi ar crea dubii în privinţa corectitudinii actului de justiţie.

27. Cu referire la judecătorii constituţionali, Guvernul consideră binevenită continuarea mandatelor expirate ale acestora până la desemnarea succesorilor în funcţie, însă acest lucru trebuie reglementat prin lege, nu prin interpretarea textului constituţional.

28. Parlamentul nu a comunicat nici o opinie.

3. Aprecierea Curţii

29. Curtea observă că dispoziţiile articolului 116 din Constituţie, a căror interpretare se cere, prevăd faptul că judecătorii instanţelor judecătoreşti pot activa în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

30. Spre deosebire de reglementarea duratei activităţii în funcţie a judecătorilor de drept comun, textul articolului 136 din Legea fundamentală privind structura Curţii Constituţionale nu instituie o limită de vârstă până la care pot activa judecătorii constituţionali, ci doar stabileşte durata mandatului, de 6 ani.

3.1. Principii generale

31. Una din condiţiile valorii preeminenţei dreptului este ca autorităţile statale să ofere o protecţie efectivă drepturilor persoanelor. În acest sens, trebuie asigurate mijloace de soluţionare a litigiilor bona fide pe care părţile nu le pot soluţiona singure, fără vreun cost prohibitoriu sau o întârziere excesivă. Cei care realizează, în general, acest deziderat sunt judecătorii, iar modul în care este reglementată activitatea judecătorilor are repercusiuni directe asupra justiţiabililor şi a drepturilor lor.

32. Numirea şi destituirea din funcţie a judecătorilor trebuie să aibă la bază principiul legalităţii. În jurisprudenţa sa Curtea a subliniat că Preşedintele ţării nu va proceda la numirea sau la eliberarea din funcţie a judecătorului fără a i se fi prezentat, în acest sens, o propunere din partea Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, numirea judecătorilor trebuie să aibă loc în termenul legal, iar autorităţile implicate în procesul numirii trebuie să respecte acest termen cu stricteţe (HCC nr.9 din 27 mai 2003).

33. Legislatorul constituant a stabilit atribuţii clare pentru fiecare autoritate implicată în numirea şi destituirea judecătorilor, în vederea exercitării unor opţiuni echilibrate.

34. În Hotărârea nr.23 din 9 noiembrie 2011 privind interpretarea articolului 116 alin.(4) din Constituţie, Curtea a statuat că la stabilirea raporturilor dintre puteri Constituţia organizează cooperarea acestora, potrivit atribuţiilor lor, astfel încât să existe un echilibru, în vederea evitării deciziilor discreţionare şi a abuzurilor. Toţi participanţii la procesul de numire a judecătorilor se supun prevederilor constituţionale şi trebuie să respecte normele legale referitoare la interacţiunea lor.

35. Cu referire la standardele internaţionale privind durata mandatului judecătorilor, Curtea reaminteşte Recomandarea nr.(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile (adoptată de Comitetul de Miniştri în data de 17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaţilor miniştrilor), care prevede:

“49. Siguranţa mandatului şi inamovibilitatea sunt elemente cheie ale independenţei judecătorilor. În consecinţă, judecătorii ar trebui să aibă garantat mandatul până la o vârstă obligatorie de pensionare, unde aceasta există.

50. Condiţiile de exercitare a funcţiei judiciare trebuie să fie stabilite prin lege. Unei numiri permanente nu i se poate pune capăt decât numai în cazuri de încălcări grave ale reglementărilor de natură disciplinară sau penală stabilite prin lege, sau în cazul în care judecătorul nu mai poate exercita atribuţiile judiciare. O pensionare anticipată poate fi posibilă numai la cererea judecătorului în cauză sau numai pe motive medicale.”

36. Opinia nr.1 (2001) privind standardele referitoare la independenţa judiciarului a Consiliului consultativ al judecătorilor europeni menţionează, la paragraful 48, că:

“Practica europeană constă în numirea [judecătorilor] pe întreaga perioadă până la împlinirea vârstei de pensionare. Această abordare este cea mai puţin problematică din perspectiva independenţei.”

37. Aceleaşi raţionamente se cuprind şi în Raportul Comisiei de la Veneţia privind independenţa sistemului judiciar (CDL-AD(2010)004), raport adoptat la cea de-a 82-a sesiune plenară (Veneţia, 12-13 martie 2010).

38. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, organul care asigură accesul la justiţie în condiţiile unui proces echitabil nu trebuie să fie numai o instanţă instituită prin lege, ci una independentă şi imparţială. În evaluarea acestor criterii ale procesului echitabil, Curtea Europeană a statuat că scopul cerinţei “instituit prin lege” din articolul 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este de a asigura că “organizarea judecătorească în cadrul unei societăţi democratice nu depinde de discreţia executivului, ci este statuată prin lege de către Parlament” (Zand v. Austria, cererea nr.7360/76, Raportul Comisiei din 12 octombrie 1978). În acest sens, expresia “instituită de lege” din articolul 6 al Convenţiei se referă nu doar la baza legală a existenţei “instanţei”, ci şi la componenţa şedinţei în fiecare cauză (Posokhov v. Federaţia Rusă, hotărâre din 4 martie 2003, §39). Clauza instituirii prin lege a unei instanţe trebuie să satisfacă o serie de condiţii cum ar fi independenţa membrilor săi şi durata mandatului lor, imparţialitatea şi existenţa garanţiilor procedurale (Coëme şi alţii v. Belgia, hotărâre din 20 iunie 2000, §99). Astfel, cu referire la durata mandatului judecătorilor de drept comun, Curtea Europeană a reţinut în cauza Gurov v. Moldova că nu putea fi considerată ca “instanţă instituită prin lege” completul de judecători al unei curţi de apel care a judecat cauza la nivel naţional, deoarece nu a existat temeiuri legale pentru participarea la examinarea cauzelor a unui judecător al cărui mandat a expirat (hotărârea din 11 iulie 2006, §34).

39. Aşadar, pentru a corespunde exigenţelor Convenţiei Europene, exercitarea funcţiei de judecător după expirarea mandatului urmează a fi stabilită de lege.

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

40. Curtea va distinge situaţia judecătorilor de drept comun de situaţia judecătorilor constituţionali, din punctul de vedere al prelungirii mandatului lor, motiv pentru care va analiza distinct problemele invocate de către autorul sesizării.

3.2.1. Cu privire la posibilitatea prelungirii mandatului expirat al judecătorilor de drept comun până la înlocuirea lor

41. Textul articolului 116 alin.(2) din Constituţie stabileşte expres faptul că judecătorii sunt numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii. În acest sens, potrivit articolului 11 din Legea cu privire la statutul judecătorilor, aceştia sunt numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.

42. Potrivit limitelor competenţei sale, în constatarea constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii unui act normativ, Curtea trebuie să ţină cont de toate circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei deduse judecăţii. În acest sens, Curtea trebuie să evidenţieze instituţia transferului judecătorilor la alte instanţe.

43. Astfel, articolul 20¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului stabileşte că, în cazul în care instanţele judecătoreşti nu pot funcţiona normal din cauza incapacităţii din motive de sănătate a judecătorilor de a-şi exercita atribuţiile timp de 6 luni, din cauza existenţei unor posturi vacante, din cauza volumului mare de activitate al instanţei judecătoreşti sau din alte asemenea cauze, preşedintele instanţei judecătoreşti poate solicita Consiliului Superior al Magistraturii transferul pe termen limitat al judecătorilor din cadrul altor instanţe.

44. Circumstanţa de fapt privind posibilitatea transferului judecătorilor de la o instanţă la alta, până la numirea unui nou judecător, constituie un motiv pentru care Curtea va distinge între judecătorii judecătoriilor şi ai curţilor de apel, pe de o parte, şi judecătorii CSJ, pe de altă parte.

45. Conform articolului 116 alin.(4) din Constituţie, judecătorii CSJ sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Aceşti judecători trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

46. Având în vedere statutul CSJ de instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad, instituţia transferului nu are incidenţă în situaţia judecătorilor CSJ. În cazul în care intervine vacanţa funcţiei pentru un judecător al CSJ, locul acestuia nu poate fi ocupat prin transfer de un judecător de la o altă instanţă. Cauzele lui ar putea fi preluate doar de către un alt judecător de la CSJ sau de un nou judecător numit de Parlament pentru această funcţie.

47. În situaţiile în care ar interveni vacanţa funcţiei pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor şi curţilor de apel, soluţionarea cauzelor ce le-au fost repartizate nu va fi prejudiciată decât atunci când există un număr insuficient de judecători la celelalte instanţe, de unde ar putea fi transferaţi alţi judecători.

48. Date fiind raţiunile exprimate mai sus, Curtea nu consideră necesară prelungirea mandatului expirat al judecătorilor instanţelor inferioare.

49. În privinţa judecătorilor CSJ, Curtea trebuie să ţină cont de circumstanţele de fapt ale imposibilităţii transferului altor judecători la CSJ şi de acţiunea întârziată a Parlamentului privind numirea în funcţie a judecătorilor, în anumite cazuri, realitate relevată şi de autorul sesizării. În acest sens, Curtea constată situaţia net diferită în care se află judecătorii instanţei supreme, în comparaţie cu ceilalţi judecători de drept comun.

50. Rolul CSJ de instanţă judecătorească supremă se manifestă, potrivit articolului 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, prin asigurarea aplicării corecte şi uniforme a legislaţiei de către toate celelalte instanţe judecătoreşti, prin soluţionarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor şi prin garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

51. Orice inacţiune sau acţiune întârziată a Parlamentului în procedura numirii în funcţie a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie este contrară principiului loialităţii constituţionale, pentru că periclitează una dintre valorile fundamentale ale Constituţiei: preeminenţa dreptului. Concluzia se referă şi la autorităţile implicate în procedura numirii judecătorilor instanţelor inferioare.

52. Prin urmare, Curtea trebuie să ofere o soluţie care nu aduce atingere valorii preeminenţei dreptului.

53. Curtea subliniază că, în acest caz, soluţia care salvgardează această valoare presupune lipsa oricăror impedimente în activitatea instanţei supreme şi, deci, o nealterare a caracterului echitabil al proceselor. Aşadar, procedura diferită de numire în funcţie a judecătorilor CSJ determină posibilitatea extinderii mandatului şi după ce intervine vacanţa funcţiei, până la înlocuirea lor, pentru a nu fi create impedimente pentru funcţionarea eficientă a acestei autorităţi.

54. Totodată, Curtea menţionează că, în cazul în care intervine vacanţa funcţiei pentru mai mulţi judecători ai CSJ, succesorii lor, numiţi de Parlament, îşi vor ocupa funcţiile în ordinea în care a intervenit vacanţa.

3.2.2. Cu privire la posibilitatea prelungirii mandatului judecătorilor Curţii Constituţionale până la înlocuirea lor

55. Pentru buna-desfăşurare a activităţii autorităţilor statale, rolul curţilor constituţionale este unul esenţial şi definitoriu şi reprezintă un pilon de susţinere a democraţiei, garantând egalitatea în faţa legii, drepturile omului şi libertăţile fundamentale.

56. Controlul de constituţionalitate reprezintă o competenţă conferită Curţii Constituţionale inclusiv pentru asigurarea eficientă a separaţiei şi echilibrului puterilor într-un stat democratic. În acest sens, în Hotărârea nr.6 din 16 mai 2013, Curtea a menţionat: “Curtea Constituţională eo ipso nu poate fi nefuncţională”.

57. Potrivit articolului 136 din Constituţie, Curtea Constituţională este compusă dintr-un număr de şase judecători numiţi pentru un mandat de 6 ani. Doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

58. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legislatorul constituant a pus bazele unui echilibru teoretic în cadrul instituţiei Curţii Constituţionale, manifestat prin numirea judecătorilor de către trei autorităţi statale, reprezentante ale celor trei puteri clasice: Parlamentul, ca reprezentant al puterii legislative, Guvernul, ca reprezentant al puterii executive, şi Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al independenţei puterii judecătoreşti (a se vedea Hotărârea nr.6 din 16 mai 2013 privind controlul constituţionalităţii alineatului (4) al articolului 23 din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională).

59. Curtea reţine că stabilirea în Constituţie a procedurii de desemnare a judecătorilor constituţionali constituie o garanţie a independenţei acestora şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce le revin conform Legii fundamentale. Totodată, Curtea observă că această funcţie este una de rang înalt în cadrul autorităţilor statului, rolul său fundamental derivând din competenţele care revin Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, menită să garanteze supremaţia Constituţiei. În conformitate cu articolul 137 din Constituţie, pe durata exercitării mandatului judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili, independenţi şi se supun doar Constituţiei.

60. Pentru a ocupa funcţia de judecător constituţional, o persoană trebuie să îndeplinească anumite condiţii de numire, respectiv pregătire juridică superioară, cel puţin 15 ani vechime în activitatea juridică, în învăţământul juridic sau în activitatea ştiinţifică şi înaltă competenţă profesională.

61. Din analiza dispoziţiilor constituţionale şi legale rezultă că, în exercitarea mandatului său, judecătorul constituţional exercită competenţe jurisdicţionale supuse regulilor care guvernează un proces echitabil. Astfel, pentru asigurarea unui echilibru instituţional, Curtea trebuie să activeze în componenţă deplină.

62. Potrivit articolului 20 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, în cazul încetării mandatului judecătorului, preşedintele Curţii sesizează autoritatea competentă în termen de cel mult 3 zile de la data declarării vacanţei funcţiei, solicitându-i să numească un nou judecător. Autoritatea competentă numeşte judecătorul în termen de 15 zile de la data sesizării Preşedintelui Curţii Constituţionale.

63. Curtea subliniază că, în pofida prevederilor legale, care instituie pentru autorităţile competente termene exprese de a numi judecătorii constituţionali, practica demonstrează că judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi după o perioadă considerabilă de la expirarea mandatului predecesorilor.

64. În acest context, Curtea reţine că, potrivit articolului 23 alin.(3) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, cvorumul pentru plenul Curţii Constituţionale este de două treimi din numărul judecătorilor ei. Sintagmei “numărul judecătorilor Curţii” trebuie să i se atribuie valoarea de şase, prevăzută de articolul 136 alin.(1) din Constituţie, dat fiind obiectivul asigurării echilibrului (teoretic) menţionat mai sus.

65. În acest sens, Constituţia nu admite disfuncţionalităţi în exercitarea jurisdicţiei constituţionale datorate inacţiunii autorităţilor care numesc judecătorii Curţii Constituţionale. Or, tergiversarea numirii unui judecător nou după expirarea mandatului unui judecător al Curţii Constituţionale periclitează activitatea acestei autorităţi, care garantează supremaţia Constituţiei, realizarea principiului separaţiei puterilor în stat şi responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

66. Prin urmare, Curtea reţine că, în vederea evitării obstacolelor care pot interveni în buna-funcţionare a Curţii, judecătorul constituţional al cărui mandat a expirat îşi exercită atribuţiile până la depunerea jurământului de către succesorul său în funcţie.

67. În acest sens, Curtea reţine şi prevederile art.7 alin.(3) din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, potrivit cărora, în cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului expiră sau a expirat, iar succesorul de competenţă nu intră în exercitarea mandatului, demnitarul continuă să-şi exercite mandatul până la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă.

68. De asemenea, Curtea consideră ca fiind relevante dispoziţiile articolului 23 § 3 din Convenţia Europeană, care stabilesc că “Judecătorii [Curţii Europene] rămân în funcţie până la înlocuirea lor. […]”. Un alt reper poate constitui şi experienţa altor state, în particular articolul 4 alin.(4) al Legii cu privire la Curtea Constituţională Federală a Germaniei, potrivit căruia judecătorii acestei instanţe continuă să-şi îndeplinească funcţiile până la numirea succesorilor lor.

69. Curtea reţine că doar prin aplicarea acestui mecanism va fi evitată prejudicierea funcţionării instanţei de contencios constituţional şi încălcarea principiului independenţei acesteia.

70. Totodată, Curtea relevă că autorităţile care au competenţa numirii judecătorilor constituţionali trebuie să acţioneze în spiritul loialităţii constituţionale şi al principiului legalităţii, prin numirea noilor judecători în funcţie în termenul stabilit de lege.

71. Curtea subliniază că până la amendarea cadrului normativ relevant de către Parlament în spiritul prezentei hotărâri vor fi puse în aplicare atât dispozitivul, cât şi considerentele sale.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.b) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. În sensul articolului 116 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie, judecătorul Curţii Supreme de Justiţie al cărui mandat a expirat odată cu atingerea plafonului pentru limită de vârstă îşi exercită activitatea până la numirea unui nou judecător.

2. În sensul articolului 136 alin.(1) din Constituţie, judecătorul Curţii Constituţionale al cărui mandat a expirat îşi exercită activitatea până la depunerea jurământului de către judecătorul nou-numit.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.