Hotărâre nr.15 din 09.07.2024 privind excepţia de neconstituţionalitate şi controlul de constituţionalitate al articolului 6 alin.(10) şi al unor prevederi din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni (suspendarea plăţii alocaţiei sociale pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere pe perioada privării de libertate a titularului) (sesizările nr.38g/2023 şi nr.207a/2023)
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
H O T Ă R Â R E
privind excepţia de neconstituţionalitate şi controlul de constituţionalitate
al articolului 6 alin.(10) şi al unor prevederi din articolul 7 alin.(1) din
Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de
stat pentru unele categorii de cetăţeni
(suspendarea plăţii alocaţiei sociale pentru îngrijire, însoţire
şi supraveghere pe perioada privării de libertate a titularului)
(sesizările nr.38g/2023 şi nr.207a/2023)
nr. 15 din 09.07.2024
(în vigoare 09.07.2024)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 318-320 art. 126 din 25.07.2024
* * *
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 23 februarie 2023 şi la 13 septembrie 2023,
Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea hotărâre:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneţ, în interesele dlui Nicolai Bolocan, parte în dosarul nr.1-22008109-05-21rji-14122022, pendinte la Curtea de Apel Cahul.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecată al Curţii de Apel Cahul format din dnele judecătoare Galina Vavrin şi Natalia Bondarenco şi dl judecător Ion Dănăilă.
3. La 13 septembrie 2023, dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului, a formulat o sesizare privind controlul constituţionalităţii articolului 6 alin.(10) şi a textului "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.
4. Pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, având în vedere identitatea de obiect, Curtea a conexat sesizările într-o singură procedură, atribuindu-i cauzei nr.38g/2023.
5. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 octombrie 2023, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.
6. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Sănătăţii, Avocatului Poporului, Consiliului pentru Egalitate, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
7. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl Valeriu Kuciuk, reprezentant al Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vasile Cuşca, secretar de stat la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, şi de dna Ecaterina Buhnă, şefă adjunctă a Direcţiei juridice a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Dna Zinaida Gârneţ, care acţionează în interesele dlui Nicolai Bolocan, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, şi dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului, autor al sesizării privind controlul de constituţionalitate, i-au cerut Curţii să examineze sesizările în absenţa lor.
ÎN FAPT
Sesizarea nr.38g/2023
8. Dl Nicolai Bolocan execută pedeapsa închisorii în Penitenciarul nr.5 din Cahul. La 29 decembrie 2021, acesta i-a adresat administraţiei penitenciarului o cerere prin care a solicitat virarea alocaţiei de dizabilitate de care beneficiază pe baza articolului 3 lit.g) din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni în contul său de peculiu.
9. Prin răspunsul nr.81b 27/21 din 5 ianuarie 2022, Penitenciarul nr.5 i-a respins dlui Nicolai Bolocan cererea sa, motivând soluţia de respingere prin articolul 6 alin.(10) din Legea cu privire la alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, care stabileşte că plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
10. La 20 ianuarie 2022, dl Nicolai Bolocan a atacat în instanţa de judecată refuzul Penitenciarului nr.5 din Cahul de a-i vira alocaţia de dizabilitate în contul său de peculiu. Printr-o Încheiere din 22 noiembrie 2022, instanţa de judecată a respins plângerea ca neîntemeiată, făcând referire în motivarea soluţiei la articolul 6 alin.(10) din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.
11. Dl Nicolai Bolocan a atacat cu recurs încheierea instanţei de judecată.
12. În procedura recursului, dna avocat Zinaida Gîrneţ a ridicat, în interesele dlui Nicolai Bolocan, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(10) din Legea cu privire la alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.
13. Printr-o încheiere din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Cahul a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.
Sesizarea nr.207a/2023
14. La Oficiul Avocatului Poporului a fost înregistrată o petiţie în care o persoană cu dizabilităţi condamnată la pedeapsa închisorii cu executare se plânge pe faptul lipsirii sale de dreptul la alocaţia socială în baza articolului 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999, care stabileşte că plata alocaţiei sociale în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
15. În acest sens, Avocatul Poporului i-a adresat Curţii Constituţionale o sesizare în care solicită controlul constituţionalităţii articolului 6 alin.(10) şi a textului "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.
Legislaţia pertinentă
16. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."
Articolul 47
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."
Articolul 51
Protecţia persoanelor cu dizabilităţi
"(1) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.
(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decât în cazurile prevăzute de lege."
17. Prevederile relevante ale Legii nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni sunt următoarele:
Articolul 2
Dreptul la alocaţie
"(1) De dreptul la alocaţie beneficiază categoriile de persoane specificate la art.3 lit.a)–e), care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat, din rândul cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi al cetăţenilor străini cu domiciliul legal pe teritoriul Republicii Moldova, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) În cazul în care persoana îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea mai multor tipuri de alocaţii, stabilite prin prezenta lege, cu excepţia alocaţiei pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere, acesteia i se stabileşte o singură alocaţie."
Articolul 3
Beneficiarii alocaţiilor
"De alocaţii beneficiază următoarele categorii de persoane:
a) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii;
b) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii din copilărie;
c) copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii în vârstă de până la 18 ani;
d) copiii care au pierdut întreţinătorul;
e) persoanele care au atins vârsta de pensionare;
f) persoanele care îngrijesc, însoţesc şi supraveghează un copil cu dizabilităţi severe în vârstă de până la 18 ani;
g) persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere;
h) persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere."
Articolul 6
Stabilirea şi plata alocaţiilor
"[…]
(10) Plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
[…]."
Articolul 7
Condiţiile de stabilire a alocaţiei
"(1) Alocaţia pentru persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi din copilărie, precum şi pentru copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii, se stabileşte în cazurile când persoanele indicate nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului.
[…]."
18. Prevederile relevante ale Legii nr.123 din 18 iunie 2010 cu privire la serviciile sociale sunt următoarele:
Articolul 6
Clasificarea serviciilor sociale
"(1) Serviciile sociale se clasifică în următoarele tipuri:
a) servicii sociale primare;
b) servicii sociale specializate;
c) servicii sociale cu specializare înaltă:
– cu componentă rezidenţială;
– fără componentă rezidenţială.
(2) Serviciile sociale primare sunt serviciile care se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor şi au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate care pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială.
(3) Serviciile sociale specializate sunt serviciile care implică antrenarea specialiştilor şi au drept scop menţinerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia.
(4) Serviciile sociale cu specializare înaltă sunt:
a) cu componentă rezidenţială – serviciile prestate într-o instituţie rezidenţială sau într-o instituţie specializată de plasament temporar, care impun un şir de intervenţii complexe ce pot include orice combinaţie de servicii sociale specializate, acordate beneficiarilor cu dependenţă sporită şi care necesită supraveghere continuă (24/24 ore);
[…]."
19. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de pensii, alocaţiilor sociale de stat, alocaţiilor lunare de stat, indemnizaţiilor, plăţilor periodice capitalizate şi suportului financiar de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.929 din 15 august 2006, sunt următoarele:
"[…]
25. Alocaţiile sociale de stat nu se plătesc persoanelor care se află la întreţinerea deplină a statului în cadrul unor servicii sociale.
Structura teritorială de asistenţă socială sau prestatorul de serviciu, în termen de 3 zile lucrătoare, prezintă casei teritoriale de asigurări sociale informaţia privind admiterea persoanelor în servicii sociale care le asigură întreţinere deplină din partea statului.
În baza informaţiei prezentate, casa teritorială de asigurări sociale suspendă plata alocaţiei din luna următoare celei în care persoanele au fost admise în servicii sociale care le asigură întreţinere deplină din partea statului, informând în acest sens, în termen de 3 zile lucrătoare, structura teritorială de asistenţă socială sau prestatorul de serviciu.
[…]."
20. Prevederile relevante ale Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (adoptată la New York la 13 decembrie 2006 şi ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010) sunt următoarele:
Articolul 28
Standarde adecvate de trai şi protecţie socială
"1. Statele Participante recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi la standarde adecvate de trai pentru ei şi pentru familiile lor, inclusiv alimentaţie, îmbrăcăminte şi locuinţă adecvată, precum şi la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de trai şi vor lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura şi promova realizarea acestui drept, fără discriminare în temeiul dizabilităţii.
[…]".
21. Prevederile relevante ale Legii nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dezabilităţi sunt următoarele:
Articolul 47
Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi
"(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la asistenţă socială în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Asistenţa socială se asigură sub formă de prestaţii sociale şi servicii sociale."
Articolul 48
Prestaţii de asistenţă socială oferite
persoanelor cu dizabilităţi
"(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la indemnizaţii, alocaţii, compensaţii, ajutoare sociale şi la alte tipuri de prestaţii de asistenţă socială, în scopul minimalizării efectelor sau înlăturării consecinţelor riscurilor sociale.
(2) Finanţarea prestaţiilor de asistenţă socială se realizează din bugetul de stat şi bugetele locale conform legislaţiei în vigoare.
(3) Evidenţa persoanelor cu dizabilităţi beneficiari de prestaţii de asistenţă socială se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale, în cazul prestaţiilor achitate din bugetele locale, sau de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia ori de către agenţiile teritoriale de asistenţă socială şi structurile teritoriale de asistenţă socială, în cazul prestaţiilor achitate din bugetul de stat.
(4) Modul de acordare a prestaţiilor de asistenţă socială se stabileşte prin acte normative speciale."
Articolul 51
Asigurarea persoanelor cu dizabilităţi cu mijloace ajutătoare tehnice
"Persoanele cu dizabilităţi au dreptul de a fi asiguraţi gratuit sau cu plată parţială cu mijloace ajutătoare tehnice, în baza prescripţiilor medicale, acestea fiind furnizate de către Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare şi de alte instituţii specializate în modul stabilit de Guvern."
22. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:
Articolul 227
Îmbrăcămintea şi lenjeria de pat ale condamnatului
"[…]
(2) În cazul în care condamnatul nu are îmbrăcăminte proprie după anotimp şi nici mijloace financiare suficiente, administraţia penitenciarului îi asigură gratuit o garnitură de îmbrăcăminte de modelul stabilit de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
[…]
(4) Fiecare condamnat este asigurat cu un pat şi lenjerie de pat, care se schimbă cel puţin o dată pe săptămână."
Articolul 228
Alimentarea condamnaţilor
"(1) Administraţia penitenciarului asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe proprie răspundere. Condamnaţilor, după consultarea specialiştilor în nutriţie, li se asigură, din contul mijloacelor bugetului de stat, de 3 ori pe zi hrană caldă, cu respectarea normelor minime stabilite de Guvern.
(2) Femeilor gravide condamnate, mamelor care alăptează, condamnaţilor minori, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi nocive, precum şi condamnaţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, şi condamnaţilor cu dizabilităţi severe şi accentuate li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară.
(3) Este interzisă, în calitate de măsură de constrângere, reducerea cantităţii, calităţii şi a valorii calorice a hranei eliberate condamnatului.
(4) Condamnatului i se asigură acces permanent la apă potabilă."
Articolul 230
Asistenţa medicală
"(1) Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor condamnate este garantat.
(2) Condamnaţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Acordarea asistenţei medicale gratuite se efectuează în unitatea medicală a instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă şi conform unui grafic aprobat de şeful penitenciarului, cu excepţia cazurilor de urgenţă."
Articolul 231
Serviciul medical în penitenciare
"(1) Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic generalist, al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru.
(2) În penitenciarul cu capacitatea de cel puţin 100 de locuri trebuie să funcţioneze, în regim permanent, un centru curativ staţionar pentru acordarea de asistenţă medicală fiecărui condamnat.
(3) Condamnaţii bolnavi care au nevoie de tratament medical specializat sunt transferaţi neîntârziat sau conform indicaţiei din fişa medicală a condamnatului stabilită de medicul penitenciarului în instituţiile medicale specializate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în spitalele Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, de regulă, din raza penitenciarului.
[…]."
Articolul 232
Controlul stării de sănătate a condamnaţilor
"(1) Examenul medical al condamnatului se efectuează la primirea în penitenciar şi, la solicitare şi în mod periodic, în timpul executării pedepsei, însă nu mai rar de o dată la 6 luni, precum şi la eliberarea din locurile de detenţie. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate şi intimitate, cu excepţia cazurilor în care medicul, pentru motive de siguranţă şi securitate, solicită prezenţa altor reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, fapt care va fi consemnat în modul corespunzător.
(2) La sosirea în penitenciar, condamnatul, în termen de până la 24 de ore, este examinat în vederea constatării existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă şi, în termen de până la 15 zile, este chestionat şi supus examenului medical şi igienizării sanitare în încăperile de carantină ale penitenciarului.
[…]
(4) Condamnatul beneficiază de asistenţa terapeutică, chirurgicală, psihiatrică, ginecologică şi stomatologică. Condamnatul poate, din cont propriu, să beneficieze şi de serviciile medicului privat. Procedura de accesare a serviciilor medicale private, din cont propriu, se stabileşte prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5) În temeiul hotărârii comisiei medicale specializate, condamnaţii bolnavi de tuberculoză, boli venerice, alcoolism, narcomanie sau toxicomanie sunt supuşi tratamentului obligatoriu.
[…]."
Articolul 233
Controlul efectuat de serviciul medical
al penitenciarului
"(1) Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este obligat să verifice regulat:
a) cantitatea, calitatea, prepararea şi servirea hranei;
b) starea sanitaro-igienică a încăperilor şi a teritoriului penitenciarului;
c) starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului condamnaţilor, corespunderea lor anotimpului.
(2) Şeful penitenciarului este obligat să ia cunoştinţă de raportul şi de recomandările medicului şi ale serviciului medical şi să întreprindă urgent măsurile necesare. Dacă şeful penitenciarului consideră că, în cadrul penitenciarului, respectarea recomandărilor este imposibilă sau că acestea sunt inacceptabile, el prezintă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor un raport, cu anexarea opiniei medicului sau a serviciului medical."
23. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.357 din 18 aprilie 2018 cu privire la determinarea dizabilităţii (anexa nr.3) sunt următoarele:
"[…]
22. La determinarea gradului de dizabilitate se ţine cont de factorii medicali, sociali, psihopedagogici, habituali, profesionali şi personali.
23. Criteriile de bază pentru determinarea gradului de dizabilitate sunt:
1) capacitatea de a studia şi de a se instrui;
2) capacitatea intelectuală şi de comportament;
3) capacitatea de autoservire şi de autoîngrijire;
4) capacitatea de comunicare (vedere, auz, vorbire) şi de adaptare situaţională;
5) capacitatea locomotorie şi de dexteritate;
6) capacitatea de muncă păstrată şi capacitatea vitală a organismului;
7) capacitatea de participare la viaţa socială şi profesională, determinată de deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de lungă durată.
24. Dizabilitatea la copiii în vârstă de până la 18 ani se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume care duc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei şi este de trei grade – severă, accentuată şi medie:
1) dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoîngrijire încă neformată sau pierdută, respectiv un grad ridicat de dependenţă fizică sau psihică. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea unei alte persoane;
2) dizabilitatea accentuată se acordă copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activităţi potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vârstei se datorează unor limitări funcţionale motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice importante, rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor organe şi sisteme;
3) dizabilitatea medie se acordă copiilor care au capacitatea de prestaţie fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficienţe funcţionale scăzute care duce la limitare în activităţi în raport cu aşteptările corespunzătoare vârstei.
[…]
26. Dizabilitatea la persoanele adulte (inclusiv cele cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani angajate în câmpul muncii) se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, traume, care duc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă) şi este de trei grade: severă, accentuată şi medie. Păstrarea capacităţii de muncă se evaluează în procente, cu un interval procentual de 5 puncte:
1) dizabilitatea severă se caracterizează prin deficienţe funcţionale severe provocate de afecţiuni, traume care duc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 0–20%;
2) dizabilitatea accentuată se caracterizează prin deficienţe funcţionale accentuate provocate de afecţiuni, traume, care duc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 25–40%;
3) dizabilitatea medie se caracterizează prin deficienţe funcţionale medii provocate de afecţiuni, traume, care duc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 45–60%.
[…]."
24. Prevederile relevante ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006, sunt următoarele:
"[…]
În temeiul articolului 195 al Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.214–220, art.704), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul
HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, conform anexei nr.1.
[…]
Anexa nr.1
la Hotărârea Guvernului
nr.583 din 26 mai 2006
STATUTUL
executării pedepsei de către condamnaţi
1. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi (în continuare - Statut) reglementează temeiul, condiţiile şi procedura punerii în executare de către administraţia penitenciară şi executării de către condamnaţi a pedepselor penale privative de libertate - închisoarea şi detenţiunea pe viaţă.
[…]
478. Deţinuţilor minori, deţinutelor gravide, mamelor care alăptează, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi nocive, persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate, precum şi deţinuţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară.
[…]
549. Deţinuţii care au împlinit vârsta de pensionare (bărbaţii care au depăşit vârsta de 62 de ani şi femeile care au depăşit vârsta de 57) şi condamnaţii persoane cu dizabilităţi severe şi accentuate sunt antrenaţi la muncă la dorinţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[…]
631. Deţinuţii persoane cu dizabilităţi severe şi accentuate, precum şi condamnaţii bărbaţi care au împlinit vârsta de 65 de ani şi femeile condamnate care au împlinit vârsta de 60 de ani pot solicita plasarea în aziluri pentru persoane cu dizabilităţi sau persoane în etate. Administraţia penitenciarului, în termen de 5 zile de la primire, expediază organului de asistenţă socială cererea condamnatului.
[…]."
25. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr.343 din 29 decembrie 2022, sunt următoarele:
"[…]
195. Administraţia penitenciarului cazează persoanele cu dizabilităţi în sectoare locative acomodate necesităţilor la primele etaje ale clădirilor, fără bariere şi cu grupuri sanitare acomodate. Penitenciarul acordă asistenţă în desfăşurarea activităţilor de reabilitare pentru persoanele cu dizabilităţi şi oferă accesul acestora la spaţiile de uz comun (locurile de şedere generală) a condamnaţilor în corespundere cu programul zilei.
[…]."
DATE STATISTICE
26. La 1 decembrie 2023, Biroul Naţional de Statistică a dat publicităţii un comunicat de presă în care a prezentat datele statistice privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova în anul 20221. În acest comunicat s-a reţinut că, din numărul total de 57,1 mii persoane care beneficiază de alocaţii sociale de dizabilitate, fiecare al doilea beneficiar este o persoană cu dizabilităţi din copilărie şi fiecare al cincilea beneficiar este copil cu dizabilitate cu vârsta de până la 18 ani. În structura beneficiarilor de alocaţii sociale de stat, femeile constituie 40,1% din numărul total.
__________________________
1 https://statistica.gov.md/ro/persoanele-cu-dizabilitati-in-republica-moldova-in-anul-2022-9460_60822.html
27. În această statistică s-a arătat că, din numărul total de cazuri de dizabilitate primară stabilite în anul 2022, 16,4% au fost provocate de o tumoare, 16,0% de boli ale sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv, 15,8% de boli ale aparatului circulator, 10,3% de tulburări mintale şi de comportament, 7,6% boli ale sistemului nervos.
28. S-a precizat că, din numărul total de dizabilităţi severe stabilite în anul 2022, 28,1% au fost provocate de tumori, 18,2% de tulburări mintale şi de comportament, 17,0% de boli ale aparatului circulator. Din numărul total de dizabilităţi accentuate, 20,3% au fost provocate de tumori, 17,6% de boli ale aparatului circulator, 12,7% de boli ale sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv. Din totalul cazurilor de dizabilităţi medii, 26,5% au fost provocate de boli ale sistemului osteo-articular, muşchilor şi ţesutului conjunctiv, 13,4% de boli ale aparatului circulator şi 10,9% de boli endocrine şi de nutriţie. Din categoria celorlalte boli care provoacă dizabilităţi fac parte tuberculoza, leziunile traumatice, bolile aparatului respirator, care, însă, au avut ponderi mai mici în structura generală.
29. S-a arătat că în rândul copiilor, din numărul total al bolilor care au provocat o dizabilitate, 36,1% sunt reprezentate de tulburări mintale şi de comportament şi 22,4% de malformaţii congenitale. În rândul adulţilor cu vârsta între 18-29 de ani, din numărul total de cazuri de dizabilitate primară care au fost înregistrate, 22,3% sunt din cauza tulburărilor mintale şi de comportament şi 11,7% din cauza bolilor sistemului nervos. În rândul persoanelor cu vârsta între 30-39 de ani, din numărul total de dizabilităţi primare care au fost stabilite în anul 2022, 15,6% sunt din cauza bolilor sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv şi 14,6% din cauza tumorilor. În rândul persoanelor cu vârsta între 40-49 de ani, din numărul total de dizabilităţi primare care au fost stabilite, 20,5% sunt din cauza tumorilor şi 17,0% din cauza bolilor sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv. În rândul persoanelor peste 50 de ani, din numărul total de dizabilităţi primare care au fost stabilite, 24,0% sunt din cauza bolilor aparatului circulator şi 19,2% din cauza tumorilor.
30. Totodată, într-un raport statistic privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi din penitenciarele din ţară la 1 ianuarie 20232, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a comunicat că în instituţiile penitenciare se află 121 de persoane cu dizabilităţi severe şi medii, dintre care 11 femei, 108 bărbaţi şi 2 minori. În funcţie de tipul penitenciarului în care execută pedeapsa, 48 de bărbaţi şi o femeie se află într-un penitenciar de tip semiînchis, iar 60 de bărbaţi şi 10 femei se află într-un penitenciar de tip închis. De asemenea, s-a arătat că în instituţiile penitenciare execută pedeapsa închisorii şi 100 de persoane cu dizabilităţi accentuate, dintre care 5 femei, 93 bărbaţi şi 2 minori. În funcţie de tipul penitenciarului, 1 bărbat se află într-un penitenciar de tip deschis, 30 de bărbaţi şi o femeie se află într-un penitenciar de tip semiînchis, iar 62 de bărbaţi şi 4 femei se află într-un penitenciar de tip închis.
__________________________
2 https://drive.google.com/file/d/1vhk5DVN86OffMSi5Ivk1BPgk7ryevR1l/view?usp=share_link
ÎN DREPT
I. Argumentele autorilor sesizărilor
1. Sesizarea nr.38g/2023
31. În sesizare, autorul precizează că suferă de dizabilitate severă din copilărie şi că are dreptul la o alocaţie de stat pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere, pe baza articolului 3 lit.g) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999. Totuşi, articolul 6 alin.(10) din aceeaşi Lege stabileşte că plata alocaţiei se suspendă în perioada privaţiunii de libertate.
32. Autorul menţionează că această din urmă normă îl discriminează în exerciţiul dreptului său la alocaţie socială de stat şi că în penitenciar nu primeşte îngrijirea şi supravegherea la care este îndreptăţit, având în vedere dizabilitatea de care suferă. În acest context, autorul susţine că prevederea contestată contravine articolelor 16, 47, 51 şi 54 din Constituţie.
2. Sesizarea nr.207a/2023
33. Avocatul Poporului subliniază că, potrivit articolului 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999, plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă. De asemenea, potrivit articolului 7 alin.(1) din Lege, pentru a beneficia de alocaţie socială de stat, persoana care suferă de o dizabilitate nu trebuie să se afle la întreţinerea deplină a statului. Avocatul Poporului consideră că aceste prevederi discriminează persoanele cu dizabilităţi condamnate la pedeapsa închisorii în exerciţiul dreptului la alocaţie socială de stat.
34. Avocatul Poporului precizează că persoanele cu dizabilităţi ajung să fie şi mai vulnerabile odată ce sunt private de libertate şi că, în perioada detenţiei, sunt lipsite de posibilitatea de a obţine venituri. Mai mult, indiferent că sunt în libertate sau în detenţie, persoanele cu dizabilităţi continuă să aibă aceleaşi necesităţi care rezultă din natura dizabilităţii. Pe de altă parte, Avocatul Poporului menţionează că instituţiile penitenciare nu sunt adaptate la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi şi că nu oferă servicii sociale, iar dacă oferă, atunci acestea sunt necorespunzătoare sau insuficiente şi nu pot să substituie alocaţiile sociale de stat.
35. Avocatul Poporului susţine că plata alocaţiei sociale nu ar trebui sistată în cazul în care beneficiarul este privat de libertate, decât dacă această măsură este prevăzută de lege, dacă este necesară şi proporţională şi dacă sunt garantate cel puţin facilităţile minime necesare. În fiecare caz, analiza caracterului proporţional al sistării trebuie să ţină cont de situaţia concretă a beneficiarului. Totuşi, normele atacate prevăd sistarea plăţii alocaţiei sociale de o manieră automată, fără a ţine cont de starea de sănătate a persoanelor cu dizabilităţi private de libertate, de vârsta acestora ş.a. Pe baza acestor motive, Avocatul Poporului susţine că prevederile contestate încalcă articolele 47 şi 51 în coroborare cu articolul 16 din Constituţie.
36. Totodată, Avocatul Poporului consideră că alocaţia socială de stat generează un interes legat de proprietate, care face incident dreptul la proprietate privată. În opinia sa, dreptul la alocaţie socială reprezintă un "bun" în sensul articolului 46 din Constituţie. În acest sens, Avocatul Poporului susţine încălcarea articolului 46 din Constituţie.
II. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile
37. În opinia sa scrisă, Parlamentul susţine că alocaţia socială de stat reprezintă o sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu întrunesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie în baza Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat. Condiţiile privind stabilirea şi plata alocaţiilor sociale de stat sunt reglementate în Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni şi în Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.929/2006.
38. Potrivit articolului 7 alin.(1) din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, alocaţia pentru persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi din copilărie, precum şi pentru copii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii, se stabileşte în cazurile în care persoanele nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului.
39. Parlamentul subliniază că în cauza în care a fost ridicată excepţia, autorul sesizării execută o pedeapsă privativă de libertate, fapt care presupune aflarea sa la întreţinerea deplină a statului pe întreaga perioadă a aflării acestuia în detenţie. Cu referire la asistenţa medicală a deţinuţilor în penitenciare, Parlamentul menţionează ca aceasta este reglementată în baza Ordinului Ministerului Justiţiei nr.478 din 15 decembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenţei medicale persoanelor deţinute în penitenciare. Acest Ordin le recunoaşte persoanelor deţinute dreptul de a solicita în mod gratuit, ori de câte ori este necesar asistenţa medicală necesară.
40. În opinia sa, Parlamentul consideră că acest lucru justifică suspendarea plăţii alocaţiei pe perioada privării de libertate a persoanei. În caz contrar, condamnatul ar beneficia de o asigurare şi protecţie socială dublă, ceea ce ar încălca prevederile Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi a alocaţiilor sociale de stat. Mai mult, suspendarea plăţii alocaţiei sociale se aplică faţă de toţi beneficiarii de alocaţii sociale de stat privaţi de libertate, fără nicio distincţie.
41. În final, Parlamentul precizează că, deşi penitenciarele sunt vechi şi nu au fost proiectate pentru a satisface necesităţile persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile întreprind acţiuni pentru a îmbunătăţi condiţiile de detenţie şi a asigura toate cele necesare. Spre exemplu, în vederea asistării persoanelor cu dizabilităţi şi pentru a asigura deplasarea lor fără impedimente, sunt antrenaţi alţi deţinuţi, de regulă din serviciul medical sau din sectorul de deservire gospodărească al penitenciarului, care sunt instruiţi în acest scop. Mai mult, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.609/2006, persoanele cu dizabilităţi au dreptul la hrană suplimentară.
42. Astfel, Parlamentul susţine că tratamentul diferenţiat pretins este justificat în mod obiectiv şi rezonabil şi îi solicită Curţii să respingă sesizările ca fiind neîntemeiate.
43. Guvernul menţionează că alocaţia socială de stat reprezintă o sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat. Scopul alocaţiilor este de a ajuta persoanele vulnerabile în a-şi procura cele necesare, cum sunt hrana, medicamentele ş.a. Guvernul notează că persoanele private de libertate se află la întreţinerea deplină a statului şi, astfel, beneficiază de cazare, alimentaţie, asistenţă medicală, obiecte de primă necesitate ş.a. din contul statului. Astfel, din acest motiv, articolul 6 alin.(10) din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni stabileşte că plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
44. Totodată, Guvernul subliniază că alocaţiile sociale de stat şi serviciile oferite în penitenciar se plătesc din bugetul de stat. În final, Guvernul consideră că sesizările sunt neîntemeiate şi trebuie respinse în baza motivelor menţionate în opinie.
45. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale menţionează că sistemul public de asigurări sociale este întemeiat pe principiul contributivităţii, conform căruia prestaţiile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuţiilor plătite, fără nicio discriminare. Astfel, toţi participanţii la sistemul de asigurări sociale – contribuabili şi beneficiari – sunt trataţi de lege în mod egal în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile lor.
46. Articolele 15 şi 20 din Legea privind sistemul public de pensii stabilesc că, în cadrul sistemului public de asigurări sociale, pentru a beneficia de pensie, persoana trebuie să cotizeze un anumit timp la bugetul de asigurări sociale. În cazul în care nu îndeplineşte această condiţie, persoana are dreptul la alocaţie socială de stat, în condiţiile Legii privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni. Alocaţiile sociale stabilite la articolul 6 alin.(1) din Lege urmăresc să susţină material persoanele vulnerabile, astfel încât acestea să aibă mijloace financiare de întreţinere. Din acest motiv, pornind de la premisa că în detenţie persoanele se află la întreţinerea deplină a statului, plata alocaţiei sociale în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
47. În sesizări, autorii susţin incidenţa articolului 16 din Constituţie. Totuşi, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale precizează că persoanele aflate în detenţie nu se află într-o situaţie comparabilă cu restul populaţiei. Primii se află la întreţinerea deplină a statului şi beneficiază de hrană, asistenţă medicală şi obiecte de primă necesitate din contul bugetului de stat, în timp ce a doua categorie de persoane nu beneficiază de un tratament identic.
48. Casa Naţională de Asigurări Sociale consideră că sesizările sunt inadmisibile din următoarele motive. Articolul 2 din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni prevede că au dreptul la alocaţie socială de stat categoriile de persoane specificate la articolul 3 literele a)-e) care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat. Astfel, în opinia Casei Naţionale de Asigurări Sociale, statul le oferă protecţie socială categoriilor de persoane menţionate la aceste litere, între care şi persoanelor cu dizabilităţi, atât timp cât acestea nu întrunesc condiţiile de stabilire a pensiei sau nu se află la întreţinerea statului.
49. Casa Naţională de Asigurări Sociale precizează că în rezultatul examinării dosarului s-a stabilit că dl Nicolai Bolocan este, începând cu 19 decembrie 1985, beneficiar de pensie socială, iar ulterior de alocaţie socială pe baza Legii nr.499 din 14 iulie 1999, ca urmare a încadrării în grad sever de dizabilitate din copilărie, al cărei cuantum era, la 1 aprilie 2017, 615,80 lei. De asemenea, de la 1 ianuarie 2002, pe baza articolului 14 din Lege, dl Nicolai Bolocan a beneficiat şi de alocaţie pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere, care, la 1 aprilie 2017, era de 769,76 lei. Ulterior, la 14 martie 2022, Casa Naţională de Asigurări Sociale a primit un demers de la Penitenciarul nr.1 din Taraclia privind suspendarea achitării alocaţiei sociale de dizabilitate severă şi a alocaţiei sociale de îngrijire, însoţire şi supraveghere care i-au fost stabilite dlui Nicolai Bolocan. Plata alocaţiilor a fost suspendată începând cu 1 aprilie 2022, deoarece din 9 martie 2022 dl Nicolai Bolocan îşi execută pedeapsa închisorii în instituţia menţionată şi se află la întreţinerea deplină a statului.
50. În final, Casa Naţională de Asigurări Sociale precizează că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul reglementării drepturilor sociale, iar articolul 47 din Constituţie nu stabileşte cuantumul exact al acestora.
51. Administraţia Naţională a Penitenciarelor precizează că exerciţiul dreptului la alocaţie socială de stat presupune întrunirea mai multor condiţii, între care faptul că titularul nu se află la întreţinerea deplină a statului, caz în care plata alocaţiei se suspendă. În acest sens, pornind de la premisa că în detenţie persoanele se află la întreţinerea deplină a statului, iar cele cu dizabilităţi beneficiază de un tratament preferenţial, legislatorul a stabilit că plata alocaţiei sociale în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
52. În detenţie, statul asigură în totalitate întreţinerea persoanelor private de libertate din mijloacele bugetului de stat. Astfel, persoanele cu dizabilităţi private de libertate sunt asigurate în detenţie cu tot necesarul de care au nevoie. În mai multe instituţii penitenciare au fost luate măsuri în vederea adaptării spaţiilor din penitenciar la nevoile persoanelor cu dizabilităţi (rampă, bară de susţinere la intrarea în încăpere şi în blocurile sanitare). De asemenea, la cerere, aceste persoane ar putea să fie ajutate de alţi deţinuţi.
53. De asemenea, la repartizarea deţinuţilor, administraţia instituţiei penitenciare ia în considerare dizabilitatea persoanei. Astfel, necesităţile fiecărui deţinut se evaluează la sosirea deţinuţilor în penitenciar. Toţi deţinuţii, inclusiv deţinuţii cu diverse deficienţe, indiferent că sunt fizice, mintale, senzoriale sau combinaţii ale acestora, sunt examinaţi medical şi obţin asistenţa medicală necesară la sosirea în instituţiile penitenciare, în conformitate cu Ordinul ministrului Justiţiei nr.343/2022. La fel, persoanele cu dizabilităţi sunt plasate în spaţiile din imediata apropiere a secţiilor medicale sau în spaţiile care facilitează deplasarea sau accesul spre curţile de plimbare.
54. În opinia sa amicus curiae, Consiliul pentru Egalitate susţine că prevederea contestată instituie un tratament diferenţiat faţă de persoanele cu dizabilităţi care execută pedepse privative de libertate.
55. Consiliul susţine că, pe baza Legii, persoanele cu dizabilităţi pot beneficia de alocaţie pentru dizabilităţi şi de alocaţie pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere. Plata ambelor alocaţii se suspendă pe perioada privării de libertate a persoanei cu dizabilităţi.
56. Referitor la alocaţia destinată persoanelor cu dizabilităţi, Consiliul menţionează faptul că această alocaţie se stabileşte persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii în cazurile în care nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului. Scopul alocaţiei este să ofere un ajutor financiar persoanei pentru acoperirea costurilor asociate dizabilităţii, cum sunt cheltuielile medicale, de tratament, costul diverselor investigaţii, dispozitive de asistenţă, diete speciale ş.a.
57. Consiliul subliniază că, potrivit pct.25 din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat, alocaţiilor de stat, alocaţiilor lunare de stat, indemnizaţiilor, plăţilor periodice capitalizate şi suportului financiar de stat, aflarea persoanei la întreţinerea deplină a statului exclude posibilitatea acesteia de a beneficia de orice tip de alocaţie socială. De asemenea, articolul 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 prevede că plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă. Astfel, Legea nr.499 din 14 iulie 1999 consideră că situaţia persoanei cu dizabilităţi aflate în detenţie este similară situaţiei persoanei aflate la întreţinerea deplină a statului, aşa cum prevede pct.25) din Regulamentul citat.
58. Totuşi, Consiliul arată că între aceste situaţii există deosebiri substanţiale. În primul rând, statul le garantează deţinuţilor cu dizabilităţi asistenţă medicală într-un volum egal cu cel garantat deţinuţilor fără dizabilităţi, fără a opera distincţii. Ambele categorii beneficiază gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi în programele naţionale. Această abordare nu ţine cont însă de starea de sănătate precară a persoanelor cu dizabilităţi private de libertate şi de faptul că au nevoie de investigaţii periodice, de diete speciale, care nu sunt acoperite de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală sau de programele naţionale. Consiliul arată că în cauza Machina v. Republica Moldova, Curtea Europeană a stabilit că statul nu şi-a onorat obligaţia în baza articolului 3 din Convenţia Europeană de a oferi asistenţă medicală şi tratament corespunzător persoanelor cu dizabilităţi aflate în detenţie.
59. Consiliul reţine că suspendarea alocaţiei de dizabilitate înrăutăţeşte în mod incontestabil situaţia persoanelor cu dizabilităţi, care nu pot să-şi procure toate cele necesare, deoarece sunt lipsite de mijloace financiare. Astfel, Consiliul consideră că articolul 6 alin.(10) din Lege instituie un tratament diferenţiat nejustificat faţă de persoanele cu dizabilităţi, în măsura în care vizează suspendarea integrală a plăţii alocaţiei stabilite în conformitate cu articolele 7 şi 8 din Lege în perioada privaţiunii de libertate.
60. Referitor la alocaţia de îngrijire, însoţire şi supraveghere, Consiliul susţine că aceasta se stabileşte, inter alia, în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi severe din copilărie. Scopul acestei alocaţii constă în îngrijirea, însoţirea şi supravegherea persoanei cu dizabilităţi. Astfel, prin oferirea unui venit suplimentar, alocaţia în discuţie are ca scop să elimine sau să reducă barierele cu care se confruntă în viaţa cotidiană persoanele cu dizabilităţi.
61. Pe de altă parte, persoanele cu dizabilităţi care execută o pedeapsă privativă de libertate sunt nevoite să apeleze la ajutorul persoanelor terţe, de obicei din rândul celorlalţi deţinuţi. Consiliul menţionează că, potrivit pct.195) din Regulamentul cu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare, administraţia penitenciarului cazează persoanele cu dizabilităţi în sectoare locative adaptate necesităţilor lor, la primele etaje ale clădirilor, fără bariere şi cu grupuri sanitare adaptate. De asemenea, penitenciarul acordă persoanelor cu dizabilităţi asistenţă în desfăşurarea activităţilor de reabilitare şi le oferă acestora accesul la spaţiile de uz comun destinate condamnaţilor în corespundere cu programul zilei. Pct.631) din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi stabileşte că deţinuţii cu dizabilităţi severe şi accentuate pot solicita plasarea în aziluri pentru persoane cu dizabilităţi sau persoane în etate. Deşi adaptările în discuţie ajută, într-o oarecare măsură, persoanele cu dizabilităţi, Consiliul subliniază că persoanele în discuţie, indiferent că sunt în libertate sau în detenţie, au aceleaşi necesităţi care rezultă din natura dizabilităţii. Din acest motiv, Consiliul consideră că articolul 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 instituie un tratament discriminatoriu nejustificat, în măsura în care priveşte şi suspendarea integrală a plăţii alocaţiei pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere.
III. Aprecierea Curţii Constituţionale
A. Admisibilitatea
62. Prin Decizia sa din 19 octombrie 2023, Curtea a confirmat respectarea condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.
63. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
64. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia îi este conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie. Totodată, potrivit articolelor 25 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Avocatul Poporului posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.
65. Obiectul sesizărilor îl constituie articolul 6 alin.(10) şi textul "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 199. Curtea a constatat că aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.
66. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea recursului împotriva încheierii instanţei de judecată prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea condamnatului împotriva refuzului instituţiei penitenciare de a-i vira alocaţia socială de stat în contul său de peculiu. În motivarea soluţiei de respingere, instanţa de judecată a făcut referire la articolul 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999. Aşadar, Curtea a reţinut că această normă ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
67. Pentru că cauza în discuţie vizează două sesizări care contestă, pe de o parte, articolul 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 şi, pe de altă parte, articolul 6 alin.(10) şi un text de lege din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999, Curtea a examinat împreună criticile de neconstituţionalitate care vizează articolul 6 alin.(10) şi în mod separat criticile care se referă la textul de lege din articolul 7 alin.(1) din Lege.
68. Avocatul Poporului susţine că textul "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Lege încalcă articolele 16 (egalitatea), 46 alin.(1) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 51 (protecţia persoanelor cu dizabilităţi) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.
69. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze în mod argumentat existenta unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, §§ 18-20; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 36).
70. Referitor la incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie, care protejează dreptul de proprietate privată, Curtea a notat următoarele.
71. Textul "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" de la articolul 7 alin.(1) din Lege prevede o condiţie care trebuie îndeplinită pentru a obţine exerciţiul dreptului la alocaţie socială de stat, altfel spus, pentru a dobândi un "bun". Din acest motiv, Curtea a constatat că norma în discuţie şi textul de lege contestat nu privează persoanele cu dizabilităţi de vreun bun în posesia cărora s-ar fi aflat. Pentru că nu a stabilit o ingerinţă în exerciţiul dreptului la proprietate privată, Curtea a respins argumentul privind incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie.
72. Avocatul Poporului mai susţine că textul "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" de la articolul 7 alin.(1) din Lege reprezintă o ingerinţă în articolele 47 şi 51, coroborat cu articolul 16 din Constituţie. Argumentul sesizării în acest capăt susţine că aflarea la întreţinerea deplină a statului conduce la lipsirea persoanelor cu dizabilităţi de alocaţie socială.
73. Curtea a reţinut că legislaţia infralegală defineşte conceptul de "aflare la întreţinerea deplină a statului" ca plasarea persoanei într-un serviciu social concret. Spre exemplu, pct.25 din Hotărârea Guvernului nr.929 din 15 august 2006 stabileşte că alocaţiile sociale de stat nu se plătesc persoanelor care se află la întreţinerea deplină a statului în cadrul unor servicii sociale. Această semnificaţie este confirmată şi pe baza pct.27 din Hotărârea Guvernului nr.314 din 23 mai 2012, care prevede că nu pot beneficia de serviciu, i.e. de asistenţă personală, persoanele cu dizabilităţi care se află la întreţinerea deplină a statului în instituţiile sociale. La fel, punctul 53 subpct. 2) din aceeaşi Hotărâre stabileşte că prestarea serviciilor de asistenţă personală poate fi suspendată la plasarea temporară a beneficiarului într-un serviciu rezidenţial (la întreţinerea deplină a statului). Mai mult, Curtea a constatat că o serie de alte prevederi infralegale definesc de o manieră similară acest text de lege.
74. În acest context, Curtea nu a confirmat existenţa unei ingerinţe în articolele constituţionale menţionate mai sus. De altfel, nici aceste articole, nici jurisprudenţa Curţii nu-i impun legislatorului obligaţia de a legifera o formă de protecţie concretă, ci stabilesc obligaţia de a adopta măsuri susceptibile să ofere protecţie persoanelor cu dizabilităţi. Prin urmare, Curtea a respins acest capăt al sesizării.
75. Referitor la neconstituţionalitatea articolului 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 autorii sesizărilor susţin că acesta încalcă articolele 16 (egalitatea), 46 alin.(1) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 51 (protecţia persoanelor cu dizabilităţi) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.
76. Referitor la incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie, Curtea a reţinut că legea care acordă un beneficiu social ca pe un drept, indiferent dacă sub condiţia plăţii anterioare de contribuţii, trebuie considerată ca generând un interes legat de proprietate (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 22). Totuşi, existenţa unui interes legat de proprietate nu face incident acest articol în toate cazurile. Spre exemplu, în cauza P.C. v. Irlanda, 1 septembrie 2022, § 50, Curtea Europeană a reţinut că plăţile de care reclamantul a fost lipsit pe perioada executării pedepsei închisorii şi de care ar fi trebuit în mod normal să beneficieze pe baza dreptului la pensie pentru limită de vârstă, dar a căror plată era suspendată în baza unei norme explicite din dreptul naţional în vigoare la data la care reclamantul a dobândit exerciţiul dreptului la pensie, nu reprezintă un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.
77. Dispoziţia contestată în acest caz reglementează efectul suspendării plăţii alocaţiei sociale de stat în cazul privării de libertate a titularului dreptului. Autorii sesizărilor au susţinut că acest fapt are ca efect o intruziune în dreptul la respectarea proprietăţii private. Curtea a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene privind aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie în cazurile referitoare la prestaţiile sociale. Aceste principii au fost sintetizate în cauza Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016. La § 86 din Hotărâre, Curtea a precizat că:
"În cazul în care o persoană nu îndeplineşte (a se vedea Bellet, Huertas şi Vialatte v. Franţa (dec.), 27 aprilie 1999) sau încetează să îndeplinească condiţiile legale stabilite în dreptul naţional privind recunoaşterea unei forme concrete de prestaţii sau de pensii, nu există o ingerinţă în articolul 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea Rasmussen v Polonia, 28 aprilie 2009, § 71) dacă schimbarea s-a produs înainte ca persoana să devină eligibilă pentru a obţine exerciţiul vreunei prestaţii concrete (a se vedea Richardson v. Regatul Unit (dec.), 10 aprilie 2012, § 17). În cazul în care suspendarea sau diminuarea valorii pensiei nu s-a datorat vreunei schimbări în situaţia titularului, ci unei modificări legislative sau a modalităţii de implementare a acesteia, acest fapt reprezintă o ingerinţă în dreptul stabilit de articolul 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea Grudić v. Serbia, 17 aprilie 2012, § 77)."
78. Autorul excepţiei a argumentat că suspendarea plăţii alocaţiilor sociale în perioada executării pedepsei închisorii echivalează cu o lipsire de un bun în posesia căruia se afla, în sensul articolului 46 alin.(1) din Constituţie. În acest sens, Curtea a reţinut că dispoziţia care prevede suspendarea plăţii alocaţiei sociale în perioada detenţiei titularului a fost introdusă în conţinutul Legii privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni în anul 2003, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.373 din 26 septembrie 2003.
79. Curtea a menţionat că nu poate să analizeze situaţia autorului excepţiei din perspectiva existenţei vreunei ingerinţe în dreptul la proprietate privată prin reglementarea articolului 6 alin.(10) din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, în redactarea Legii nr.373 din 26 septembrie 2003. Curtea a subliniat că această analiză are un caracter concret, nu abstract. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că nu analizează cazuri concrete şi că instanţelor de drept comun le revine competenţa de a evalua dacă, într-un caz particular, se poate vorbi despre incidenţa dreptului la proprietate privată şi de o încălcare a acestuia (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 40; DCC nr.127 din 10 octombrie 2023, § 34).
80. Referitor la argumentele formulate în al doilea capăt al sesizărilor, care susţin neconstituţionalitatea articolului 6 alin.(10) din Lege în baza articolelor 47 şi 51 coroborat cu articolul 16 din Constituţie, Curtea a menţionat că dreptul la alocaţie socială din contul statului face incidente dispoziţiile articolului 47 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 24; HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 31).
81. Referitor la existenţa unei ingerinţe în articolul 16 din Constituţie, Curtea a precizat că doar tratamentele diferenţiate bazate pe o caracteristică sau pe un statut identificabil sunt apte să echivaleze cu o discriminare. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 20). Cu alte cuvinte, o măsură intră în câmpul de aplicare al articolului 16 din Constituţie atunci când aceasta conduce, în funcţie de anumite criterii, la rezultate diferite (discriminare directă) sau când, utilizând criterii neutre, aceasta are ca efect particular dezavantajarea unei categorii de persoane (discriminare indirectă). Curtea a precizat că stabilirea criteriilor care stau la baza unei discriminări este întotdeauna o problemă complicată. Chiar dacă se poate conveni asupra anumitor elemente, vor exista întotdeauna cazuri neobişnuite care nu se pretează la regulă (HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 35).
82. Curtea a observat că suspendarea plăţii alocaţiei de stat pe baza articolului 6 alin.(10) din Lege este subordonată unei singure condiţii, i.e. privarea de libertate a titularului dreptului. Astfel, din perspectiva normei, pentru ca plata alocaţiei să fie suspendată este necesar ca titularul alocaţiei să execute în mod efectiv o pedeapsă privativă de libertate. Acesta este criteriul determinant pentru acţiunea normei.
83. În acest sens, autorii sesizărilor ridică problema unei pretinse discriminări a persoanelor cu dizabilităţi titulare de alocaţii sociale de stat private de libertate, aşa cum este cazul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care, până a fi deţinut în penitenciar, avea în plată o alocaţie de dizabilitate severă şi o alocaţie de îngrijire, însoţire şi supraveghere, de care a fost însă lipsit imediat ce a fost privat de libertate. În opiniile lor, autorităţile au susţinut că suspendarea plăţii alocaţiilor sociale nu face incident articolul 16 din Constituţie, deoarece persoanele cu dizabilităţi private de libertate se află în penitenciar la întreţinerea deplină a statului.
84. Curtea şi-a început analiza sa menţionând că la întreţinerea deplină a statului se află toate persoanele private de libertate, obligaţie care operează în mod nediscriminatoriu inclusiv în cazul persoanelor cu dizabilităţi titulare de alocaţii sociale. În continuare, Curtea a menţionat că, deşi articolul 6 alin.(10) din Lege este formulat într-un mod neutru, acesta dezavantajează în fapt, prin efectele sale, persoanele cu dizabilităţi. Curtea a notat că persoanele cu dizabilităţi depind mai mult de asistenţa socială pentru a avea o viaţă independentă şi demnă, decât persoanele ce nu suferă de nicio dizabilitate şi care se află şi ele în detenţie.
85. În continuare, Curtea a reţinut că persoanele cu dizabilităţi titulare de alocaţii sociale nu formează un grup omogen. Criterii ca genul, gradul afectării, maladia şi momentul apariţiei dizabilităţii: la naştere, în copilărie sau ulterior pe parcursul vieţii, determină mai multe deosebiri. Curtea a reţinut că datele statistice disponibile confirmă faptul că persoanele cu dizabilităţi sunt afectate în mod diferit (a se vedea §§ 26-30 supra). Spre exemplu, persoanele cu dizabilităţi locomotorii se confruntă cu limitări şi au necesităţi care se deosebesc de cele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi senzoriale sau psiho-sociale. Limitările sunt resimţite diferit şi în funcţie de severitatea dizabilităţii, caracterul ei accentuat sau mediu, apariţia sa în copilărie, la maturitate sau la bătrâneţe etc. Totuşi, articolul 6 alin.(10) din Lege aplică acelaşi tratament faţă de aceste categorii de persoane.
86. Astfel, în analiza sa privind incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea a conchis că efectul normei este mai nefavorabil în cazul persoanelor cu dizabilităţi aflate în detenţie, decât cel resimţit de persoanele fără dizabilităţi, care, la fel ca persoanele cu dizabilităţi, se află în perioada detenţiei în întreţinerea deplină a statului. În al doilea rând, Curtea a constatat că articolul 6 alin.(10) din Lege tratează în mod similar persoanele cu dizabilităţi aflate în detenţie, fără a ţine cont de particularităţile concrete ale fiecărei persoane.
87. Curtea a reţinut că aplicarea, în acest caz, a aceluiaşi tratament unor persoane aflate în situaţii diferite, i.e. persoane cu dizabilităţi locomotorii, senzoriale, psiho-sociale ş.a., dizabilităţi care pot fi medii, accentuate şi severe, poate dezavantaja unele categorii de persoane. Deoarece efectele acestui tratament acţionează pe baza unei reguli neutre, i.e. pe perioada privării de libertate a titularului dreptului se suspendă plata alocaţiilor, dar care sunt resimţite în mod diferit în funcţie de genul, vârsta, maladia, gradul afectării persoanei ş.a., Curtea a observat existenţa unui tratament diferenţiat indirect (a se vedea, mutatis mutandis, Biao v. Danemarca [MC], 24 mai 2016, § 103).
88. Curtea a menţionat că interzicerea tratamentului diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare poate să nu fie suficientă pentru a obţine o egalitate de fapt. În unele situaţii, asigurarea aceluiaşi tratament persoanelor aflate în situaţii diferite poate dezavantaja anumite persoane. În acest caz, nu tratamentul diferă, ci efectele sale, care sunt resimţite în mod diferit de persoane având caracteristici diferite. Aşadar, Curtea a reţinut incidenţa articolului 16 din Constituţie. În analiza fondului, Curtea va analiza dacă tratamentul menţionat poate fi explicat prin factori justificaţi în mod obiectiv şi rezonabil.
89. În acest capăt, Curtea a avut în vedere inclusiv faptul că protecţia persoanelor cu dizabilităţi de la articolul 51 din Constituţie dictează adoptarea unor măsuri apte să contribuie la asigurarea unei egalităţi practice a persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, Curtea a menţionat că articolul 14 din Convenţie nu le interzice părţilor contractante să trateze în mod diferit grupurile pentru a corecta inegalităţile de fapt dintre acestea. Într-adevăr, în anumite situaţii, neîncercarea de a corecta inegalitatea prin tratamentul diferit poate conduce, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, la o încălcare a articolului respectiv (Kurić şi alţii v. Slovenia [MC], 26 iunie 2012, § 388). În al doilea rând, părţile contractante la Convenţie sunt obligate să întreprindă măsuri privind protecţia grupurilor deosebit de vulnerabile din societate, care au suferit o discriminare considerabilă în trecut, cum este cazul persoanelor cu dizabilităţi mintale (Alajos Kiss v. Ungaria, 20 mai 2010, § 42; Murray v. Olanda [MC], 26 aprilie 2016, §§ 105 şi 106). De asemenea, Curtea a reţinut că articolele 6 şi 7 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi stabilesc obligaţii precise referitoare la protecţia femeilor şi a copiilor cu dizabilităţi.
90. Aşadar, referitor la articolul 6 alin.(10) din Legea privind alocaţiile sociale pentru unele categorii de cetăţeni, Curtea a reţinut aplicabilitatea articolelor 47 şi 51 în coroborare cu articolul 16 din Constituţie.
B. Fondul cauzei
Analiza Curţii pe baza articolelor 47 şi 51 în coroborare cu articolul 16 din Constituţie
a) Principii generale privind egalitatea şi protecţia persoanelor cu dizabilităţi
91. Articolul 51 din Constituţie stabileşte că persoanele cu dizabilităţi se bucură de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Curtea precizează că acest articol îi impune statului să întreprindă măsuri în vederea ameliorării situaţiei persoanelor cu dizabilităţi care ar putea, din cauza unor factori obiectivi sau subiectivi, să sufere excluziunea din mediul societal obişnuit (a se vedea HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 64).
92. Referitor la principiul egalităţii, Curtea menţionează că respectarea acestuia implică acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, cu excepţia cazului în care se demonstrează că tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Această condiţie demonstrează că principiul egalităţii nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferenţiat, ci doar a tratamentelor diferenţiate nejustificate (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 31; HCC nr.24 din 8 octombrie 2020, § 33; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 40).
93. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, tratamentele diferenţiate sunt justificate doar atunci când urmăresc scopuri legitime (a se vedea, a contrario, HCC nr.16 din 20 mai 2021) şi când mijloacele de realizare a acestor scopuri respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 34; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 66) [Beeler v. Elveţia [MC], 11 octombrie 2022, § 93].
b) Dacă măsura contestată urmăreşte realizarea unui scop legitim
94. În opiniile lor, autorităţile notează că prevederea atacată ar implementa mai multe obiective. În primul rând, măsura în discuţie ar fi justificată pentru că în detenţie persoanele se află la întreţinerea statului. În al doilea rând, în cazul în care plata alocaţiei sociale de dizabilitate nu ar fi suspendată, condamnatul ar beneficia de o dublă protecţie socială, fapt care ar încălca Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi a alocaţiilor sociale de stat.
95. Referitor la primul obiectiv, Curtea precizează că la etapa admisibilităţii sesizărilor a stabilit că toate persoanele care execută pedeapsa închisorii se află la întreţinerea statului şi că lipsirea persoanelor cu dizabilităţi de alocaţia socială în baza acestui fapt le induce acestora un dezavantaj care reprezintă un tratament diferenţiat indirect. Pe de altă parte, în această etapă, Curtea trebuie să determine dacă aflarea persoanelor cu dizabilităţi la întreţinerea statului reprezintă un scop legitim, în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie, care ar putea să justifice suspendarea plăţii alocaţiei sociale.
96. Curtea reţine că, potrivit Codului de executare, persoanele condamnate şi deţinute în penitenciare se asigură din bugetul de stat cu cazare (articolul 225), cu articole de igienă personală (articolul 226), cu îmbrăcăminte şi lenjerie de pat (articolul 227), cu hrană de trei ori pe zi (articolul 228) şi cu asistenţă medicală (articolul 230). De asemenea, persoanelor cu dizabilităţi li se asigură hrană suplimentară (articolul 228 alin.(2)), iar condamnaţii bolnavi care au nevoie de tratament medical specializat sunt transferaţi neîntârziat în instituţiile medicale specializate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în spitalele Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale (articolul 231 alin.(3)). Totodată, persoanele cu dizabilităţi, inclusiv cele care sunt deţinute în penitenciare, au dreptul de a fi asigurate gratuit sau cu plată parţială cu mijloace ajutătoare tehnice, în baza prescripţiilor medicale, acestea fiind furnizate de către Centrul Republican Experimental de Protezare, Ortopedie şi Reabilitare şi de alte instituţii specializate în modul stabilit de Guvern (articolul 51 din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi).
97. Aşadar, Curtea constată că persoanele cu dizabilităţi se află în perioada executării pedepsei închisorii la întreţinerea statului, care finanţează serviciile care le sunt oferite. Totodată, Curtea reţine că şi alocaţiile sociale sunt finanţate din bugetul de stat (a se vedea articolul 5 din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni). Aşadar, pentru că alocaţiile sociale de stat şi cheltuielile de întreţinere a condamnatului cu dizabilităţi sunt finanţate din bugetul public, Curtea acceptă punctul de vedere din opiniile autorităţilor, care au susţinut că statul posedă o marjă discreţionară largă în administrarea fondurilor publice care urmăresc acelaşi scop, în acest caz asistenţa persoanelor cu dizabilităţi.
98. Aceste considerente îi permit Curţii să reţină că măsura atacată urmăreşte să implementeze scopul bunei administrări a finanţelor publice. În acest sens, Curtea are în vedere inclusiv faptul că resursele financiare disponibile pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi sunt limitate şi că este legitim ca acestea să fie folosite cât mai eficient. Pe baza acestor motive, Curtea constată că scopul urmărit prin suspendarea plăţii alocaţiei sociale pe perioada detenţiei titularului poate fi subsumat scopului legitim general stabilit la articolul 54 alin.(2) din Constituţie: bunăstarea economică a ţării.
99. Referitor la cel de-al doilea obiectiv pe care l-au invocat autorităţile în opinii, i.e. plata alocaţiei sociale pe perioada detenţiei titularului dreptului ar fi contrară Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi a alocaţiilor sociale de stat, Curtea notează următoarele.
100. Deşi Regulamentul în discuţie stabileşte că plata alocaţiei sociale este suspendată pe perioada privării de libertate a titularului, Curtea reţine că acesta aplică textul de la articolul 6 alin.(10) din Lege, pe care Regulamentul menţionat îl execută, ca act normativ subordonat legii. Din acest motiv, pentru că interdicţia plăţii alocaţiei sociale în perioada privării de libertate este reglementată la articolul 6 alin.(10) din Lege, care constituie obiectul controlului constituţionalităţii, Curtea nu reţine argumentele autorităţilor în acest capăt al sesizărilor.
c) Dacă măsura contestată este justificată în mod obiectiv şi rezonabil
101. Curtea menţionează că prin măsura contestată legislatorul acordă o pondere abstractă mai mare interesului legitim al folosirii eficiente a fondurilor publice care au ca destinaţie asistenţa persoanelor cu dizabilităţi. Totuşi, Curtea precizează că marja discreţionară a legislatorului în acest domeniu nu este una nelimitată (a se vedea HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 55; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 71).
102. Curtea observă că situaţia persoanelor cu dizabilităţi se deosebeşte pe baza maladiilor de care acestea suferă, precum şi pe baza genului sau a vârstei persoanei, i.e. bărbat, femeie, minor sau persoană în etate. Spre exemplu, în timp ce persoanele cu dizabilităţi locomotorii ar putea să fie limitate în mişcare sau imobilizate la pat, cele cu dizabilităţi senzoriale ar putea să fie lipsite în totalitate de un simţ sau ar putea să întâmpine doar anumite deficienţe de auz sau vedere. Curtea observă că această distincţie este prevăzută şi de Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, care distinge între diferite categorii de persoane cu dizabilităţi, în dependenţă de vârsta la care a fost stabilită dizabilitatea şi de gravitatea ei (a se vedea articolul 3 din Lege).
103. Mai mult, Curtea reţine că persoanele pot executa pedeapsa închisorii în regimuri de detenţie deschise, semiînchise şi închise. În timp ce unele persoane ar putea simţi mai acut privările din penitenciar, altele ar putea să se adapteze uşor la aceste condiţii. Totuşi, Curtea consideră că privarea de libertate a persoanei cu dizabilităţi poate avea ca efect agravarea stării ei de sănătate. Coroborat cu suspendarea alocaţiei sociale, care poate fi de dizabilitate sau pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere, în funcţie de gradul şi vârsta la care este stabilită dizabilitatea, măsura atacată [lipsirea de alocaţie] are potenţialul de a afecta în mod disproporţionat unele persoane cu dizabilităţi.
104. Curtea observă că prevederea atacată afectează în special persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie şi pe cele cu dizabilităţi severe nevăzătoare (a se vedea articolul 3 literele g) şi h) din Lege), pentru că le privează atât de alocaţia de dizabilitate, cât şi de alocaţia pentru însoţire, îngrijire şi supraveghere. Curtea precizează că este cazul autorului excepţiei de neconstituţionalitate care, până a fi condamnat la închisoare, era titularul unei alocaţii de dizabilitate şi al unei alocaţii pentru însoţire, îngrijire şi supraveghere (a se vedea § 49 din Hotărâre), în baza faptului că dizabilitatea severă de care acesta suferă i-a fost stabilită în copilărie. Astfel, spre deosebire de alţi titulari de alocaţii sociale, Curtea reţine că măsura atacată este mult mai intruzivă faţă de persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie şi faţă de cele cu dizabilităţi severe nevăzătoare.
105. Pe lângă faptul că prevederea atacată afectează mai ales aceste persoane, pentru că le lipseşte de ambele alocaţii, Curtea reţine că acestea sunt şi deosebit de vulnerabile la rigorile regimului carceral. În Hotărârea Guvernului nr.357 din 18 aprilie 2018 cu privire la determinarea dizabilităţii (anexa nr.3) este precizat că gradul de dizabilitate severă la copii se stabileşte dacă copilul nu a format sau dacă a pierdut capacitatea de autoîngrijire, dacă acesta prezintă un grad ridicat de dependenţă fizică sau psihică, dacă autonomia sa este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate şi dacă copilul necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea unei alte persoane (a se vedea pct.24 din Anexa nr.3 la Hotărârea citată).
106. Astfel, Curtea constată că este foarte probabil ca o persoană cu dizabilităţi severe din copilărie să nu posede abilităţi sociale şi intelectuale care să-i permită să se autoîngrijească în penitenciar. La fel, Curtea consideră că şi o persoană cu dizabilităţi severe nevăzătoare este lipsită de capacitatea de autoîngrijire şi că, în detenţie, să nu poată face faţă de una singură la restricţiile regimului carceral. Pe lângă aceasta, Curtea notează că aceste persoane ar putea să aibă, odată cu înaintarea în vârstă, necesităţi mai ridicate din cauza dizabilităţii de care suferă. Spre exemplu, ele ar putea avea nevoie de asistenţă în activităţile curente, cum sunt deplasarea, alimentarea, îmbrăcatul şi îmbăierea. În opiniile lor, autorităţile au susţinut că, la cerere, persoanele ar putea să fie ajutate de alţi deţinuţi angajaţi pe post de asistenţi personali. Totuşi, Curtea observă că actele normative relevante nu reglementează în mod clar condiţiile şi criteriile în care se oferă această asistenţă. Mai mult, Curtea nu poate neglija faptul că, din cauza condiţiei lor, aceste persoane pot fi ţinte uşoare în faţa abuzurilor şi violenţei din partea altor deţinuţi (a se vedea, spre exemplu, I.E. v. Republica Moldova, 26 mai 2020, §§ 43-46). Mai mult, Curtea precizează că unele dintre aceste persoane ar putea să fie analfabete, să întâmpine dificultăţi de înţelegere şi comunicare şi, astfel, să nu poată comunica cu ceilalţi deţinuţi şi cu personalul penitenciarului (a se vedea, mutatis mutandis, Z.H. v. Ungaria, 8 noiembrie 2012, §§ 30-33).
107. În acest context, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a evidenţiat în repetate rânduri că plasarea persoanelor care suferă de o dizabilitate fizică gravă în condiţii de detenţie incompatibile cu starea lor de sănătate sau lăsarea acestora în grija altor deţinuţi echivalează cu un tratament degradant (Vincent v. Franţa, 24 octombrie 2006, §§ 94-103; Engel v. Ungaria, 20 mai 2010, §§ 27-30; D.G. v. Polonia, 12 februarie 2013). Curtea precizează că dreptul acestor persoane la respectarea demnităţii şi a intimităţii este grav afectat atunci când depind de asistenţa şi de bunăvoinţa altor deţinuţi pentru a putea ajunge la blocurile sanitare, pentru a se deplasa la aer liber sau pentru a folosi serviciile oferite în penitenciar.
108. Din aceste motive, Curtea ajunge la concluzia că statul este obligat să le ofere persoanelor cu dizabilităţi private de libertate asistenţa şi grija de care au nevoie. De altfel, indiferent că sunt în libertate sau în detenţie, aceste persoane au aceleaşi necesităţi care rezultă din natura dizabilităţii. Curtea admite că unele persoane cu dizabilităţi ar putea să refuze asistenţa oferită, lucru care nu conduce la ideea sugerată de către autorul excepţiei care a susţinut că, în acest caz, persoana ar trebui să primească în schimb echivalentul bănesc al alocaţiei de îngrijire, însoţire şi supraveghere. Dimpotrivă, obligaţia statului de a oferi asistenţă persoanelor cu dizabilităţi are un conţinut precis şi nu implică vreun drept al acestor persoane de a alege între asistenţa propriu-zisă sau prestaţii băneşti echivalente. În aceste condiţii, Curtea precizează că legislatorul trebuie să transpună în legislaţie constatările Curţii astfel încât persoanele cu dizabilităţi private de libertate să beneficieze de asistenţa şi grija de care au nevoie şi care rezultă din natura dizabilităţii, în condiţii clare prevăzute în lege şi fără să depindă de discreţia administraţiei penitenciarului.
109. Referitor la serviciile medicale care le sunt oferite în detenţie persoanelor cu dizabilităţi severe din copilărie şi celor cu dizabilităţi severe nevăzătoare, Curtea menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a subliniat că "caracterul adecvat" al asistenţei medicale oferite deţinuţilor în penitenciar este dificil de determinat. Simplul fapt că un deţinut a fost examinat de un medic şi că i-a fost prescris un tratament nu conduce automat la concluzia că asistenţa medicală a fost adecvată. Curtea Europeană a subliniat că autorităţile naţionale trebuie să demonstreze nu doar că deţinutul a fost examinat şi că plângerile sale i-au fost comunicate unui medic, ci şi faptul că există condiţii pentru ca tratamentul prescris să poată fi aplicat în mod efectiv (a se vedea Hummatov v. Azerbaidjan, 29 noiembrie 2007, § 116; Niţu v. Republica Moldova, 11 iunie 2024, § 13). Totodată, Curtea Europeană a subliniat că asistenţa medicală oferită în cadrul penitenciarelor trebuie să fie situată la un nivel comparabil cu cel pe care autorităţile statului s-au angajat să îl ofere populaţiei în general. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că fiecărui deţinut trebuie să i se garanteze acelaşi nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune instituţii medicale din afara unităţilor penitenciare (Cara-Damiani v. Italia, 7 februarie 2012, § 66).
110. În acest sens, Curtea reţine că prevederile Codului de executare şi ale Regulamentului privind organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare le garantează deţinuţilor cu dizabilităţi severe din copilărie şi celor cu dizabilităţi severe nevăzători îngrijiri medicale la nivelul la care acestea sunt disponibile populaţiei în general. Curtea subliniază că autorii sesizărilor nu au prezentat dovezi care ar confirma contrariul.
111. Aşadar, având în vedere constatările de mai sus, Curtea precizează că articolul 6 alin.(10) din Legea privind alocaţiile sociale pentru unele categorii de cetăţeni este constituţional în măsura în care persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie şi persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare private de libertate sunt beneficiare ale serviciului de asistenţă personală. Pentru implementarea raţionamentelor prezentei Hotărâri Curtea va formula o adresă Parlamentului.
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se admit parţial sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate şi privind controlul de constituţionalitate al articolului 6 alin.(10) şi al textului "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneţ, în interesele dlui Nicolai Bolocan, parte în dosarul nr.1-22008109-05-21rji-14122022, pendinte la Curtea de Apel Cahul, şi de dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului.
2. Se recunoaşte constituţional articolul 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale pentru unele categorii de cetăţeni, în măsura în care persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie şi persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare private de libertate sunt beneficiare ale serviciului de asistenţă personală.
3. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului, în capătul său referitor la controlul de constituţionalitate al textului "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale pentru unele categorii de cetăţeni.
4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.15. Chişinău, 9 iulie 2024. | |
| PCC-01/38g/312 |
Chişinău, 9 iulie 2024 Parlamentului Republicii Moldova |
ADRESĂ
La 9 iulie 2024, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.15 privind excepţia de neconstituţionalitate şi privind controlul de constituţionalitate al articolului 6 alin.(10) şi al textului "şi nu se află la întreţinerea deplină a statului" din articolul 7 alin.(1) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.
Prin Hotărârea citată, Curtea a recunoscut constituţional articolul 6 alin.(10) din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, în măsura în care persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie şi persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare private de libertate sunt beneficiare ale serviciului de asistenţă personală.
În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să transpună în legislaţie constatările Curţii astfel încât persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie şi persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare private de libertate să beneficieze de asistenţa şi grija de care au nevoie şi care rezultă din natura dizabilităţii, în condiţii clare prevăzute în lege şi fără să depindă de discreţia administraţiei penitenciarului.
Pe baza articolului 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |