Hotărâre nr.15 din 28.04.2021 pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021 şi a Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgenţă nr.49 din 31 martie 2021 (declararea stării de urgenţă)(sesizările nr.81a/2021 şi nr.82a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului cu privire

 la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021

şi a Hotărârii Parlamentului privind declararea stării

de urgenţă nr. 49 din 31 martie 2021

(declararea stării de urgenţă)

(sesizările nr.81a/2021 şi nr.82a/2021)

nr. 15  din  28.04.2021

 (în vigoare 28.04.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.129-136 art. 77 din 28.05.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 7 şi 9 aprilie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională pe 7 şi 9 aprilie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Octavian Ţîcu [sesizarea nr.81a/2021], de dl Sergiu Litvinenco şi de dna Veronica Roşca [sesizarea nr.82a/2021], deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova. Autorii sesizării nr.82a/2021 au depus pe data de 21 aprilie 2021 un supliment la sesizarea lor.

2. Autorii sesizărilor îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Hotărârii Guvernului cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021 şi a Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgenţă nr.49 din 31 martie 2021.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 aprilie 2021, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 81a/2021.

5. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii, Guvernului, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Centrului de Resurse Juridice din Moldova şi Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova.

6. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl Octavian Ţîcu, autor al sesizării nr.81a/2021, dl Sergiu Litvinenco, autor al sesizării nr.82a/2021, şi dl Radu Radu, reprezentant al Parlamentului.

ÎN FAPT

7. Pe 30 martie 2021, Guvernul al cărui mandat a încetat a adoptat Hotărârea nr.43, prin care a luat act de Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale privind necesitatea declarării stării de urgenţă, a prezentat Raportul în discuţie Parlamentului şi i-a propus Parlamentului declararea stării de urgenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

8. Pe 31 martie 2021, dl Vasile Bolea, dl Alexandr Suhodolski şi dna Alla Dolinţă au înregistrat la Secretariatul Parlamentului, în baza dreptului lor la iniţiativă legislativă, garantat de articolul 73 din Constituţie, proiectul de Hotărâre a Parlamentului privind declararea stării de urgenţă (nr.95).

9. În aceeaşi zi, Parlamentul s-a întrunit în şedinţă plenară¹ pentru a examina proiectul de Hotărâre a Parlamentului nr.95. În cadrul şedinţei dl Aureliu Ciocoi, Prim-ministru interimar, a prezentat Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale şi a răspuns la întrebări. Ulterior, dl deputat Vasile Bolea a luat cuvântul din partea autorilor proiectului, a prezentat proiectul şi a solicitat susţinerea acestuia. După dezbateri, Hotărârea Parlamentului a fost adoptată cu majoritatea de voturi.

___________________

¹ https://rlive.md/parlamentul-se-intruneste-in-sedinta-plenara/ 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 27

Dreptul la liberă circulaţie

"(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară."

Articolul 40

Libertatea întrunirilor

"Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acestuia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 66

Atribuţiile de bază

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[…]

m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;

[…]"

Articolul 72

Categorii de legi

"[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[...]

m) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;

[...]"

Articolul 73

Iniţiativa legislativă

"Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia."

Articolul 85

Dizolvarea Parlamentului

"[...]

(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război."

Articolul 103

Încetarea mandatului

"[…]

(2) Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau în cazul alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern."

11. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021 sunt următoarele:

"În temeiul articolului 19 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132­-137, articolul 696), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se ia act de Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării de urgenţă.

2. Se prezintă Parlamentului Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării de urgenţă.

3. Se propune Parlamentului să declare stare de urgenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

12. Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgenţă nr.49 din 31 martie 2021 sunt următoarele:

"În temeiul articolului 66 lit.m) din Constituţia Republicii Moldova, al articolului19 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război şi având în vedere Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării de urgenţă, luând în considerare situaţia pandemică gravă şi faptul că subiectul ţine de securitatea statului şi de interesul naţional,

Parlamentul adoptă prezenta hotărâre.

Articolul 1. – Se declară stare de urgenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 1 aprilie – 30 mai 2021.

Articolul 2. – Pe perioada stării de urgenţă, Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova va emite dispoziţii în vederea punerii în executare a următoarelor măsuri:

1) instituirea unui regim special de intrare şi ieşire din ţară;

2) instituirea unui regim special de circulaţie pe teritoriul ţării;

3) introducerea regimului de carantină şi luarea altor măsuri sanitaro-antiepidemice obligatorii;

4) stabilirea unui regim special de lucru pentru toate entităţile;

5) interzicerea desfăşurării adunărilor, manifestaţiilor publice şi a altor acţiuni de masă;

6) dispunerea, la necesitate, a raţionalizării consumului de alimente şi de alte produse de strictă necesitate;

7) coordonarea activităţii mijloacelor de informare în masă privind:

a) informarea populaţiei despre cauzele şi proporţiile situaţiei excepţionale, despre măsurile întreprinse pentru prevenirea pericolului, lichidarea urmărilor acestei situaţii şi protecţia populaţiei;

b) familiarizarea populaţiei cu regulile de comportare în timpul situaţiei excepţionale;

c) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicaţii;

8) modificarea procedurii de numire în funcţie şi de destituire a conducătorilor agenţilor economici şi ai instituţiilor publice;

9) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepţia cazurilor prevăzute de actele normative, pentru această perioadă;

10) chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii în interes public în condiţiile legii;

11) efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechiziţiilor de bunuri în scopul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor care au impus declararea stării de urgenţă;

12) efectuarea altor acţiuni necesare în vederea prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor pandemiei de coronavirus (COVID-19).

Articolul 3. – Dispoziţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova sunt obligatorii şi executorii pentru conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai agenţilor economici, ai instituţiilor publice, precum şi pentru cetăţeni şi alte persoane aflate pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 4. – Toate dispoziţiile emise de Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova intră în vigoare din momentul emiterii.

Articolul 5. – Parlamentul Republicii Moldova va informa, în termen de 3 zile, Secretarul General al ONU şi Secretarul General al Consiliului Europei despre prezenta hotărâre şi cauzele adoptării acesteia.

Articolul 6. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării, se aduce de îndată la cunoştinţa populaţiei prin mijloacele de informare în masă şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

13. Prin decizia sa din 19 aprilie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului şi a hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021 şi a Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgenţă nr.49 din 31 martie 2021, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. De asemenea, conform articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii sunt abilitaţi cu prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

16. Cu privire la obiectul sesizărilor, Curtea observă că autorii sesizărilor contestă Hotărârea Guvernului cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021 şi Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de urgenţă nr.49 din 31 martie 2021, hotărâri care anterior nu au constituit obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Autorii sesizărilor consideră că Hotărârile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 15 [universalitatea drepturilor fundamentale], 23 [claritatea legii], 27 [dreptul la libera circulaţie], 38 [dreptul de vot şi dreptul de a fi ales], 40 [libertatea întrunirilor], 46 [dreptul de proprietate], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 72 [categorii de legi], 73 [iniţiativa legislativă], 85 [dizolvarea Parlamentului] şi 103 alin.(2) [competenţele Guvernului al cărui mandat a încetat] din Constituţie.

18. Cu privire la contestarea Hotărârii Guvernului nr.43 din 30 martie 2021, Curtea a observat că autorii sesizărilor au invocat incidenţa articolului 103 alin.(2) din Constituţie. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că autorii sesizărilor au făcut referire la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.7 din 18 mai 2013, în care Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţele Guvernului al cărui mandat a încetat. Curtea a reţinut că, prin Hotărârea sa nr.7 din 4 martie 2021, şi-a reconsiderat jurisprudenţa în domeniul competenţelor unui Guvern cu mandatul încetat. În ultima sa Hotărâre în acest domeniu, Curtea a elaborat un test prin prisma căruia se poate analiza dacă măsurile adoptate de un Guvern al cărui mandat a încetat se încadrează în exigenţele stabilite de articolul 103 alin.(2) din Constituţie. Testul presupune verificarea următoarelor condiţii: (i) necesitatea măsurilor adoptate de un Guvern al cărui mandat a încetat; (ii) repercusiunile măsurilor adoptate de un Guvern al cărui mandat a încetat asupra competenţelor următorului Guvern cu puteri depline; (iii) dacă următorul Guvern cu puteri depline poate anula măsura adoptată de Guvernul al cărui mandat a încetat (a se vedea § 45, 49 din Hotărârea citată). În această cauză, autorii sesizărilor nu au argumentat neconstituţionalitatea Hotărârii Guvernului nr.43 prin prisma testului elaborat de Curte prin Hotărârea nr.7 din 4 martie 2021. Prin urmare, acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

19. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 6 şi 73 din Constituţie, autorii sesizărilor notează că Hotărârea Parlamentului nu a fost adoptată în baza unui proiect propus de Guvern, dar în baza proiectului de Hotărâre înaintat de deputaţii în Parlament potrivit dreptului la iniţiativă legislativă, creând prin aceasta un dezechilibru între puterea legislativă şi puterea executivă. De asemenea, autorii sesizărilor menţionează că deputaţii nu au competenţa să propună Parlamentului declararea stării de urgenţă, deoarece această competenţă le revine doar Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului. Pentru a vedea dacă adoptarea Hotărârii Parlamentului în baza proiectului de Hotărâre înaintat de deputaţi a condus la crearea unui dezechilibru între puterea legislativă şi puterea executivă şi la încălcarea prerogativei de iniţiativă legislativă, Curtea a considerat că acest aspect al sesizărilor trebuie examinat în fond.

20. Cu privire la incidenţa articolelor 4, 15, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că aceste articole din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător, ci doar în legătură cu un drept fundamental (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27 şi jurisprudenţa citată acolo). Curtea a observat că domeniul de aplicare a Hotărârilor contestate este vast, fapt care face posibilă incidenţa mai multor drepturi fundamentale (a se vedea HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 53). În orice caz, analiza articolelor 4 şi 15 nu este una dedicată, ele având mai curând caracterul unui angajament al statului Republica Moldova de a proteja drepturile omului. Referirea la tratatele internaţionale de protecţie a drepturilor omului are loc oricum în hotărârile Curţii, atunci când Curtea o consideră relevantă.

21. Autorii sesizării nr.82a/2021 au susţinut încălcarea dreptului la libera circulaţie, garantat de articolul 27 din Constituţie, a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, garantate de articolul 38 din Constituţie, a dreptului la libertatea întrunirilor, garantat de articolul 40 din Constituţie, şi a dreptului de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie. Aşadar, în prezenta cauză, incidenţa articolelor 4, 15, 23 şi 54 din Constituţie depinde de incidenţa drepturilor fundamentale menţionate mai sus.

22. Chiar textul Hotărârii Parlamentului nr.49 din 31 martie 2021 conţine prevederi exprese care se referă la unele drepturi a căror încălcare este susţinută de autorii sesizării nr.82a/2021. Punctele 1) şi 2) ale articolului 2 din Hotărârea Parlamentului se referă la instituirea unui regim special de intrare şi ieşire din ţară şi la instituirea unui regim special de circulaţie pe teritoriul ţării, făcând incident articolul 27 din Constituţie. Punctul 5) al articolului 2 din Hotărârea Parlamentului vizează interzicerea desfăşurării adunărilor, a manifestaţiilor publice şi a altor acţiuni de masă, făcând incident articolul 40 din Constituţie. Punctul 11) al articolului 2 din Hotărârea Parlamentului vizează efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechiziţiilor de bunuri în scopul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor care au impus declararea stării de urgenţă, făcând incident articolul 46 din Constituţie.

23. Totuşi, Hotărârea contestată a Parlamentului nu conţine dispoziţii care să afecteze sau să interzică în mod expres exercitarea dreptului la vot şi a dreptului de a fi ales, garantate de articolul 38 din Constituţie, dincolo de faptul că exerciţiul acestor drepturi se activează prin raportare la perioade precise de timp (precampania electorală, pentru înscrierea candidaţilor la alegeri; campania electorală, pentru candidaţii la alegeri; ziua alegerilor, pentru alegători).

24. Aşadar, Curtea reţine incidenţa articolelor 27, 40 şi 46 din Constituţie, în coroborare cu articolele 23 şi 54, care conţin exigenţele calităţii legii şi ale proporţionalităţii.

25. Cu privire la incidenţa articolului 72 din Constituţie, care prevede categoriile de legi care pot fi adoptate de Parlament, Curtea a reţinut că acest articol este aplicabil în cazul în care Parlamentul adoptă o lege, fără a fi aplicabil în cazul Hotărârilor Parlamentului. Prin urmare, acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

26. Cu privire la incidenţa articolului 85 din Constituţie, autorii sesizării nr.82a/2021 afirmă existenţa unui abuz al Parlamentului, pentru a bloca procedura dizolvării Parlamentului. Curtea a observat că există câteva proceduri constituţionale care pot fi blocate prin instituirea stării de urgenţă de către Parlament. Prima procedură este cea a dizolvării Parlamentului. Potrivit articolului 85 alin.(4), Parlamentul nu poate fi dizolvat, inter alia, în timpul stării de urgenţă. Cea de-a doua procedură este cea a revizuirii Constituţiei. Potrivit articolului 142 alin.(3) din Constituţie, Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă. Principiul supremaţiei Constituţiei îi impune Parlamentului să demonstreze în mod adecvat caracterul justificat al instituirii stării de urgenţă nu doar din perspectiva restrângerii drepturilor fundamentale, ci şi din perspectiva obstrucţionării celor două proceduri constituţionale, atunci când acestea au fost declanşate, explicând caracterul necesar al obstrucţionării. Pentru că la data la care a fost adoptată Hotărârea contestată a Parlamentului pe rolul Curţii se afla o sesizare referitoare la constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, Curtea a reţinut incidenţa articolului 85 din Constituţie, pentru a efectua o analiză în fond.

27. Prin urmare, Curtea a reţinut, pentru analiza fondului cauzei, articolele 1 alin.(3), 6, 27, 40, 46 şi 73 coroborate cu articolele 23, 54 şi 85 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizărilor

28. Autorii sesizărilor susţin că Hotărârile contestate nu prevăd un plan de acţiuni care trebuie realizat de autorităţi după declararea stării de urgenţă şi măsura în care drepturile persoanelor vor fi restrânse, motivele care au impus declararea stării de urgenţă şi care măsuri urgente vor fi luate de autorităţi. De asemenea, autorii sesizărilor menţionează că este neclară solicitarea Guvernului interimar de a declara starea de urgenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova în vederea obţinerii atribuţiilor suplimentare pentru gestionarea pandemiei, deoarece, în baza Hotărârii Curţii Constituţionale nr.48 din 1 octombrie 1999, Guvernul interimar poate emite acte juridice cu caracter general obligatoriu în vederea evitării efectelor fenomenelor naturale şi faptelor imprevizibile care prezintă un pericol public. În acest sens, se consideră că Hotărârile contestate sunt incerte.

29. Cu privire la încălcarea articolului 54 din Constituţie, autorii sesizărilor consideră că Hotărârea Guvernului se bazează pe o referinţă generală la raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale, iar Hotărârea Parlamentului le acordă autorităţilor executive competenţe nejustificate de date sau informaţii care ar descrie o anumită stare de fapt şi ar lega această stare de fapt de măsurile care pot fi întreprinse pentru a îmbunătăţi starea de lucruri ce ţine de situaţia epidemiologică.

30. Potrivit autorilor sesizării nr.82a/2021, procedura declarării stării de urgenţă trebuie să aibă în vedere scopul depăşirii unui pericol public care ameninţă viaţa naţiunii, atunci când acest pericol nu poate fi depăşit decât în cadrul unui regim constituţional derogatoriu, a cărui instituire este justificată de un interes public major legat de existenţa naţiunii. Aceştia afirmă că măsurile instituite în vederea depăşirii pericolului public care ameninţă viaţa naţiunii, i.e. pandemia COVID-19, cu excepţia "dizolvării" Parlamentului, au fost posibile şi în lipsa unui regim de stare de urgenţă. Mai mult, în perioada stării de urgenţă nu au fost dispuse măsuri restrictive mai severe decât cele existente până la instituirea stării de urgenţă, astfel încât există o îndoială rezonabilă privind necesitatea instituirii stării de urgenţă justificată de scopul invocat.

31. Autorii sesizării nr.82a/2021 afirmă că la data iniţierii procedurii de declarare a stării de urgenţă Parlamentul se confrunta cu un risc iminent de dizolvare. Riscul nu putea fi depăşit decât prin instituirea stării de urgenţă. Aceştia mai susţin că starea de urgenţă a fost instituită pentru a nu permite dizolvarea Parlamentului.

B. Argumentele autorităţilor

32. În opinia prezentată de Parlament se menţionează că, luând act de Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale privind necesitatea declarării stării de urgenţă, Guvernul, prin adoptarea Hotărârii nr.43/2021, a propus Parlamentului să declare starea de urgenţă pe întreg teritoriul ţării. Scopul urmărit prin adoptarea Hotărârii nr.49/2021 a fost de a proteja populaţia, prin adoptarea unor acţiuni necesare în vederea prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor pandemiei. În acest sens, Parlamentul a abilitat Comisia pentru Situaţii Excepţionale să emite dispoziţii în vederea punerii în executare a măsurilor specificate în punctul 2 din Hotărâre. Hotărârea Parlamentului nr.49/2021 a fost adoptată ca urmare a propunerii Guvernului privind declararea stării de urgenţă. Această Hotărâre este adoptată în conformitate cu articolul 66 lit.m) din Constituţie şi cu articolul 12 din Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război. De asemenea, prevederile contestate trebuie să respecte principiul proporţionalităţii prevăzut de articolul 54 din Constituţie. Protecţia sănătăţii populaţiei reprezintă un interes de importanţă sporită şi, prin urmare, restricţiile impuse de Parlament pentru protejarea sănătăţii sunt justificate chiar dacă afectează interesele economice ale particularilor. Aşadar, măsurile şi acţiunile întreprinse urmăresc protecţia sănătăţii cetăţenilor şi, ca rezultat, respectarea securităţii naţionale. Prin urmare, principiul proporţionalităţii a fost respectat. De asemenea, conform articolelor 12, 17 şi 19 din Lege, urmare a examinării Raportului Comisiei pentru Situaţii Excepţionale, Guvernul a adoptat hotărârea de a înainta Parlamentului propunerea privind declararea stării de urgenţă. Această hotărâre a fost remisă imediat Parlamentului de către Prim-ministru. În cadrul examinării propunerii înaintate de Guvern, Parlamentul a adoptat hotărârea privind declararea stării de urgenţă. Acest fapt denotă că principiul separaţiei puterilor în stat a fost respectat. Aşadar, reieşind din preambulul Hotărârii Parlamentului nr.49/2021, această hotărâre a fost adoptată în temeiul articolului 66 lit.m) din Constituţie, al articolului 19 din Legea 212/2004 şi având în vedere Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale privind necesitatea declarării stării de urgenţă, situaţia pandemică gravă şi faptul că subiectul ţine de securitatea statului şi de interesul naţional. Prin urmare, la adoptarea acestei hotărâri nu s-a încălcat articolul 73 din Constituţie. Parlamentul concluzionează că Hotărârea Guvernului nr.43/2021 şi Hotărârea Parlamentului nr.49/2021 sunt în conformitate cu prevederile constituţionale.

33. În opinia prezentată de Preşedintele Republicii se menţionează că, potrivit articolului 17 din Legea nr.212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, starea de urgenţă se declară la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova sau a Guvernului. Deşi adoptarea actului legislativ privind declararea stării de urgenţă reprezintă apanajul Parlamentului, ca unica autoritate învestită în acest sens de Constituţie şi cadrul legal infraconstituţional, aceasta, în coroborare cu prevederile Legii nr.212/2004, nu poate fi una discreţionară. Aşadar, din analiza cadrului normativ în domeniul declarării stării de urgenţă, autorităţile statului exercită competenţe partajate: Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul au competenţa de a propune declararea stării de urgenţă, iar Parlamentul are atribuţia constituţională şi legală de a declara această stare. De asemenea, având în vedere că starea de urgenţă se declară prin hotărâre de Parlament, propunerea de a declara starea de urgenţă trebuie să fie însoţită inclusiv de proiectul actului legislativ privind declararea acesteia. Acest proiect trebuie să includă, exhaustiv, măsurile provizorii care se instituie, motivele care au impus declararea stării de urgenţă, restricţiile care se impun, durata instituirii etc. În prezenta cauză, din conţinutul Hotărârii Guvernului nr.43/2021, prin care s-a propus declararea stării de urgenţă, rezultă că Guvernul rezumativ a făcut doar referinţă la raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale şi a hotărât să propună Parlamentului declararea acestei stări. Aşadar, proiectul de act normativ necesar nu a fost înaintat în modul corespunzător. Totuşi, pe 31 martie 2021, Parlamentul a examinat în şedinţă atât propunerea declarării stării de urgenţă, parvenită de la Guvern, cât şi iniţiativa legislativă privind instituirea stării de urgenţă, înaintată de un grup de deputaţi. Astfel, a fost adoptată Hotărârea nr.49 din 31 martie 2021. Sub acest aspect, procedura declarării stării de urgenţă a fost viciată. Totodată, Hotărârile contestate nu corespund exigenţelor justificative prevăzute de articolul 13 din Legea nr.212/2004, i.e. expunerea şi detalierea motivelor care au impus declararea stării de urgenţă şi a măsurilor urgente care urmează a fi luate. Potrivit articolului 20 din Lege, nu au fost desfăşurate măsurile care pot fi aplicate pe durata stării de urgenţă, fiind indicate doar repere de ordin general către autorităţile competente de a identifica ulterior măsurile şi restricţiile necesare. Respectiv, modul în care Legislativul şi-a exercitat competenţa legală de a declara starea de urgenţă depăşeşte prevederile constituţionale care statuează principiile statului de drept şi separaţiei puterilor în stat.

34. În opinia prezentată de Centrul de Resurse Juridice din Moldova se menţionează că, potrivit Hotărârii Parlamentului nr.49/2021, starea de urgenţă nu a fost introdusă la propunerea Guvernului sau a Preşedintelui Republicii Moldova, dar în baza raportului Comisei pentru Situaţii Excepţionale. Această comisie nu are competenţa legală de a propune declararea stării de urgenţă. Acest aspect este suficient pentru a declara hotărârea în discuţie neconstituţională. De asemenea, proiectul Hotărârii Parlamentului nr.49/2021 a fost înregistrat ca iniţiativa a trei deputaţi, dar nu ca iniţiativa Guvernului. Totodată, în Hotărârile contestate nu sunt menţionate măsurile concrete care trebuie luate pe perioada stării de urgenţă şi care nu puteau fi luate fără declararea stării de urgenţă. Parlamentul nu a justificat în niciun fel declararea stării de urgenţă pe perioada maximă permisă de lege de 60 de zile. De fapt, însuşi Prim-ministrul, care a pledat în şedinţa Parlamentului pentru introducerea stării de urgenţă, ulterior, a declarat că instituirea stării de urgenţă pe perioada a două luni a fost din considerente politice. De asemenea, Parlamentul nu a justificat necesitatea introducerii stării de urgenţă pe întreg teritoriul ţării. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut, chiar dacă introducerea stării de urgenţă ar fi fost justificată la început, aceasta ar putea să nu mai fie justificată după o anumită perioadă de timp din cauza schimbării situaţiei (a se vedea cauza A şi alţii v. Marea Britanie [MC], 19 februarie 2009, § 177; Baş v. Turcia, 3 martie 2020, § 224).

35. În opinia prezentată de Universitatea de Stat din Moldova se menţionează că starea de urgenţă se instituie în vederea prevenirii sau eliminării consecinţelor unei catastrofe naturale sau ale unui accident tehnologic care prezintă caracteristicile unui dezastru natural sau doar dacă măsurile constituţionale obişnuite sunt inadecvate. În conformitate cu articolele 12 şi 17 din Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, starea de urgenţă se declară prin hotărâre a Parlamentului la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova sau a Guvernului. Şedinţa Guvernului este convocată la solicitarea Comisiei pentru Situaţii Excepţionale. Procedura de înaintare a propunerii privind declararea stării de urgenţă şi procedura de înregistrare şi votare în Parlament a acestei iniţiative legislative a fost efectuată cu încălcarea articolului 103 din Constituţie, articolului 15 alin.(2) lit.a) din Legea nr.136/2017, articolului 17 din Legea nr.212/2004, precum şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia atribuţiilor şi împuternicirilor Guvernului. Propunerea de a declara starea de urgenţă urmează să vină fie din partea Guvernului, fie din partea Preşedintelui Republicii Moldova. Guvernul demisionat nu deţine competenţele necesare pentru a putea propune instituirea stării de urgenţă, în contextul în care Guvernul nu mai poate fi supus răspunderii politice din partea Parlamentului. În acest caz, Prim-ministrul a participat la şedinţa plenară din 31 martie 2021, în care Parlamentul a votat declararea stării de urgenţă, doar că acesta nu a prezentat Hotărârea Guvernului nr.43/2021, ci proiectul de hotărâre a Parlamentului nr.49/2021 înaintat cu drept de iniţiativă legislativă de către un grup de deputaţi. Aşadar, contrar prevederilor Legii nr.212/2004, autorul proiectului hotărârii de Parlament privind declararea stării de urgenţă nu a fost Guvernul, dar un grup de deputaţi. Divizarea între structurile statului a atribuţiilor privind declararea stării de urgenţă are ca scop menţinerea unui echilibru de puteri între autorităţile statului pentru a nu permite un eventual abuz din partea uneia dintre puteri, precum şi evitarea situaţiei în care starea de urgenţă să fie declarată în mod discreţionar la iniţiativa uneia dintre puteri. Aşadar, Hotărârea Parlamentului nr.49 din 31 martie 2021 nu a respectat etapele procedurii de legiferare, deoarece Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul au atribuţia exclusivă de a propune legislativului declararea stării de urgenţă. Mai mult, legislativul şi-a asumat o atribuţie exclusivă care nu-i aparţine. Din analiza proiectului de hotărâre, a raportului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi şi a notei informative la acest proiect nu reiese că ar fi fost menţionată vreo propunere care a venit din partea Guvernului. Totodată, nu este clară necesitatea solicitării Guvernului interimar de a declara starea de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova pentru a obţine nişte atribuţii suplimentare pentru gestionarea pandemiei pe care însuşi Guvernul nu le poate identifica. Hotărârea Parlamentului nr.49/2021 şi Hotărârea Guvernului nr.43/2021 nu conţin prevederi care ar asigura că testul de proporţionalitate impus de articolul 54 din Constituţie este respectat. Concluziile din Hotărârea Guvernului nr.43/2021 nu se bazează decât pe o referinţă generală la raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale. Hotărârea Parlamentului nr.49/2021 conferă Guvernului, Comisiei pentru Situaţii Excepţionale şi altor structuri responsabile de acest domeniu competenţe care nu sunt justificate de date sau informaţii care ar descrie o anumită stare şi ar lega această stare de fapt cu măsurile care pot fi întreprinse pentru a îmbunătăţi starea de lucruri care ţine de situaţia epidemiologică.

C. Aprecierea Curţii

36. Curtea observă că şi Hotărârea Parlamentului nr.49 din 31 martie 2021 trebuie să îndeplinească standardul calităţii legii, în înţelesul articolului 23 din Constituţie. Din analiza textului Hotărârii, Curtea nu observă încălcarea exigenţelor calităţii legii.

37. Curtea menţionează că a stabilit în Hotărârea nr.17 din 23 iunie 2020 principii generale aplicabile în materia stării de urgenţă. Între altele, în această Hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:

"94. Cu privire la faptul dacă în contextul stării de urgenţă echilibrul puterilor în stat se modifică, Curtea reţine că Constituţia nu oferă multe detalii cu privire la starea de urgenţă. Legea Fundamentală prevede că Parlamentul declară starea de urgenţă, de asediu şi de război [articolul 66 lit.m)], că regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război se reglementează prin lege organică [articolul 72 alin.(3) lit.m)], că în această perioadă Parlamentul nu poate fi dizolvat [articolul 85 alin.(4)] şi Constituţia nu poate fi revizuită [articolul 142 alin.(3)]. Astfel, Constituţia nu stabileşte expres ce urmează după declararea stării de urgenţă, care autoritate este responsabilă de gestionarea stării de urgenţă sau care este rolul Parlamentului, Preşedintelui Republicii şi al Guvernului în această perioadă. De asemenea, Constituţia nu prevede dacă starea de urgenţă, de asediu sau de război sporeşte atribuţiile unei puteri în stat şi diminuează atribuţiile altei puteri.

95. Aşadar, în lipsa unor excepţii stabilite expres de Constituţie, Curtea reţine că atât în situaţiile ordinare, cât şi pe durata stării de urgenţă, de asediu sau de război, echilibrul puterilor trebuie să fie acelaşi. Organizarea constituţională a Republicii Moldova, bazată pe principiul separării şi colaborării ramurilor puterii în stat şi delimitarea exactă a competenţelor autorităţilor publice antrenate în exercitarea puterii de stat, nu poate suferi modificări în urma declarării stării de urgenţă. Chiar şi în aceste circumstanţe excepţionale, Constituţia nu permite nicio derogare de la această ordine şi a fortiori nu permite concentrarea ramurilor puterii de stat într-o singură autoritate. Această clauză a fost instituită de către constituantă pentru a preveni apariţia dictaturii, având în vedere trecutul istoric al ţării şi faptul că cele mai multe abuzuri se comit pe fundalul situaţiilor de urgenţă. În opinia Comisiei de la Veneţia, experienţa a arătat că cele mai grave încălcări ale drepturilor omului tind să se producă anume în contextul unei situaţii de urgenţă, or, statele pot fi predispuse, sub pretextul stării de urgenţă, să-şi folosească puterea de derogare în alte scopuri sau într-o măsură mai mare decât este justificată de exigenţa situaţiei (Opinia nr.359/2005 cu privire la protecţia drepturilor omului în situaţiile de urgenţă, CDL-AD(2006)015, § 12; Opinia nr.838/2016 cu privire la proiectul legii constituţionale a Franţei "Privind protecţia Naţiunii", CDL-AD(2016)006, § 51, 71).

96. Pe de altă parte, nicio prevedere din Constituţie nu poate fi interpretată ca permiţând blocarea instituţiilor sale. O interpretare prea restrictivă, limitând foarte mult posibilităţile de restabilire a ordinii constituţionale, ar reprezenta un impediment pentru funcţionarea democraţiei şi a statului de drept (a se vedea HCC nr.14 din 2 mai 2017, § 188; HCC nr.28 din 17 octombrie 2017, § 99; DCC nr.112 din 4 decembrie 2017, § 25)."

38. Curtea reţine că declararea stării de urgenţă reprezintă o prerogativă care aparţine exclusiv Parlamentului [articolul 66 lit.m) din Constituţie]. Totodată, această competenţă trebuie exercitată cu precauţie, având în vedere impactul care îl produce asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor. În primul rând, pentru a declara starea de urgenţă, Parlamentul trebuie să-şi bazeze decizia pe date care impun adoptarea unor măsuri urgente de către autorităţi. În al doilea rând, decizia de a declara starea de urgenţă trebuie să fie o măsură ultima ratio, ca răspuns la un pericol cu caracter excepţional, care presupune că măsurile sau restricţiile obişnuite privind protecţia siguranţei, sănătăţii şi a ordinii publice trebuie să fie insuficiente. Pericolul în discuţie trebuie să fie efectiv sau iminent, iar efectele sale trebuie să implice întreaga naţiune într-o măsură care îi periclitează existenţa (a se vedea, de asemenea, Opinia Comisiei de la Veneţia cu privire la proiectul de lege constituţională privind "Protecţia Naţiunii" din Franţa, adoptată la cea de-a 106-a sesiune plenară (Veneţia, 11-12 martie 2016), CDL-AD(2016)006, § 27).

39. Potrivit Opiniei amicus curiae nr.1020/2021 din 23 martie 2021, CDL-AD(2021)016), adoptate de Comisia de la Veneţia, articolul 1 alin.(3) din Constituţie prevede că "Republica Moldova este un stat de drept, democratic [...]". Unul dintre elementele centrale ale preeminenţei dreptului este certitudinea juridică. Certitudinea juridică nu exclude schimbarea regulilor procesului politic, însă orice asemenea schimbare trebuie efectuată de o manieră clară şi transparentă şi nu pe o bază ad hoc. Urmând această motivare, se poate conchide că nerespectarea unei reguli precise stabilite de Regulamentul Parlamentului, fără amendarea anterioară a acestei norme, este contrară principiului certitudinii juridice şi este, prin urmare, neconstituţională. Această logică îi permite Curţii Constituţionale să dea un efect direct unor prevederi ignorate de Parlament într-un caz particular. În consecinţă, deşi Parlamentul poate avea o autonomie largă, dacă decide să modifice, în mod explicit, Regulamentul Parlamentului şi o face prin procedura corespunzătoare, Curtea Constituţională poate fi mai strictă dacă Parlamentul ignoră, pur si simplu, una dintre propriile sale norme importante la adoptarea unei legi. De asemenea, potrivit Comisiei, Curtea Constituţională poate da efect Regulamentului Parlamentului, dar numai sub condiţia că poate demonstra că încălcarea unei prevederi din Regulamentul Parlamentului ar echivala, de asemenea, cu încălcarea unuia dintre principiile constituţionale fundamentale privind procedura de adoptare a legilor (a se vedea § 34 şi 39 din Opinia menţionată).

40. Cu privire la respectarea procedurii de declarare a stării de urgenţă, Curtea observă că Constituţia nu-i acordă Parlamentului suficiente instrumente pentru a colecta de sine stătător informaţii privind eventualele pericole de natură să afecteze grav funcţionalitatea statului sau viaţa obişnuită a populaţiei. Autoritatea competentă de a colecta informaţii despre situaţia reală din ţară, inclusiv informaţii referitoare la eventualele pericole sociale, şi a evalua necesitatea declarării stării de urgenţă este Guvernul, care asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice [articolul 96 alin.(1) din Constituţie], şi Preşedintele Republicii Moldova dacă necesitatea stării de urgenţă este impusă, inter alia, de asigurarea securităţii naţionale sau a ordinii publice [articolele 77 şi 87 din Constituţie]. Astfel, deşi Parlamentul poate declara starea de urgenţă, această competenţă devine activă atunci când necesitatea declarării stării de urgenţă este solicitată şi motivată în modul corespunzător de autoritatea publică competentă. În caz contrar, se încalcă dispoziţiile articolelor 1 alin.(3), 6 şi 73 din Constituţie.

41. Totodată, Curtea reţine că competenţa Parlamentului de a declara starea de urgenţă nu este una nelimitată. Pentru că această măsură implică limitări substanţiale ale drepturilor fundamentale, modifică ordinea socială şi atribuie competenţe suplimentare puterii executive, Curtea reţine că Parlamentul trebuie să aducă motive convingătoare în Hotărârea sa. Parlamentul trebuie să justifice în ce măsură competenţele ordinare ale executivului sunt insuficiente pentru depăşirea situaţiei de criză, iar pe de altă parte, în ce măsură sporirea competenţelor puterii executive poate compensa deficienţa în discuţie.

42. Această obligaţie a Parlamentului rezultă din obligaţia constituţională generală a autorităţilor de a-şi motiva propriile decizii, care poate fi dedusă din articolul 54 din Constituţie şi din standardele constituţionalismului european, dictate de cultura justificării, în care fiecare exerciţiu al puterii trebuie justificat.

43. De altfel, potrivit Comisiei de la Veneţia, statele beneficiază de o marjă de apreciere pentru a evalua dacă există un pericol public excepţional şi dacă sunt necesare derogări. Autorităţile naţionale sunt cele care trebuie să stabilească, în lumina gravităţii situaţiei şi luând în calcul toţi factorii relevanţi, dacă şi când apare un pericol public excepţional care ameninţă existenţa naţiunii şi dacă trebuie declarată o stare de urgenţă în scopul combaterii acesteia. În mod similar, autorităţile naţionale sunt cele care trebuie să stabilească natura şi amploarea derogărilor necesare pentru depăşirea situaţiei de urgenţă. Cu toate acestea, deşi statele beneficiază de o marjă largă de apreciere în acest domeniu, prerogativele lor nu sunt nelimitate […] (Opinia referitoare la cadrul juridic care reglementează restricţiile de circulaţie, la cea de-a 107-a sesiune plenară (Veneţia, 10-11 iunie 2016), CDL-AD(2016)010, § 67).

44. În acest caz, Curtea observă că la adoptarea Hotărârii contestate, Parlamentul s-a bazat pe proiectul de Hotărâre înregistrat de deputaţi. În nota informativă a proiectului de hotărâre, care ocupă o pagină, se face trimitere la rata infectării populaţiei cu virusul SARS-CoV-2 şi la Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova. Cu toate acestea, nu sunt oferite argumente care să justifice inclusiv durata stării de urgenţă, i.e. două luni, potrivit articolului 1 al Hotărârii contestate.

45. Mai mult, Curtea notează că, declarând starea de urgenţă şi lărgind competenţele executivului pentru combaterea pandemiei, Parlamentul nu a motivat în ce măsură competenţele ordinare ale executivului sunt insuficiente pentru depăşirea situaţiei de criză şi în ce măsură sporirea competenţelor puterii executive poate compensa deficienţa în discuţie.

46. În plus, nota informativă nu conţine o motivare care să reflecte standardul proporţionalităţii, de exemplu, în privinţa interdicţiei totale a desfăşurării adunărilor, a manifestaţiilor publice şi a altor acţiuni de masă, prevăzută de punctul 5) al articolului 2 din Hotărârea contestată.

47. Totodată, Curtea reţine că la instituirea stării de urgenţă, Parlamentul nu trebuie să ofere doar argumente care se referă la restrângerea drepturilor fundamentale, odată ce este declanşată o procedură constituţională care poate fi obstrucţionată prin instituirea stării de urgenţă. Curtea subliniază că Legea fundamentală trebuie citită şi respectată în ansamblul ei, iar eventuala Hotărâre a Parlamentului de instituire a stării de urgenţă trebuie să se refere şi la procedurile constituţionale declanşate şi afectate în mod direct de această măsură, i.e. procedura dizolvării Parlamentului sau procedura revizuirii Constituţiei.

48. Curtea observă că, în contextul declarării stării de urgenţă de către Parlament, pe rolul ei se afla o sesizare referitoare la constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, depusă pe data de 29 martie 2021, înainte de adoptarea Hotărârii contestate a Parlamentului. Împrejurarea în discuţie trebuia să-i motiveze pe autorii proiectului de Hotărâre să argumenteze ponderea mai mare a scopului instituirii stării de urgenţă pe o perioadă de două luni în comparaţie cu scopul unei eventuale dizolvări a Parlamentului. Această argumentare trebuia să se refere şi la caracterul insuficient al altor măsuri legale, în comparaţie cu măsurile pe care le presupune starea de urgenţă, pentru realizarea scopului urmărit.

49. Curtea subliniază că dacă sunt suficiente măsurile legale obişnuite, nu este necesară instituirea stării de urgenţă şi obstrucţionarea unor proceduri constituţionale.

50. Curtea reţine că, din punct de vedere constituţional, starea de urgenţă reprezintă o situaţie excepţională. Caracterul excepţional reclamă motive pe măsură, iar instituirea stării de urgenţă îşi derivă legitimitatea din motivele care stau la baza ei. Curtea constată lipsa unei motivări adecvate a Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgenţă, din perspectiva obstrucţionării unei eventuale dizolvări a Parlamentului. Prin urmare, Hotărârea în discuţie încalcă şi articolul 85 din Constituţie.

51. Pentru că Hotărârea Parlamentului a fost adoptată cu încălcarea regulilor de procedură şi pentru că aceasta nu îndeplineşte exigenţa minimă referitoare la calitatea motivării deciziei de declarare a stării de urgenţă, Curtea reţine că aceasta contravine articolelor 1 alin.(3), 6, 27, 40, 46 şi 73, coroborate cu articolul 54, şi articolului 85 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările depuse de dl Octavian Ţîcu, dl Sergiu Litvinenco şi dna Veronica Roşca, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţională Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de urgenţă nr.49 din 31 martie 2021.

3. Se declară inadmisibile sesizările în partea referitoare la Hotărârea Guvernului cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă nr.43 din 30 martie 2021.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opinie separată,

expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Hotărârea nr.15 din 28 aprilie 2021, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Hotărârea Parlamentului nr.49 din 31 martie 2021 privind declararea stării de urgenţă şi a declarat inadmisibile sesizările în partea referitoare la Hotărârea Guvernului nr.43 din 30 martie 2021 cu privire la propunerea declarării stării de urgenţă.

Fiind de acord cu soluţia privind Hotărârea Guvernului menţionată, sunt, totodată, în dezacord cu prima parte din Hotărârea Curţii (pct.2) şi am formulat prezenta Opinie separată din motivele indicate mai jos.

În opinia colegilor mei, Parlamentul, adoptând Hotărârea nr.49 din 31 martie 2021, a încălcat prevederile articolelor 1 alin.(3), 6, 27, 40, 46 şi 73, coroborate cu art.54, şi prevederile art.85 alin.(4) din Constituţie.

I. Concluzia Curţii referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii contestate prin afectarea articolelor 1 alin.(3), 6 şi 73 se fundamentează pe analiza formală a respectării procedurilor de declarare a stării de urgenţă prevăzute de Legea nr.212 din 24 iunie 2004 ( articolele 12, 13, 17, 20) şi nu de Constituţie.

În acest context, colegii mei au reţinut argumentele autorilor sesizărilor care au subliniat că procedura declarării stării de urgenţă a fost viciată, şi anume: propunerea Guvernului s-a bazat doar pe raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale, proiectul de act normativ (hotărârea Parlamentului) nu a fost înaintat şi Parlamentul, pe data de 31 martie, a declarat starea de urgenţă la iniţiativa unui grup de deputaţi şi nu a Guvernului, prin care fapt a fost pretins că s-a admis un dezechilibru între puterea legislativă şi cea executivă.

Consider că la acest capăt de analiză colegii mei nu au luat în considerare următoarele aspecte.

În primul rând, în cazul dat, pe data de 30 martie 2021, Guvernul în demisie a audiat Raportul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării de urgenţă şi, prin Hotărârea sa nr.43 din 30 martie 2021, a decis să prezinte acest raport Parlamentului şi să-i propună să declare starea de urgenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova (a se vedea pct.3 din Hotărârea vizată). Un grup de deputaţi a preluat această propunere a Guvernului, a elaborat un proiect de Hotărâre a Parlamentului, care, fiind bazat pe acest Raport, a fost examinat şi adoptat.

În aceste condiţii excepţionale, care impun măsuri neordinare în vederea protejării dreptului la sănătate şi viaţă al naţiunii, Curtea a avut toate motivele necesare de rangul principiilor şi valorilor constituţionale de-a aprecia acest mod de codecizie a Parlamentului şi Guvernului în demisie ca un echilibru şi colaborare în conformitate cu spiritul articolelor 1 alin.(3), 6 şi 73 din Constituţie.

În al doilea rând, consider că analiza constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului în discuţie prin prisma corespunderii cu prevederile Legii privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război (un act normativ infraconstituţional) excedează competenţei Curţii Constituţionale şi acest capăt al sesizărilor urma să fie declarat inadmisibil.

II. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 27, 40, 46 în coroborare cu art.54 din Constituţie, pot să constat că Parlamentul, prin hotărârea contestată, nu a aplicat nicio măsură de urgenţă. El a stabilit domeniile în care pot fi aplicate măsuri de urgenţă şi a abilitat Comisia pentru Situaţii Excepţionale să le aprobe. Aşadar, analiza măsurilor adoptate de Comisia pentru Situaţii Excepţionale prin prisma articolului 54 din Constituţie excedează competenţei Curţii stabilite de articolul 135 alin.(1) din Constituţie, deoarece actele Comisiei în discuţie nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate (a se vedea HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 131; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 21; DCC nr.79 din 2 iulie 2020, § 22). De altfel, după pronunţarea Hotărârii Curţii Constituţionale nr.17 din 23 iunie 2020, instanţele de judecată deţin competenţa să verifice proporţionalitatea măsurilor de urgenţă adoptate de autorităţile responsabile de gestionarea stării de urgenţă, dar Curtea nu poate efectua o analiză abstractă a proporţionalităţii, aşa cum a făcut în cazul dat (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 51). În acest context, consider că şi acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

III. Cu referire la pretinsa încălcare a art.85 alin.(4) din Constituţie colegii mei au reţinut că Parlamentul, la instituirea stării de urgenţă, nu trebuia să ofere doar argumente care se referă la restrângerea drepturilor fundamentale odată ce pe rolul Curţii, cu o zi înainte (29 martie), a fost depusă o sesizare cu privire la constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului. Din aceste considerente, Curtea a ajuns la concluzia că, odată ce este declanşată o procedură constituţională în vederea dizolvării Parlamentului, cel din urmă la momentul declarării stării de urgenţă trebuia să ofere o motivare adecvată a Hotărârii contestate din perspectiva neadmiterii obstrucţionării unei eventuale dizolvări a Parlamentului. Prin urmare, Curtea a constatat lipsa acestor motivări şi că Hotărârea în discuţie încalcă art.85 din Constituţie.

Nu pot să fiu de acord cu această constatare din următoarele considerente:

1. Depunerea sesizării menţionate nu poate fi interpretată ca o "declanşare a procedurii constituţionale de eventuala dizolvare a Parlamentului", care se începe doar după aprobarea Avizului corespunzător pozitiv al Curţii Constituţionale.

2. La data de 31 martie (declararea stării de urgenţă) statistica răspândirii pandemiei Covid-19 şi a consecinţelor grave era permanent alarmantă. În acest context, observ că pe data de 13 martie 2021 dna Preşedinte al Republicii Moldova, după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, a declarat că "poziţia Preşedinţiei este că statul nu poate să stea cu capul în nisip în timp ce situaţia devine tot mai gravă [...] Poziţia Preşedinţiei şi a majorităţii membrilor CSS este să recomande instituirea stării de urgenţă [...]".

3. Sesizarea respectivă a fost admisă de Curtea Constituţională la 6 aprilie şi avizul pozitiv a fost adoptat pe 15 aprilie. Aşadar, la data de 31 martie presupunerea referitoare la eventualitatea declanşării dizolvării Parlamentului şi alegerilor anticipate era o ipoteză temporar iluzorie.

Prin urmare, consider că şi acest capăt al sesizărilor este inadmisibil şi Hotărârea Parlamentului nr.49 din 31 martie 2021 urma să fie declarată constituţională, în măsura în care Parlamentul, în termen rezonabil, va examina oportunitatea ridicării stării de urgenţă, conform art.16 din Legea nr.212 din 26.04.2004.