Hotărâre nr.16 din 19.12.2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19/1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente (condiţii speciale pentru circuitul medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni) (sesizarea nr.106g/2024)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 1 din

Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente

(condiţii speciale pentru circuitul medicamentelor care

conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni)

(sesizarea nr.106g/2024)

nr. 16 din 19.12.2025

(în vigoare 19.12.2025)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 59-61 art. 1 din 27.01.2026

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte ,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători ,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar ,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 mai 2024,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 decembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente, ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele SRL "Balkan Pharmaceuticals", reclamantă în dosarul nr.3-40/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecători de la Curtea de Apel Centru format din doamnele Victoria Sîrbu, Angela Braga şi Veronica Negru.

3. În procesul soluţionării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Guvernului, Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova.

4. La şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi reprezentantul autorului sesizării, dl avocat Adrian Grosu, reprezentantul Parlamentului, dna Claudia Lachi, reprezentanţii Guvernului, dl Maxim Donici şi dna Iuliana Albu.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

5. SRL "Balkan Pharmaceuticals" este o persoană juridică din Republica Moldova, constituită în anul 2006 şi care desfăşoară, inter alia, activitate farmaceutică şi de producere a medicamentelor.

6. La 12 ianuarie 2024 a intrat în vigoare Legea nr.408 din 21 decembrie 2023 pentru completarea Legii nr.1409/1997 cu privire la medicamente cu articolul 19 1 , potrivit căruia legislatorul a interzis "importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică".

7. La 14 februarie 2024, Ministerul Sănătăţii a adoptat ordinul nr.152 cu privire la organizarea accesului populaţiei la tratamente cu medicamente cu conţinut de steroizi anabolizanţi şi androgeni. Prin acest ordin, inter alia , s-a aprobat lista denumirilor comune internaţionale de steroizi anabolizanţi şi androgeni, permise pentru import, fabricare, achiziţionare, distribuire, prescriere şi eliberare, după cum urmează: ( i ) Testosteron (DCI-Testosteronum) şi sărurile acestuia; ( ii ) Nandrolon (DCI-Nandrolonum) şi sărurile acestuia. De asemenea, prin ordinul menţionat s-a dispus obligarea Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale:

- să retragă certificatele de înregistrare a medicamentelor şi să radieze din Nomenclatorul de stat medicamentele cu conţinut de steroizi anabolizanţi şi androgeni care nu se regăsesc în lista denumirilor comune internaţionale din Anexa nr.2;

- să anuleze autorizaţiile de fabricare a medicamentelor cu conţinut de steroizi anabolizanaţi şi androgeni care nu se regăsesc în lista denumirilor comune internaţionale din Anexa nr.2;

- să elibereze autorizaţii de import al medicamentelor şi/sau materiei prime pentru fabricare, în limita nomenclaturii şi cuantumului anual, contractat conform rezultatelor procedurilor de achiziţii publice;

- să respingă cererile de autorizare a medicamentelor cu conţinut de steroizi anabolizanţi şi androgeni care nu se regăsesc în lista denumirilor comune internaţionale din Anexa nr.2.

8. La 11 martie 2024, Balkan Pharmaceuticals a contestat Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.152/2024 cu cerere prealabilă.

9. Prin Decizia nr.18/1301 din 26 martie 2024, Ministerul Sănătăţii a respins cererea prealabilă.

10. La 5 aprilie 2024, Balkan Pharmaceuticals a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătăţii privind anularea Ordinului nr.152/2024 .

11. La 23 aprilie 2024, dl avocat Adrian Grosu a ridicat, în interesele Balkan Pharmaceuticals , excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente.

12. Printr-o încheiere din 29 aprilie 2024, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

13. La 28 noiembrie 2025, autorul excepţiei a depus la Curtea Constituţională un supliment prin care a extins obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu articolul 68 din Legea nr.153 din 19 septembrie 2025 cu privire la medicamente.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului , cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

"(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

(4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;

e) exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;

f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice."

Articolul 129

Activitatea economică externă

"(1) Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe, principiile utilizării împrumuturilor şi creditelor străine.

(2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale."

15. Prevederile relevante ale Legii nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente, abrogată prin Legea nr.153 din 19 iunie 2025 , sunt următoarele:

Articolul 19 1

Condiţii speciale pentru circuitul medicamentelor

care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni

" Se interzice importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică ."

ÎN DREPT

I. Argumentele autorului sesizării

16. Referitor la criticile privind încălcarea procedurii legislative, autorul excepţiei afirmă că proiectul legii a fost înaintat de Guvern la 22 noiembrie 2023 şi votat de Parlament în prima lectură la 30 noiembrie 2023. La 21 decembrie 2023, proiectul de lege a fost votat în lectura a doua, lectură finală, devenind Legea nr.408 din 21 decembrie 2023 . Autorul excepţiei menţionează că proiectul legii nu a fost supus consultărilor publice şi expertizei, nu a fost avizat şi nu a fost analizat impactul reglementării.

17. Din perspectiva criticilor de substanţă, autorul sesizării subliniază că, pe baza articolului 19 1 din Legea cu privire la medicamente, persoanele juridice nu vor putea fabrica, distribui, comercializa şi importa medicamente care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, a căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică.

18. Autorul excepţiei susţine că pentru punerea în aplicare a articolului 19 1 din Lege Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr.152 din 14 februarie 2024, prin care a aprobat Regulamentul cu privire la organizarea accesului populaţiei la tratamente cu medicamente cu conţinut de steroizi anabolizanţi şi androgeni. De asemenea, Ministerul Sănătăţii a stabilit denumirile comune internaţionale ale steroizilor (Anexa nr.2 la Ordin). Prin acelaşi ordin, Ministerul Sănătăţii a dispus ca Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale să retragă certificatele de înregistrare a medicamentelor care conţin steroizi neautorizaţi, cu radierea acestora din lista medicamentelor autorizate pentru fabricaţie.

19. Autorul excepţiei afirmă că Balkan Pharmaceuticals este producător de medicamente cu steroizi şi deţine certificate de înregistrare valabile până în martie – iunie 2024 şi autorizaţie de fabricare a medicamentelor în discuţie, valabilă până la 19 iunie 2025. În opinia autorului, aceste acte permisive echivalează cu licenţa de activitate a unei companii care reprezintă un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie . În aceste condiţii, încetarea valabilităţii certificatelor de înregistrare a medicamentelor cu radierea acestora din lista medicamentelor autorizate pentru fabricaţie înainte de termenul pentru care au fost eliberate încalcă dreptul de proprietate al companiei, dacă nu este stabilită o perioadă tranzitorie în care compania să aibă posibilitatea să producă medicamente pentru a epuiza stocul de materie primă importată, să comercializeze medicamentele fabricate anterior şi, după caz, să-şi reprofileze linia tehnologică de producere a medicamentelor. Totodată, aplicarea imediată a prevederilor în discuţie afectează principiul neretroactivităţii legii şi securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 22 din Constituţie.

20. Autorul sesizării consideră că motivele avansate de autorităţile statului pentru justificarea măsurii în cauză sunt declarative, de vreme ce există un mecanism de control al circuitului acestor tipuri de medicamente, menite să prevină riscul de consum ilicit şi abuziv al medicamentelor de către populaţie.

21. Autorul excepţiei susţine că medicamentele care conţin steroizi sunt utilizate, potrivit protocoalelor naţionale, pentru tratarea mai multor boli/afecţiuni. Dispariţia imediată a medicamentelor care conţin steroizi, fără a permite epuizarea stocurilor şi fără a reglementa medicamente alternative adecvate potrivit standardelor internaţionale, va afecta drepturile pacienţilor la tratament şi la sănătate, prevăzute de articolele 36 şi 47 din Constituţie.

22. În opinia autorului excepţiei, articolul 19 1 din Legea cu privire la medicamente contravine articolelor 1, 4, 9, 22, 36, 46, 47, 54, 74, 126, 127 şi 129 din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia

23. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că modificările făcute prin completarea Legii nr.1409/1997 cu privire la medicamente cu articolul 19 1 au avut drept scop prevenirea şi combaterea traficului ilicit de substanţe dopante şi utilizarea raţională a medicamentelor. Norma contestată a urmărit scopul armonizării legislaţiei naţionale la rigorile internaţionale şi implementarea Codului mondial antidoping, obligaţie asumată odată cu aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională împotriva dopajului în sport, adoptată la 19 octombrie 2005 în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură de la Paris, ratificată prin Legea Republicii Moldova nr.298/2007 , şi la Convenţia contra dopajului a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg, la 16 noiembrie 1989, şi ratificată prin Legea nr.247/2008 .

24. Parlamentul a mai susţinut că dreptul la ocrotirea sănătăţii persoanelor, precum şi obligaţia statului de a institui măsuri de prevenire şi de combatere a traficului de substanţe dopante justifică instituirea condiţiilor speciale privind circuitul medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. Astfel, prin noile reglementări, statul nu a interzis producerea, importul, distribuirea şi comercializarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, ci a instituit condiţii speciale pentru circulaţia acestora.

25. De asemenea, în conformitate cu Directiva (UE) 2001/83/CE a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, statele pot impune restricţii privind fabricarea, distribuirea şi prescrierea unor medicamente cu potenţial de abuz sau risc pentru sănătate. Prin urmare, criticile autorului sesizării trebuie respinse ca fiind neîntemeiate.

26. În opinia sa, Guvernul a menţionat că steroizii anabolizanţi şi androgeni sunt hormoni sintetici care sporesc capacitatea organismului de a produce ţesut muscular. Aceste substanţe sunt utilizate conform recomandărilor medicilor în tratamentul unor afecţiuni, precum deficitul de hormoni de creştere sau pierderea masei musculare în condiţii patologice specifice, însă utilizarea neautorizată şi abuzivă a acestor substanţe în scopuri non-medicale estetice, de performanţă sportivă generează un impact major negativ asupra sănătăţii publice, manifestat prin: probleme cardiovasculare severe (hipertensiune, infarct miocardic, AVC); tulburări hepatice grave (hepatotoxicitate, insuficienţă hepatică); dezechilibre hormonale cu efecte asupra fertilităţii şi funcţiei sexuale; risc crescut de infecţii virale grave prin utilizarea practică a injecţiilor neigienice; leziuni musculoscheletale şi tulburări psihice, inclusiv agresivitate şi dependenţă. În plus, literatura ştiinţifică indică o rată alarmantă de dependenţă (25–40%), cu o creştere constantă a consumului în rândul adolescenţilor – o categorie deosebit de vulnerabilă. Consumul abuziv al acestor substanţe determină o suprasolicitare a serviciilor medicale şi a resurselor financiare, prin creşterea cazurilor de complicaţii cardiace, hepatice, endocrine şi psihice, ceea ce afectează negativ capacitatea sistemului de sănătate de a răspunde nevoilor generale ale populaţiei.

27. Până la introducerea prevederilor contestate ale articolului 19 1 din Legea nr.1409/1997 , în Republica Moldova nu existau restricţii privind circuitul medicamentelor care contin steroizi anabolizanti si androgeni. Deşi aceste substanţe se eliberează în baza prescripţiei medicale, în practică s-a constatat o disponibilitate extinsă şi un consum disproporţionat faţă de necesităţile medicale justificate, inclusiv prin vânzarea liberă a anabolizanţilor pe platforme online, fără prescripţie medicală.

28. Aderarea la Convenţia internaţională împotriva dopajului în sport, adoptată la 19 octombrie 2005 în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură de la Paris (ratificată prin Legea nr.298/2007 ), şi la Convenţia contra dopajului, adoptată la Strasbourg, la 16 noiembrie 1989 (ratificată prin Legea nr.247/2008 ), obligă Republica Moldova să respecte şi să implementeze la nivel naţional Codul mondial antidoping, elaborat de WADA.

29. În lipsa unor reglementări restrictive, Republica Moldova devenise unul dintre principalii producători şi exportatori de steroizi anabolizanţi în spaţiul UE, CSI, SUA, fapt care a generat preocupări majore legate de utilizarea ilicită a acestor substanţe, de riscurile de dopaj şi de impactul asupra sănătăţii publice, mai ales în rândul tinerilor şi sportivilor. Investigaţiile jurnalistice şi constatările organelor de control efectuate în perioada 2012–2022 au confirmat caracterul necontrolat al acestui fenomen.

30. Analiza legislaţiilor şi practicilor din alte state-membre ale UE şi din SUA care au interzis producerea şi comercializarea anabolizanţilor relevă rezultate pozitive în protejarea sănătăţii publice şi în lupta împotriva dopajului, oferind un temei solid pentru adoptarea unor reglementări similare în Republica Moldova.

31. Prin norma contestată s-a interzis importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. Totodată, norma excepta de la prohibiţia respectivă medicamentele cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică.

32. Prin urmare, Guvernul susţine că interzicerea generală, cu excepţii justificate, este o măsură proporţională, fundamentată pe obligaţia de protejare a sănătăţii publice.

III. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

33. Prin Decizia sa din 29 aprilie 2025, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

34. Curtea a notat că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul reclamantei într-un proces pendinte în instanţa de drept comun şi este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

35. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ, care are ca obiect examinarea unei cereri de anulare a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr.152/2024 prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la organizarea accesului populaţiei la tratamente cu medicamente cu conţinut de steroizi anabolizanţi şi androgeni (a se vedea §§ 5-11 supra ). Astfel, Curtea a admis că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 19 1 din Legea cu privire la medicamente, care interzice importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică.

37. Totodată, Curtea a reţinut că Legea cu privire la medicamente nr.1409 din 17 decembrie 1997 , care include şi norma contestată de autor, a fost abrogată prin Legea nr.153 din 19 iunie 2025 cu privire la medicamente (în vigoare din 17 august 2025).

38. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024 , § 21; DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024 , § 29). Curtea consideră că prevederile articolului 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente pot fi avute în vedere de instanţa de judecată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece ordinul Ministerului Sănătăţii nr.152 din 14 februarie 2024 a fost emis în urma modificărilor operate prin Legea nr.408 din 21 decembrie 2023 pentru completarea cu articolul 19 1 a Legii nr.1409/1997 cu privire la medicamente. Aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

39. Cu referire la cererea din 28 noiembrie 2025, prin care autorul solicită extinderea obiectului sesizării cu articolul 68 al Legii nr.153 din 19 iunie 2025 cu privire la medicamente, Curtea a reamintit faptul că, de principiu, părţile la un proces de judecată sau reprezentanţii lor pot extinde obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate prin intermediul instanţei de judecată şi doar dacă sunt respectate condiţiile stabilite în Hotărârea Curţii nr.2 din 9 februarie 2016 (a se vedea DCC nr.59 din 5 iunie 2025 , § 25). Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată într-o cauză de contencios administrativ, care are ca obiect examinarea unei cereri de anulare a Ordinului Ministerului Sănătăţii emis pentru executarea articolului 19 1 din Legea nr.1409/1997 cu privire la medicamente. Referitor la prevederile articolului 68 din Legea nr.153 din 19 iunie 2025 cu privire la medicamente, asupra cărora se solicită extinderea controlului de constituţionalitate, Curtea observă că autorul nu a demonstrat aplicabilitatea acestui articol în litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată. Prin urmare, cererea din 28 noiembrie 2025 nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.

40. Autorul sesizării susţine că norma criticată contravine articolelor 1 ( preeminenţa dreptului ), 4 ( drepturile şi libertăţile omului ), 9 ( principiile fundamentale privind proprietatea ), 22 ( neretroactivitatea legii ), 36 ( dreptul la ocrotirea sănătăţii ), 46 ( dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia ), 47 ( dreptul la asistenţă şi protecţie socială ), 54 ( restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ), 74 ( adoptarea legilor şi a hotărârilor ), 126 ( economia ), 127 ( proprietatea ) şi 129 ( activitatea economică externă ) din Constituţie.

41. Curtea a observat că autorul sesizării a formulat critici cu privire la procedura de adoptare a prevederii contestate, precum şi critici raportate la drepturi fundamentale protejate de Constituţie.

42. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reamintit că Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, Curtea a notat că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferenţă judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. În acest sens, Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi clar dedus dintr-un principiu constituţional (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021 , §§ 53-54). În cazul excepţiei de neconstituţionalitate, una dintre condiţiile care pot declanşa un control de constituţionalitate din această perspectivă este demonstrarea incidenţei unui drept protejat de Constituţie (a se vedea DCC nr.83 din 19 iulie 2024 , §§ 25-27).

43. În capătul sesizării în care a criticat procedura legislativă, autorul excepţiei a invocat lipsa expertizei, a avizului, a consultărilor publice şi a analizei impactului reglementării. Curtea a subliniat că aceste aspecte de procedură decurg din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative şi nu din normele constituţionale. De altfel, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile criticile care priveau omisiunea de a obţine avizele relevante ale autorităţilor, de a efectua consultări publice, expertize şi de a analiza impactul reglementării în cazul elaborării proiectelor de legi, menţionând că această obligaţie rezultă din Legea cu privire la actele normative, nu dintr-un principiu constituţional (a se vedea DCC nr.178 din 12 decembrie 2023 , § 32; HCC nr.5 din 5 martie 2024 , § 51; HCC nr.9 din 26 martie 2024 , § 40). În consecinţă, Curtea a declarat inadmisibil acest capăt al sesizării.

44. În capătul sesizării referitor la criticile de substanţă, autorul excepţiei a indicat articolele 1, 4, 9, 22, 36, 46, 47, 126, 127 şi 129 din Constituţie. Din această perspectivă, Curtea a notat că articolele 1, 4 şi 9 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024 , § 23; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024 , § 23).

45. De asemenea, articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate independentă. Acest articol îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr.4 din 30 ianuarie 2024 , § 28).

46. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 22 din Constituţie garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii de "penal" (care include dreptul penal şi dreptul contravenţional), adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale ( nullum crimen, nulla poena sine lege ). Astfel, exigenţele articolului 22 din Constituţie sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021 , § 42; DCC nr.73 din 27 mai 2021 , § 18; DCC nr.10 din 31 ianuarie 2023 , § 16). Totuşi, Curtea a reţinut că norma contestată nu are un caracter penal şi, prin urmare, articolul 22 din Constituţie nu este incident în acest caz.

47. Cu privire la articolele 126 ( economia ) şi 129 ( activitatea economică externă ) din Constituţie, Curtea a observat că autorul excepţiei nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Examinarea unei astfel de sesizări ar însemna substituirea autorului în prezentarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat de Curtea Constituţională din oficiu. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.16 din 14 martie 2024 , § 15).

48. Referitor la articolele 36 şi 47 din Constituţie, Curtea a reţinut că autorul excepţiei susţine că interzicerea fabricării şi a comercializării medicamentelor care conţin steroizi din categoria celor care erau autorizate anterior adoptării prevederii criticate va afecta drepturile pacienţilor de a beneficia de tratament cu aceste medicamente şi de a le fi asigurată sănătatea.

49. Curtea a observat că autorul excepţiei reprezintă interesele unei persoane juridice a cărei activitate include, inter alia , fabricarea şi comercializarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. În aceste condiţii, autorul excepţiei, prin afirmarea încălcării articolelor 36 şi 47 din Constituţie, nu pledează în interesele sale, ci în interesele terţilor, i.e . ale pacienţilor. În acest caz, persoana juridică care produce medicamente nu poate pretinde la calitatea de victimă a ingerinţei în exerciţiul dreptului pacientului la ocrotirea sănătăţii şi la asistenţă medicală.

50. În acest context, Curtea a reiterat că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată pentru protejarea drepturilor şi a intereselor unor persoane terţe (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr.80 din 3 iunie 2021 , § 18). De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument devine o actio popularis , pierzându-se astfel caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.20 din 21 martie 2024 , § 37). Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 36 şi 47 din Constituţie în prezenta cauză.

51. Cu privire la incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie, autorul excepţiei afirmă că norma contestată, care a condus la încetarea valabilităţii certificatelor de înregistrare a medicamentelor care conţin steroizi neautorizaţi (cu radierea acestora din lista medicamentelor autorizate pentru fabricaţie) înainte de termenul pentru care au fost eliberate, încalcă dreptul de proprietate al companiei, dacă nu sunt stabilite măsuri compensatorii şi/sau tranzitorii prin care compania să aibă posibilitatea de a produce medicamente pentru a epuiza stocul de materie primă importată şi de a comercializa medicamentele fabricate anterior.

52. Curtea a notat că articolele 46 şi 127 din Constituţie stabilesc obligaţia statului şi a celorlalţi titulari ai puterii publice să respecte proprietatea şi să se abţină de la orice acţiune care ar aduce atingere acestui drept. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că câmpul de aplicare al acestor articole este acelaşi cu câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024 , § 24). În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a reţinut că licenţa, autorizaţia sau permisul pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale constituie un "bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie . Astfel, încetarea sau retragerea unei asemenea licenţe echivalează cu o ingerinţă în dreptul persoanelor la respectarea bunurilor lor, inclusiv a intereselor economice legate de afacere (a se vedea Bimer S.A. v. Republica Moldova , 10 iulie 2007, § 49; Megadat.com SRL v. Republica Moldova , 8 aprilie 2008, §§ 62-63; Malik v. Marea Britanie , 13 martie 2012, § 91; O'sullivan Mccarthy Mussel Development LTD v. Irlanda , 7 iunie 2018, § 87).

53. Curtea a reţinut că prin norma contestată legislatorul a interzis importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică (a se vedea articolul 19 1 din Legea cu privire la medicamente).

54. După cum rezultă din sesizare şi materialele cauzei, compania Balkan Pharmaceuticals deţinea autorizaţie de fabricare a medicamentelor de uz uman şi de certificate de înregistrare şi pentru producerea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni şi care nu au denumiri comune internaţionale. După intrarea în vigoare a normei contestate, Balkan Pharmaceuticals a pierdut dreptul de a desfăşura activitate de producere/comercializare etc. a astfel de medicamente, fapt ce face incident dreptul de proprietate al companiei, garantat de articolele 46 şi 127 din Constituţie.

55. Curtea a constatat că interzicerea fabricării şi comercializării medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni neautorizaţi face incident articolul 46 din Constituţie în raport cu companiile deţinătoare de acte permisive valabile pentru fabricarea a astfel de medicamente.

56. Astfel, Curtea a notat că, din perspectiva argumentelor autorului sesizării, norma contestată pretinde o examinare în fond pe baza articolelor 46, 127 coroborate cu articolul 54 din Constituţie.

B. Fondul cauzei

a) Principii generale

57. Curtea Europeană a reţinut, cu valoare de principiu, că noţiunea de "bunuri" din articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţia Europeană nu se limitează doar la proprietatea asupra unor bunuri corporale, astfel încât alte drepturi şi interese care constituie active pot fi considerate "drepturi de proprietate". Şi licenţele sau autorizaţiile valabile pot constitui bunuri ( Bimer S.A. v. Moldova , 10 iulie 2007, § 49 şi jurisprudenţa citată acolo; Megadat Com SRL v. Moldova , 8 aprilie 2008, §§ 62-63). Scopul principal al articolului 1 din Protocolul nr.1 este de a proteja persoanele împotriva ingerinţelor nejustificate ale statului în respectarea bunurilor lor. Respectarea dreptului de proprietate poate atrage după sine obligaţii pozitive inerente asigurării exercitării sale efective. Obligaţiile pozitive îi pot impune statului să ia măsurile necesare pentru a proteja dreptul de proprietate ( Ališi ć şi alţii v. Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Serbia, Slovenia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [MC], 16 iulie 2014, § 100).

58. Dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, nu este un drept absolut şi poate fi limitat prin impunerea de către legislator a anumitor condiţii de formă şi de fond pentru exercitarea acestuia, concluzie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale care garantează acest drept.

b) Aplicarea principiilor generale în această cauză

59. Curtea reţine că prin dispoziţia articolului 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente legislatorul a stabilit că "se interzice importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate sunt aprobate anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică".

60. Curtea reţine că prin norma contestată legislatorul, deţinând prerogativa constituţională corespunzătoare, a reglementat circulaţia medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. Acest articol stabileşte reguli speciale, potrivit cărora se permite importul, fabricarea, comercializarea etc. a medicamentelor de uz uman care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate sunt aprobate anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin procedura de licitaţie publică. Totodată, a interzis circuitul medicamentelor care nu îndeplinesc aceste cerinţe. Această din urmă reglementare reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al unor companii producătoare de medicamente, deoarece intervine în activitatea acestora, ele fiind obligate să se conformeze noilor prevederi prin încetarea imediată a fabricării medicamentelor interzise.

61. Curtea va examina dacă ingerinţa în dreptul de proprietate al titularilor actelor permisive valabile la data intrării în vigoare a articolului 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente respectă standardul calităţii legii, dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă este proporţională cu scopul urmărit.

(i) Dacă normele contestate respectă standardul calităţii legii

62. Potrivit articolului 54 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor "prevăzute de lege". Principiul legalităţii presupune îndeplinirea standardului calităţii prevederilor legale aplicabile.

63. Prevederile supuse controlului constituţionalităţii au fost adoptate de Parlament în două lecturi, fiind publicate în Monitorul Oficial din 12 ianuarie 2024 şi se regăsesc în Legea nr.1409/1997 cu privire la medicamente în redactarea Legii nr.408 din 21 decembrie 2023 . Prin urmare, acestea îndeplinesc condiţia accesibilităţii.

(ii) Existenţa unui scop legitim

64. Curtea reiterează că una dintre condiţiile obligatorii pe care trebuie să le respecte ingerinţele în dreptul de proprietate garantat de articolul 46 este ca acestea să urmărească cel puţin un scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

65. Potrivit notei informative şi opiniilor autorităţilor prezentate la proiectul de lege, prevederea contestată urmăreşte realizarea mai multor obiective: prevenirea şi combaterea traficului de substanţe dopante, combaterea utilizării medicamentelor cu riscuri crescute pentru sănătatea oamenilor şi care pretind stabilirea unor măsuri de control al utilizării medicamentelor (a se vedea § 26-29 supra ). În acest sens, autorul proiectului a menţionat că prin ratificarea Convenţiei internaţionale împotriva dopajului în sport, adoptată la 19 octombrie 2005 în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură de la Paris 1 , şi a Convenţiei contra dopajului, adoptată la Strasbourg la 16 noiembrie 1989 2 , Republica Moldova s-a angajat să adopte şi să implementeze măsuri de prevenire şi combatere a producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante, precum şi să respecte prevederile Codului mondial antidoping, elaborat de către Agenţia Mondială Antidoping (WADA).

________________________

1 A se vedea Legea pentru ratificarea Convenţiei internaţionale împotriva dopajului în sport a UNESCO nr.298 din 21 decembrie 2007 .

2 A se vedea Legea pentru ratificarea Convenţiei contra dopajului nr.247 din 27 noiembrie 2008 .

66. Totodată, Curtea reţine că prin Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană 3 Republica Moldova s-a angajat să armonizeze legislaţia naţională cu cea a Uniunii Europene, inclusiv să transpună Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, care permite statelor să adopte reglementări care vizează medicamentele de uz uman cu risc ridicat (a se vedea Anexa nr.XVI Activităţi farmaceutice la Acordul de asociere RM-UE). Având în vedere că obligaţia de a transpune Directiva 2001/83/CE datează din anul 2015, Curtea reţine că Republica Moldova, în scopul atingerii unor standarde ridicate de calitate, siguranţă şi eficienţă a medicamentelor de uz uman, a înţeles că autorităţile naţionale trebuie să deţină competenţa de a reglementa, administra şi controla întregul lanţ de circulaţie a medicamentelor de uz uman pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa (a se vedea Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 16 iulie 2015 în cauzele conexate C-544/13 şi C-545/13, §§ 47-49). Prin urmare, prin norma contestată, legislatorul urmăreşte scopul de a reglementa întregul lanţ de distribuţie a medicamentelor, de la fabricare sau import până la eliberarea acestora către populaţie, astfel încât să se asigure depozitarea, transportul şi utilizarea în condiţii corespunzătoare a medicamentelor de uz uman.

________________________

3 A se vedea Legea nr.112 din 2 iulie 2024 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

67. Curtea reţine că prin norma contestată legislatorul a interzis importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni care nu au denumiri comune internaţionale, neaprobate de Ministerul Sănătăţii. Pe de altă parte, prin această normă legislatorul a permis importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni care au denumiri comune internaţionale şi sunt aprobate de Ministerul Sănătăţii.

68. Curtea observă că la adoptarea normei contestate legislatorul a avut în vedere argumentele Guvernului, ca autor al proiectului de lege, prin care s-a afirmat că "ştiinţa dovedeşte riscurile grave ale utilizării steroizilor anabolizanţi", precum şi că aceste substanţe sunt interzise pentru fabricare şi comercializare în statele Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii şi în majoritatea statelor din Comunitatea Statelor Independente. Prin urmare, legislatorul a adoptat norma contestată şi a interzis medicamente periculoase pentru sănătatea populaţiei şi, în special, a adolescenţilor. 4

________________________

4 https://old.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/6742/language/ro-RO/Default.aspx

69. Curtea reţine că, în baza articolului 54 alin.(2) din Constituţie, legislatorul deţine prerogativa de a restrânge drepturile fundamentale dacă acestea corespund dreptului internaţional şi sunt necesare pentru anumite interese publice. În prezenta cauză, Curtea constată că legislatorul a limitat circuitul unor medicamente de uz uman şi, implicit, a restrâns dreptul de proprietate al companiilor care importă, produc, comercializează etc. astfel de medicamente, în scopul protejării sănătăţii populaţiei.

70. Curtea admite că, prin măsura contestată, legislatorul a urmărit realizarea cel puţin a unui scop legitim: protecţia sănătăţii populaţiei. Acesta poate fi subsumat scopului protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

71. Prin urmare, Curtea trece la următoarea etapă a testului proporţionalităţii.

(iii) Dacă ingerinţa este proporţională cu scopul urmărit

72. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene, paragraful doi al articolului 1 din Protocolul nr.1 trebuie examinat în lumina principiilor generale enunţate în prima propoziţie şi cere respectarea unui echilibru corect între cerinţele intereselor generale ale societăţii care sunt satisfăcute prin măsura în cauză şi drepturile fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin această măsură. La stabilirea existenţei unui echilibru corect, Curtea recunoaşte că statul se bucură de o marjă largă de apreciere atât la alegerea mijloacelor de implementare, cât şi la evaluarea caracterului justificat al consecinţelor implementării acestor măsuri, în interesul general, pe baza scopului realizării obiectului legii (a se vedea, spre exemplu, AGOSI v. Regatul Unit , 24 octombrie 1986, § 52). Echilibrul corect nu va fi confirmat dacă persoana vizată trebuie să suporte "o sarcină individuală excesivă". Existenţa sau lipsa clauzelor compensatorii în legislaţia relevantă poate fi un factor important la aprecierea faptului dacă măsura contestată respectă echilibrul just necesar şi, în special, dacă aceasta impune reclamantului o sarcină disproporţionată (a se vedea, spre exemplu, Holy Monasteries v. Grecia , 9 decembrie 1994, § 71, şi, în contextul specific al paragrafului doi al articolului 1, Immobiliare Saffi v. Italia , 28 iulie 1999, § 57).

73. Curtea notează că articolul 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente a fost introdus prin Legea nr.408 din 21 decembrie 2023 şi a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, adică la 12 ianuarie 2024. Această normă stabileşte condiţii speciale pentru circuitul medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, prevăzând că acestea pot fi importate, fabricate, comercializate etc. doar dacă au denumiri comune internaţionale şi sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii.

74. Curtea reţine că Balkan Pharmaceuticals , în interesele căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, a susţinut că este o companie din Republica Moldova producătoare de medicamente care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. Anterior, compania vizată a fost autorizată să producă aproximativ 200 de tipuri de medicamente, inclusiv medicamente care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. Pentru unele din aceste din urmă medicamente (4 la număr), la data intrării în vigoare a normei contestate, compania deţinea certificate de înregistrare valabile.

75. Curtea constată că măsura contestată a fost una generală, aplicabilă în mod nediferenţiat tuturor companiilor, fără a se limita la situaţia specifică a unui producător de medicamente. Norma criticată nu a instituit o interdicţie absolută asupra circuitului de medicamente, ci a reglementat doar circuitul medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni produse anterior în Republica Moldova.

76. În acest sens, legislatorul a permis circuitul medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu condiţia că acestea au denumiri comune internaţionale. Totodată, legislatorul i-a delegat Ministerului Sănătăţii competenţa de a stabili lista medicamentelor în discuţie cu respectarea condiţiei pe care a impus-o. Celelalte medicamente care nu respectă condiţiile prevăzute de lege sunt interzise.

77. Cutea constată că, fără a stabili o interdicţie de ordin general, legea a fost modificată în sensul introducerii unor condiţii noi pentru desfăşurarea activităţii de fabricare şi comercializare a medicamentelor cu conţinut de steroizi şi anabolizanţi. Astfel, intervenţia legislativă nu a urmărit încetarea totală a activităţii, ci restricţionarea circuitului unor medicamente în legătură cu pericolele pentru sănătatea populaţiei care au fost descoperite.

78. Curtea notează că intervenţiile legislative constituie un risc obiectiv al activităţii de întreprinzător. Nu poate exista o certitudine absolută cu privire la menţinerea neschimbată a aceloraşi condiţii de desfăşurare a activităţii în viitor, întrucât statul are prerogativa de a ajusta reglementările în funcţie de evoluţia datelor ştiinţifice în domeniul medical şi în vederea protejării interesului public. De altfel, se poate aştepta ca agenţii economici care desfăşoară acest gen de activitate să dea dovadă de un grad ridicat de prudenţă în desfăşurarea activităţii lor şi să acorde o atenţie deosebită evaluării riscurilor care pot fi asociate cu această activitate (a se vedea O'Sullivan McCarthy Mussel Development Ltd v. Irlanda , 7 iunie 2018, § 117).

79. Curtea observă că activitatea farmaceutică şi de fabricare a medicamentelor se desfăşoară într-un cadru strict reglementat, fiind supusă unor condiţii de autorizare şi control de către autorităţile responsabile ale statului. Astfel, în vederea garantării protecţiei sănătăţii publice, activitatea economică în acest domeniu era deja supusă unor condiţii stricte pe baza cadrului normativ aplicabil.

80. Totuşi, Curtea nu poate reţine argumentul autorului sesizării, potrivit căruia medicamentele cu conţinut de steroizi şi anabolizanţi se eliberau cu prescripţie medicală şi, prin urmare, autorităţile statului dispuneau de un mecanism de control al utilizării acestora de către populaţie. Sub acest aspect, Curtea notează că, deşi statul a instituit un mecanism de control al circuitului medicamentelor, în situaţia în care constată că aceste măsuri sunt insuficiente pentru atingerea scopului urmărit, el poate interveni în acest domeniu prin adoptarea unor măsuri mai stricte, proporţionale cu gravitatea riscurilor identificate şi necesare pentru protejarea sănătăţii publice.

81. Curtea constată că legislatorul nu a stabilit o perioadă de tranziţie pentru companiile care, pe baza actelor permisive valabile, au importat şi au produs medicamente până la intrarea în vigoare a articolului 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente. Având în vedere că medicamentele cu conţinut de steroizi anabolizanţi şi androgeni prezintă riscuri pentru sănătatea populaţiei, Curtea conchide că soluţia legislatorului de a nu stabili o perioadă de tranziţie pentru comercializarea medicamentelor importate şi produse până la intrarea în vigoare a legii este justificată.

82. Cu referire la lipsa măsurilor compensatorii în legătură cu intervenţia în dreptul de proprietate al companiei reclamante, Curtea reţine că activitatea de fabricare şi comercializare a medicamentelor este un domeniu specific supus unor reglementări riguroase pentru a asigura populaţia cu medicamente de bună calitate, eficiente, inofensive, la preţuri accesibile şi pentru a nu admite medicaţia abuzivă.

83. Curtea consideră că politicile de protecţie a sănătăţii, acolo unde interesul general al comunităţii este preeminent, conferă statului o marjă de apreciere mai largă ( V é kony v. Ungaria , hotărârea din 13 ianuarie 2015, § 35). Autorităţile din Republica Moldova deţin competenţa de a impune măsuri care să limiteze circuitul medicamentelor dacă acestea sunt necesare pentru protecţia sănătăţii populaţiei. De asemenea, companiile menţionate cunosc despre obligaţia Republicii Moldova de a armoniza legislaţia naţională la legislaţia Uniunii Europene, inclusiv de a transpune Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, asumată prin Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, pentru a asigura un nivel mai înalt de protecţie a sănătăţii populaţiei. Aşadar, fiecare companie angajată în importul, fabricarea, comercializarea medicamentelor poate să se aştepte că activitatea cu medicamente autorizate ar putea să fie periclitată de intervenţiile autorităţilor şi să întreprindă măsuri de prevenţie a eventualelor riscuri.

84. Curtea consideră că companiile vizate de norma contestată puteau să-şi ajusteze activitatea la condiţiile speciale şi pentru a reduce eventualele riscuri financiare să producă şi să comercializeze alte medicamentele autorizate de Ministerul Sănătăţii, inclusiv cele care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni şi au denumiri comune internaţionale.

85. Curtea nu a reţinut argumentul că interdicţia de fabricare a medicamentelor ar fi fost de natură să afecteze în mod disproporţionat activitatea financiară a companiei. Având în vedere importanţa obiectivelor urmărite de stat prin norma contestată (protejarea sănătăţii populaţiei) şi faptul că activitatea companiei în interesele căreia a fost ridicată excepţia nu a fost sistată (s-a interzis producerea şi comercializarea doar a 4 tipuri de medicamente), compania Balkan Pharmacenticals a continuat să producă aproximativ 200 de tipuri de medicamente, dar a avut posibilitatea să desfăşoare şi alte activităţi statutare pentru a-şi valorifica pe deplin întregul potenţial economic. Astfel, sub incidenţa interdicţiei stabilite prin articolul 19 1 din Legea nr 1409/1997 cu privire la medicamente a fost inclusă de fapt o categorie limitată de medicamente. Mai mult, autorul sesizării nu a demonstrat că interdicţia de a produce cele 4 tipuri de medicamente i-a afectat în mod esenţial activitatea de întreprinzător şi i-a redus profitul pentru următoarea perioadă de gestiune. Prin urmare, Curtea consideră că legislatorul în mod justificat a acordat prioritate interesului public, i.e. sănătăţii populaţiei, în raport cu dreptul de proprietate al producătorului de medicamente.

86. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorului sesizării că restricţia instituită prin norma contestată a fost o sarcina excesivă pentru compania producătoare de medicamente şi că legislatorul ar fi eşuat în efortul de a găsi un echilibru just între interesul general în domeniul protecţiei sănătăţii publice şi protejarea dreptului de proprietate al companiei reclamante.

87. Prin urmare, având în vedere caracterul limitat al măsurii contestate de autor, Curtea nu constată existenţa unei ingerinţe disproporţionate în dreptul de proprietate al companiei reclamante, garantat de articolul 46 din Constituţie.

88. Aşadar, Curtea constată că măsura contestată este proporţionată cu scopul general urmărit şi respectă exigenţele articolului 54 alin.(2) din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 37 şi 38 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Adrian Grosu, în interesele SRL "Balkan Pharmaceuticals", reclamantă în dosarul nr.3-40/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE

Domnica MANOLE

Nr.16. Chişinău, 19 decembrie 2025.

OPINIE SEPARATĂ

În Hotărârea nr.16 din 19 decembrie 2025, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional articolul 19 1 din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente.

Nu susţin poziţia majorităţii care a considerat că norma contestată limitează în mod proporţional exerciţiul dreptului de proprietate al companiei reclamante (a se vedea paragraful 87 din Hotărâre).

Potrivit articolului 19 1 din Legea cu privire la medicamente, articol contestat în faţa Curţii, Parlamentul a stabilit că se interzice importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni, cu excepţia medicamentelor cu denumiri comune internaţionale, ale căror nomenclatură şi cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătăţii şi care sunt achiziţionate prin licitaţie publică.

Autoarea excepţiei este o companie care produce şi comercializează medicamente, inclusiv medicamente care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni. La 12 ianuarie 2024, data intrării în vigoare a Legii care a introdus în Legea cu privire la medicamente articolul 19 1 , compania deţinea o licenţă privind activitatea farmaceutică valabilă până la 25 iunie 2024, precum şi certificate de înregistrare şi autorizaţii de fabricare a medicamentelor în discuţie valabile până în anii 2024 şi 2025.

Compania pune la îndoială faptul că Parlamentul a urmărit un scop legitim atunci când a reglementat această măsură, precum şi caracterul proporţional al măsurii în raport cu exerciţiul dreptului de proprietate. Ea susţine că (a) interdicţia contestată o împiedică să producă şi să comercializeze şase medicamente pentru care deţine certificate de înregistrare; (b) interdicţia contestată nu prevede nicio măsură tranzitorie sau compensatorie în raport cu materia primă importată de companie, până la intrarea în vigoare a interdicţiei, cu stocurile de produse finite (medicamente) acumulate şi cu prejudiciile care urmează a fi suportate ca urmare a neexecutării contractelor comerciale care erau în curs de executare, la data intrării în vigoare a normei contestate.

Referitor la scopul legitim al normei contestate, legislatorul a avut în vedere argumentele Guvernului privind pericolul utilizării steroizilor anabolizanţi, al traficului şi al consumului ilicit şi faptul că fabricarea şi vânzarea acestor substanţe sunt interzise în statele Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Federaţia Rusă şi în majoritatea statelor Comunităţii Statelor Independente.

Autorul excepţiei susţine că scopul legitim invocat de autorităţi este unul declarativ, deoarece vânzarea medicamentelor care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni către farmacii se efectua pe baza validării procesului tehnologic de către Agenţia Medicamentului şi a prescripţiei medicale, adică sub controlul statului. Cu privire la acest argument, în şedinţa publică, reprezentanţii autorităţilor au făcut trimitere la cazuri referitoare la traficul ilicit al medicamentelor în discuţie constatate de autorităţile vamale.

Într-adevăr, în vederea protejării sănătăţii publice, Constituţia îi oferă Parlamentului o marjă discreţionară largă şi, prin urmare, acesta poate adopta măsuri preventive. Totuşi, la adoptarea acestor măsuri, marja discreţionară a Parlamentului nu este nelimitată. Articolul 54 alin.(4) din Constituţie prevede că restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii vizate.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că ingerinţele în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un echilibru corect între interesul general al comunităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Prin urmare, trebuie să existe o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Echilibrul necesar nu va fi asigurat dacă persoanele trebuie să suporte o sarcină individuală excesivă ( HCC nr.13 din 30 aprilie 2024 , § 76). Existenţa sau lipsa clauzelor compensatorii în legislaţia relevantă poate fi un factor important la aprecierea respectării condiţiei echilibrului corect prin reglementarea măsurii contestate ( HCC nr.31 din 3 noiembrie 2016 , § 50). Mai mult, pentru că scopul legitim al protecţiei sănătăţii publice asigură, de fapt, dreptul la sănătate al persoanelor, subliniez că legea fundamentală nu stabileşte o ierarhie între aceste drepturi. Fiecare poate fi supus restricţiilor, inter alia , pentru protecţia drepturilor altor persoane, după cum prevede articolul 54 alin.(2) din Constituţie. Ca o chestiune de principiu, ele merită un respect egal, iar respectul egal presupune asigurarea unui echilibru corect atunci când drepturile vin în conflict (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr.34 din 18 aprilie 2024 , § 22; HCC nr.33 din 26 octombrie 2021 , § 61).

Mai trebuie observat faptul că restricţia a intrat în vigoare la mai puţin de o lună de la adoptarea sa de către Parlament. Legislatorul nu a prezentat niciun motiv pentru punerea ei în aplicare într-un termen atât de scurt, fără prevederea vreunei măsuri compensatorii, în profida faptului că companiei farmaceutice i s-a permis timp de aproximativ 15 ani să importe materie primă, să producă, să vândă şi să exporte medicamente care conţin steroizi anabolizanţi şi androgeni.

Deşi este adevărat argumentul autorităţilor că autorul excepţiei poate să-şi ajusteze conduita la noile reguli stabilite de norma contestată, legislatorul trebuia să aibă în vedere că prin interdicţia pe care a impus-o a intervenit în exerciţiul dreptului de proprietate al companiilor cărora le-a suspendat ex lege , în parte, licenţa, certificatele de înregistrare şi autorizaţiile de fabricare valabile la momentul intrării interdicţiei în vigoare.

În HCC nr.31 din 3 noiembrie 2016 , Curtea Constituţională a examinat o măsură similară, prin care Parlamentul a obligat societăţile comerciale care deţineau autorizaţii de admitere temporară a mărfurilor să achite drepturile de import sau să scoată mărfurile de pe teritoriul Republicii Moldova. În acest sens, Curtea a reţinut că, deşi legislatorul poate reglementa regimul vamal al mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, acest fapt nu trebuie să afecteze securitatea raporturilor juridice care au luat naştere anterior. Posesia sau folosirea mărfurilor de către agenţii economici pe baza unui contract de leasing financiar are la bază un interes economic, care le oferă acestora o speranţă legitimă de obţinere a unui venit prin exploatarea mărfurilor. Deşi legislatorul le-a acordat posesorilor de autorizaţii de admitere temporară un termen pentru a se conforma noilor prevederi legale (începând cu 25 aprilie 2014 până la 1 ianuarie 2015), în lipsa unor măsuri compensatorii, prevederile contestate au constituit o sarcină disproporţionată, fără a se respecta un echilibru corect între necesitatea asigurării interesului general al statului şi exigenţa protecţiei drepturilor fundamentale ale individului. Curtea a conchis că prin încetarea înainte de termen a valabilităţii autorizaţiei de admitere temporară a mărfurilor contractului de leasing financiar a existat o ingerinţă excesivă în dreptul persoanelor de a poseda şi utiliza bunurile contractate, fapt care a reprezentat o încălcare a articolului 46 din Constituţie (a se vedea §§ 48, 52, 55-57).

Datele ştiinţifice privind efectele unor substanţe sau medicamente se pot schimba, iar Parlamentul trebuie să aibă competenţa să intervină atunci când este necesar. Intervenţia Parlamentului în regulile de producere şi de comercializare a medicamentelor poate afecta exerciţiul dreptului de proprietate al companiilor. Tocmai mecanismele compensatorii atenuează impactul modificărilor legislative atunci când legislatorul decide să intervină în regulile de desfăşurare a unei activităţi comerciale bazate pe o licenţă de activitate valabilă. De altfel, lipsa mecanismelor compensatorii a fost considerată o problemă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia revocării sau suspendării licenţelor de activitate, ca urmare a modificărilor legislative (a se vedea Svit Rozvag, Tov şi alţii v. Ucraina , 27 iunie 2019, §§ 168-181 sau Vékony v. Ungaria , 13 ianuarie 2015, § 32-36).

Şi majoritatea colegilor mei confirmă această idee. În paragraful 72 al Hotărârii se reţine că "existenţa sau lipsa clauzelor compensatorii în legislaţia relevantă poate fi un factor important la aprecierea faptului dacă măsura contestată respectă echilibrul just necesar şi, în special, dacă aceasta impune reclamantului o sarcină disproporţionată". Ca să justifice lipsa măsurilor compensatorii, majoritatea argumentează, la paragraful 82, că "activitatea de fabricare şi comercializare a medicamentelor este un domeniu specific supus unor reglementări riguroase pentru a asigura populaţia cu medicamente de bună calitate, eficiente, inofensive, la preţuri accesibile şi pentru a nu admite medicaţia abuzivă". Totuşi, argumentul majorităţii nu este valid din punct de vedere logic, pentru că este irelevant pentru chestiunea măsurilor compensatorii. El deturnează discuţia de la această chestiune, afirmând un adevăr care nu neagă, în esenţă, necesitatea reglementării măsurilor compensatorii. Altfel spus, măsurile compensatorii pot fi acordate chiar dacă activitatea companiei se desfăşoară în cadrul unui domeniu specific ca cel al medicamentelor.

De asemenea, identific un considerent periculos la paragraful 85 al Hotărârii. Majoritatea colegilor mei afirmă următoarele:

"Având în vedere importanţa obiectivelor urmărite de stat prin norma contestată (protejarea sănătăţii populaţiei) şi faptul că activitatea companiei în interesele căreia a fost ridicată excepţia nu a fost sistată (s-a interzis producerea şi comercializarea doar a 4 tipuri de medicamente), Balkan Pharmaceuticals a continuat să producă aproximativ 200 de tipuri de medicamente, dar a avut posibilitatea să desfăşoare şi alte activităţi statutare pentru a-şi valorifica pe deplin întregul potenţial economic. Astfel, sub incidenţa interdicţiei stabilite prin articolul 19 1 din Legea nr 1409/1997 cu privire la medicamente a fost inclusă de fapt o categorie limitată de medicamente. Mai mult, autorul sesizării nu a demonstrat că interdicţia de a produce cele 4 tipuri de medicamente i-a afectat în mod esenţial activitatea de întreprinzător şi i-a redus profitul pentru următoarea perioadă de gestiune."

Cu alte cuvinte, exerciţiul dreptului de proprietate al unei companii poate fi restricţionat, iar restricţia este considerată proporţională dacă compania îşi poate desfăşura în continuare activitatea economică sau dacă îi mai rămâne ceva care să-i asigure desfăşurarea activităţii economice. Acest considerent poate justifica aproape orice intruziune a statului în exerciţiul dreptului de proprietate al persoanelor. Potrivit logicii majorităţii, dacă statul nu-ţi anulează întreg dreptul de proprietate, este legitim să te priveze de o parte a acestuia.

Având în vedere că procesul decizional accelerat de introducere a interdicţiei contestate nu a fost însoţit de măsuri compensatorii rezonabile, care să atenueze impactul interdicţiei, consider că Parlamentul a intervenit în mod disproporţionat în exerciţiul dreptului de proprietate al companiilor care produc şi comercializează medicamentele vizate de interdicţie.

JUDECĂTOR

Viorica PUICA

19 decembrie 2025