Hotărâre nr.162 din 02.07.2026 pentru aprobarea Regulamentului privind tratamentul riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului privind tratamentul riscului de

credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

nr. 162  din  02.07.2026

 (în vigoare 01.07.2027, cu excepţia pct.138 - 01.01.2028) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 298-300 art. 543 din 07.07.2026

* * *

UE

În temeiul art.66 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727), cu modificările ulterioare,

Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre:

- transpune parţial (transpune: art.4 pct.53-55, 78; art.5 pct.1-9; art.142; art.143 (1)-(4); art.144 (1); art.145-147(1)-(10); art.148-150 (1a); art.151-153 (1)-(8); art.154-157 (1)-(5); art.158-164 (1)-(4), (6)-(7) şi (10); art.166-173 (1)-(2); art.174-178 (1)-(5); art.179-180 (1)-(2); art.181 (1)-(2); art.182 (1)-(3); art.183-191) Regulamentul nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 176 din 27 iunie 2013, CELEX: 32013R0575, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2025/1215 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2025;

- transpune Regulamentul delegat (UE) nr.2021/598 al Comisiei din 14 decembrie 2020 de completare a Regulamentului (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor la finanţări specializate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 127 din 14 aprilie 2021, CELEX: 32021R0598.

1. Se aprobă Regulamentul privind tratamentul riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating (se anexează).

2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 iulie 2027, cu excepţia punctului 138 aferent obligaţiilor de raportare specifice, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2028.

3. Până la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană:

3.1. pentru prevederile specificate la punctul 23.1.2 băncile vor aplica o valoare de 5 milioane MDL;

3.2. pentru prevederile specificate la punctul 27.3 băncile vor aplica o valoare a expunerii maxime faţă de o persoană fizică în valoare mai mică sau egală cu 500000 MDL;

3.3. pentru prevederile specificate la punctul 73 băncile vor aplica o valoare egală cu echivalentul în MDL a 25 de milioane EUR în loc de 50 de milioane EUR;

3.4. pentru prevederile specificate la punctele 71.2.2, 71.3, 79, 80.1, 80.2 băncile vor aplica un coeficient de 10 în loc de 12,5 şi o pondere de 1000% în loc de 1250%.

Aprobat

prin Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.162 din 2 iulie 2026

REGULAMENT

PRIVIND TRATAMENTUL RISCULUI DE CREDIT POTRIVIT

ABORDĂRII BAZATE PE MODELE INTERNE DE RATING

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul regulament se aplică băncilor cu sediul în Republica Moldova şi sucursalelor din Republica Moldova ale băncilor din alte state, care sunt licenţiate de către Banca Naţională a Moldovei (în continuare – bănci). Prezentul regulament se aplică atât la nivel individual, cât şi consolidat.

2. Prezentul regulament stabileşte metodologia şi condiţiile pe care băncile trebuie să le aplice, pe baza abordării bazate pe modele interne de rating (IRB) pentru determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii ale băncilor în conformitate cu Regulamentul cu privire la fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.109/2018 (în continuare - Regulamentul nr.109/2018).

3. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare - Legea nr.202/2017) şi în alte acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei emise în aplicarea legii menţionate. De asemenea, în sensul prezentului regulament se utilizează următoarele noţiuni:

3.1. abordarea de modelare a ajustării probabilităţii de nerambursare (PD)/ pierderii în caz de nerambursare (LGD) - o ajustare a LGD sau modelarea unei ajustări atât a PD, cât şi a LGD pentru expunerea-suport;

3.2. ajustare adecvată - impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficienţele identificate în ceea ce priveşte datele şi în ceea ce priveşte metodele de estimare şi pentru a ţine seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc şi ale politicilor de colectare şi recuperare şi de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;

3.3. clasă de expuneri - oricare dintre clasele de expuneri menţionate la punctul 19;

3.4. clasă de rating a debitorilor - o categorie de risc din cadrul scalei de rating a debitorilor aferente unui sistem de rating, în care debitorii sunt alocaţi pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating care stau la baza estimării PD;

3.5. clasă de rating a tranzacţiilor - desemnează o categorie de risc din cadrul scalei de rating a tranzacţiilor, aferentă unui sistem de rating, în care sunt încadrate expunerile pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating, în baza cărora se obţin propriile estimări ale LGD;

3.6. entitate mare reglementată din sectorul financiar - o entitate din sectorul financiar care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

3.6.1. activele totale ale entităţii sau activele totale ale societăţii-mamă, în cazul în care entitatea are o societate-mamă, calculate pe bază individuală sau consolidată, sunt mai mari sau egale cu echivalentul în lei moldoveneşti (MDL) a 70 de miliarde EUR, utilizând cea mai recentă situaţie financiară sau situaţie financiară consolidată auditată pentru a stabili dimensiunea activelor;

3.6.2. entitatea face obiectul unor cerinţe prudenţiale, în mod direct pe bază individuală sau consolidată sau indirect pe baza consolidării prudenţiale a întreprinderii-mamă, în conformitate cu Regulamentul cu privire la supravegherea pe bază consolidată a băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.101/2020 (în continuare - Regulamentul nr.101/2020), actele normative privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi actele normative privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare, sau al cerinţelor prudenţiale legale ale unei ţări terţe care sunt cel puţin echivalente cu respectivele acte normative ale Republicii Moldova;

3.7. entitate nereglementată din sectorul financiar - o entitate din sectorul financiar care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la subpunctul 3.6.2;

3.8. expunere de tip retail - o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.5;

3.9. expunere din credite - orice element bilanţier sau extrabilanţier care are sau poate avea ca rezultat o obligaţie din credite;

3.10. expunere faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public - o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.2;

3.11. expunere faţă de societăţi - o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.4;

3.12. factor de conversie a creditului pe baza abordării standardizate (CCF pe baza SA) - procentajul aplicabil în temeiul Regulamentului cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.111/2018 (în continuare - Regulamentul nr.111/2018);

3.13. factor de conversie a creditului pe baza IRB (CCF pe baza IRB) - propriile estimări ale factorului de conversie a creditului;

3.14. facilitate sau facilitate de credit - o expunere din credite care decurge dintr-un contract sau dintr-un set de contracte încheiate între un debitor şi o instituţie;

3.15. marjă de prudenţă - o majorare încorporată în estimările parametrilor de risc pentru a ţine seama de gama preconizată de erori de estimare care pot decurge din deficienţele identificate în ceea ce priveşte datele, metodele, modelele, modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc şi ale politicilor de colectare şi recuperare şi orice altă sursă de incertitudine suplimentară, precum şi din eroarea de estimare generală;

3.16. obligaţie din credite - orice obligaţie care decurge dintr-un contract de credit, inclusiv principalul, dobânda acumulată şi comisioanele, datorată de un debitor;

3.17. pierdere în caz de nerambursare sau LGD (loss given default) - raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilităţi de credit şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referinţă după data intrării în stare de nerambursare, precum şi, în contextul riscului de diminuare a valorii creanţei, pierderea în caz de diminuare a valorii creanţei, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanţă achiziţionată în caz de diminuare a valorii acesteia şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanţei achiziţionate;

3.18. probabilitate de nerambursare sau PD (probability of default) - probabilitatea ca un debitor sau, după caz, o facilitate de credit să intre în stare de nerambursare în decursul unui an şi, în contextul riscului de diminuare a valorii creanţei, probabilitatea de diminuare a valorii creanţei în decursul unei perioade de un an;

3.19. rata de nerambursare pe un an - raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiţia incapacităţii de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în conformitate cu punctul 24 din Regulamentul nr.111/2018, numărul de facilităţi de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T şi numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiţia incapacităţii de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în, facilităţi de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

3.20. risc de diminuarea valorii creanţei - riscul ca o creanţă să fie redusă prin acordarea de credite, în numerar sau nu, către debitor;

3.21. pierdere - pierderea economică, inclusiv efectele actualizărilor importante şi costurile semnificative directe şi indirecte asociate recuperării sumelor de încasat în baza unui instrument;

3.22. pierdere aşteptată sau “EL” - raportul legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

3.22.1. o potenţială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;

3.22.2. un potenţial eveniment de diminuare a valorii creanţei pe parcursul unui an şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanţei;

3.23. pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie - ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie;

3.24. protecţia nefinanţată a creditului “recunoscută”, în cazul unei expuneri pentru care o bancă aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale LGD în conformitate cu punctele 4-7, - o protecţie nefinanţată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu Regulamentul cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.112/2018 (în continuare - Regulamentul nr.112/2018):

3.24.1. abordarea de modelare a ajustării PD/LGD;

3.24.2. abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, astfel cum este definită în Regulamentul nr.112/2018;

3.25. societate mare - orice întreprindere care are vânzări anuale consolidate care depăşesc echivalentul în MDL a 500 de milioane EUR sau care aparţine unui grup în cazul în care vânzările anuale totale ale grupului consolidat depăşesc echivalentul în MDL a 500 de milioane EUR.

La evaluarea pragului de vânzări, cuantumurile se raportează astfel cum figurează în situaţiile financiare auditate ale societăţilor sau, în cazul societăţilor care fac parte din grupuri consolidate, ale grupurilor consolidate ale acestora, în conformitate cu standardul contabil aplicabil întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang a grupului consolidat. Cifrele se bazează pe cuantumurile medii calculate în ultimii trei ani sau pe cele mai recente cuantumuri actualizate o dată la trei ani de către bancă;

3.26. sistem de rating - ansamblul tuturor metodelor, proceselor, sistemelor de control, sistemelor de colectare a datelor şi sistemelor informatice care permit evaluarea riscului de credit, încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi cuantificarea estimărilor cu privire la stările de nerambursare şi la pierderi, care au fost elaborate pentru un anumit tip de expuneri;

3.27. tip de expuneri - un grup de expuneri administrate omogen, care pot fi limitate la o singură entitate sau la un singur subansamblu de entităţi din cadrul unui grup cu condiţia ca acelaşi tip de expuneri să fie administrat în mod diferit în alte entităţi din cadrul grupului;

3.28. unitate operaţională - orice entitate separată din punct de vedere organizatoric sau juridic, linii de activitate, amplasări geografice.

Capitolul II

APROBAREA ACORDATĂ DE BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI PENTRU

UTILIZAREA ABORDĂRII BAZATE PE MODELE INTERNE DE RATING

Secţiunea 1

Aprobare pentru utilizarea abordării IRB

4. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul regulament, Banca Naţională a Moldovei permite băncilor să calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (în continuare “abordarea IRB”).

5. Aprobarea prealabilă pentru utilizarea abordării IRB, inclusiv a estimărilor proprii ale LGD şi CCF pe baza IRB, este necesară pentru fiecare clasă de expuneri, pentru fiecare sistem de rating şi pentru fiecare abordare utilizată pentru estimarea LGD şi a factorilor de conversie a creditului (CCF).

6. În cazul în care se operează modificări la sistemele de rating, băncile obţin aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei pentru:

6.1. modificările semnificative ale sferei de aplicare a unui sistem de rating pe care banca a primit aprobarea să îl utilizeze;

6.2. modificările semnificative ale unui sistem de rating pe care banca a primit aprobarea să îl utilizeze.

Sfera de aplicare a unui sistem de rating cuprinde toate expunerile de tipul relevant de expuneri pentru care a fost conceput sistemul de rating respectiv.

7. Băncile notifică fără întârziere, în scris, Banca Naţională a Moldovei cu privire la toate modificările aduse sistemelor de rating.

Secţiunea 2

Evaluarea de către Banca Naţională a Moldovei a unei cereri de utilizare a abordării IRB

8. Banca Naţională a Moldovei acordă unei bănci aprobarea de a utiliza abordarea IRB, inclusiv de a utiliza propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie, prevăzută în secţiunea 1, numai dacă Banca Naţională a Moldovei este convinsă că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul regulament, în special cele prevăzute în capitolul VI, şi că sistemele băncii pentru administrarea şi ratingul expunerilor la riscul de credit sunt solide şi implementate cu integritate şi, în special, că banca a demonstrat, în mod satisfăcător pentru Banca Naţională a Moldovei, că sunt îndeplinite următoarele standarde:

8.1. Sistemele de rating ale băncii asigură o evaluare pertinentă a caracteristicilor debitorului şi ale tranzacţiei, o diferenţiere semnificativă a riscului şi o estimare cantitativă precisă şi consecventă a riscului;

8.2. Ratingurile interne şi estimările privind starea de nerambursare şi ale pierderilor, utilizate pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii, precum şi sistemele şi procesele asociate joacă un rol esenţial în procesul de administrare a riscurilor şi în procesul de luare a deciziilor, precum şi în funcţiile de aprobare a creditelor, alocare internă a capitalului şi guvernanţă corporativă ale băncii;

8.3. Banca dispune de o unitate de control al riscului de credit responsabilă de sistemele sale de rating care este independentă în mod corespunzător şi în afara oricărei influenţe care să-i pericliteze independenţa;

8.4. Banca colectează şi stochează toate datele relevante pentru a oferi un sprijin efectiv procesului său de măsurare şi administrare a riscului de credit;

8.5. Banca documentează sistemele sale de rating şi raţionamentul care stă la baza proiectării lor şi validează sistemele respective;

8.6. Banca a validat fiecare sistem de rating pe parcursul unei perioade adecvate înainte de a primi aprobarea de a utiliza sistemul de rating respectiv, a evaluat în cursul acelei perioade dacă fiecare sistem de rating este potrivit pentru sfera de aplicare al acelui sistem de rating şi a adus fiecărui sistem de rating modificările care s-au dovedit necesare în urma evaluării sale;

8.7. Banca a calculat, în conformitate cu abordarea IRB, cerinţele de fonduri proprii rezultate din estimările sale referitoare la parametrii de risc şi este în măsură să prezinte rapoartele stabilite prin instrucţiunile Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la prezentarea de către bănci a rapoartelor COREP în scopuri de supraveghere;

8.8. Banca a atribuit şi continuă să atribuie fiecărei expuneri din domeniul de aplicare al unui sistem de rating un grad de rating sau un grup din cadrul sistemului de rating respectiv.

9. Cerinţele de utilizare a abordării IRB, inclusiv a estimărilor proprii ale LGD şi a factorilor de conversie, se aplică şi în cazul în care o bancă a implementat un sistem de rating sau un model utilizat în cadrul unui sistem de rating, pe care l-a achiziţionat de la un furnizor terţ.

10. În vederea obţinerii aprobării prealabile prevăzute la punctul 8, banca va depune la Banca Naţională a Moldovei o cerere la care se vor anexa documentele şi informaţiile care confirmă că banca îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul 8.

11. Banca Naţională a Moldovei examinează cererea menţionată la punctul 10 în termen de 180 de zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la Banca Naţională a Moldovei, însoţită de toate documentele care trebuie prezentate Băncii Naţionale a Moldovei. Termenul poate fi prelungit cu până la 90 de zile lucrătoare, cu notificarea ulterioară a băncii cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea termenului de examinare a cererii.

Secţiunea 3

Experienţa anterioară în utilizarea abordărilor IRB şi măsuri care trebuie luate

în cazul în care cerinţele din prezentul regulament nu mai sunt respectate

12. O bancă care solicită aprobarea de a utiliza abordarea IRB trebuie să aibă experienţa utilizării, pentru clasele de expunere în cauză, a sistemelor de rating care au fost, în mare măsură, în conformitate cu cerinţele prevăzute în capitolul VI în scopul măsurării şi gestionării interne a riscurilor, timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea abordării IRB.

13. O bancă care solicită aprobarea de utilizare a estimărilor proprii ale LGD şi ale factorilor de conversie trebuie să demonstreze, în mod satisfăcător pentru Banca Naţională a Moldovei, că a estimat şi utilizat propriile estimări ale LGD şi ale factorilor de conversie într-un mod care a fost, în mare măsură, conform cu cerinţele privind utilizarea estimărilor proprii ale acestor parametri prevăzute în capitolul VI, timp de cel puţin trei ani înainte de a fi calificată pentru utilizarea estimărilor proprii ale LGD şi factorilor de conversie.

14. În cazul în care banca extinde utilizarea abordării IRB după obţinerea aprobării prealabile iniţiale, experienţa băncii trebuie să fie suficientă pentru a satisface cerinţele de la punctele 12 şi 13 în ceea ce priveşte expunerile suplimentare acoperite. În cazul în care utilizarea sistemelor de rating este extinsă la expunerile care diferă în mod semnificativ de sfera iniţială de aplicare, astfel încât experienţa dobândită nu poate fi considerată suficientă pentru respectarea acestor dispoziţii în ceea ce priveşte expunerile suplimentare, cerinţele de la punctele 12 şi 13 se aplică separat pentru expunerile suplimentare.

15. În sensul punctului 12, se consideră că sistemele de rating care sunt, în linii mari, în conformitate cu cerinţele prevăzute în capitolul VI, au fost aplicate de bancă cu cel puţin trei ani înainte de utilizarea abordării IRB în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii, în cazul în care:

15.1. aceste sisteme de rating au fost utilizate în procesele de administrare a riscurilor şi de luare a deciziilor ale băncii, precum şi în procesele de aprobare a creditelor;

15.2. există o documentaţie adecvată privind funcţionarea efectivă a sistemelor de rating pe parcursul celor trei ani, în special în ceea ce priveşte rapoartele de monitorizare, validare şi audit respective.

16. În scopul evaluării unei cereri de aprobare a extinderii abordării IRB în conformitate cu planul de implementare secvenţială, punctul 15 se aplică şi în cazul în care extinderea se referă la expuneri care diferă în mod semnificativ de domeniul de aplicare al acoperirii existente, astfel încât nu se poate presupune în mod rezonabil că experienţa existentă este suficientă pentru a îndeplini cerinţele punctelor 12 şi 13 în ceea ce priveşte expunerile suplimentare, astfel cum se prevede la punctul 14.

17. În cazul în care o bancă nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul regulament, aceasta notifică fără întârziere, în scris, Banca Naţională a Moldovei cu privire la măsurile luate în conformitate cu dispoziţiile articolului 66 alin.(3) din Legea nr.202/2017.

Secţiunea 4

Metodologia de încadrare a expunerilor în clase de expuneri

18. Metodologia utilizată de bancă pentru încadrarea expunerilor în diferite clase de expuneri trebuie să fie adecvată şi consecventă în timp.

19. Fiecare expunere trebuie alocată uneia dintre următoarele clase de expunere:

19.1. Expuneri faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale;

19.2. Expuneri faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public, care sunt alocate următoarelor clase de expunere:

19.2.1. Expuneri faţă de administraţiile regionale şi autorităţile locale;

19.2.2. Expuneri faţă de entităţi din sectorul public;

19.3. Expuneri faţă de bănci;

19.4. Expuneri faţă de societăţi, care sunt încadrate în următoarele clase de expunere:

19.4.1. Expuneri faţă de societăţi, în general;

19.4.2. Expuneri provenind din finanţări specializate;

19.4.3. Creanţe achiziţionate asupra societăţilor;

19.5. Expuneri de tip retail, care sunt alocate următoarelor clase de expunere;

19.5.1. expuneri eligibile de tip retail reînnoibile (“QRRE”);

19.5.2. expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative;

19.5.3. creanţe achiziţionate de tip retail;

19.5.4. alte expuneri de tip retail;

19.6. Expuneri provenind din titluri de capital;

19.7. Expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un organism de plasament colectiv (OPC);

19.8. Elemente reprezentând poziţii de securitizare;

19.9. Active, altele decât cele care reprezintă creanţe de natura creditelor.

20. Următoarele expuneri se încadrează în clasa expunerilor faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale, prevăzută la punctul 19.1:

20.1. Expuneri faţă de bănci de dezvoltare multilaterală menţionate la punctul 46 din Regulamentul nr.111/2018;

20.2. Expuneri faţă de organizaţii internaţionale care atrag o pondere de risc de 0 % în conformitate cu punctul 47 din Regulamentul nr.111/2018.

21. Prin derogare de la punctul 19, expunerile faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public se încadrează în clasa de expunere menţionată la punctul 19.1, în cazul în care aceste expuneri sunt tratate ca expuneri faţă de administraţiile centrale în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

22. Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la punctul 19.2:

22.1. Expunerile faţă de băncile de dezvoltare multilaterală cărora nu li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018; şi

22.2. Expuneri tratate ca expuneri faţă de bănci în conformitate cu punctul 51 din Regulamentul nr.111/2018.

23. Pentru a fi încadrate în clasa expunerilor de tip retail, prevăzută la punctul 19.5, expunerile trebuie să respecte următoarele criterii:

23.1. Sunt expuneri faţă de:

23.1.1. Una sau mai multe persoane fizice;

23.1.2. O întreprindere mică sau mijlocie (IMM), cu condiţia ca suma totală datorată băncii şi întreprinderilor-mamă şi filialelor acesteia, inclusiv orice expunere în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau grupul de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative, până la valoarea bunurilor imobile, să nu depăşească, din informaţiile deţinute de bancă, care ia măsurile necesare pentru verificarea cuantumului expunerii respective, suma echivalentului în MDL a 1 milion EUR;

23.1.3. Sunt expuneri garantate cu bunuri imobile locative, inclusiv drepturi de ipotecă de prim rang şi succesive, credite la termen, linii de credit reînnoibile pentru nevoi personale garantate cu imobile şi expuneri astfel cum sunt menţionate în Regulamentul nr.112/2018 privind tehnicile de atenuare a riscului de credit, indiferent de dimensiunea expunerii, cu condiţia ca expunerea să fie oricare dintre următoarele:

23.1.3.1. O expunere faţă de o persoană fizică;

23.1.3.2. O expunere faţă de asociaţii sau cooperative de persoane fizice care sunt reglementate de legislaţia naţională şi care au ca unic scop acordarea membrilor lor a dreptului de utilizare a unei reşedinţe principale în imobilul care garantează creditul;

23.2. Sunt tratate de bancă în cadrul procesului de administrare a riscurilor în mod consecvent în timp şi în mod similar;

23.3. Nu sunt gestionate doar în mod individual ca expuneri încadrate în clasele de expuneri faţă de societăţi, menţionate la subpunctele 19.4.1, 19.4.2 sau 19.4.3;

23.4. Fiecare dintre acestea reprezintă una dintr-un număr semnificativ de expuneri care sunt administrate în mod similar.

24. În plus faţă de expunerile enumerate la punctul 23, valoarea actualizată a plăţilor minime aferente contractelor de leasing de tip retail se include în clasa de expuneri de tip retail.

25. Expunerile care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la subpunctul 23.1.3 şi subpunctele 23.2, 23.3 şi 23.4 se încadrează în clasa de expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, menţionată la subpunctul 19.5.2.

26. Prin derogare de la punctul 25, Banca Naţională a Moldovei poate exclude din clasa de expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, menţionată la subpunctul 19.5.2 creditele acordate persoanelor fizice care au ipotecat mai mult de patru bunuri imobile sau unităţi locative, inclusiv creditele acordate persoanelor fizice menţionate în Regulamentul nr.112/2018, şi să atribuie aceste credite uneia dintre clasele de expunere menţionate la subpunctele 19.4.1, 19.4.2 sau 19.4.3.

27. Expunerile de tip retail care aparţin unui tip de expuneri care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii sunt încadrate în clasa de expuneri QRRE, menţionată la punctul 19.5.1:

27.1. Expunerile de acest tip sunt faţă de una sau mai multe persoane fizice;

27.2. Expunerile de acest tip sunt reînnoibile, negarantate şi, în măsura în care nu sunt utilizate imediat şi necondiţionat, pot fi anulate de către bancă;

27.3. Expunerea maximă din acest tip de expunere faţă de o singură persoană fizică este de echivalentul în MDL a 100 000 EUR sau mai puţin;

27.4. Acest tip de expuneri a prezentat o volatilitate redusă a ratelor de pierdere, în raport cu nivelul mediu al ratelor de pierdere, în special în cadrul benzilor cu valori scăzute ale PD;

27.5. Tratamentul expunerilor atribuite acestui tip de expuneri ca expuneri de tip retail reînnoibile eligibile este în concordanţă cu caracteristicile de risc aferente acestui tip de expuneri.

28. Prin derogare de la punctul 27.2, cerinţa de a fi negarantate nu se aplică în cazul facilităţilor de credit acoperite garantate legate de un cont de salariu. În acest caz, sumele recuperate prin intermediul executării garanţiei reale nu se iau în considerare în estimările LGD.

29. Băncile identifică, în cadrul clasei de expuneri QRRE, menţionate la punctul 19.5.1, expunerile faţă de tranzactori (“QRRE faţă de tranzactori”) şi expunerile care nu sunt expuneri faţă de tranzactori (“QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile”). În special, QRRE cu un istoric de rambursare mai scurt de 12 luni sunt identificate drept QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile.

30. Cu excepţia cazului în care sunt încadrate în clasa de expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC, expunerile provenind din titluri de capital menţionate în punctul 84 din Regulamentul nr.111/2018, se încadrează în clasa de expuneri provenind din titluri de capital, menţionate la punctul 19.6.

31. Orice obligaţie de credit care nu este încadrată în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctele 19.1, 19.2, 19.5, 19.6, 19.7 şi 19.8 se încadrează în una dintre clasele de expunere menţionate la subpunctul 19.4 subpunctele 19.4.1, 19.4.2 sau 19.4.3.

32. În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi, menţionate la subpunctul 19.4, băncile identifică separat ca expuneri provenind din finanţări specializate, expunerile care prezintă următoarele caracteristici:

32.1. Expunerea este faţă de o entitate care a fost creată special pentru a finanţa sau administra active fizice sau este o expunere comparabilă, din punct de vedere economic;

32.2. Dispoziţiile contractuale conferă creditorului un grad substanţial de control asupra activelor şi veniturilor pe care le generează;

32.3. Sursa principală de rambursare a obligaţiei este reprezentată de venitul generat de activele finanţate, şi nu de capacitatea independentă de rambursare a societăţii comerciale în ansamblul său.

33. Expunerile menţionate la punctul 32 sunt încadrate în clasa de expuneri provenind din finanţări specializate, menţionate la subpunctul 19.4.2 şi sunt clasificate după cum urmează: “finanţare de proiect” (PF), “finanţare de obiect” (OF), “finanţare de mărfuri” (CF) şi “bunuri imobile generatoare de venituri” (IPRE).

34. Valoarea reziduală a bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing se încadrează în clasa de expuneri “active, altele decât cele care reprezintă creanţe de natura creditelor”, prevăzută la subpunctul 19.9, cu excepţia cazului în care valoarea reziduală este deja inclusă în valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing, prevăzută în punctul 147.

35. Expunerea rezultată din asigurarea protecţiei prin intermediul unui coş de instrumente financiare derivate de credit de tipul al n-lea caz de nerambursare (nth-to-default) pentru un coş de expuneri este încadrată în aceeaşi clasă prevăzută la punctul 19 în care ar fi încadrate şi expunerile din coş, cu excepţia cazului în care expunerile individuale din coş ar fi încadrate în diverse clase de expuneri, situaţie în care expunerea este încadrată în clasa de expuneri faţă de societăţi prevăzută la subpunctul 19.4.

Secţiunea 5

Condiţii de implementare a abordării IRB pentru diferite clase de expuneri şi unităţi operaţionale

36. O bancă căreia i se permite să aplice abordarea IRB implementează, împreună cu orice întreprindere-mamă şi filialele sale, abordarea IRB pentru cel puţin una dintre clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctele 19.1-19.5 sau subpunctul 19.9. Odată ce o bancă a implementat abordarea IRB pentru un anumit tip de expuneri dintr-o clasă de expuneri, banca face acest lucru pentru toate expunerile din respectiva clasă de expuneri, cu excepţia cazului în care a primit din partea Băncii Naţionale a Moldovei aprobarea de a utiliza în permanenţă abordarea standardizată în conformitate cu punctele 43-47.

37. Sub rezerva aprobării prealabile a Băncii Naţionale a Moldovei, implementarea abordării IRB se poate face progresiv pentru diferitele tipuri de expuneri din cadrul unei anumite clase de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB.

38. Banca Naţională a Moldovei stabileşte perioada necesară fiecărei bănci, întreprinderi-mamă şi filiale ale sale pentru a implementa abordarea IRB pentru toate expunerile dintr-o anumită clasă de expuneri pentru diferite tipuri de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB. Această perioadă este cea pe care Banca Naţională a Moldovei o consideră adecvată, în funcţie de natura şi dimensiunea activităţilor băncii în cauză sau ale oricărei întreprinderi-mamă şi ale filialelor sale, precum şi în funcţie de numărul şi natura sistemelor de rating care urmează să fie implementate.

39. Băncile implementează abordarea IRB în conformitate cu condiţiile stabilite de Banca Naţională a Moldovei. Conform condiţiilor trebuie să se garanteze că flexibilitatea acordată în temeiul punctelor 36-37 nu este utilizată selectiv cu scopul de a obţine cerinţe de fonduri proprii reduse în ceea ce priveşte acele tipuri de expuneri sau unităţi operaţionale care urmează a fi incluse în abordarea IRB sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau al utilizării CCF pe baza IRB.

Secţiunea 6

Condiţii pentru a reveni la utilizarea unor abordări mai puţin sofisticate

40. O bancă care utilizează abordarea IRB pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu renunţă la utilizarea acestei abordări pentru a utiliza în schimb abordarea standardizată pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

40.1. Banca a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de Banca Naţională a Moldovei, că utilizarea abordării standardizate nu are ca scop angajarea în arbitraj de reglementare, inclusiv prin reducerea nejustificată a cerinţelor de fonduri proprii, că ea este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea tuturor expunerilor de acest tip ale băncii şi că nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii băncii sau a capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

40.2. Banca a primit aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei.

41. Băncile care au obţinut aprobarea prevăzută la punctul 56 pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi a propriilor factori de conversie, nu revin la utilizarea valorilor LGD şi a factorilor de conversie menţionaţi la punctele 54 şi 55, decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

41.1. Banca a demonstrat în mod satisfăcător Băncii Naţionale a Moldovei că utilizarea LGD şi a factorilor de conversie prevăzuţi la punctele 54 şi 55 pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu este propusă pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii ale băncii, ci este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea expunerilor totale de acest tip ale băncii şi nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii băncii sau asupra capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

41.2. Banca a primit aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei.

42. Aplicarea punctelor 40 şi 41 este subordonată condiţiilor pentru implementarea progresivă a abordării IRB stabilite de Banca Naţională a Moldovei în conformitate cu punctele 36-39 şi permisiunii de utilizare parţială permanentă menţionată la punctele 43-47.

Secţiunea 7

Condiţii de utilizare parţială permanentă

43. Băncile aplică abordarea standardizată în cazul tuturor expunerilor următoare:

43.1. Expunerile încadrate în clasa de expuneri provenind din titluri de capital, menţionată la punctul 19 subpunctul 19.6;

43.2. Expunerile încadrate în clase de expuneri sau care aparţin unor tipuri de expuneri dintr-o clasă de expuneri în cazul cărora băncile nu au primit aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate.

44. O bancă căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o anumită clasă de expuneri poate, sub rezerva aprobării prealabile a Băncii Naţionale a Moldovei, să aplice abordarea standardizată pentru anumite tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri, inclusiv expuneri din sucursale străine şi din diferite grupe de expuneri, în cazul în care respectivele tipuri de expuneri nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.

45. În plus faţă de expunerile menţionate la punctele 43 şi 44, o bancă poate, sub rezerva aprobării prealabile a Băncii Naţionale a Moldovei, să aplice abordarea standardizată pentru următoarele expuneri în cazul în care abordarea IRB se aplică pentru alte tipuri de expuneri din aceeaşi clasă de expuneri:

45.1. Expunerile faţă de administraţia centrală a Republicii Moldova şi Banca Naţională a Moldovei, precum şi faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale din statele membre ale Uniunii Europene şi faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public ale acestora, sub rezerva următoarelor condiţii:

45.1.1. Din punctul de vedere al riscului, ca urmare a unor acorduri publice cu caracter specific, nu există diferenţe între expunerile faţă de administraţia centrală şi faţă de banca centrală în cauză şi celelalte expuneri menţionate; şi

45.1.2. Expunerile faţă de administraţiile centrale şi faţă de băncile centrale primesc o pondere de risc de 0 % în temeiul Regulamentului nr.111/2018;

45.2. Expunerile unei bănci faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, filiala sa sau o filială a întreprinderii-mamă, cu condiţia ca contrapartea să fie o bancă sau o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate financiară nonbancară, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul Legii contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017;

45.3. Expunerile faţă de băncile din statele membre ale Uniunii Europene, care îndeplinesc cerinţele pentru a primi aprobări prealabile acordate de autorităţile competente ale statelor membre respective, să nu aplice cerinţele de ponderare la risc a expunerilor, pentru expunerile faţă de contrapărţile cu care băncile au intrat într-un sistem instituţional de protecţie care constă într-un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităţilor care protejează băncile respective şi le asigură, în special, lichiditatea şi solvabilitatea pentru a evita procedura de insolvabilitate, în cazul în care este necesar.

46. O bancă căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor numai pentru anumite tipuri de expuneri din cadrul unei clase de expuneri aplică abordarea standardizată pentru celelalte tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri.

47. În plus faţă de expunerile menţionate la punctul 44 şi la punctele 45-46, o bancă poate să aplice abordarea standardizată pentru expunerile faţă de biserici şi comunităţi religioase care îndeplinesc cerinţele prevăzute în Regulamentul nr.111/2018.

Capitolul III

CALCULUL CUANTUMURILOR PONDERATE LA RISC ALE EXPUNERILOR

Secţiunea 1

Tratament pe tip de clasă de expuneri

Subsecţiunea 1

Tratament pe clasă de expuneri

48. Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit în cazul expunerilor încadrate într-una dintre clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctele 19.1-19.5 sau subpunctul 19.9 se calculează în conformitate cu punctele 71-93, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la punctul 19²¹ din Regulamentul nr.109/2018.

49. Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate se calculează în conformitate cu punctele 89-93. În cazul în care o bancă dispune de drept de recurs deplin împotriva vânzătorului creanţelor achiziţionate, pentru riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei, dispoziţiile prezentei secţiuni, punctelor 59-70 şi ale punctelor 94-97 în ceea ce priveşte creanţele achiziţionate nu se aplică, iar expunerea este tratată ca o expunere beneficiind de o garanţie reală.

50. Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei se calculează pe baza parametrilor relevanţi aferenţi expunerilor respective. Parametrii menţionaţi includ PD, LGD, scadenţa (denumită în continuare “M”) şi valoarea expunerii. PD şi LGD pot fi considerate individual sau împreună, în conformitate cu capitolul IV.

51. Cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate se calculează în conformitate cu punctele 75-76.

52. În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctele 19.1-19.5, băncile furnizează propriile estimări ale PD în conformitate cu punctele 4-7 şi capitolul VI.

53. În cazul expunerilor de tip retail, băncile furnizează propriile estimări ale LGD, precum şi CCF pe baza IRB, dacă este cazul, în temeiul punctelor 151-154 şi 156-157, în conformitate cu punctele 4-7 şi capitolul VI. Băncile utilizează CCF pe baza SA în cazul în care dispoziţiile de la punctele 151-154 şi 156-157 nu permit utilizarea CCF pe baza IRB.

54. Băncile aplică valorile LGD prevăzute la punctul 114 şi CCF pe baza SA în conformitate cu punctele 151-154, 155 şi 156-157 în cazul următoarelor expuneri:

54.1. Expunerile încadrate în clasa de expuneri faţă de bănci, menţionată la punctul 19 subpunctul 19.3;

54.2. Expunerile faţă de entităţi din sectorul financiar, altele decât cele menţionate la subpunctul 54.1;

54.3. Expunerile faţă de societăţi mari care nu sunt încadrate în clasa de expuneri provenind din finanţări specializate menţionată la punctul 19 subpunctul 19.4.2.

55. În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctele 19.1, 19.2 sau 19.4, cu excepţia expunerilor menţionate la punctul 54, băncile aplică valorile LGD prevăzute la punctul 114 şi CCF pe baza SA în conformitate cu punctele 151-154, 155 şi 156-157, cu excepţia cazului în care li s-a permis să utilizeze propriile estimări ale LGD şi ale CCF pe baza IRB pentru expunerile respective în conformitate cu punctul 56.

56. În cazul expunerilor menţionate la punctul 55, Banca Naţională a Moldovei permite băncilor să utilizeze propriile estimări ale LGD, precum şi ale CCF pe baza IRB, dacă este cazul, în temeiul punctelor 151-154 şi 156-157, în conformitate cu punctele 4-7 şi cu capitolul VI.

57. Pentru expunerile din securitizări şi pentru cele încadrate în clasa de expuneri “elemente reprezentând poziţii din securitizare”, menţionată la punctul 19 subpunctul 19.8, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor.

58. În cazul expunerilor sub formă de acţiuni sau unităţi deţinute într-un OPC care aparţin clasei de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.7, băncile aplică tratamentul prevăzut la punctele 59-70, cu excepţia cazului în care expunerile respective sunt deduse din fondurile proprii sau fac obiectul deducerii din elementele de pasive eligibile conform Regulamentului nr.109/2018.

Subsecţiunea 2

Tratamentul expunerilor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri

59. Băncile calculează valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC înmulţind valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, calculată în conformitate cu abordările prevăzute la punctele 60 şi 64, cu procentajul unităţilor sau acţiunilor deţinute de băncile în cauză.

60. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru stabilirea valorii expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC prevăzute în Regulamentul nr.111/2018, băncile care dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC ţin seama de aceste expuneri-suport pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, ponderând la risc toate expunerile-suport ale OPC-ului ca şi cum ar fi deţinute direct de băncile în cauză.

61. Prin derogare de la punctul 132 subpunctul 5) din Regulamentul nr.109/2018, băncile care calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC în conformitate cu punctele 59 sau 60 pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu abordările şi metodele prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii, după caz.

62. Prin derogare de la punctul 61, o bancă poate să excludă din calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului expunerile din instrumente financiare derivate care nu ar fi supuse acestei cerinţe dacă ar fi asumate direct de bancă.

63. Băncile care aplică abordarea transparentă de tip look through în conformitate cu punctele 60, 61 şi 62 şi care nu utilizează metodele prevăzute în prezentul regulament sau, după caz, în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor, pentru toate expunerile-suport ale OPC-ului sau pentru o parte din acestea, calculează valorile expunerilor ponderate la risc şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru toate expunerile-suport respective sau pentru partea respectivă din acestea în conformitate cu următoarele principii:

63.1. În cazul expunerilor-suport care ar fi încadrate în clasa de expuneri provenind din titluri de capital, menţionată la punctul 19 subpunctul 19.6, băncile aplică abordarea standardizată prevăzută în Regulamentul nr.111/2018;

63.2. În cazul expunerilor încadrate în clasa de elemente reprezentând poziţii din securitizare menţionate la punctul 19 subpunctul 19.8, băncile aplică tratamentul privind ierarhia metodelor prevăzut în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor ca şi cum expunerile respective ar fi deţinute direct de acele bănci;

63.3. În cazul tuturor celorlalte expuneri-suport, băncile aplică abordarea standardizată prevăzută în Regulamentul nr.111/2018.

64. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru stabilirea valorii expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC prevăzute în Regulamentul nr.111/2018, băncile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în abordarea pe bază de mandat stabilită la punctele 82¹⁵-82¹⁷ din Regulamentul nr.111/2018. Cu toate acestea, pentru expunerile enumerate la punctul 63 subpunctele 63.1-63.3, băncile aplică abordările stabilite la respectivele subpuncte.

65. Sub rezerva punctului 82²¹ din Regulamentul nr.111/2018, băncile care nu aplică abordarea transparentă de tip look-through în conformitate cu punctele 60-62 sau abordarea pe bază de mandat în conformitate cu punctul 64 aplică abordarea de rezervă (fall-back) menţionată la punctele 82¹-82³ din Regulamentul nr.111/2018.

66. Băncile pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC utilizând o combinaţie a abordărilor menţionate în prezenta secţiune, în măsura în care condiţiile de utilizare a abordărilor respective sunt îndeplinite.

67. Băncile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea ponderată la risc pentru un OPC în conformitate cu abordările descrise la punctele 60-64 se pot baza pe calculele efectuate de o terţă parte, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

67.1. Partea terţă este:

67.1.1. Instituţia depozitară sau instituţia financiară depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri de valoare şi să depoziteze toate titlurile de valoare la această instituţie depozitară sau instituţie financiară depozitară;

67.1.2. Pentru OPC-urile care nu se încadrează la subpunctul 67.1.1, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia ca societatea de administrare a OPC-ului să îndeplinească criteriile prevăzute la punctul 82⁴ subpunctul 1) din Regulamentul nr.111/2018;

67.2. Pentru alte expuneri decât cele menţionate la punctul 63 subpunctele 63.1-63.3, partea terţă efectuează calculul în conformitate cu abordarea de tip look-through prevăzută la punctul 82¹⁴ din Regulamentul nr.111/2018;

67.3. Pentru expunerile menţionate la punctul 63 subpunctele 63.1-63.3, partea terţă efectuează calculul în conformitate cu abordările prevăzute la subpunctele respective;

67.4. Un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.

68. Băncile care se bazează pe calcule efectuate de terţi înmulţesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC rezultată în urma acestor calcule cu un factor de 1,2.

69. Prin derogare de la punctul 68, în cazul în care banca dispune de acces nerestricţionat la calculele detaliate efectuate de partea terţă, nu se aplică factorul de 1,2. Banca furnizează, la cerere, calculele respective Băncii Naţionale a Moldovei.

70. În sensul prezentei subsecţiuni, se aplică excluderile de la abordările pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc pentru OPC-uri şi punctele 82¹¹-82¹² din Regulamentul nr.111/2018. În sensul prezentei subsecţiuni, tratamentul expunerilor extrabilanţiere faţă de OPC-uri prevăzut în Regulamentul nr.111/2018 se aplică, cu folosirea ponderilor de risc calculate în conformitate cu prezentul regulament.

Secţiunea 2

Calculul cuantumurilor expunerilor ponderate la riscul de credit

Subsecţiunea 1

Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii

centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi

entităţi din sectorul public, expunerile faţă de bănci şi expunerile faţă de societăţi

71. Sub rezerva aplicării tratamentelor specifice prevăzute la punctele 72 şi 73, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de bănci şi expunerile faţă de societăţi se calculează în conformitate cu următoarele formule:

Cuantumul ponderat la risc al expunerii = RW · valoarea expunerii

unde ponderea de risc (RW) este definită după cum urmează:

71.1. dacă PD = 0, RW este 0;

71.2. dacă PD = 1, şi anume pentru expunerile aflate în stare de nerambursare:

71.2.1. atunci când băncile aplică valorile LGD prevăzute la punctul 114, RW este 0;

71.2.2. atunci când băncile folosesc propriile estimări ale LGD, RW este

unde cea mai bună estimare a pierderii aşteptate (EL_BE) - Expected Loss Best Estimate, este cea mai bună estimare a băncii cu privire la pierderea aşteptată în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare în conformitate cu subpunctul 202.9;

71.3. dacă 0 < PD < 1, atunci:

unde:

N = funcţia de distribuţie cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, adică N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;

G = inversa funcţiei de distribuţie cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, adică dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

R = coeficientul de corelaţie, care este definit ca:

b = factorul de ajustare în funcţie de scadenţă, care este definit ca:

M = scadenţa, exprimată în ani şi determinată în conformitate cu punctele 123-129.

72. În cazul expunerilor faţă de entităţi mari reglementate din sectorul financiar şi faţă de entităţi nereglementate din sectorul financiar, coeficientul de corelaţie R menţionat punctul 71 subpunctul 71.3 sau, după caz, la punctul 73 se înmulţeşte cu 1,25 atunci când se calculează ponderile de risc ale expunerilor respective.

73. Pentru calcularea ponderilor de risc pentru expunerile faţă de societăţi în cazul cărora cifra de afaceri anuală a grupului consolidat din care face parte respectiva societate este mai mică de echivalentul în MDL a 50 de milioane EUR, băncile pot folosi formula de corelaţie de la punctul 71 subpunctul 71.3. În această formulă, S (sales) corespunde cifrei de afaceri anuale exprimate în milioane de euro, unde 5 milioane EUR ≤ S ≤ 50 milioane EUR. O cifră de afaceri declarată mai mică de 5 milioane EUR se consideră a fi echivalentă cu 5 milioane EUR. Pentru creanţele achiziţionate, cifra de afaceri anuală totală reprezintă media ponderată a expunerilor individuale din coş.

74. Băncile pot folosi activele totale ale grupului consolidat în locul cifrei de afaceri anuale totale în cazul în care cifra de afaceri anuală totală nu este un indicator adecvat pentru dimensiunea societăţii, iar activele totale constituie un indicator mai reprezentativ decât cifra de afaceri anuală totală.

75. Pentru expunerile din finanţări specializate pentru care o bancă nu poate estima PD sau estimările PD ale băncii nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în capitolul VI, banca atribuie ponderi de risc în conformitate cu tabelul nr.1, după cum urmează:

Tabelul nr.1

76. Atunci când atribuie ponderi de risc pentru expunerile din finanţări specializate, băncile iau în considerare următorii factori: puterea financiară, cadrul politic şi juridic, caracteristicile tranzacţiei şi/sau ale activului, soliditatea sponsorului şi a promotorului, inclusiv veniturile obţinute în urma unui parteneriat public-privat şi mecanismele de garantare, astfel cum se prevede în anexa la regulament.

77. În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, băncile respectă cerinţele prevăzute la punctul 231-236. Pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor care întrunesc şi condiţiile prevăzute la punctul 85, atunci când aplicarea standardelor de cuantificare a riscurilor prevăzute în capitolul VI pentru expunerile faţă de societăţi reprezintă o sarcină excesivă pentru bancă, se pot aplica standardele prevăzute în capitolul VI pentru cuantificarea riscurilor pentru expunerile de tip retail.

78. În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul unei garanţii reale sau a unei garanţii parţiale tratează respectiva garanţie drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor.

79. În cazul în care o bancă oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş sunt agregate, mai puţin un număr de n-1 expuneri, unde suma cuantumului pierderilor aşteptate înmulţit cu 12,5 şi al cuantumului ponderat la risc al expunerii nu depăşeşte valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulţită cu 12,5. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare. O pondere de risc de 1250% se aplică poziţiilor din coş pentru care banca nu poate determina ponderea de risc în temeiul abordării IRB.

Subsecţiunea 2

Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile

de tip retail şi pentru alte active decât creanţele de tip credit

80. Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail se calculează după următoarele formule:

Cuantumul ponderat la risc al expunerii = RW · valoarea expunerii

unde ponderea de risc (RW) este definită după cum urmează:

80.1. dacă PD = 1, adică în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, RW este;

unde EL_BE este cea mai bună estimare a pierderii aşteptate a băncii pentru expunerea aflată în stare de nerambursare în conformitate cu subpunctul 202.9;

80.2. dacă PD < 1, atunci:

unde:

N = funcţia de distribuţie cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, adică N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;

G = inversa funcţiei de distribuţie cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, adică dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

R = coeficientul de corelaţie, care este definit ca:

81. În cazul expunerilor de tip retail care nu sunt în stare de nerambursare şi care sunt garantate sau parţial garantate cu bunuri imobile locative, un coeficient de corelaţie R de 0,15 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la punctul 80.

82. Ponderea de risc calculată pentru o expunere garantată parţial cu bunuri imobile locative în temeiul punctului 80 subpunctului 80.2, ţinând seama de un coeficient de corelaţie R astfel cum este prevăzut la punctul 81, se aplică atât părţii garantate, cât şi părţii negarantate a expunerii respective.

83. În cazul QRRE care nu sunt în stare de nerambursare, un coeficient de corelaţie R de 0,04 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la punctul 80.

84. Banca Naţională a Moldovei examinează volatilitatea relativă a ratei pierderilor pentru QRRE aparţinând aceluiaşi tip de expuneri, precum şi pentru clasa agregată de expuneri QRRE.

85. Pentru a fi eligibile pentru tratamentul de tip retail, creanţele achiziţionate respectă cerinţele prevăzute la punctele 198-201, precum şi următoarele condiţii:

85.1. Banca a achiziţionat creanţele de la un vânzător terţ cu care nu se află în legătură, iar expunerile sale faţă de debitorul creanţelor nu includ nicio expunere la originea căreia se află, în mod direct sau indirect, banca însăşi;

85.2. Creanţele achiziţionate sunt generate în condiţii de concurenţă deplină între vânzător şi debitor. În consecinţă, creanţele din tranzacţii între conturile aceleiaşi societăţi şi creanţele care fac obiectul unor operaţiuni încrucişate între conturile societăţilor care vând şi cumpără una de la cealaltă nu sunt eligibile;

85.3. Banca cumpărătoare deţine o creanţă asupra ansamblului veniturilor generate de creanţele achiziţionate sau un drept pro-rata asupra veniturilor respective; şi

85.4. Portofoliul de creanţe achiziţionate este suficient de diversificat.

86. În cazul creanţelor achiziţionate de tip retail, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul garanţiei reale sau a garanţiei parţiale tratează respectivele garanţii drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor.

87. În cazul portofoliilor hibride de creanţe achiziţionate de tip retail, atunci când banca cumpărătoare nu poate separa expunerile garantate cu un bun imobil şi expunerile eligibile de tip retail reînnoibile de alte expuneri de tip retail, se aplică funcţia de ponderare la risc de tip retail care are drept rezultat cele mai ridicate cerinţe de capital pentru expunerile respective.

88. Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru alte active, altele decât creanţele de tip credit se calculează după următoarea formulă:

Cuantumul ponderat la risc al expunerii = 100% • valoarea expunerii

exceptând următoarele:

88.1. Numerarul aflat în casierie şi elementele echivalente numerarului, precum şi lingourile de aur păstrate în case de valori proprii sau depozitate în custodie, în limita sumelor garantate cu pasive sub formă de lingouri de aur, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0%;

88.2. Situaţiile în care expunerea este o valoare reziduală a unor active care fac obiectul unui contract de leasing, când cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează după cum urmează:

unde t reprezintă numărul cel mai mare dintre 1 şi cel mai apropiat număr întreg de ani aferenţi duratei rămase a contractului de leasing.

Secţiunea 3

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul

de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate

89. Băncile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate asupra societăţilor şi a celor de tip retail după formula prevăzută la punctul 71.

90. Băncile determină parametrii de intrare PD şi LGD în conformitate cu capitolul IV.

91. Băncile determină valoarea expunerii în conformitate cu capitolul VI.

92. În sensul prezentei secţiuni, valoarea M este de 1 an.

93. Banca Naţională a Moldovei exceptează o bancă de la calculul şi recunoaşterea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei a unui tip de expuneri, cauzat de creanţe achiziţionate asupra societăţilor sau de creanţe de tip retail, în cazul în care banca a demonstrat, spre satisfacţia Băncii Naţionale a Moldovei, că riscul de diminuare pentru banca respectivă este neglijabil pentru acest tip de expuneri.

Secţiunea 4

Cuantumurile pierderilor aşteptate

Subsecţiunea 1

Tratamentul pe tip de expunere

94. Calculul cuantumurilor pierderilor aşteptate se bazează pe aceleaşi valori de intrare ale PD şi LGD şi pe aceeaşi valoare a expunerii pentru fiecare expunere ca cele utilizate pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, în conformitate cu punctele 48-58.

95. Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile din securitizări se calculează în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului prudenţial al securitizărilor.

96. Cuantumul pierderilor aşteptate este zero pentru expunerile încadrate în clasa de expuneri “active, altele decât cele care reprezintă creanţe de tip credit”, menţionată la punctul 19 subpunctul 19.9.

97. Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile sub formă de acţiuni sau de unităţi ale unui OPC menţionat la punctele 59-70 se calculează în conformitate cu metodele prevăzute în prezenta secţiune.

98. Pierderea aşteptată (EL) şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile faţă de societăţi, bănci, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, precum şi pentru expunerile de tip retail se calculează conform următoarelor formule:

Pierderea aşteptată (EL) = PD ∙ LGD;

Cuantumul pierderii aşteptate = EL multiplicat cu valoarea expunerii.

99. Pentru expunerile aflate în stare de nerambursare (PD = 100%), în cazul în care băncile utilizează propriile estimări ale LGD, EL este EL_BE, respectiv cea mai bună estimare a băncii cu privire la pierderea aşteptată pentru expunerea aflată în stare de nerambursare, în conformitate cu subpunctul 202.8.

100. Pentru expunerile provenind din finanţări specializate, în cazul în care băncile utilizează metodele prevăzute la punctele 75-76 pentru atribuirea ponderilor de risc, valorile pierderilor aşteptate se atribuie în conformitate cu tabelul nr.2.

Tabelul nr.2

101. Cuantumul pierderilor aşteptate pentru un angajament de valoare minimă care îndeplineşte toate cerinţele stabilite la punctul 82²⁵ din Regulamentul nr.111/2018 este zero.

102. Cuantumul pierderilor aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferente creanţelor achiziţionate se calculează conform următoarei formule:

Pierderea aşteptată (EL) = PD · LGD;

Cuantumul pierderii aşteptate = EL · valoarea expunerii.

Subsecţiunea 2

Tratamentul cuantumurilor pierderilor aşteptate, al deficitului

conform IRB şi al excedentului conform IRB

103. Băncile deduc cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile menţionate la punctele 98-100 şi 102 din suma tuturor elementelor următoare:

103.1. Ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective, calculate în conformitate cu Regulamentul cu privire la calculul de către bănci al ajustărilor specifice şi al ajustărilor generale pentru riscul de credit, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.116/2018;

103.2. Ajustările de valoare suplimentare datorate stării de nerambursare a contrapărţii, determinate în conformitate cu punctul 28 din Regulamentul nr.109/2018 şi legate de expunerile pentru care cuantumurile pierderilor aşteptate se calculează în conformitate cu punctele 98-100 şi 102;

103.3. Alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerilor respective, altele decât deducerile aferente cuantumului aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante efectuate în conformitate cu punctul 30 subpunctul 12) din Regulamentul nr.109/2018.

104. În cazul în care calculul efectuat în conformitate cu punctul 103 are drept rezultat o valoare pozitivă, cuantumul obţinut se numeşte “excedent conform IRB”. În cazul în care calculul efectuat în conformitate cu primul paragraf are drept rezultat o valoare negativă, cuantumul obţinut se numeşte “deficit conform IRB”.

105. În scopul calculului menţionat la punctul 103, băncile tratează discounturile determinate în conformitate cu punctele 142-144 aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când se află în stare de nerambursare în acelaşi fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Discount-le aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când nu se află în stare de nerambursare nu pot fi incluse în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor aşteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile securitizate şi ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB.

Capitolul IV

PROBABILITATEA DE NERAMBURSARE,

PIERDEREA ÎN CAZ DE NERAMBURSARE ŞI SCADENŢA

Secţiunea 1

Expunerile faţă de societăţi, bănci, administraţii centrale şi bănci centrale,

administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public

Subsecţiunea 1

Probabilitatea de nerambursare şi neaplicarea pragurilor minime ale PD, LGD şi CCF

106. În sensul prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte punctele 107, 117, 136 şi 158, în cazul în care o expunere este acoperită de o garanţie eligibilă furnizată de o administraţie centrală sau de o bancă centrală, pragurile minime ale PD, LGD şi CCF nu se aplică părţii expunerii care este acoperită de garanţia respectivă. Cu toate acestea, partea expunerii care nu este acoperită de garanţia respectivă este supusă pragurilor minime ale PD, LGD şi CCF în cauză.

107. În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri faţă de bănci sau societăţi, menţionate la punctul 19 subpunctele 19.3 sau 19.4, exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul punctelor 71-79 şi 89-93 şi punctelor 94, 98-99 şi 102, valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,05%.

108. În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.2, exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,03%.

109. În cazul expunerilor provenind din creanţe asupra societăţilor, achiziţionate de către bancă, pentru care aceasta nu poate estima PD-le sau pentru care estimările băncii cu privire la PD nu îndeplinesc cerinţele stabilite în capitolul VI, PD-le se determină conform următoarelor metode:

109.1. Pentru drepturile cu rang prioritar în ceea ce priveşte creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către bancă, PD este estimarea băncii cu privire la pierderea aşteptată împărţită la pierderea în caz de nerambursare pentru creanţele respective;

109.2. Pentru drepturile subordonate în ceea ce priveşte creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către bancă, PD este estimarea băncii cu privire la pierderea aşteptată;

109.3. O bancă care a primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către aceasta, în PD şi LGD, într-un mod pe care Banca Naţională a Moldovei îl consideră fiabil, poate utiliza estimarea PD care rezultă din această descompunere.

110. În cazul debitorilor aflaţi în stare de nerambursare, PD este 100%.

111. În cazul unei expuneri acoperite de o protecţie nefinanţată a creditului, o bancă care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul punctelor 4-7 atât pentru expunerea acoperită de protecţia nefinanţată a creditului, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în LGD în conformitate cu punctele 220-230.

112. Pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, PD se stabileşte ca fiind egală cu estimările băncii cu privire la pierderile aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. O bancă care a primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor în PD şi LGD într-un mod pe care Banca Naţională a Moldovei îl consideră fiabil poate utiliza estimările PD care rezultă din descompunerea respectivă. În calculul PD, băncile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018.

113. O bancă care a primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului ajustând PD, cu respectarea dispoziţiilor punctului 116.

Subsecţiunea 2

Pierderea în caz de nerambursare

114. Băncile trebuie să utilizeze următoarele valori ale pierderilor în caz de nerambursare:

114.1. Expuneri cu rang prioritar fără protecţie finanţată a creditului eligibilă faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, faţă de entităţi din sectorul financiar şi faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public: 45%;

114.2. Expuneri cu rang prioritar fără protecţie finanţată a creditului eligibilă faţă de societăţi care nu sunt entităţi din sectorul financiar: 40%;

114.3. Expuneri subordonate care nu beneficiază de garanţii reale eligibile: 75%;

114.4. Obligaţiunilor garantate eligibile pentru tratamentul stabilit la punctele 75¹⁴ şi 75¹⁵ din Regulamentul nr.111/2018 li se poate atribui o valoare a pierderii în caz de nerambursare de 11,25%;

114.5. Pentru expunerile aferente creanţelor cu rang prioritar achiziţionate asupra societăţilor, în cazul în care o bancă nu poate estima PD sau în care estimările PD ale băncii nu îndeplinesc cerinţele stabilite în capitolul VI: 40%;

114.6. Pentru expunerile aferente creanţelor subordonate asupra societăţilor, achiziţionate de către bancă, în cazul în care aceasta nu poate estima PD-le sau în care estimările băncii cu privire la PD nu îndeplinesc cerinţele stabilite în capitolul VI: 100%;

114.7. Pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor: 100%.

115. Pentru riscul de diminuare a valorii creanţei şi riscul de nerambursare, în cazul în care o bancă a primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de bancă, în PD şi LGD, într-un mod pe care Banca Naţională a Moldovei îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea LGD pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de bancă.

116. În cazul unei expuneri acoperite de o protecţie nefinanţată a creditului, o bancă care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul punctelor 4-7 atât pentru expunerea care este acoperită de o protecţie nefinanţată a creditului, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în LGD în conformitate cu punctele 220-230.

117. În cazul expunerilor faţă de societăţi, încadrate în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.4, exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul subpunctului 71.3, punctelor 89-93 şi punctelor 94, 98-99 şi 102, în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valorile LGD care sunt utilizate pentru fiecare expunere ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate nu sunt mai mici decât valorile pragului minim al LGD prezentare în tabelul nr.3, calculate în conformitate cu punctele 119-121.

Tabelul nr.3

 Pragurile minime ale LGD (LGD_floor) pentru expunerile faţă de societăţi încadrate

în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.4

118. În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la punctul 19 subpunctul 19.2, exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, şi în special în sensul subpunctului 71.3, punctelor 89-93 şi punctelor 94, 98-99 şi 102, în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valoarea LGD utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate pentru expunerile fără o FCP eligibilă nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al LGD: 5%.

119. În sensul punctului 117, pragurile minime ale LGD din tabelul nr.3 pentru expunerile garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă se aplică atunci când valoarea protecţiei finanţate a creditului, după aplicarea ajustărilor de volatilitate Hc şi H_fx în cauză, în conformitate cu punctele 107⁶-107¹⁰ din Regulamentul nr.112/2018, este egală sau mai mare decât valoarea expunerii-suport.

120. În sensul punctului 117 şi în scopul aplicării ajustărilor aferente relevante, Hc şi H_fx, în conformitate cu punctele 107⁶-107¹⁰ din Regulamentul nr.112/2018, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului regulament. În acest caz, tipul de protecţie finanţată a creditului “alte garanţii reale corporale” prevăzută în tabelul nr.5 din Regulamentul nr.112/2018 se înţelege ca “alte garanţii reale corporale şi alte garanţii eligibile”.

121. Pragul minim al LGD (LGD_floor) pentru o expunere parţial garantată cu o FCP se calculează ca medie ponderată între LGD_U-floor pentru partea din expunere fără FCP şi LGD_S-floor pentru partea garantată integral, după cum urmează:

unde:

LGD_U-floor şi LGD_S-floor sunt valorile relevante ale pragurilor minime din tabelul nr.3;

E, E_S, E_U şi H_E sunt determinate în conformitate cu punctele 107⁶-107¹⁰ din Regulamentul nr.112/2018.

122. În cazul în care o bancă care utilizează propriile estimări ale LGD pentru un anumit tip de expuneri negarantate faţă de societăţi şi expuneri negarantate faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public nu este în măsură să ia în considerare, în propriile estimări ale LGD, efectul protecţiei finanţate a creditului care garantează una dintre expunerile de acest tip din cauza lipsei de date privind recuperările pentru respectiva protecţie finanţată a creditului, banca este autorizată să aplice formula prevăzută la punctele 107⁶-107¹⁰ din Regulamentul nr.112/2018, cu excepţia faptului că LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată (LGD_U) din formula respectivă este propria estimare a LGD a băncii pentru expunerile negarantate. În acest caz, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018, iar propria estimare a LGD a băncii utilizată ca LGD_U se calculează pe baza pierderii subiacente, excluzând orice recuperări provenite din respectiva protecţie finanţată a creditului.

Subsecţiunea 3

Scadenţa

123. În cazul expunerilor pentru care o bancă nu a primit aprobarea din partea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se aplică în mod consecvent şi fie este stabilită la 2,5 ani, cu excepţia expunerilor provenite din operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare, în cazul cărora scadenţa este de 0,5 ani, fie, alternativ, este calculată în conformitate cu punctul 124.

124. În cazul expunerilor pentru care o bancă aplică propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se calculează utilizând perioade exprimate în ani, astfel cum se prevede la prezentul punct şi sub rezerva punctelor 125-126, 127 şi 128. M nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazurilor aferente abordării de bază privind tratamentul riscului de ajustare a evaluării creditului pentru bănci, în care se utilizează M specificată la punctul respectiv. M se calculează, în fiecare dintre următoarele cazuri, după cum urmează:

124.1. Pentru un instrument care face obiectul unei eşalonări a fluxurilor de numerar, scadenţa (M) se calculează conform următoarei formule:

unde CF_t reprezintă fluxurile de numerar (principal, dobânzi şi comisioane) pe care debitorul trebuie să le plătească conform contractului în perioada t;

124.2. Pentru instrumentele financiare derivate care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale expunerilor şi trebuie să fie de cel puţin 1 an. Pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei expuneri;

124.3. Pentru expunerile provenind din instrumente financiare derivate enumerate în anexa nr.1 la Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de piaţă potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.114/2018 (în continuare – Regulamentul nr.114/2018), acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale, şi pentru expunerile provenind din tranzacţii de creditare în marjă acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale, care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi trebuie să fie de cel puţin 10 zile;

124.4. Pentru tranzacţiile de răscumpărare sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi trebuie să fie de cel puţin 5 zile. Pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

124.5. Pentru tranzacţiile de creditare garantată care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin 20 de zile; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

124.6. Pentru un acord-cadru de compensare care include mai multe dintre tipurile de tranzacţii corespunzătoare subpunctelor 124.3, 124.4 sau 124.5, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este cel puţin cea mai lungă perioadă de deţinere, exprimată în ani, aplicabilă pentru astfel de tranzacţii, astfel cum se prevede la punctele 96-96¹ din Regulamentul nr.112/2018, şi anume fie 10, fie 20 de zile, după caz; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

124.7. Pentru o bancă care a primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale PD pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, în cazul sumelor trase, scadenţa este egală cu scadenţa medie ponderată a expunerilor provenind din creanţele achiziţionate şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile. Aceeaşi valoare a scadenţei se aplică şi sumelor neutilizate din cadrul unei facilităţi de cumpărare ferme, cu condiţia ca facilitatea de cumpărare să prevadă angajamente efective, situaţii în care se declanşează rambursarea anticipată sau alte elemente care să protejeze banca cumpărătoare împotriva unei deteriorări viitoare semnificative a calităţii creanţelor pe care este obligată să le cumpere până la scadenţa facilităţii. În lipsa unor astfel de protecţii efective, pentru sumele neutilizate, scadenţa se calculează ca suma dintre cea mai îndelungată scadenţă a unei creanţe potenţiale conform contractului de cumpărare şi scadenţa reziduală a facilităţii de cumpărare şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile;

124.8. Pentru orice alte instrumente decât cele menţionate la prezentul punct sau în cazul în care o bancă nu este în măsură să calculeze M astfel cum se prevede la subpunctul 124.1 , M este durata reziduală maximă, în ani, pe care o poate avea la dispoziţie debitorul pentru a-şi achita integral obligaţiile contractuale, inclusiv principalul, dobânzile şi comisioanele, şi este de cel puţin un an;

124.9. În cazul băncilor care determină valorile expunerilor utilizând metoda modelelor interne prevăzută în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii, pentru expunerile cărora li se aplică metoda respectivă şi care sunt incluse într-un set de compensare în care scadenţa celui mai îndelungat contract este mai mare de un an, scadenţa se calculează conform următoarei formule:

unde:

S_tk = o variabilă de tip “dummy” a cărei valoare pentru perioada viitoare t_k este egală cu 0, dacă t_k > 1 an, şi cu 1, dacă t_k≤ 1;

EE_tk = expunerea aşteptată pentru perioada viitoare t_k;

EffectiveEE_tk = expunerea aşteptată efectivă pentru perioada viitoare t_k;

df_tk = factorul de actualizare fără risc pentru perioada de timp viitoare t_k;

124.10. O bancă care foloseşte un model intern pentru a calcula o ajustare unilaterală a evaluării creditului (CVA) poate utiliza ca valoare a scadenţei, cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei, durata efectivă a creditului estimată prin modelul intern.

Sub rezerva dispoziţiilor punctului 124, pentru seturile de compensare în care toate contractele au o scadenţă iniţială mai mică de 1 an, se aplică formula de la subpunctul 124.1;

124.11. În cazul băncilor care utilizează abordarea standardizată sau abordarea de bază conform actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de ajustare a evaluării creditului pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA al tranzacţiilor cu o anumită contraparte, M nu este mai mare de 1 în formula prevăzută la punctul 71 subpunctul 71.3 în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru aceleaşi tranzacţii, astfel cum se menţionează la punctul 132 subpunctele 1) sau 6) din Regulamentul nr.109/2018, după caz;

124.12. În cazul expunerilor reînnoibile, M se determină utilizând data contractuală maximă de încetare a facilităţii; băncile nu utilizează data de rambursare a tragerii curente dacă data respectivă nu este data contractuală maximă de încetare a facilităţii.

125. În cazul în care documentaţia impune recalcularea zilnică a marjei şi reevaluarea zilnică şi include clauze care permit lichidarea sau compensarea rapidă a garanţiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin o zi pentru:

125.1. Instrumentele financiare derivate enumerate în anexa nr.1 la Regulamentul nr.114/2018, acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale;

125.2. Tranzacţiile de creditare în marjă acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale;

125.3. Tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut.

126. În plus, pentru expuneri pe termen scurt eligibile care nu fac parte din finanţarea curentă a debitorului de către bancă, scadenţa este de cel puţin o zi. Expunerile pe termen scurt eligibile includ următoarele:

126.1. Expuneri faţă de bănci sau firme de investiţii provenind din decontarea obligaţiilor în monedă străină;

126.2. Operaţiuni de finanţare a comerţului pe termen scurt care se lichidează de la sine şi creanţele achiziţionate asupra societăţilor, cu condiţia ca expunerile respective să aibă o scadenţă reziduală de până la un an;

126.3. Expuneri provenind din decontarea achiziţionărilor şi vânzărilor de titluri în cadrul perioadei de livrare obişnuite de două zile lucrătoare;

126.4. Expuneri provenind din decontarea plăţilor în numerar prin transfer electronic şi din decontarea operaţiunilor de plată electronică şi a serviciilor preplătite, inclusiv din descoperitul de cont rezultat din tranzacţii nereuşite, care nu depăşesc un număr de zile lucrătoare redus, fix şi convenit;

126.5. Scrisori de credit emise şi confirmate care sunt pe termen scurt, adică au o scadenţă mai mică de un an, şi care se lichidează de la sine.

127. Pentru expunerile faţă de societăţi care sunt stabilite în Uniune şi care nu sunt societăţi mari, băncile pot alege să stabilească M pentru toate aceste expuneri astfel cum se prevede la punctul 123, în loc să aplice punctul 124.

128. Neconcordanţele scadenţei se tratează astfel cum se prevede în Regulamentul nr.112/2018.

129. În scopul exprimării în ani a numărului minim de zile menţionat la punctul 124 subpunctele 124.3-124.6 şi la punctul 125, numărul minim de zile se împarte la 365,25.

Secţiunea 2

Expunerile de tip retail

Subsecţiunea 1

Probabilitatea de nerambursare

130. Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii şi a cuantumurilor pierderii aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul punctelor 80-87 şi 89-93 şi punctelor 94, 98-99 şi 102, PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate este valoarea cea mai mare dintre PD pe un an asociată cu clasa de rating sau grupa de risc internă a debitorului în care se încadrează expunerea de tip retail şi următoarele valori ale pragului minim al PD:

130.1. 0,1 % pentru QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile;

130.2. 0,05 % pentru expunerile de tip retail care nu sunt QRRE faţă de debitori din expuneri reînnoibile.

131. Probabilitatea de nerambursare în cazul debitorilor sau, atunci când se utilizează o abordare bazată pe tranzacţii, probabilitatea de nerambursare a expunerilor aflate în stare de nerambursare este de 100 %.

132. În cazul riscului de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate, probabilitatea de nerambursare este egală cu estimările pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. Dacă o bancă poate descompune propriile estimări ale pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care Banca Naţională a Moldovei îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare.

133. În cazul unei expuneri acoperite de o protecţie nefinanţată a creditului, o bancă care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul punctelor 4-7 pentru expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în PD în conformitate cu punctele 220-230.

Subsecţiunea 2

Pierderea în caz de nerambursare

134. Băncile furnizează propriile estimări ale LGD, cu respectarea cerinţelor prevăzute în capitolul VI şi cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei, acordată în conformitate cu punctele 4-7. În cazul riscului de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate se foloseşte valoarea LGD de 100 %. Dacă o bancă poate descompune, în mod fiabil, în PD şi LGD estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate, banca poate utiliza propriile sale estimări ale LGD.

135. Băncile care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul punctelor 4-7 pentru expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în LGD în conformitate cu punctele 220-230.

136. Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor de tip retail şi în special în temeiul subpunctului 80.2, al punctelor 89-93 şi punctelor 94, 98-99 şi 102, valorile LGD pentru fiecare expunere utilizate ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu sunt mai mici decât valorile pragului minim al LGD prevăzute în tabelul nr.4, calculate în conformitate cu punctul 137:

Tabelul nr.4

 Pragurile minime ale LGD (LGD_floor) pentru expunerile de tip retail

137. În scopul punctului 136, se aplică următoarele:

137.1. Pragurile minime ale LGD din tabelul nr.4 se aplică expunerilor garantate cu o protecţie finanţată a creditului atunci când protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului regulament;

137.2. Cu excepţia expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragurile minime ale LGD din tabelul nr.4 se aplică expunerilor garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului în cazul cărora valoarea FCP, după aplicarea ajustărilor de volatilitate relevante în conformitate cu punctele 107⁶-107¹⁰ din Regulamentul nr.112/2018, este egală cu valoarea expunerii-suport sau mai mare decât aceasta; în scopul aplicării ajustărilor aferente relevante, Hc şi H_fx, în conformitate cu punctele 107⁶-107¹⁰ din Regulamentul nr.112/2018, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului regulament;

137.3. Cu excepţia expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragul minim al LGD aplicabil unei expuneri garantate parţial cu o protecţie finanţată a creditului se calculează în conformitate cu formula prevăzută la punctele 119-121;

137.4. Pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragul minim al LGD aplicabil se stabileşte la 5 %, indiferent de nivelul garanţiilor reale furnizate de bunul imobil locativ.

138. Pe baza datelor colectate în temeiul anexei nr.2¹ din Regulamentul nr.111/2018 şi a oricăror altor indicatori relevanţi şi ţinând seama de perspectivele de evoluţie a pieţelor de bunuri imobile, Banca Naţională a Moldovei evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă valorile pragului minim al LGD prevăzute la punctul 136 sunt adecvate pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau alte expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul Republicii Moldova.

139. În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la punctul 138, Banca Naţională a Moldovei concluzionează că valorile pragului minim al LGD menţionate la punctul 136 nu sunt adecvate, precum şi în cazul în care consideră că caracterul neadecvat al valorilor pragului minim al LGD ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare, aceasta poate stabili valori mai mari ale pragului minim al LGD pentru expunerile respective. Aceste valori mai mari ale pragului minim al LGD pot fi aplicate, de asemenea, la nivelul unuia sau mai multor segmente imobiliare ale expunerilor respective.

140. În cazul în care Banca Naţională a Moldovei stabileşte valori mai mari ale pragului minim al LGD în temeiul punctelor 138-139, băncile dispun de o perioadă de tranziţie de şase luni pentru a le aplica.

141. Băncile aplică valorile minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare, stabilite de autorităţile dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile care sunt echivalente punctelor 138-139, pentru toate expunerile lor corespunzătoare garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau a bunurilor imobile comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al Uniunii Europene respectiv.

Capitolul V

VALOAREA EXPUNERII - EXPUNERI FAŢĂ DE SOCIETĂŢI, BĂNCI, ADMINISTRAŢII CENTRALE ŞI

BĂNCI CENTRALE, ADMINISTRAŢII REGIONALE, AUTORITĂŢI LOCALE ŞI ENTITĂŢI DIN SECTORUL

PUBLIC, EXPUNERI DE TIP RETAIL ŞI ACTIVE, ALTELE DECÂT CELE DE TIP CREDIT

142. Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilanţiere este valoarea contabilă măsurată fără a ţine seama de ajustările pentru riscul de credit efectuate.

143. Această regulă se aplică şi activelor achiziţionate la un preţ diferit de suma datorată.

144. Pentru activele achiziţionate, diferenţa dintre suma datorată şi valoarea contabilă rezultată după aplicarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit, care a fost înregistrată în bilanţul băncilor la achiziţionarea activului, este denumită discount dacă suma datorată este mai mare, respectiv, primă dacă suma datorată este mai mică.

145. În cazul în care băncile utilizează acorduri-cadru de compensare pentru tranzacţiile de răscumpărare sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, valoarea expunerii se calculează în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018 sau actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii.

146. La calculul valorii expunerii pentru compensarea bilanţieră a creditelor şi depozitelor, băncile aplică metodele prevăzute în Regulamentul nr.112/2018.

147. Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) (a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă). Dacă o parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a activului care face obiectul contractului de leasing şi dacă această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la punctul 36 din Regulamentul nr.112/2018 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la punctele 52-56 din Regulamentul nr.112/2018, obligaţia de plată poate fi recunoscută ca protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu regulamentul menţionat.

148. În cazul oricărui contract menţionat în anexa nr.1 la Regulamentul nr.114/2018, valoarea expunerii se determină utilizând metodele prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii şi nu ia în considerare ajustările pentru riscul de credit efectuate.

149. Pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru creanţele achiziţionate, valoarea expunerii este valoarea stabilită în conformitate cu punctele 142-144, mai puţin cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor, anterior aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

150. În cazul unei expuneri sub formă de titluri sau mărfuri vândute, gajate sau date cu împrumut în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare, sau al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii este valoarea titlurilor sau a mărfurilor, determinată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. Dacă se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la punctele 84-94 din Regulamentul nr.112/2018, valoarea expunerii se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare unor astfel de titluri sau mărfuri, astfel cum prevede regulamentul respectiv. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii se poate determina fie în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii, fie în conformitate cu punctul 69 din Regulamentul nr.112/2018.

151. Valoarea expunerii elementelor extrabilanţiere care nu sunt contracte, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.1 la Regulamentul nr.114/2018, se calculează utilizând fie CCF pe baza IRB, fie CCF pe baza SA, în conformitate cu punctele 155 şi 156 şi cu punctele 54 şi 55.

152. În cazul în care numai soldurile trase ale facilităţilor reînnoibile au fost securitizate, băncile se asigură că deţin în continuare cuantumul necesar de fonduri proprii în raport cu soldurile netrase asociate securitizării.

153. O bancă care nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii ca fiind cuantumul angajat, dar netras, înmulţit cu CCF pe baza SA în cauză.

154. O bancă care utilizează CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii pentru angajamentele neutilizate ca fiind cuantumul netras înmulţit cu CCF pe baza IRB.

155. În cazul unei expuneri pentru care banca nu a primit aprobarea de a utiliza CCF pe baza IRB, CCF aplicabil este CCF pe baza SA prevăzut în Regulamentul nr.111/2018 pentru aceleaşi tipuri de elemente, astfel cum se prevede la punctele 5-10 din Regulamentul nr.111/2018. Cuantumul la care trebuie aplicat CCF pe baza SA este valoarea cea mai mică dintre valoarea cuantumului angajat, dar netras, şi valoarea care reflectă orice posibilă constrângere privind disponibilitatea facilităţii, inclusiv existenţa unei limite superioare a cuantumului potenţial al creditului care este legată de fluxul de numerar raportat al debitorului. În cazul în care o facilitate este supusă unor astfel de constrângeri, banca dispune de suficiente proceduri de monitorizare şi gestionare a liniei de credit pentru a sprijini existenţa constrângerii respective.

156. Sub rezerva aprobării Băncii Naţionale a Moldovei, băncile care îndeplinesc cerinţele pentru a utiliza CCF pe baza IRB, astfel cum se specifică în capitolul VI, utilizează CCF pe baza IRB pentru expunerile provenite din angajamente reînnoibile netrase tratate conform abordării IRB, cu condiţia ca expunerile respective să nu facă obiectul unui CCF pe baza SA de 100 % conform abordării standardizate. CCF pe baza SA se utilizează pentru:

156.1. Toate celelalte elemente extrabilanţiere, în special angajamentele nereînnoibile netrase;

156.2. Expunerile în cazul cărora cerinţele minime pentru calcularea CCF pe baza IRB, astfel cum sunt specificate în capitolul VI, nu sunt îndeplinite de bancă sau în cazul cărora Banca Naţională a Moldovei nu a permis utilizarea CCF pe baza IRB.

157. În sensul prezentului capitol, un angajament este considerat “reînnoibil” atunci când acesta îi permite unui debitor să obţină un credit în cadrul căruia debitorul dispune de flexibilitatea de a decide cât de des şi la ce intervale să facă trageri din credit, permiţând tragerea, rambursarea şi tragerea din nou de către debitor a creditelor care i-au fost acordate. Acordurile contractuale care permit plăţi anticipate şi, ulterior, noi trageri ale plăţilor anticipate respective sunt considerate reînnoibile.

158. Atunci când CCF pe baza IRB se utilizează exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor provenite din angajamente reînnoibile altele decât expunerile atribuite clasei de expuneri în conformitate cu punctul 19 subpunctul 19.1, în special în temeiul punctului 71 şi punctelor 89-93 şi punctelor 94, 98-99 şi 102, valoarea pentru fiecare expunere utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât suma dintre:

158.1. Cuantumul tras din angajamentul reînnoibil;

158.2. 50% din cuantumul expunerii extrabilanţiere aferente părţii netrase rămase din angajamentul reînnoibil, calculat utilizând CCF pe baza SA aplicabil, astfel cum este prevăzut la punctele 5-10 din Regulamentul nr.111/2018.

Suma cuantumurilor de la subpunctele 158.1 şi 158.2 este denumită “pragul minim al CCF”.

159. În cazul în care un angajament se referă la prelungirea unui alt angajament, se utilizează cel mai mic dintre cei doi factori de conversie asociaţi angajamentelor individuale.

160. Valoarea expunerii pentru active, altele decât obligaţiile din credit, este valoarea contabilă rezultată după aplicarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit.

Capitolul VI

CERINŢE PENTRU UTILIZAREA ABORDĂRII IRB

Secţiunea 1

Sisteme de rating

Subsecţiunea 1

Structura sistemelor de rating

161. În cazul în care o bancă utilizează mai multe sisteme de rating, raţionamentul pe baza căruia un debitor sau o tranzacţie sunt alocaţi unui anumit sistem de rating trebuie formalizat şi aplicat astfel încât să reflecte în mod adecvat nivelul de risc.

162. Criteriile şi procesele de alocare trebuie revizuite periodic pentru a se stabili dacă sunt în continuare adecvate portofoliului curent şi condiţiilor externe.

163. În cazul în care o bancă utilizează estimări directe ale parametrilor de risc pentru debitori individuali sau expuneri, acestea pot fi considerate ca fiind estimări alocate claselor de pe o scală continuă de rating.

164. Structura sistemelor de rating pentru expunerile faţă de societăţi, bănci, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public respectă următoarele cerinţe:

164.1. Un sistem de rating trebuie să ia în considerare caracteristicile de risc ale debitorului şi ale tranzacţiei;

164.2. Un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a debitorilor care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor. Scala de rating a debitorilor trebuie să aibă minimum 7 clase pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi o clasă pentru debitorii care se află în stare de nerambursare;

164.3. Banca trebuie să formalizeze relaţia dintre clasele de rating ale debitorilor din punctul de vedere al nivelului riscului de nerambursare pe care îl implică fiecare clasă de rating şi al criteriilor utilizate pentru a distinge nivelul respectiv al riscului de nerambursare;

164.4. Băncile care deţin portofolii concentrate pe un anumit segment de piaţă şi într-un anumit interval al riscului de nerambursare trebuie să dispună de un număr suficient de clase de rating în cadrul intervalului respectiv pentru a evita concentrarea excesivă a debitorilor într-o anumită clasă de rating. Concentrările semnificative dintr-o singură clasă de rating trebuie justificate prin dovezi empirice convingătoare din care să rezulte că respectiva clasă de rating a debitorilor acoperă un interval rezonabil de îngust al PD şi că riscul de nerambursare aferent tuturor debitorilor din această clasă de rating se încadrează în intervalul respectiv;

164.5. Pentru a i se permite de către Banca Naţională a Moldovei să folosească propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în vederea determinării cerinţelor de fonduri proprii, un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a tranzacţiilor distinctă, care să reflecte exclusiv caracteristicile asociate pierderii în caz de nerambursare ale tranzacţiilor. Definiţia clasei de rating a tranzacţiilor trebuie să includă atât descrierea modului de încadrare a expunerilor în clasa respectivă, cât şi a criteriilor utilizate pentru a distinge nivelul de risc aferent fiecărei clase de rating;

164.6. Concentrările semnificative dintr-o singură clasă de rating a tranzacţiilor trebuie justificate prin dovezi empirice convingătoare din care să rezulte că respectiva clasă de rating a tranzacţiilor acoperă un interval rezonabil de îngust al pierderilor în caz de nerambursare şi că riscul aferent tuturor expunerilor din această clasă de rating se încadrează în intervalul respectiv.

165. Băncile care utilizează metodele stabilite la punctele 75-76 pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate sunt exceptate de la obligaţia de a avea o scală de rating a debitorilor care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor pentru aceste expuneri. Băncile respective trebuie să dispună, pentru aceste expuneri, de cel puţin 4 clase de rating pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi de cel puţin o clasă pentru debitorii care se află în stare de nerambursare.

166. Structura sistemelor de rating pentru expunerile de tip retail respectă următoarele cerinţe:

166.1. Sistemele de rating trebuie să reflecte riscul, atât cel asociat debitorului, cât şi cel asociat tranzacţiei, şi să includă toate caracteristicile relevante ale debitorilor şi ale tranzacţiilor.

166.2. Nivelul de diferenţiere a riscului trebuie să asigure faptul că numărul de expuneri încadrate într-o clasă de rating dată sau într-o grupă de risc dată este suficient de mare pentru a permite cuantificarea şi validarea adecvată a caracteristicilor pierderilor la nivelul clasei de rating sau al grupei de risc. Distribuţia expunerilor şi a debitorilor în clase de rating sau grupe de risc se efectuează astfel încât să se evite concentrările excesive.

166.3. Procesul de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc trebuie să permită diferenţierea adecvată a riscului, gruparea expunerilor suficient de omogene şi estimarea precisă şi coerentă a caracteristicilor pierderilor la nivel de clasă de rating sau grupă de risc. În cazul creanţelor achiziţionate, gruparea trebuie să reflecte practicile de subscriere ale vânzătorului şi eterogenitatea clienţilor săi.

167. La încadrarea expunerilor în clase de risc sau grupe de risc, băncile trebuie să ia în considerare următorii factori de risc:

167.1. Caracteristicile de risc ale debitorului;

167.2. Caracteristicile de risc ale tranzacţiei, inclusiv tipul de produs şi tipul de protecţie finanţată a creditului, protecţia nefinanţată a creditului recunoscută, raportul între valoarea creditului acordat şi cea a garanţiei aferente creditului, maturizarea expunerii şi rangul de prioritate; băncile tratează în mod explicit cazurile în care mai multe expuneri beneficiază de aceeaşi protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului;

167.3. Incidentele de neplată, cu excepţia cazului în care o bancă demonstrează Băncii Naţionale a Moldovei într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător că incidentele de neplată nu constituie un factor de risc semnificativ pentru expunere.

Subsecţiunea 2

Încadrarea în clase de rating sau grupe de risc şi integritatea

procesului de încadrare. Utilizarea modelelor

168. O bancă trebuie să utilizeze definiţii, procese şi criterii specifice pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc în cadrul unui sistem de rating, care să respecte următoarele cerinţe:

168.1. Definiţiile şi criteriile corespunzătoare claselor de rating sau grupelor de risc trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite persoanelor responsabile cu acordarea ratingurilor să încadreze în mod consecvent debitorii sau tranzacţiile care prezintă un risc similar în aceeaşi clasă de rating sau grupă de risc. Această consecvenţă trebuie menţinută indiferent de linia de activitate, de departament sau de localizarea geografică;

168.2. Documentaţia aferentă procesului de rating trebuie să permită terţilor să înţeleagă şi să reproducă încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, precum şi să evalueze adecvarea încadrării într-o anumită clasă de rating sau grupă de risc;

168.3. De asemenea, criteriile trebuie să respecte normele interne de creditare ale băncii şi politicile sale privind tratamentul aplicat debitorilor şi tranzacţiilor în dificultate.

169. La încadrarea debitorilor şi tranzacţiilor în clase de rating sau grupe de risc, o bancă trebuie să ia în considerare toate informaţiile relevante. Informaţiile trebuie să fie actuale şi să permită băncii să previzioneze performanţa viitoare a expunerii. O bancă trebuie să fie cu atât mai prudentă la încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc de debitori şi tranzacţii, cu cât dispune de mai puţine informaţii. Dacă utilizează un rating extern ca factor principal în alocarea unui rating intern, banca trebuie să se asigure că ia în considerare şi alte informaţii relevante.

170. Băncile utilizează un orizont de timp de peste un an la atribuirea ratingurilor. Un rating al debitorului reprezintă evaluarea de către bancă a capacităţii şi a disponibilităţii debitorului de a respecta contractul, în pofida unor condiţii economice nefavorabile sau a producerii unor evenimente neprevăzute. Sistemele de rating sunt concepute astfel încât schimbările idiosincratice şi schimbările specifice sectorului, atunci când acestea reprezintă factori de risc semnificativi pentru tipul de expunere, să fie un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta. Efectele ciclurilor economice pot fi, de asemenea, un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta.

171. În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de bănci şi expunerile faţă de societăţi, încadrarea acestora se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:

171.1. Fiecare debitor trebuie încadrat într-o clasă de rating a debitorilor, ca parte a procesului de aprobare a creditelor;

171.2. În cazul expunerilor pentru care o bancă a primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie, fiecare expunere este încadrată, de asemenea, într-o clasă de rating al tranzacţiei, ca parte a procesului de aprobare a creditelor;

171.3. Băncile care utilizează metodele prevăzute la punctele 75-76 pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate, încadrează fiecare dintre aceste expuneri într-o clasă de rating, în conformitate cu punctul 165;

171.4. Fiecare entitate juridică distinctă faţă de care banca înregistrează expuneri este evaluată separat;

171.5. Expunerile distincte faţă de acelaşi debitor trebuie încadrate în aceeaşi clasă de rating al debitorului, indiferent de diferenţele existente în natura fiecărei tranzacţii specifice. Cu toate acestea, expunerile distincte pot conduce la încadrarea aceluiaşi debitor în mai multe clase de rating, în următoarele cazuri:

171.5.1. Există un risc de transfer aferent unei ţări, după cum expunerile sunt denominate în moneda locală sau într-o monedă străină;

171.5.2. Tratamentul garanţiilor asociate unei expuneri poate consta în ajustarea unui rating atribuit debitorului;

171.5.3. Legislaţia privind protecţia consumatorilor sau secretul bancar, sau orice alte reglementări interzic schimbul de informaţii cu privire la clienţi.

172. În sensul subpunctului 171.4, o bancă dispune de politici adecvate privind tratamentul clienţilor debitori individuali şi al grupurilor de clienţi aflaţi în legătură. Politicile respective conţin un proces de identificare a riscului specific de corelare defavorabilă pentru fiecare entitate juridică faţă de care banca are expuneri.

173. În sensul actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii, tranzacţiile cu contrapărţi în cazul cărora s-a identificat un risc specific de corelare defavorabilă sunt tratate diferit atunci când se calculează valoarea expunerii lor.

174. În cazul expunerilor de tip retail, fiecare expunere trebuie încadrată într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, ca parte a procesului de aprobare a creditelor.

175. În ceea ce priveşte încadrarea într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, băncile trebuie să formalizeze situaţiile în care raţionamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau de ieşire din procesul de încadrare, precum şi informaţiile privind personalul responsabil cu aprobarea priorităţii raţionamentului uman. Băncile trebuie să formalizeze aceste modificări şi să consemneze în scris personalul responsabil în acest sens. Băncile trebuie să analizeze performanţa expunerilor ale căror încadrări au fost modificate. Această analiză include o evaluare a performanţei expunerilor ale căror ratinguri au fost modificate de către o anumită persoană, care preia responsabilitatea întregului personal responsabil.

176. În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de bănci şi expunerile faţă de societăţi, procesul de încadrare îndeplineşte următoarele cerinţe:

176.1. Încadrările şi revizuirile periodice ale acestora se efectuează sau se aprobă de către o parte independentă, care nu obţine în mod direct beneficii în urma deciziei de acordare a creditului.

176.2. Băncile reexaminează încadrările cel puţin anual şi ajustează încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale. Debitorii care prezintă un risc ridicat şi expunerile cu probleme trebuie să facă obiectul unor revizuiri mai frecvente. Dacă noi informaţii semnificative privind un debitor sau o expunere devin disponibile, băncile efectuează o nouă încadrare.

176.3. O bancă trebuie să dispună de un proces eficient de obţinere şi actualizare a informaţiilor relevante referitoare la caracteristicile debitorilor care afectează probabilităţile de nerambursare şi la caracteristicile tranzacţiilor care afectează pierderile în caz de nerambursare sau factorii de conversie.

177. În cazul expunerilor de tip retail, o bancă trebuie să reexamineze cel puţin anual încadrările debitorilor şi ale tranzacţiilor şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale, sau să reexamineze caracteristicile pierderilor şi situaţia incidentelor de neplată pentru fiecare grupă de risc identificată, după caz. O bancă trebuie, de asemenea, să revizuiască cel puţin anual, pe baza unui eşantion reprezentativ, situaţia expunerilor individuale din fiecare grupă de risc, ca mijloc de a se asigura că expunerile sunt în continuare corect încadrate şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale.

178. Băncile utilizează metode statistice sau alte metode matematice (“modele”) pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc de debitori sau de tranzacţii. Trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe:

178.1. Modelul are o bună putere de previzionare, iar utilizarea sa nu denaturează cerinţele de fonduri proprii;

178.2. Banca trebuie să dispună de un proces de verificare a datelor de intrare ale modelului, care să includă o evaluare a acurateţei, exhaustivităţii şi adecvării acestor date;

178.3. Datele utilizate pentru a crea modelul trebuie să fie reprezentative pentru populaţia de debitori sau de expuneri curente a băncii;

178.4. Banca trebuie să dispună de un ciclu periodic de validare a modelului, care să includă monitorizarea performanţei şi a stabilităţii, revizuirea specificaţiilor şi compararea datelor de ieşire cu rezultatele efective;

178.5. Banca trebuie să utilizeze raţionamentul profesional şi supravegherea umană în completarea modelului statistic, pentru a revizui încadrările efectuate pe baza modelului şi a se asigura că modelul este utilizat în mod adecvat. Procedurile de revizuire trebuie să urmărească identificarea şi limitarea erorilor asociate unor deficienţe ale modelului. Raţionamentele profesionale trebuie să ţină seama de toate informaţiile relevante pe care modelul nu le ia în considerare. Banca trebuie să formalizeze modul în care trebuie îmbinate raţionamentul profesional şi rezultatele modelului.

179. În sensul subpunctului 178.1, variabilele de intrare constituie o bază rezonabilă şi eficace pentru previziunile rezultate. Modelul nu produce denaturări semnificative ale rezultatelor. Există o legătură funcţională între datele de intrare şi rezultatele modelului, care poate fi determinată prin avizul experţilor, după caz.

Subsecţiunea 3

Documentaţia sistemelor de rating şi păstrarea datelor

180. Băncile formalizează detaliile conceptuale şi operaţionale ale sistemelor lor de rating. Documentaţia trebuie să ateste îndeplinirea cerinţelor stabilite în prezentul capitol şi să trateze subiecte incluzând diferenţierea portofoliilor, criteriile de rating, responsabilităţile părţilor care acordă ratinguri debitorilor şi expunerilor, frecvenţa revizuirii încadrărilor şi supravegherea procesului de rating de către organul de conducere.

181. Banca formalizează motivele şi analiza pe care se bazează alegerea criteriilor de rating. Banca formalizează toate modificările majore aduse procesului de rating al riscului, documentaţia respectivă permiţând identificarea modificărilor aduse procesului de rating al riscului în urma ultimei revizuiri efectuate de către Banca Naţională a Moldovei. Este formalizat, de asemenea, modul în care se organizează alocarea pe clase de rating şi grupe de risc, inclusiv procesul de acordare a ratingurilor şi structura controlului intern.

182. Băncile formalizează definiţiile specifice ale stării de nerambursare şi pierderii, pe care le utilizează intern, şi asigură coerenţa acestora cu definiţiile prevăzute de prezentul regulament.

183. În cazul în care utilizează modele statistice în procesul de rating, banca formalizează metodologiile aferente acestora. Documentaţia trebuie:

183.1. Să descrie detaliat teoria, ipotezele şi baza matematică şi empirică utilizate pentru a atribui estimări claselor de rating, debitorilor individuali, expunerilor sau grupelor de risc, precum şi sursa sau sursele de date utilizate pentru a estima modelul;

183.2. Să stabilească un proces statistic riguros de validare a modelului, care să includă teste de performanţă “în afara orizontului de timp” (out-of-time) şi “în afara eşantionului” (out-of-sample);

183.3. să precizeze orice circumstanţe în care modelul nu funcţionează eficient.

184. În cazul în care o bancă a obţinut un sistem de rating, sau un model utilizat în cadrul unui sistem de rating, de la un furnizor terţ, iar furnizorul refuză sau restricţionează accesul băncii la informaţiile referitoare la metodologia sistemului de rating sau a modelului respectiv, sau la datele de bază utilizate pentru elaborarea metodologiei sau a modelului respectiv, invocând drepturi de proprietate asupra acestor informaţii, banca în cauză trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a Moldovei, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de prezenta subsecţiune.

Subsecţiunea 4

Păstrarea datelor

185. Băncile colectează şi păstrează date cu privire la diverse aspecte ale ratingurilor lor interne, astfel cum se prevede în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente cerinţelor de publicare a informaţiilor de către bănci.

186. În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de bănci şi expunerile faţă de societăţi, băncile colectează şi păstrează:

186.1. Istoricul complet al ratingurilor acordate debitorilor şi garanţilor recunoscuţi;

186.2. Datele la care s-au acordat ratingurile;

186.3. Metodologia şi datele principale utilizate pentru determinarea ratingurilor;

186.4. Identitatea persoanei responsabile cu acordarea ratingurilor;

186.5. Identitatea debitorilor aflaţi în stare de nerambursare şi expunerile aflate în stare de nerambursare;

186.6. Data şi circumstanţele apariţiei stărilor de nerambursare;

186.7. Datele privind probabilităţile de nerambursare şi ratele de nerambursare efective asociate claselor de rating şi datele privind migraţia ratingurilor.

187. În cazul expunerilor pentru care prezentul regulament permite utilizarea propriilor estimări ale LGD sau utilizarea CCF pe baza IRB, dar pentru care băncile nu utilizează propriile estimări ale LGD sau CCF pe baza IRB, băncile colectează şi păstrează date privind comparaţiile dintre valorile efective ale LGD şi valorile stabilite la punctul 144, precum şi dintre valorile efective ale CCF şi valorile CCF pe baza SA stabilite la punctul 155.

188. Băncile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie colectează şi păstrează:

188.1. Istoricul complet al datelor privind ratingurile acordate tranzacţiilor şi estimarea pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie, asociate fiecărei scale de rating;

188.2. Datele la care s-au acordat ratingurile şi s-au efectuat estimările;

188.3. Metodologia şi datele principale utilizate pentru determinarea ratingurilor acordate tranzacţiilor şi pentru obţinerea estimării pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie;

188.4. Identitatea persoanei care a acordat ratingul tranzacţiei şi a persoanei care a furnizat estimarea pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie;

188.5. Datele privind pierderile în caz de nerambursare estimate şi efective şi factorii de conversie estimaţi şi efectivi, asociaţi fiecărei expuneri aflate în stare de nerambursare;

188.6. Datele privind pierderea în caz de nerambursare pentru o expunere, înainte şi după evaluarea efectelor unei garanţii sau ale unui instrumentului financiar derivat de credit, în cazul băncilor care ţin seama, la calculul pierderii în caz de nerambursare, de efectele de diminuare a riscului de credit aferente garanţiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit.

188.7. Datele privind componentele pierderii pentru fiecare expunere aflată în stare de nerambursare.

189. În cazul expunerilor de tip retail, băncile colectează şi păstrează:

189.1. Datele utilizate în procesul de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc;

189.2. Datele privind estimările probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie asociaţi claselor de rating sau grupelor de expuneri;

189.3. Identitatea debitorilor aflaţi în stare de nerambursare şi expunerile aflate în stare de nerambursare;

189.4. În cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, datele privind clasele de rating sau grupele de risc în care a fost încadrată expunerea în cursul anului anterior înregistrării stării de nerambursare, precum şi pierderea efectivă în caz de nerambursare şi factorul de conversie efectiv;

189.5. Datele privind ratele pierderilor pentru expunerile eligibile de tip retail reînnoibile.

Subsecţiunea 5

Simulările de criză (stress tests) utilizate la evaluarea adecvării capitalului

190. O bancă trebuie să dispună de procese de simulare de criză riguroase, pe care să le utilizeze la evaluarea adecvării capitalului său. Simularea de criză identifică evenimentele posibile sau modificările viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale unei bănci şi evaluează capacitatea acesteia de a face faţă modificărilor respective.

191. O bancă trebuie să efectueze cu regularitate o simulare de criză pentru riscul de credit pentru a evalua efectul anumitor condiţii specifice asupra cerinţelor sale totale de capital pentru riscul de credit. Simularea de criză este aleasă de către bancă, şi face obiectul procesului de supraveghere. Simularea de criză utilizată trebuie să fie semnificativă şi să ia în considerare efectele unor scenarii de recesiune gravă, dar plauzibilă. Banca trebuie să evalueze migraţia ratingurilor sale în scenariile simulării de criză. Portofoliile testate în simularea de criză trebuie să conţină marea majoritate a expunerilor băncii.

192. Scenariile utilizate în temeiul punctului 191 includ, de asemenea, factori de risc ESG, în special factorii de risc fizic şi de risc de tranziţie care decurg din schimbările climatice.

Secţiunea 2

Cuantificarea riscului şi validarea estimărilor interne

Subsecţiunea 1

Cerinţe generale privind estimarea

193. Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilităţi de credit se determină în conformitate cu punctele 23-28 din Regulamentul nr.111/2018.

194. Băncile care utilizează date externe care nu sunt coerente cu definiţia stării de nerambursare prevăzută la punctul 23 din Regulamentul nr.111/2018, trebuie să efectueze ajustările adecvate pentru a obţine o echivalenţă substanţială cu definiţia stării de nerambursare.

195. La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, băncile aplică următoarele cerinţe:

195.1. Estimările proprii ale unei bănci cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie şi pierderea aşteptată trebuie să ia în considerare toate datele, informaţiile şi metodele relevante. Estimările se obţin utilizând experienţa istorică şi dovezile empirice şi nu se bazează numai pe considerente derivate din raţionamentul profesional. Estimările trebuie să fie plauzibile şi intuitive şi să se bazeze pe principalii factori care determină evoluţia parametrilor de risc respectivi. Estimările unei bănci trebuie să fie cu atât mai prudente, cu cât aceasta dispune de mai puţine date.

195.2. O bancă trebuie să fie în măsură să furnizeze un istoric, în funcţie de factorii pe care îi consideră determinanţi pentru evoluţia parametrilor de risc, al experienţei sale în materie de pierderi, exprimat prin frecvenţa stărilor de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie sau pierdere, în cazul în care se utilizează estimări ale pierderii aşteptate. Estimările băncii trebuie să fie reprezentative pentru experienţa pe termen lung;

195.3. Orice modificări ale practicilor de creditare sau ale procesului de recuperare a sumelor datorate, intervenite în perioadele de observare menţionate la subpunctele 198.8 şi 200.5, subpunctul 202.10 şi punctele 206-208 şi la punctele 217 şi 218-219, trebuie să fie luate în considerare. Estimările unei bănci trebuie să ţină seama de implicaţiile progresului tehnologic şi ale noilor date, sau ale altor informaţii, pe măsură ce acestea devin disponibile. Băncile trebuie să-şi revizuiască estimările cel puţin anual şi atunci când apar noi informaţii;

195.4. Populaţia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, normele de creditare utilizate la momentul generării datelor şi alte caracteristici relevante trebuie să fie comparabile cu cele ale expunerilor şi ale normelor băncii. Condiţiile economice sau de piaţă pe care se bazează datele trebuie să fie relevante pentru condiţiile curente şi pentru evoluţia previzibilă a acestora. Numărul de expuneri incluse în eşantion şi perioada la care se referă datele utilizate pentru cuantificare trebuie să fie suficiente pentru a oferi băncii asigurarea acurateţei şi a solidităţii estimărilor sale.

195.5. În cazul creanţelor achiziţionate, estimările trebuie să ţină seama de toate informaţiile relevante aflate la dispoziţia băncii cumpărătoare cu privire la calitatea creanţelor-suport, inclusiv de datele referitoare la portofolii similare, furnizate de vânzător, de banca cumpărătoare sau de surse externe. Banca cumpărătoare trebuie să evalueze orice date pe care se bazează şi care sunt furnizate de vânzător.

195.6. Pentru a evita denaturările rezultatelor, o bancă include ajustări adecvate în estimările sale, în măsura în care este posibil; după includerea unei ajustări adecvate, banca adaugă estimărilor sale o marjă de prudenţă suficientă, asociată intervalului aşteptat al erorilor de estimare; în cazul în care metodele şi datele sunt considerate ca fiind mai puţin satisfăcătoare, intervalul preconizat al erorilor este mai mare, iar marja de prudenţă este, de asemenea, mai mare.

196. În cazul în care băncile utilizează pentru calculul ponderilor de risc estimări diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil.

197. În cazul în care o bancă utilizează date centralizate provenind de la mai multe bănci, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

197.1. Sistemele şi criteriile de rating ale altor bănci care furnizează date trebuie să fie similare cu ale sale;

197.2. Datele centralizate trebuie să fie reprezentative pentru portofoliul pentru care se utilizează aceste date;

197.3. Datele centralizate trebuie să fie utilizate de către bancă pentru estimările sale în mod consecvent în timp;

197.4. Banca trebuie să păstreze responsabilitatea integrităţii sistemelor sale de rating;

197.5. Banca trebuie să dispună, pe plan intern, de o suficientă comprehensiune a sistemelor sale de rating, inclusiv de capacitatea efectivă de a monitoriza şi a audita procesul de rating.

Subsecţiunea 2

Cerinţe specifice privind estimarea probabilităţii de nerambursare

198. La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, băncile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimarea PD în cazul expunerilor faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, al expunerilor faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, al expunerilor faţă de bănci şi al expunerilor faţă de societăţi:

198.1. Băncile estimează probabilităţile de nerambursare pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale. Estimările probabilităţii de nerambursare în cazul debitorilor foarte îndatoraţi sau al debitorilor ale căror active sunt predominant active tranzacţionate trebuie să reflecte performanţa activelor-suport în perioade de volatilitate accentuată;

198.2. Pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, băncile pot estima pierderile aşteptate pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale efective;

198.3. Dacă o bancă obţine, pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, estimările medii pe termen lung ale probabilităţilor de nerambursare şi ale pierderilor în caz de nerambursare din estimarea pierderii aşteptate, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie conform cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la subpunctul 202.1;

198.4. Băncile utilizează tehnicile de estimare a probabilităţii de nerambursare numai în urma unei analize justificative. Băncile trebuie să recunoască importanţa considerentelor derivate din raţionamentul profesional, combinând rezultatele tehnicilor şi efectuând ajustări pentru a ţine seama de limitele tehnicilor şi ale informaţiilor;

198.5. În măsura în care o bancă utilizează, pentru estimarea PD, date din experienţa proprie în materie de nerambursare, estimările ţin seama de normele de subscriere curente şi de orice diferenţe existente între sistemul de rating care a generat datele şi sistemul actual de rating; în cazul în care normele de subscriere sau sistemele de rating s-au modificat, după includerea unei ajustări adecvate, banca adaugă o marjă mai mare de prudenţă în estimarea sa privind PD legată de gama preconizată de erori de estimare care nu este deja acoperită de ajustarea adecvată;

198.6. În măsura în care o bancă asociază sau pune în corespondenţă clasele interne de rating cu cele ale scalei utilizate de o societate de evaluare externă a creditului (ECAI) sau de organizaţii similare şi apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observată la clasele organizaţiilor externe, punerea în corespondenţă trebuie să se bazeze pe comparaţia dintre criteriile interne de rating şi criteriile utilizate de organizaţiile externe şi dintre ratingurile interne şi cele externe acordate debitorilor comuni. Banca trebuie să evite orice distorsiuni sau incoerenţe în procesul de punere în corespondenţă sau în datele-suport. Criteriile organizaţiei externe care stau la baza datelor utilizate pentru cuantificare trebuie să ţină seama exclusiv de riscul de nerambursare şi să nu reflecte caracteristicile tranzacţiei. Analiza efectuată de bancă trebuie să includă o comparaţie a definiţiilor utilizate pentru starea de nerambursare, cu respectarea cerinţelor prevăzute la punctele 23-28 din Regulamentul nr.111/2018. Banca trebuie să formalizeze baza utilizată pentru punerea în corespondenţă;

198.7. În măsura în care o bancă utilizează modele statistice de previzionare a stărilor de nerambursare, aceasta poate estima probabilităţile de nerambursare ca medie simplă a estimărilor probabilităţii de nerambursare pentru debitorii individuali dintr-o clasă dată. Utilizarea în acest scop de către bancă a modelelor de previzionare a probabilităţii de nerambursare trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctele 178-179;

198.8. Indiferent dacă o bancă utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinaţie a acestora în cazul estimărilor sale privind probabilitatea de nerambursare, perioada istorică de observare pentru datele-suport este de cel puţin cinci ani pentru cel puţin o sursă;

198.9. Indiferent de metoda utilizată pentru estimarea PD, băncile estimează o PD pentru fiecare clasă de rating pe baza mediei istorice observate a ratei de nerambursare pe un an, care este o medie aritmetică bazată pe numărul de debitori (ponderată în funcţie de număr); nu sunt permise alte abordări, inclusiv mediile ponderate în funcţie de expuneri.

199. În sensul subpunctului 198.8, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării Băncii Naţionale a Moldovei, băncile care nu au primit, în temeiul punctelor 4-7, aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei de a utiliza propriile estimări ale LGD sau de a utiliza CCF pe baza IRB pot utiliza, atunci când aplică abordarea IRB, date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

200. În cazul expunerilor de tip retail, se aplică următoarele cerinţe:

200.1. Băncile estimează PD pe clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor sau ale tranzacţiilor pornind de la mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare pe un an, iar ratele de nerambursare se calculează la nivel de tranzacţie numai în cazul în care definiţia stării de nerambursare se aplică la nivelul facilităţilor de credit individuale în temeiul punctului 24 din Regulamentul nr.111/2018. PD se bazează pe media istorică observată a ratei de nerambursare pe un an;

200.2. Estimările probabilităţii de nerambursare pot fi obţinute şi pornind de la estimarea pierderilor totale şi de la estimările adecvate ale pierderilor în caz de nerambursare;

200.3. Băncile trebuie să considere datele interne utilizate pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ca fiind principala sursă de informaţii pentru estimarea caracteristicilor pierderilor. Băncile pot utiliza date externe (inclusiv date centralizate) sau modele statistice pentru cuantificare, cu condiţia să existe ambele legături puternice de mai jos:

200.3.1. Între procesul utilizat de bancă pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi procesul utilizat de sursa externă de date; şi

200.3.2. Între profilul de risc intern al băncii şi compoziţia datelor externe;

200.4. Dacă o bancă obţine estimările medii pe termen lung ale probabilităţii de nerambursare şi ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail dintr-o estimare a pierderilor totale şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie consecvent cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la subpunctul 202.1;

200.5. Indiferent dacă o bancă utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinaţie a acestora în cazul estimărilor sale ale PD, perioada istorică de observare pentru datele-suport este de cel puţin cinci ani pentru cel puţin o sursă. În cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării Băncii Naţionale a Moldovei, atunci când aplică abordarea IRB, băncile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani;

200.6. Băncile trebuie să identifice şi să analizeze modificările aşteptate ale parametrilor de risc de-a lungul duratei de viaţă a expunerilor din credite (efectele maturizării expunerii – seasoning effects).

201. În cazul creanţelor de tip retail achiziţionate, băncile pot utiliza date de referinţă externe şi interne. Băncile trebuie să utilizeze toate sursele relevante de date ca baze de comparaţie.

Subsecţiunea 3

Cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare

202. La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, băncile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare:

202.1. Băncile estimează pierderile în caz de nerambursare per clasă de rating sau grupă de tranzacţii, pe baza pierderilor în caz de nerambursare medii efective per clasă de rating sau grupă de tranzacţii, ţinând seama de toate stările de nerambursare observate, existente în sursele de date (media ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare);

202.2. Băncile utilizează estimările pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale pierderii în caz de nerambursare la un nivel constant per clasă de rating sau grupă de risc în timp, băncile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc per clasă de rating sau grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului.

202.3. O bancă ia în considerare gradul oricărei dependenţe dintre, pe de o parte, riscul aferent debitorului şi, pe de altă parte, riscul aferent protecţiei finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, sau riscul aferent furnizorului protecţiei respective;

202.4. Neconcordanţele de monede dintre obligaţia-suport şi protecţia finanţată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, sunt tratate cu prudenţă la estimarea de către bancă a LGD;

202.5. În măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, estimările respective nu se bazează numai pe valoarea de piaţă estimată a protecţiei finanţate a creditului;

202.6. În măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, băncile stabilesc cerinţe interne cu privire la administrarea, securitatea juridică şi gestionarea riscurilor în legătură cu respectiva protecţie finanţată a creditului, iar cerinţele respective sunt, în general, în concordanţă cu cele prevăzute în capitolul VI din Regulamentul nr.112/2018;

202.7. În măsura în care o bancă recunoaşte protecţia finanţată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, atunci când determină cuantumul expunerii la riscul de credit al contrapărţii în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii, banca nu ia în considerare în estimările LGD niciun cuantum pe care se aşteaptă să îl recupereze din respectiva protecţie finanţată a creditului;

202.8. În cazul specific al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, banca trebuie să utilizeze suma celor mai bune estimări proprii ale pierderii aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere condiţiile economice curente şi situaţia expunerii, precum şi estimările proprii privind creşterea ratei de pierderi cauzate de posibile pierderi suplimentare neaşteptate în cursul perioadei de recuperare, şi anume între data la care s-a înregistrat neplata şi lichidarea finală a expunerii;

202.9. În măsura în care penalităţile pentru întârzierile la plată, impuse debitorului înainte de intrarea în stare de nerambursare, au fost înregistrate în contul de profit şi pierdere al băncii, acestea se adaugă la valoarea expunerii şi a pierderii băncii;

202.10. Pentru expunerile faţă de societăţi, bănci, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date; dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

203. În sensul subpunctului 202.1, băncile iau în considerare în mod corespunzător recuperările realizate în cursul proceselor de recuperare relevante din orice tip de protecţie finanţată a creditului, precum şi din protecţia nefinanţată a creditului care nu se încadrează în definiţia de la subpunctul 3.24.

204. În sensul subpunctului 202.3, cazurile în care există un grad semnificativ de dependenţă sunt tratate în mod prudent.

205. În sensul subpunctului 202.5, estimările LGD ţin seama de efectul eventualei incapacităţi a băncilor de a obţine rapid controlul asupra garanţiilor reale şi de a le lichida.

206. În cazul expunerilor de tip retail, băncile pot:

206.1. Să obţină estimări ale pierderii în caz de nerambursare pornind de la pierderile efective şi de la estimările adecvate ale probabilităţilor de nerambursare;

206.2. Să ţină seama de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea propriilor estimări ale LGD;

206.3. Să utilizeze date de referinţă externe şi interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare pentru creanţele de tip retail achiziţionate.

207. În sensul subpunctului 206.2, în cazul în care băncile includ viitoare trageri suplimentare în factorii lor de conversie, acestea ar trebui să se reflecte în LGD atât la numărător, cât şi la numitor. În cazul în care băncile nu includ viitoare trageri suplimentare în factorii lor de conversie, acestea ar trebui să se reflecte în LGD numai la numărător.

208. În cazul expunerilor de tip retail, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani. Cu condiţia obţinerii aprobării Băncii Naţionale a Moldovei, atunci când aplică abordarea IRB, băncile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

Subsecţiunea 4

Cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorilor de conversie

209. La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, băncile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorului de conversie:

209.1. Băncile estimează factorii de conversie pe clase de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, pe baza factorilor de conversie medii efectivi pe clasă de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, utilizând media ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare, rezultată din toate stările de nerambursare observate, existente în sursele de date;

209.2. Băncile utilizează estimările factorului de conversie care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasă de rating sau pe grupă de risc în timp, băncile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc pe clasă de rating sau pe grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului;

209.3. CCF pe baza IRB ai băncilor ţin seama de posibilitatea ca debitorul să efectueze trageri suplimentare până la data declanşării unui eveniment de nerambursare şi ulterior acesteia;

209.4. În vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, băncile trebuie să ia în considerare propriile politici şi strategii specifice adoptate în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor şi procesarea plăţilor. Băncile trebuie să ia în considerare, de asemenea, propria capacitate şi disponibilitate de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate stării de nerambursare, precum încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente asociate stărilor tehnice de nerambursare;

209.5. Băncile trebuie să dispună de sisteme şi proceduri adecvate pentru a monitoriza cuantumurile tranzacţiilor, sumele datorate faţă de liniile de credit angajate şi modificările sumelor datorate pe debitor şi pe clasă de rating. Banca trebuie să poată monitoriza zilnic soldurile;

209.6. Dacă băncile utilizează, pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, estimări ale factorilor de conversie diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil;

209.7. CCF pe baza IRB ai băncilor se estimează utilizând o abordare cu un orizont de timp fix de 12 luni;

209.8. CCF pe baza IRB ai băncilor se bazează pe date de referinţă care reflectă caracteristicile debitorului, ale facilităţii şi ale practicii de administrare bancară aferente expunerilor cărora li se aplică estimările.

210. În sensul subpunctului 209.1, în cazul în care băncile observă un factor de conversie efectiv negativ în cadrul observaţiilor lor implicite, factorul de conversie efectiv pentru observaţiile respective este egal cu zero în scopul cuantificării CCF pe baza IRB ai lor. Băncile pot utiliza informaţiile privind factorul de conversie efectiv negativ în procesul de elaborare a modelului în scopul diferenţierii riscurilor.

211. În sensul subpunctului 209.3, CCF pe baza IRB include o marjă mai mare de prudenţă în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil existenţa unei corelaţii pozitive mai puternice între frecvenţa apariţiei stărilor de nerambursare şi mărimea factorului de conversie.

212. În sensul subpunctului 209.7, fiecare stare de nerambursare se corelează cu caracteristicile debitorului şi ale facilităţii relevante la data de referinţă fixă, definită ca fiind cu 12 luni înainte de data intrării în stare de nerambursare.

213. În sensul subpunctului 209.8, CCF pe baza IRB aplicat anumitor expuneri nu se bazează pe date care reunesc efectele unor caracteristici disparate sau pe date provenite din expuneri care prezintă caracteristici de risc semnificativ diferite. CCF pe baza IRB se bazează pe segmente cu un nivel adecvat de omogenitate. În acest scop, următoarele practici sunt permise numai pe baza unei examinări şi a unei justificări detaliate de către o bancă:

213.1. Aplicarea datelor subiacente privind IMM-urile/întreprinderile din segmentul mediu al pieţei pentru debitori care sunt societăţi mari;

213.2. Aplicarea datelor de la angajamente care oferă o limită disponibilă neutilizată mică pentru facilităţile care oferă o limită disponibilă neutilizată mare;

213.3. Aplicarea datelor de la debitorii cu incidente de neplată sau blocaţi pentru trageri suplimentare la data de referinţă pentru debitorii care nu au incidente de neplată cunoscute sau restricţii relevante;

213.4. Utilizarea datelor care au fost afectate de modificări ale gamei de produse de împrumut şi de alte produse de credite ale debitorilor în cursul perioadei de observare, cu excepţia cazului în care datele respective au fost ajustate în mod eficace prin eliminarea efectelor modificărilor gamei de produse.

214. În sensul subpunctului 213.4, băncile demonstrează Băncii Naţionale a Moldovei că înţeleg în detaliu impactul modificărilor gamei de produse a clienţilor asupra seturilor de date de referinţă privind expunerile şi asupra CCF pe baza IRB asociaţi şi că impactul respectiv este nesemnificativ sau a fost atenuat în mod eficace în cadrul procesului lor de estimare. În acest sens, următoarele practici nu sunt considerate adecvate:

214.1. Stabilirea de praguri sau plafoane pentru CCF sau observaţiile privind valorile expunerilor, cu excepţia factorului de conversie efectiv egal cu zero, în conformitate cu punctul 210;

214.2. Utilizarea de estimări la nivel de debitori care nu acoperă integral opţiunile relevante în materie de transformare a produselor sau care combină în mod necorespunzător produse cu caracteristici foarte diferite;

214.3. Ajustarea numai a observaţiilor semnificative afectate de transformarea produselor;

214.4. Excluderea observaţiilor afectate de transformarea profilului produselor.

215. Băncile se asigură că CCF pe baza IRB sunt protejaţi efectiv de efectele potenţiale ale regiunii de instabilitate cauzate de faptul că o facilitate este aproape complet trasă la data de referinţă.

216. Datele de referinţă nu se plafonează la valoarea principalului unei facilităţi sau la limita disponibilă a facilităţii. Dobânda acumulată, alte plăţi scadente şi trageri care depăşesc limitele facilităţii se includ în datele de referinţă.

217. Pentru expunerile faţă de societăţi, bănci, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date acoperind o perioadă de minimum cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date. Dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

218. În cazul expunerilor de tip retail, băncile pot lua în considerare tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii ale pierderii în caz de nerambursare.

219. Pentru expunerile de tip retail, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date care acoperă o perioadă de minimum cinci ani. Cu condiţia obţinerii aprobării Băncii Naţionale a Moldovei, atunci când aplică abordarea IRB, băncile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită creşte cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

Subsecţiunea 5

Cerinţe privind evaluarea efectului protecţiei nefinanţate a creditului pentru expunerile

faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii

regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expunerile faţă de

societăţi în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în

caz de nerambursare, precum şi pentru expunerile de tip retail

220. În ceea ce priveşte garanţii (furnizorii de protecţie) eligibili şi garanţiile eligibile se aplică următoarele cerinţe:

220.1. Băncile trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind tipurile de garanţi pe care îi recunosc în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor;

220.2. Pentru garanţii recunoscuţi se aplică aceleaşi reguli prevăzute la punctele 168-170, 171-175 şi 176-177 ca şi pentru debitori;

220.3. Garanţia este atestată în scris, nu se revocă şi nu se schimbă de către garant, este valabilă până la îndeplinirea totală a obligaţiei, conform sumei şi perioadei de valabilitate a garanţiei, şi este executorie faţă de garant într-o jurisdicţie în care acesta are active care pot fi executate în urma unei hotărâri judecătoreşti;

220.4. Garanţia este necondiţionată.

221. În sensul subpunctului 220.4, “garanţie necondiţionată” reprezintă o garanţie în cazul căreia contractul de protecţie a creditului nu conţine nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al băncii creditoare şi care ar putea exonera garantul de obligaţia de a plăti în timp util în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale de către debitor sau în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează o plată la scadenţă. O clauză a contractului de protecţie a creditului care prevede că o îndeplinire deficitară a obligaţiei de diligenţă sau o fraudă comisă de banca creditoare anulează sau diminuează gradul de acoperire al garanţiei oferite de garant nu împiedică considerarea garanţiei respective ca fiind necondiţionată.

222. Garanţiile în cazul cărora plata de către garant este condiţionată de obligaţia băncii creditoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului şi care acoperă numai pierderile rămase după finalizarea de către bancă a procesului de restructurare sunt considerate necondiţionate.

223. Băncile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului utilizând fie abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, în conformitate cu prezenta secţiune şi cu condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute la punctul 229, fie abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, în conformitate cu calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB din Regulamentul nr.112/2018 şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de eligibilitate din Regulamentul nr.112/2018. Băncile trebuie să aibă politici clare de evaluare a efectelor protecţiei nefinanţate a creditului asupra parametrilor de risc. Politicile băncilor sunt în concordanţă cu practicile lor interne de gestionare a riscurilor şi reflectă cerinţele prezentei subsecţiuni. Politicile respective precizează în mod clar care dintre metodele specifice descrise la prezentul alineat sunt utilizate pentru fiecare sistem de rating, iar băncile aplică aceste politici în mod consecvent de-a lungul timpului.

224. O bancă trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind ajustarea claselor de rating, a grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi, în cazul creanţelor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, a procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, pentru a reflecta impactul garanţiilor asupra calculului cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. Aceste criterii respectă cerinţele prevăzute la punctele 168-170, 171-175 şi 176-177.

225. Criteriile trebuie să fie plauzibile şi intuitive. Acestea trebuie să ţină seama de capacitatea şi disponibilitatea garantului de a-şi îndeplini obligaţiile în condiţiile garanţiei, de datele probabile ale oricăror plăţi efectuate de garant, de gradul de corelaţie dintre capacitatea garantului de a-şi îndeplini obligaţiile în condiţiile garanţiei şi capacitatea de rambursare a debitorului, precum şi de nivelul la care se menţine riscul rezidual faţă de debitor.

226. Cerinţele prevăzute în prezenta secţiune pentru garanţiile personale se aplică şi în cazul instrumentelor financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură. În cazul în care există o neconcordanţă între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă care face obiectul instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă s-a produs un eveniment de credit, se aplică cerinţele prevăzute la punctul 64 din Regulamentul nr.112/2018. În cazul expunerilor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, punctele 226-228 se aplică procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau în grupe de risc.

227. Criteriile trebuie să ţină seama de structura plăţilor aferentă instrumentului financiar derivat de credit şi să evalueze în mod prudent impactul acesteia asupra nivelului şi calendarului recuperărilor. Banca trebuie să ia în considerare măsura în care se menţin alte forme de risc rezidual.

228. Instrumentele financiare derivate de credit de tipul primul caz de nerambursare (first-to-default) pot fi recunoscute ca protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Cu toate acestea, instrumentele financiare derivate de credit de tipul al doilea caz de nerambursare (second-to-default) şi toate celelalte instrumente financiare derivate de credit de tipul al n-lea caz de nerambursare (nth-to-default) nu sunt recunoscute ca forme eligibile de protecţie nefinanţată a creditului.

229. În cazul în care băncile recunosc protecţia nefinanţată a creditului prin abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, părţii garantate a expunerii-suport nu i se atribuie o pondere de risc care ar fi mai mică decât pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie. În acest scop, pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie se calculează utilizând aceeaşi probabilitate de nerambursare, aceeaşi pierdere în caz de nerambursare şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele aplicabile în cazul expunerii directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la prevederile aferente calculului cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB din Regulamentul nr.112/2018.

230. În cazul garanţiilor personale pentru expuneri de tip retail, cerinţele prevăzute la punctele 220-222, 224-225 şi punctele 226-228 se aplică, de asemenea, încadrării expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi estimării probabilităţii de nerambursare.

Subsecţiunea 6

Cerinţe privind creanţele achiziţionate

231. La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc în cazul creanţelor achiziţionate, băncile trebuie să asigure îndeplinirea condiţiilor prevăzute la punctele 232-236.

232. Structura tranzacţiei trebuie să asigure faptul că, în toate circumstanţele previzibile, banca deţine proprietatea şi controlul efectiv asupra tuturor încasărilor în numerar provenind din creanţe. În cazul în care debitorul efectuează plăţi direct către un vânzător sau o societate de administrare, banca trebuie să verifice în mod regulat dacă plăţile sunt efectuate în totalitate şi în conformitate cu termenii contractuali conveniţi. Băncile trebuie să dispună de proceduri care să asigure faptul că proprietatea asupra creanţelor şi a încasărilor în numerar este protejată împotriva procedurii de insolvabilitate sau a procedurilor judiciare contencioase care ar putea întârzia semnificativ exercitarea capacităţii băncii creditoare de a lichida sau de a ceda creanţele, ori de a păstra controlul asupra încasărilor în numerar.

233. Banca monitorizează atât calitatea creanţelor achiziţionate, cât şi situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare. În acest sens, se aplică următoarele:

233.1. Banca trebuie să evalueze corelaţia dintre calitatea creanţelor achiziţionate şi situaţia financiară atât a vânzătorului, cât şi a societăţii de administrare şi să dispună de politici şi proceduri interne care asigură o protecţie adecvată împotriva oricăror evenimente neprevăzute, inclusiv atribuirea unui rating intern de risc fiecărui vânzător şi fiecărei societăţi de administrare;

233.2. Banca trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru determinarea eligibilităţii vânzătorului şi a societăţii de administrare. Banca sau mandatarul său trebuie să reexamineze periodic vânzătorii şi societăţile de administrare, cu scopul de a verifica acurateţea rapoartelor acestora, de a detecta fraudele sau deficienţele operaţionale şi de a controla calitatea politicilor de credit ale vânzătorului şi calitatea politicilor şi procedurilor societăţii de administrare cu privire la colectarea plăţilor. Constatările acestor reexaminări trebuie formalizate;

233.3. Banca trebuie să evalueze caracteristicile portofoliilor de creanţe achiziţionate, inclusiv avansurile excedentare, istoricul vânzătorului în ceea ce priveşte întârzierile la plată, creanţele neperformante şi provizioanele pentru creanţe neperformante, condiţiile de plată şi eventualele conturi corespondente;

233.4. Banca trebuie să dispună de politici şi proceduri eficiente de monitorizare în mod agregat a concentrărilor de risc faţă un singur debitor, atât în cadrul unui portofoliu de creanţe achiziţionate, cât şi pentru toate portofoliile de creanţe achiziţionate;

233.5. Banca trebuie să se asigure că primeşte la timp din partea societăţii de administrare rapoarte privind maturizarea şi riscul de diminuare a valorii creanţelor, care sunt suficient de detaliate pentru a asigura respectarea criteriilor de eligibilitate ale băncii şi a politicilor referitoare la acordarea de avansuri care guvernează creanţele achiziţionate şi pentru a constitui un mijloc eficient de monitorizare şi de confirmare a condiţiilor de vânzare practicate de vânzător şi a diminuării valorii creanţelor.

234. Banca trebuie să dispună de sisteme şi proceduri pentru detectarea în stadiu incipient a deteriorării situaţiei financiare a vânzătorului şi a calităţii creanţelor achiziţionate, precum şi pentru abordarea în mod proactiv a problemelor care apar. În special, banca trebuie să dispună de politici, proceduri şi sisteme informaţionale clare şi eficiente pentru monitorizarea încălcărilor prevederilor contractuale, precum şi de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru iniţierea acţiunilor judiciare şi pentru administrarea creanţelor achiziţionate problematice.

235. Banca trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente care să reglementeze controlul creanţelor achiziţionate, al creditului şi al numerarului. În special, politicile interne consemnate în documente trebuie să specifice toate elementele semnificative ale programului de achiziţionare a creanţelor, inclusiv ratele avansurilor, garanţiile reale eligibile, documentaţia necesară, limitele de concentrare şi modul în care trebuie tratate încasările în numerar. Aceste elemente trebuie să ia în considerare în mod adecvat toţi factorii relevanţi şi semnificativi, inclusiv situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare, concentrările de risc şi evoluţia calităţii creanţelor achiziţionate şi a portofoliului de clienţi al vânzătorului, iar sistemele interne trebuie să asigure faptul că fondurile sunt avansate numai pe baza garanţiilor reale şi a documentaţiei justificative specificate.

236. Banca trebuie să dispună de un proces intern eficient de evaluare a conformităţii cu totalitatea politicilor şi a procedurilor interne. Acest proces trebuie să includă audituri periodice ale tuturor fazelor critice ale programului de achiziţionare de creanţe al băncii, verificarea separării responsabilităţilor între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi evaluarea debitorului şi între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi auditul la sediul vânzătorului şi al societăţii de administrare, precum şi evaluări ale operaţiunilor de înregistrare şi monitorizare a tranzacţiilor (back office operations), cu accent deosebit pe calificări, experienţă, numărul de angajaţi şi infrastructura informatică disponibilă.

Subsecţiunea 7

Validarea estimărilor interne, cadrul de administrare,

controlul riscului de credit şi auditul intern

237. Băncile validează estimările lor interne, respectând următoarele cerinţe:

237.1. Băncile trebuie să dispună de sisteme robuste pentru a valida acurateţea şi coerenţa sistemelor şi proceselor de rating, precum şi estimarea tuturor parametrilor de risc relevanţi. Procesul de validare internă trebuie să permită băncii să evalueze performanţa sistemelor interne de rating şi de estimare a riscului în mod coerent şi semnificativ;

237.2. Băncile trebuie să compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimările probabilităţilor de nerambursare pentru fiecare clasă de rating şi, în cazul în care ratele de nerambursare efective se situează în afara intervalului previzionat pentru clasa respectivă de rating, băncile trebuie să analizeze în mod expres motivele acestei abateri. Băncile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie trebuie să efectueze, de asemenea, o analiză similară pentru aceste estimări. Pentru comparaţiile respective trebuie utilizate date istorice care acoperă o perioadă de timp cât mai lungă posibil. Băncile trebuie să consemneze metodele şi datele utilizate pentru aceste comparaţii. Analiza şi consemnarea trebuie actualizate cel puţin anual;

237.3. Băncile trebuie să utilizeze, de asemenea, alte instrumente de validare cantitativă, precum şi comparaţii cu surse de date externe relevante. Analiza trebuie să se bazeze pe date adaptate portofoliului, care sunt actualizate cu regularitate şi acoperă o perioadă de observare relevantă. Evaluările interne efectuate de bănci cu privire la performanţa propriilor sisteme de rating trebuie să se bazeze pe o perioadă de timp cât mai lungă posibil;

237.4. Metodele şi datele utilizate pentru validarea cantitativă trebuie să fie coerente în timp. Modificările (privind atât sursele de date, cât şi perioadele acoperite) ale metodelor şi datelor utilizate pentru estimare şi validare trebuie formalizate;

237.5. Băncile trebuie să dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care abaterile faţă de estimări ale valorilor efective ale probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare, ale factorilor de conversie şi ale pierderilor totale, atunci când se utilizează pierderea aşteptată, devin suficient de semnificative pentru a pune sub semnul întrebării validitatea estimărilor. Aceste standarde trebuie să ţină seama de ciclurile economice şi factori care determină o variaţie sistematică similară ratei de nerambursare. În cazul în care valorile efective continuă să fie mai mari decât valorile aşteptate, băncile trebuie să revizuiască în sens ascendent estimările, pentru a reflecta rata de nerambursare şi pierderile observate.

238. Toate aspectele semnificative ale proceselor de rating şi de estimare se aprobă de către organul de conducere a băncii sau de către un comitet desemnat în acest scop. Aceste părţi trebuie să dovedească o înţelegere la nivel general a sistemelor de rating ale băncii şi o înţelegere în detaliu a rapoartelor de administrare asociate.

239. Conducerea superioară trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

239.1. Să informeze organul de conducere sau un comitet desemnat în acest scop cu privire la modificările semnificative ale politicilor stabilite sau la derogările semnificative de la acestea, care vor avea un impact semnificativ asupra funcţionării sistemelor de rating ale băncii;

239.2. Să dovedească o bună înţelegere a concepţiei şi a funcţionării sistemelor de rating;

239.3. Să asigure permanent funcţionarea corectă a sistemele de rating.

240. Conducerea superioară trebuie să fie informată cu regularitate de către unităţile de control al riscului de credit cu privire la performanţa procesului de rating, la aspectele care necesită îmbunătăţiri şi la stadiul eforturilor de remediere a deficienţelor identificate anterior.

241. Analiza profilului de risc de credit al băncii, bazată pe modele interne de rating, trebuie să constituie o parte esenţială a rapoartelor de administrare prezentate acestor părţi. Raportarea trebuie să includă, cel puţin, profilul de risc pe clasă de rating, migraţia debitorilor între clase de rating, estimarea parametrilor de risc relevanţi aferenţi fiecărei clase de rating, precum şi compararea ratelor de nerambursare efective şi, în măsura în care se utilizează estimări proprii, a pierderilor în caz de nerambursare efective şi a factorilor de conversie efectivi cu previziunile şi cu rezultatele simulărilor de criză. Frecvenţa de raportare depinde de importanţa şi tipul informaţiilor, precum şi de nivelul destinatarului.

242. Unitatea de control al riscului de credit trebuie să fie independentă faţă de personalul şi faţă de funcţiile de conducere responsabile cu iniţierea sau reînnoirea expunerilor şi să raporteze direct conducerii superioare. Această unitate este responsabilă cu conceperea sau selectarea, implementarea, supravegherea şi funcţionarea sistemelor de rating. Unitatea respectivă elaborează şi analizează cu regularitate rapoarte cu privire la rezultatele sistemelor de rating.

243. Responsabilităţile unităţii (unităţilor) de control al riscului de credit sunt:

243.1. Testarea şi monitorizarea claselor de rating şi a grupelor de risc;

243.2. Elaborarea şi analizarea rapoartelor de sinteză cu privire la sistemele de rating ale băncii;

243.3. Implementarea procedurilor pentru verificarea aplicării coerente a definiţiilor claselor de risc şi grupelor de risc în diferitele departamente şi localizări geografice;

243.4. Revizuirea şi consemnarea oricăror modificări aduse procesului de rating, incluzând motivele modificărilor;

243.5. Revizuirea criteriilor de rating, pentru a stabili dacă acestea îşi păstrează capacitatea de previzionare a riscurilor. Modificările aduse procesului de rating, criteriilor de rating sau parametrilor de rating individuali trebuie consemnate şi păstrate;

243.6. Participarea activă la conceperea sau selectarea, implementarea şi validarea modelelor utilizate în procesul de rating;

243.7. Monitorizarea şi supravegherea modelelor utilizate în procesul de rating;

243.8. Revizuirea permanentă şi modificarea modelelor utilizate în procesul de rating.

244. Băncile care utilizează date centralizate provenind de la mai multe bănci în conformitate cu punctul 197 pot externaliza următoarele activităţi:

244.1. Producerea informaţiilor relevante pentru testarea şi monitorizarea claselor de rating şi a grupelor de risc;

244.2. Elaborarea rapoartelor de sinteză cu privire la sistemele de rating ale băncii;

244.3. Producerea informaţiilor relevante pentru revizuirea criteriilor de rating, pentru a evalua dacă acestea îşi păstrează capacitatea de previzionare a riscului;

244.4. Consemnarea modificărilor aduse procesului de rating, criteriilor de rating sau parametrilor de rating individuali;

244.5. Producerea informaţiilor relevante pentru revizuirea permanentă şi modificarea modelelor utilizate în procesul de rating.

245. Băncile care aplică punctul 244 se asigură că Banca Naţională a Moldovei are acces la toate informaţiile relevante provenind de la părţi terţe, care sunt necesare pentru examinarea îndeplinirii cerinţelor, şi că acestea pot efectua inspecţii la faţa locului în aceeaşi măsură în care pot efectua inspecţii în bancă.

246. Auditul intern, sau altă unitate de audit independentă comparabilă, revizuieşte, cel puţin anual, sistemele de rating ale băncii şi funcţionarea acestora, inclusiv funcţia de creditare şi estimarea probabilităţilor de nerambursare, a pierderilor în caz de nerambursare, a pierderilor aşteptate şi a factorilor de conversie. Printre domeniile revizuite se numără şi respectarea tuturor cerinţelor aplicabile.

Anexă

la Regulamentul privind tratamentul riscului de credit

potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

Precizarea modului de luare în considerare a factorilor pentru atribuirea ponderilor

de risc aferente expunerilor din finanţări specializate, prevăzuţi la punctul 76

Secţiunea 1

Starea de nerambursare a unui debitor

1. În cazul în care debitorul se află în stare de nerambursare în sensul Regulamentului nr.111/2018, banca îi atribuie respectivei expuneri din finanţări specializate o pondere de risc din categoria 5, astfel cum este prevăzută în tabelul nr.1 de la punctul 75.

Secţiunea 2

Criterii de evaluare aplicabile pentru diferite clase de expuneri din finanţări specializate

2. În cazul în care scopul unei expuneri din finanţări specializate este acela de a finanţa dezvoltarea sau achiziţionarea unor instalaţii de mari dimensiuni, complexe şi costisitoare, incluzând în special centralele electrice, uzinele de prelucrare chimică, minele, infrastructurile de transport, infrastructurile de mediu şi telecomunicaţii, iar veniturile care urmează să fie generate de active sunt banii din contractele pentru producţia realizată de instalaţie, obţinuţi de la mai multe părţi care nu se află sub controlul de gestiune al sponsorului (“expuneri din finanţarea de proiecte”), băncile aplică criteriile de evaluare prevăzute în tabelul nr.1 din prezenta anexă pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc.

3. În cazul în care scopul unei expuneri din finanţări specializate este acela de a finanţa dezvoltarea sau achiziţionarea de bunuri imobiliare, incluzând în special clădirile de birouri de închiriat, spaţiile comerciale, clădirile rezidenţiale pentru mai multe familii, spaţiile industriale sau de depozitare, hotelurile şi terenurile, iar veniturile care urmează să fie generate de bunurile imobiliare sunt plăţi de leasing, chirii sau veniturile din vânzarea bunurilor imobiliare, obţinute de la una sau mai multe părţi terţe (“expuneri din bunuri imobiliare”), băncile aplică criteriile de evaluare prevăzute în tabelul nr.2 din prezenta anexă pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc.

4. În cazul în care scopul unei expuneri din finanţări specializate este acela de a finanţa achiziţionarea unor active corporale, incluzând în special navele, aeronavele, sateliţii, automotoarele şi flotele, iar veniturile care urmează să fie generate de activele respective constau în plăţi de leasing sau chirii obţinute de la una sau mai multe părţi terţe (“expuneri din finanţarea de obiecte”), băncile aplică criteriile de evaluare prevăzute în tabelul nr.3 din prezenta anexă pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc.

5. În cazul în care scopul unei expuneri din finanţări specializate este acela de a finanţa rezerve, stocuri sau creanţe aferente mărfurilor tranzacţionate la bursă, incluzând în special ţiţeiul, metalele sau culturile, iar veniturile care urmează să fie generate de respectivele rezerve, stocuri sau creanţe urmează să fie încasările din vânzarea mărfurilor (“expuneri din finanţarea de mărfuri”), băncile aplică criteriile de evaluare prevăzute în tabelul nr.4 din prezenta anexă pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc.

Secţiunea 3

Evaluarea la nivel de factor şi atribuirea ponderilor de risc

6. Pe baza unei evaluări globale, băncile încadrează într-o categorie fiecare factor prevăzut în anexă care este aplicabil clasei de expuneri din finanţări specializate în conformitate cu secţiunea 2 din prezenta anexă. Pentru fiecare expunere din finanţări specializate, banca realizează această încadrare ţinând cont de categoriile în care este încadrat fiecare subfactor aplicabil în conformitate cu secţiunile 3 şi 4 din prezenta anexă, precum şi de importanţa relativă a fiecărui subfactor pentru tipul de expuneri din finanţări specializate, astfel cum este definit la subpunctul 3.27.

7. Banca atribuie fiecărui factor o pondere exprimată în procente care nu trebuie să fie mai mică de 5% şi mai mare de 60%, în funcţie de importanţa relativă a tipului expunerilor din finanţări specializate.

8. Banca calculează media ponderată a categoriilor în care au fost încadraţi factorii în conformitate cu punctul 6 din prezenta anexă, aplicând ponderile atribuite în conformitate cu punctul 7 din prezenta anexă. În cazul în care media ponderată este un număr zecimal, băncile rotunjesc numărul respectiv până la cel mai apropiat număr cardinal.

9. Banca încadrează expunerea din finanţări specializate în categoria prevăzută în tabelul nr.1 de la punctul 75 a cărui număr corespunde cu media ponderată calculată în conformitate cu punctul 8 din prezenta anexă.

Secţiunea 4

Evaluarea la nivel de subfactor

10. În cazul în care un subfactor al unui anumit factor enumerat în tabelele nr.1, 2, 3 sau 4 din prezenta anexă nu este defalcat şi în componente ale subfactorului, banca încadrează subfactorul într-o categorie pe baza criteriilor de evaluare prevăzute pentru subfactorul respectiv.

11. În cazul în care un subfactor al unui anumit factor enumerat în tabelele nr.1, 2, 3 sau 4 este defalcat şi în componente ale subfactorului, banca:

11.1. încadrează într-o categorie fiecare componentă a subfactorului, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute pentru respectiva componentă a subfactorului;

11.2. încadrează subfactorul într-o categorie pe baza unei evaluări globale efectuate ţinând cont de categoriile în care s-a realizat încadrarea în conformitate cu subpunctul 11.1 din prezenta anexă, precum şi de importanţa relativă a fiecărei componente a subfactorului pentru tipul respectiv de expunere din finanţări specializate.

12. În cazul în care banca ţine cont şi de alte informaţii relevante (un “determinant de risc suplimentar”) în conformitate cu punctul 169 pentru un anumit tip de expuneri din finanţări specializate, aceasta trebuie să le ia în considerare împreună cu subfactorul care se potriveşte cel mai bine cu respectivul determinant de risc suplimentar.

13. În cazul în care, în mod excepţional, un subfactor sau o componentă a unui subfactor nu este relevant(ă) pentru toate expunerile din finanţări specializate aparţinând unui anumit tip de expuneri din finanţări specializate, banca poate decide să nu aplice respectivul subfactor sau respectiva componentă a subfactorului niciunei expuneri din finanţări specializate aparţinând tipului respectiv.

Secţiunea 5

Criterii care se suprapun la nivel de subfactor şi de componentă a unui subfactor

14. În cazul în care un subfactor sau o componentă a unui subfactor are criterii de evaluare identice în două sau mai multe categorii (“criterii care se suprapun”), iar expunerea din finanţări specializate îndeplineşte respectivele criterii care se suprapun, băncile încadrează subfactorul sau componenta unui subfactor într-o categorie după cum urmează:

14.1. În cazul în care criteriile care se suprapun figurează în două categorii, băncile fac încadrarea în categoria cu numărul cel mai mare;

14.2. În cazul în care criteriile care se suprapun figurează în trei categorii, băncile fac încadrarea în categoria situată între categoria cu numărul cel mai mare şi categoria cu numărul cel mai mic.

Secţiunea 6

Documentaţie

15. Băncile trebuie să formalizeze următoarele informaţii pentru fiecare tip de expuneri din finanţări specializate pentru care atribuie ponderi de risc în conformitate cu prezenta anexă:

15.1. Ponderile de risc atribuite fiecărui factor în conformitate cu punctul 7 din prezenta anexă şi justificarea acestora;

15.2. O descriere a determinanţilor de risc suplimentari şi motivele pentru care aceştia au fost luaţi în considerare în conformitate cu punctul 12 din prezenta anexă, după caz;

15.3. Motivele pentru care s-a luat decizia de a nu aplica un anumit subfactor sau o anumită componentă a unui subfactor în conformitate cu punctul 13 din prezenta anexă, după caz.

16. Băncile trebuie să formalizeze următoarele informaţii pentru fiecare expunere din finanţări specializate pentru care atribuie ponderi de risc în conformitate cu prezentul regulament:

16.1. Clasa expunerii din finanţări specializate, astfel cum este prevăzută la punctele 2-5 din prezenta anexă;

16.2. Categoria din tabelul nr.1 de la punctul 75 în care a fost încadrată respectiva expunere din finanţări specializate;

16.3. Scadenţa reziduală, menţionată în tabelul nr.1 de la punctul 75;

16.4. Evaluarea expunerii din finanţări specializate, în fiecare etapă a procesului prevăzut la punctele 1, 6-14 din prezenta anexă, care a condus la atribuirea ponderii de risc pentru expunerea respectivă.

Tabelul nr.1

Criterii de evaluare pentru expunerile din finanţarea de proiecte

Tabelul nr.2

Criterii de evaluare pentru expunerile din bunuri imobiliare

Tabelul nr.3

Criterii de evaluare pentru expunerile din finanţarea de obiecte

Tabelul nr.4

Criterii de evaluare pentru expunerile din finanţarea de mărfuri