Hotărâre nr.112 din 24.05.2018 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la tehnicile

de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci

nr. 112  din  24.05.2018

 (în vigoare 30.07.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 183-194 art. 902 din 08.06.2018

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1329 din 31.05.2018

În temeiul art.5 alin.(1) lit.d), art.11 alin.(1), art.27 alin.(1) lit.c), art.44 lit.a), art.46 lit.b) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.297-300, art.544), cu modificările şi completările ulterioare, art.67 din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727) cu modificările şi completările ulterioare, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci, conform anexei.

2. Regulamentul indicat la punctul 1 intră în vigoare la 30 iulie 2018.

3. De la data intrării în vigoare a regulamentului indicat la punctul 1 băncile vor asigura conformarea activităţii lor, inclusiv a politicilor şi regulamentelor interne cu cerinţele acestuia.

Anexă

Aprobat

prin Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.112 din 24 mai 2018

Notă: Pe tot parcursul textului cuvintele "actului normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate", la forma gramaticală corespunzătoare, se substituie cu textul "Regulamentul nr.111/2018", la forma gramaticală corespunzătoare conform Hot.BNM nr.275 din 29.12.2022, în vigoare 13.02.2023

REGULAMENT

cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci

Prezentul regulament transpune art.192-198, art.200, art.201, art.203-207, art.212-216, art.218-220, art.222-224, art.226-228, art.232-233, art.235, art.237-241 din Regulamentul (UE) nr.575/2013 al Parlamentului şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012 (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 176 din 27 iunie 2013, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2015/62 al Comisiei din 10 octombrie 2014.

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Capitolul I

NOŢIUNI ŞI PREVEDERI GENERALE

Secţiunea a 1-a

 Obiect, domeniu de aplicare

1. Prezentul regulament se aplică băncilor cu sediul în Republica Moldova, sucursalelor în Republica Moldova ale băncilor din alte state, care sunt licenţiate de către Banca Naţională a Moldovei, denumite în continuare bănci. Prezentul regulament se aplică atât la nivel individual, cât şi consolidat.

[Pct.1 completat prin Hot.BNM nr.16 din 03.02.2022, în vigoare 25.03.2022]

2. Prezentul regulament stabileşte modul de determinare a efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit asupra calculului valorii ponderate la risc a expunerilor în cadrul utilizării abordării standardizate aferente riscului de credit, şi anume:

1) principii pentru recunoaşterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit, precum şi principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit;

2) formele de protecţie a creditului pe care băncile le pot utiliza pentru a diminua riscul de credit;

3) cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească orice formă eligibilă de protecţie a creditului pentru ca efectele sale asupra diminuării riscului de credit să fie recunoscute;

4) calcularea efectelor protecţiei eligibile a creditului asupra diminuării riscului de credit.

Secţiunea 2

 Noţiuni şi prevederi generale

3. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727) şi în alte acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei emise în aplicarea legii menţionate. De asemenea, în scopul prezentului regulament se utilizează următoarele noţiuni:

"acord repo" şi "acord reverse repo" – orice acord în care o bancă sau contrapartea sa transferă valori mobiliare, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor în cazul în care garanţia respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deţine drepturile asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei bănci să transfere sau să depună în gaj o anumită valoare mobiliară sau marfă mai multor contrapărţi în acelaşi timp, cu angajamentul de a le răscumpăra, sau valori mobiliare sau mărfuri substituite cu aceleaşi caracteristici, la un preţ specificat, la o dată viitoare precizată sau care urmează a fi precizată, de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru banca care vinde valorile mobiliare sau mărfurile şi un acord reverse repo pentru banca care le cumpără;

contract în marjă (margin agreement) – un acord sau dispoziţiile unui acord, conform căruia o contraparte trebuie să furnizeze garanţii reale unei a doua contrapărţi, atunci când o expunere a celei de-a doua contrapărţi faţă de prima contraparte depăşeşte un nivel specificat (prag de marjă);

diminuare a riscului de credit – tehnica folosită de o bancă pentru a reduce riscul de credit asociat unei expuneri sau unor expuneri pe care banca respectivă continuă să le deţină;

instrument asimilat mijloacelor băneşti – un certificat de depozit, o obligaţiune, inclusiv o obligaţiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat, care a fost emis de o bancă, pentru care banca a primit deja plata completă şi care trebuie rambursat necondiţionat de către bancă la valoarea sa nominală;

garanţia financiară (financial collateral) – garanţia reală sub formă de mijloace băneşti şi instrumente financiare;

OPC-suport – organism de plasament colectiv (OPC) în ale cărui acţiuni sau unităţi a investit un alt OPC;

operaţiune ajustată la condiţiile pieţei de capital – orice operaţiune care dă naştere unei expuneri garantate cu garanţie reală şi care include o prevedere ce conferă băncii dreptul de a primi marjă (margin) cel puţin zilnic;

prag de marjă (margin threshold) – cea mai mare valoare pe care o poate atinge o expunere în curs, înainte ca o parte să aibă dreptul să solicite garanţii reale;

protecţie finanţată a creditului – o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei bănci derivă din dreptul respectivei bănci, în cazul intrării în stare de nerambursare a contrapărţii sau producerii unor alte evenimente de credit specificate legate de contraparte, de a lichida sau de a reţine unele active sau sume sau de a obţine transferul sau dreptul de proprietate asupra unor active sau sume sau de a reduce valoarea expunerii la, sau de a o înlocui cu, diferenţa dintre valoarea expunerii şi valoarea unei creanţe asupra băncii;

protecţie nefinanţată a creditului – o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei bănci derivă din obligaţia unei părţi terţe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau producerii unor alte evenimente de credit specificate;

bancă creditoare – banca care deţine expunerea;

tranzacţie de creditare garantată – orice tranzacţie care dă naştere unei expuneri garantate cu garanţie reală şi care nu include nicio prevedere ce conferă băncii dreptul de a primi marjă (margin) cel puţin zilnic;

tranzacţii de creditare în marjă (margin lending transactions) - tranzacţii în care o bancă acordă credit în legătură cu achiziţionarea, vânzarea, deţinerea sau tranzacţionarea de valori mobiliare. Tranzacţiile de creditare în marjă nu includ alte împrumuturi care sunt acoperite cu garanţii reale sub formă de valori mobiliare;

tranzacţie de răscumpărare – orice tranzacţie derulată în baza unui "acord repo" sau a unui "acord reverse repo";

valoarea ajustată integral a expunerii (E*) – valoarea expunerii care rezultă după aplicarea tehnicii de diminuare a riscului aferente metodei extinse a garanţiilor financiare.

4. În cazul expunerii pentru care o bancă aplică abordarea standardizată în temeiul Regulamentului cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.111/2018 (în continuare - Regulamentul nr.111/2018), banca poate recurge la diminuarea riscului de credit în conformitate cu prezentul regulament la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în scopul prevederilor actului normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital.

[Pct.4 modificat prin Hot.BNM nr.275 din 29.12.2022, în vigoare 13.02.2023]

Capitolul II

 CERINŢE GENERALE

Secţiunea 1

 Principii pentru recunoaşterea efectului tehnicilor

de diminuare a riscului de credit

5. Nicio expunere pentru care o bancă obţine diminuarea riscului de credit nu poate să producă o valoare ponderată la risc a expunerii mai mare decât o expunere identică pentru care banca nu are o diminuare a riscului de credit.

6. În cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerii ia deja în considerare protecţia creditului în temeiul Regulamentului nr.111/2018, băncile nu trebuie să ţină seama de această protecţie a creditului în calculele efectuate în temeiul prezentului regulament.

7. În cazul în care sunt respectate prevederile titlurilor II şi III, băncile pot modifica calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit abordării standardizate în conformitate cu prevederile titlurilor IV, V şi VI.

8. Mijloacele băneşti, valorile mobilare sau mărfurile achiziţionate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacţii de răscumpărare sau al unei operaţiuni de dare sau luare de valori mobilare sau mărfuri cu împrumut trebuie să fie tratate de către bănci ca garanţii reale.

9. În cazul în care o bancă utilizează mai multe forme de diminuare a riscului de credit pentru a acoperi o singură expunere, această bancă trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să împartă expunerea în părţi acoperite de fiecare tip de instrument de diminuare a riscului de credit; şi

2) să calculeze separat valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte obţinută conform subpunctului 1), în conformitate cu dispoziţiile din Regulamentul nr.111/2018 şi din prezentul regulament.

10. În cazul în care o bancă acoperă o singură expunere cu o protecţie a creditului furnizată de un singur furnizor de protecţie şi acea protecţie are scadenţe diferite, această bancă trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să împartă expunerea în părţi acoperite de fiecare instrument de diminuare a riscului de credit; şi

2) să calculeze separat valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte obţinută conform subpunctului 1), în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018 şi cu prezentul regulament.

Secţiunea a 2-a

 Principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor

de diminuare a riscului de credit

11. Tehnica utilizată pentru a furniza protecţia creditului, împreună cu acţiunile şi măsurile adoptate, precum şi procedurile şi politicile puse în aplicare de banca creditoare trebuie să fie de aşa natură încât să genereze mecanisme de protecţie a creditului care să fie eficace din punct de vedere juridic şi să poată fi pusă în aplicare/executare în toate jurisdicţiile relevante.

12. La cererea Băncii Naţionale a Moldovei, banca creditoare trebuie să pună la dispoziţie opinia juridică independentă, scrisă şi fundamentată, pentru a determina dacă mecanismul de protecţie a creditului utilizat de bancă îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul 11.

13. Banca creditoare trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a asigura eficacitatea mecanismului de protecţie a creditului şi pentru a aborda riscurile legate de acest mecanism.

14. Băncile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă activele pe care se bazează protecţia îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1) activele sunt incluse în lista activelor eligibile prevăzute la capitolul III secţiunile 3-5, după caz; şi

2) activele sunt suficient de lichide, iar valoarea lor este suficient de stabilă în timp pentru a asigura un nivel adecvat de certitudine în ceea ce priveşte protecţia creditului realizată, având în vedere gradul de recunoaştere permis.

15. Băncile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă banca creditoare are dreptul să lichideze sau să reţină, în timp util, activele din care derivă protecţia în cazul intrării în stare de nerambursare, de insolvabilitate sau de faliment, sau în cazul altui eveniment de credit prevăzut în documentaţia tranzacţiei, a debitorului şi, dacă este cazul, a depozitarului garanţiei reale. Gradul de corelare între valoarea activelor pe care se bazează protecţia şi calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie prea mare.

16. În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un furnizor de protecţie se califică drept furnizor de protecţie eligibil numai dacă acesta este inclus în lista furnizorilor de protecţie eligibili prevăzuţi la punctul 36.

17. În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un contract de protecţie se califică drept contract de protecţie eligibil numai dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1) contractul corespunde cerinţelor de protecţie eligibile prevăzute la punctele 37 şi 38;

2) contractul este eficace din punct de vedere juridic şi poate fi pus în aplicare/executare în jurisdicţiile relevante, astfel încât să asigure un nivel adecvat de certitudine în ceea ce priveşte protecţia creditului realizată, având în vedere gradul de recunoaştere permis;

3) furnizorul de protecţie este inclus în lista furnizorilor de protecţie eligibili.

18. Protecţia creditului trebuie să respecte cerinţele prevăzute în titlul III, în dependenţă de caz.

19. Banca trebuie să dispună de procese adecvate de gestionare a riscurilor pentru a controla acele riscuri la care poate fi expusă în urma aplicării practicilor de diminuare a riscului de credit.

20. În pofida faptului că diminuarea riscului de credit a fost luată în considerare în scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, băncile trebuie să continue să efectueze o evaluare completă a riscului de credit în ceea ce priveşte expunerea-suport şi trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a Moldovei îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare de valori mobiliare ori mărfuri cu împrumut, se consideră, numai în scopul prezentului punct, că expunerea-suport reprezintă valoarea netă a expunerii.

TITLUL II

FORME ELIGIBILE DE DIMINUARE A RISCULUI DE CREDIT

Capitolul III

 PROTECŢIA FINANŢATĂ A CREDITULUI

Secţiunea 1

 Compensarea bilanţieră

21. Compensarea bilanţieră a creanţelor reciproce între o bancă şi contrapartea sa poate fi utilizată de către bancă ca formă eligibilă de diminuare a riscului de credit.

22. Fără a aduce atingere secţiunii 2 din prezentul capitol, eligibilitatea compensării bilanţiere se limitează la soldurile reciproce de mijloace băneşti între o bancă şi contrapartea expunerii garantate. Băncile pot modifica valorile ponderate la risc ale expunerilor numai în cazul creditelor şi al depozitelor pe care le-au primit ele însele şi care fac obiectul unui acord de compensare bilanţieră.

Secţiunea a 2-a

 Acorduri-cadru de compensare care acoperă tranzacţii

de răscumpărare sau operaţiuni de dare sau luare de valori

mobiliare sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

23. Băncile care adoptă metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la capitolul VIII secţiunea 5 pot lua în considerare efectele contractelor de compensare bilaterală, care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital cu o contraparte.

24. Garanţiile reale acceptate şi valorile mobiliare sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri sau tranzacţii stipulate la punctul 23 trebuie să respecte cerinţele de eligibilitate pentru garanţii reale prevăzute la secţiunile 3 şi 4 din prezentul capitol.

Secţiunea a 3-a

 Eligibilitatea garanţiilor reale în cadrul

tuturor abordărilor şi metodelor

25. Băncile pot utiliza următoarele elemente drept garanţii reale eligibile în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor:

1) mijloace băneşti sub formă de depozit sau credit primite de bancă, în partea care se utilizează pentru asigurarea irevocabilă a creditelor acordate de aceasta sau instrumente asimilate mijloacelor băneşti, deţinute la banca creditoare ale organizaţiilor internaţionale, băncilor de dezvoltare multilaterală, persoanelor juridice, inclusiv ale băncilor care dispun individual sau grupul din care fac parte băncile respective dispun de o evaluare a creditului efectuată de o societate de evaluare externă a creditului (ECAI), pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cel puţin cu nivelul 3 de calitate a creditului, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

2) valori mobiliare de stat şi certificatele Băncii Naţionale a Moldovei;

3) titluri de datorie emise de administraţii centrale sau bănci centrale, altele decît cele specificate la subpunctul 2), având o evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenţie de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile în sensul Regulamentului nr.111/2018, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 4 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, prevăzute în regulamentul menţionat;

4) titluri de datorie emise de bănci, aceste titluri având o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

5) titluri de datorie emise de alte entităţi, aceste titluri având o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de societăţi, prevăzute la Regulamentul nr.111/2018;

6) titluri de datorie care au o evaluare pe termen scurt a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

7) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile incluse într-un indice principal;

8) aur.

26. În scopul punctului 25 subpunctul 3), titlurile de datorie emise de administraţii centrale sau bănci centrale, de asemenea, includ următoarele:

1) titluri de datorie emise de entităţi din sectorul public, dacă expunerile faţă de acestea se tratează ca expuneri faţă de administraţia centrală, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

2) titlurile de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0% în temeiul Regulamentului nr.111/2018;

3) titlurile de datorie emise de organizaţii internaţionale, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0% în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

27. În scopul punctului 25 subpunctul 4), titlurile de datorie emise de bănci, de asemenea, includ următoarele:

1) titlurile de datorie emise de administraţii regionale sau autorităţi locale, altele decât cele menţionate la punctul 26 subpunctul 1);

2) titlurile de datorie emise de entităţi din sectorul public, în cazul în care expunerile faţă de acestea sunt tratate în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

3) titlurile de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, altele decât cele cărora li se atribuie o pondere de risc de 0% în temeiul Regulamentului nr.111/2018.

4) titlurile de datorie emise de bănci/societăţi de investiţii din statele străine, în cazul în care expunerile faţă de acestea se tratează ca expuneri faţă de bănci, conform Regulamentului nr.111/2018.

28. O bancă poate utiliza drept garanţii reale eligibile titluri de datorie emise de alte bănci, titlurile în cauză neavând o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, în cazul în care aceste titluri de datorie întrunesc cumulativ următoarele criterii:

1) acestea sunt cotate la o bursă recunoscută;

2) acestea se califică drept datorie cu rang prioritar;

3) toate celelalte emisiuni evaluate ale băncii emitente, care au acelaşi rang şi au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci sau a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

4) banca creditoare nu deţine nicio informaţie care să justifice faptul că emisiunea are o evaluare a creditului inferioară celei indicate la subpunctul 3);

5) lichiditatea pe piaţă a instrumentului este suficientă pentru aceste scopuri.

29. În ceea ce priveşte punctul 25 subpunctele 3)-6), dacă titlul de datorie are două evaluări ale creditului efectuate de ECAI, băncile aplică evaluarea mai puţin favorabilă. Dacă titlul de datorie are mai mult de două evaluări ale creditului efectuate de ECAI, băncile aplică două cele mai favorabile evaluări. Dacă două cele mai favorabile evaluări ale creditului sunt diferite, băncile aplică evaluarea mai puţin favorabilă dintre cele două.

Secţiunea a 4-a.

Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul

 metodei extinse a garanţiilor financiare

30. În plus faţă de garanţiile reale stabilite la secţiunea 3 din prezentul capitol, dacă o bancă aplică metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la capitolul VIII secţiunea 5, această bancă poate utiliza următoarele elemente drept garanţii reale eligibile:

1) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacţionate pe o bursă recunoscută;

2) unităţi sau acţiuni deţinute în OPC, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) unităţile sau acţiunile au o cotaţie publică zilnică a preţului;

b) OPC se limitează la investiţii în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaştere în temeiul punctelor 25 şi 28 şi la investiţii în elementele menţionate la subpunctul 1) din prezentul punct.

31. În cazul în care un OPC investeşte în unităţile sau acţiunile altui OPC, condiţiile prevăzute la punctul 30 subpunctele 1) şi 2) se aplică la fel oricărui astfel de OPC-suport.

32. Utilizarea de către un OPC a instrumentelor financiare derivate pentru acoperirea împotriva riscurilor a investiţiilor permise nu trebuie să afecteze eligibilitatea ca garanţii reale a unităţilor sau a acţiunilor deţinute în acest organism.

33. În cazul în care OPC sau oricare OPC-suport nu este limitat la investiţii în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaştere în temeiul punctelor 25 şi 28 şi la investiţii în elementele menţionate la punctul 30 subpunctul 1), băncile pot utiliza unităţile sau acţiunile pe care le deţin în acest OPC drept garanţii reale pentru o sumă egală cu valoarea activelor eligibile deţinute de OPC respectiv, presupunând că acest OPC sau oricare din OPC-urile-suport ale acestuia au investit în active neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

34. În cazul în care activele neeligibile ale OPC pot avea o valoare negativă din cauza datoriilor sau a datoriilor contingente care rezultă din dreptul de proprietate, băncile trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să calculeze valoarea totală a activelor neeligibile ale OPC; şi

2) dacă suma obţinută conform subpunctului 1) este negativă, să scadă valoarea absolută a acestei sume din valoarea totală a activelor eligibile ale OPC.

Secţiunea a 5-a

 Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

35. Băncile pot utiliza următoarele alte tipuri de protecţie finanţată a creditului drept garanţii reale eligibile:

1) mijloacele băneşti sub formă de depozit constituit la o bancă terţă care dispune individual sau grupul din care face parte banca respectivă dispune de o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci sau a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018 sau instrumentele asimilate mijloacelor băneşti deţinute de respectiva bancă terţă, cu condiţia că mijloacele băneşti/instrumentele respective sunt constituite/deţinute în alt regim decât cel de custodie şi sunt gajate în favoarea băncii creditoare;

2) instrumentele emise de bănci terţe/societăţi de investiţii care au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci sau a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018, care vor fi răscumpărate de aceste bănci/societăţi la cerere.

Capitolul IV

 PROTECŢIA NEFINANŢATĂ A CREDITULUI

36. Băncile pot recurge la următoarele părţi în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului:

1) administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale, bănci de dezvoltare multilaterală, organizaţii internaţionale, dacă expunerilor faţă de acestea se atribuie o pondere de risc de 0% în temeiul Regulamentului nr.111/2018;

2) entităţi din sectorul public, tratate în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

3) bănci care dispun individual sau grupul din care fac parte băncile respective deţin o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci sau a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

4) alte persoane juridice, inclusiv întreprinderi-mamă ale băncii, filiale ale băncii şi persoane juridice afiliate ale băncii, dacă aceste alte persoane juridice dispun individual de o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Naţională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor faţă de bănci sau a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

5) contrapărţile centrale (CPC).

37. Băncile pot utiliza garanţii ca protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, în condiţiile punctului 36.

Capitolul V

 TIPURI ELIGIBILE DE INSTRUMENTE

FINANCIARE DERIVATE DE CREDIT

38. Băncile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă următoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit, precum şi instrumente care pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau cele care sunt efectiv similare din punct de vedere economic:

1) instrumente de tip credit default swap;

2) instrumente de tip total return swap;

3) instrumente de tip credit linked note, în măsura finanţării lor în mijloace băneşti.

39. În cazul în care o bancă cumpără protecţia creditului prin intermediul unui instrument de tip total return swap şi înregistrează plăţile nete primite aferente swapului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea corespunzătoare a valorii activului protejat, fie prin reducerea valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor, protecţia creditului respectivă nu se califică drept protecţie a creditului eligibilă.

40. Dacă o bancă efectuează o acoperire internă impotriva riscului utilizând un instrument financiar derivat de credit, pentru ca protecţia creditului să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului regulament, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare trebuie transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

41. Dacă s-a efectuat o acoperire internă impotriva riscului în conformitate cu punctul 40, şi cerinţele prevăzute în prezentul regulament au fost îndeplinite, băncile trebuie să aplice regulile stabilite în titlurile IV – VI la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, în cazul în care băncile cumpără o protecţie nefinanţată a creditului.

TITLUL III

 CERINŢE

Capitolul VI

 CERINŢE PENTRU PROTECŢIA FINANŢATĂ A CREDITULUI

Secţiunea 1

 Cerinţe pentru acordurile de compensare

42. Acordurile de compensare bilanţieră, altele decât acordurile-cadru de compensare menţionate la punctul 43, se califică drept formă eligibilă de diminuare a riscului de credit, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) acele acorduri sunt eficace din punct de vedere juridic şi pot fi puse în aplicare/executare în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în cazul insolvabilităţii sau al falimentului unei contrapărţi;

2) băncile sunt în măsură să identifice în orice moment activele şi datoriile care fac obiectul acestor acorduri;

3) băncile monitorizează şi controlează pe bază continuă riscurile asociate încetării protecţiei creditului;

4) băncile monitorizează şi controlează pe bază continuă expunerile relevante pe bază netă.

43. Acordurile-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital se califică drept formă eligibilă de diminuare a riscului de credit dacă garanţiile reale furnizate în temeiul acestor acorduri respectă toate cerinţele prevăzute la punctele 45-49 şi dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) acordurile sunt eficace din punct de vedere juridic şi pot fi puse în aplicare/executare în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvabilităţii contrapărţii;

2) acordurile asigură părţii care şi-a îndeplinit obligaţiile dreptul de a rezilia şi de a inchide în cel mai scurt timp toate tranzacţiile acoperite de acord, în cazul intrării în stare de nerambursare, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvabilităţii contrapărţii;

3) acordurile prevăd compensarea câştigurilor şi a pierderilor aferente tranzacţiilor închise în baza unui acord, astfel încât o singură sumă netă să fie datorată de o parte celeilalte.

Secţiunea a 2-a

 Cerinţe pentru garanţiile financiare

44. În cadrul tuturor abordărilor şi metodelor, garanţiile financiare şi aurul se califică drept garanţii reale eligibile, dacă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute la punctele 45-49.

45. Între calitatea creditului debitorului şi valoarea garanţiei reale nu trebuie să existe o corelaţie pozitivă semnificativă. În cazul în care valoarea garanţiei reale este redusă în mod semnificativ, aceasta nu trebuie să presupună în sine o deteriorare semnificativă a calităţii creditului debitorului. În cazul în care calitatea creditului debitorului devine critică, aceasta nu trebuie să presupună în sine o reducere semnificativă a valorii garanţiei reale.

46. Instrumente financiare emise de debitor sau de orice altă entitate din grup nu se califică drept garanţii reale eligibile.

47. Băncile trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind punerea în aplicare/executare a contractelor de garanţie reală potrivit legislaţiei care guvernează drepturile lor asupra garanţiei reale şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare/executare.

48. Băncile trebuie să efectueze o analiză juridică, considerată suficientă pentru a confirma că contractele de garanţie reală pot fi puse în aplicare/executare în toate jurisdicţiile relevante. Băncile trebuie să reefectueze astfel de analiză, dacă este necesar, pentru a asigura în permanenţă punerea în aplicare/executare a contractelor menţionate.

49. Băncile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe operaţionale:

1) să documenteze în mod corespunzător contractele de garanţie reală şi să dispună de proceduri clare şi complexe pentru executarea în timp util a garanţiei reale;

2) să aplice proceduri şi procese complexe de control al riscurilor care decurg din utilizarea garanţiei reale, inclusiv al riscurilor de protecţie nereuşită sau redusă a creditului, al riscurilor de evaluare, al riscurilor asociate rezilierii protecţiei creditului, al riscului de concentrare care rezultă din utilizarea garanţiei reale, precum şi al interacţiunii acestora cu profilul general de risc al băncii;

3) să dispună de politici şi practici documentate privind tipurile de garanţii reale acceptate şi valorile acestora;

4) să calculeze valoarea de piaţă a garanţiei reale şi să o revizuiască în mod corespunzător, cel puţin o dată la şase luni şi ori de câte ori au motive să considere că a avut loc o scădere semnificativă a valorii de piaţă a garanţiei reale;

5) în cazul în care garanţia reală este deţinută de o parte terţă - să întreprindă măsurile rezonabile pentru a se asigura că partea terţă separă garanţia reală de activele proprii;

6) să se asigure că alocă resurse suficiente pentru buna funcţionare a contractelor în marjă cu contrapărţile pentru instrumente financiare derivate extrabursiere şi pentru finanţarea pe bază de valori mobiliare, măsurată prin promptitudinea şi acurateţea apelurilor lor în marjă lansate şi prin timpul de răspuns la apelurile în marjă primite;

7) să dispună de politici de gestionare a garanţiilor reale pentru a controla, monitoriza şi raporta următoarele:

a) riscurile la care se expun prin contractele în marjă;

b) riscul de concentrare a anumitor tipuri de active utilizate ca garanţia reală;

c) reutilizarea garanţiilor reale, inclusiv lipsa potenţială de lichidităţi care rezultă din reutilizarea garanţiilor reale primite de la contrapărţi;

d) renunţarea la drepturile asupra garanţiilor reale furnizate contrapărţilor.

50. În plus faţă de îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute la punctele 45-49, pentru ca garanţiile financiare să fie calificate drept garanţii reale eligibile în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, scadenţa reziduală a protecţiei trebuie să fie cel puţin egală cu scadenţa reziduală a expunerii.

Secţiunea a 3-a

 Cerinţe pentru alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

51. Mijloacele băneşti sub formă de depozit constituit la o bancă terţă sau instrumentele asimilate mijloacelor băneşti deţinute de banca terţă, prevăzute la punctul 35 subpunctul 1) sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la punctul 108, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) creanţa debitorului faţă de banca terţă este, în mod transparent, gajată în favoarea băncii creditoare sau cesionată acesteia, iar acest gaj sau această cesiune este eficace din punct de vedere juridic şi poate fi pusă în aplicare/executare în toate jurisdicţiile relevante şi este necondiţionată şi irevocabilă;

2) gajul sau cesiunea sunt notificate băncii terţe;

3) în urma notificării, banca terţă poate efectua plăţi numai către banca creditoare, sau către alte părţi numai cu acordul prealabil al băncii creditoare.

Capitolul VII

 CERINŢE PENTRU PROTECŢIA NEFINANŢATĂ A CREDITULUI

ŞI INSTRUMENTELE DE TIP CREDIT LINKED NOTE

Secţiunea 1

 Cerinţe comune pentru garanţiile personale şi

 instrumentele financiare derivate de credit

52. Prezenta secţiune stabileşte cerinţe care sunt comune pentru garanţiile personale şi instrumentele financiare derivate de credit şi care trebuie să fie îndeplinite concomitent cu cerinţele specifice stabilite la secţiunea 3 din prezentul capitol pentru garanţiile personale şi la secţiunea 4 din prezentul capitol pentru instrumentele financiare derivate de credit.

53. Sub rezerva punctului 57, protecţia creditului care rezultă dintr-o garanţie personală sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) protecţia creditului este directă;

2) nivelul de protecţie a creditului este clar definit şi incontestabil;

3) contractul de protecţie a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al băncii şi care:

a) ar permite furnizorului de protecţie să denunţe unilateral protecţia;

b) ar creşte costul efectiv al protecţiei ca rezultat al deteriorării calităţii creditului expunerii protejate;

c) ar putea împiedica furnizorul de protecţie de obligaţia de a plăti în timp util în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează plăţile datorate sau în cazul în care contractul de leasing a expirat din punct de vedere a recunoaşterii valorii reziduale garantate în temeiul Regulamentului nr.111/2018;

d) ar putea permite reducerea duratei protecţiei creditului de către furnizorul de protecţie;

4) contractul de protecţie a creditului este eficace din punct de vedere juridic şi poate fi pus în aplicare/executare în toate jurisdicţiile care sunt relevante la momentul încheierii contractului de credit.

54. Banca trebuie să dispună de sisteme de gestionare a eventualelor concentrări ale riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit. O bancă trebuie să poată demonstra Băncii Naţionale a Moldovei, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, cum strategia sa privind utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale interacţionează cu gestionarea profilului său general de risc.

55. Banca trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind punerea în aplicare/executare a protecţiei nefinanţate a creditului în temeiul legii aplicabile dreptului său asupra protecţiei creditului şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare/executare.

56. Banca trebuie să efectueze o analiză juridică care confirmă că protecţia nefinanţată a creditului poate fi pusă în aplicare/executare în toate jurisdicţiile relevante. Banca trebuie să repete o astfel de analiză, dacă este necesar, pentru a asigura în permanenţă punerea în aplicare/executare a protecţiei nefinanţate a creditului.

Secţiunea a 2-a

 Contragaranţii furnizate de stat şi de alte entităţi din sectorul public

57. Băncile pot trata expunerile menţionate la punctul 58 ca fiind acoperite de o garanţie personală furnizată de entităţile indicate la acelaşi punct, cu condiţia că sunt satisfăcute cumulativ următoarele cerinţe:

1) contragaranţia acoperă toate elementele de risc de credit ale creanţei;

2) atât garanţia personală iniţială, cât şi contragaranţia îndeplinesc cerinţele pentru garanţiile personale prevăzute la secţiunea 1 din prezentul capitol şi la punctul 60, cu excepţia faptului că o contragaranţie nu este necesar să fie directă;

3) acoperirea este solidă şi să nu existe date istorice care să indice faptul că acoperirea aferentă contragaranţiei este mai puţin eficientă comparativ cu cea a garanţiei personale directe care ar fi furnizată de entitatea în cauză.

58. Tratamentul prevăzut la punctul 57 se aplică expunerilor acoperite de o garanţie personală care, la rândul său, este contragarantată de oricare din următoarele entităţi:

1) o administraţie centrală sau o bancă centrală;

2) o administraţie regională sau o autoritate locală;

3) o entitate din sectorul public, în cazul în care creanţele faţă de aceasta sunt tratate ca creanţele faţă de administraţia centrală în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

4) o bancă de dezvoltare multilaterală sau o organizaţie internaţională, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0% în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

5) o entitate din sectorul public, în cazul în care creanţele faţă de aceasta sunt tratate în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

59. Băncile aplică tratamentul prevăzut la punctul 57 şi în cazul unei expuneri care nu este contragarantată de oricare din entităţile indicate la punctul 58, atunci când contragaranţia acestei expuneri este la rândul său direct garantată de una din entităţile respective şi condiţiile enumerate la punctul 57 sunt îndeplinite.

Secţiunea a 3-a

 Cerinţe suplimentare pentru garanţiile personale

60. Garanţiile personale se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la secţiunea 1 din prezentul capitol precum şi următoarele condiţii:

1) în caz de intrare în stare de nerambursare sau în caz de neplată de către contraparte, banca creditoare are dreptul să urmărească, în timp util, garantul pentru orice sume datorate în temeiul creanţei pentru care este furnizată protecţia, şi efectuarea plăţii de către garant nu este condiţionată de obligaţia băncii creditoare de a urmări în prealabil debitorul. În cazul protecţiei nefinanţate a creditului care acoperă credite ipotecare locative, cerinţele prevăzute la punctul 53 subpunctul 3) lit.c) şi la prima propoziţie din prezentul subpunct trebuie îndeplinite în termen de 24 de luni;

2) garanţia personală este o obligaţie documentată explicit, asumată de garant;

3) una din următoarele condiţii este îndeplinită:

a) garanţia personală acoperă toate tipurile de plăţi estimate a fi efectuate de debitor în temeiul creanţei;

b) dacă anumite tipuri de plată sunt excluse de la acoperirea furnizată de garanţie personală, banca creditoare a ajustat valoarea garanţiei pentru a reflecta acoperirea limitată.

61. În cazul garanţiilor personale furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă sau al celor furnizate sau contragarantate de către entităţile enumerate la punctul 58, cerinţele prevăzute la punctul 60 subpunctul 1) se consideră satisfăcute, dacă una din următoarele condiţii este îndeplinită:

1) banca creditoare are dreptul de a obţine în timp util din partea garantului o plată provizorie care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) plata provizorie reprezintă o estimare riguroasă a valorii pierderii pe care ar putea să o suporte banca creditoare, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plată pe care debitorul are obligaţia să le efectueze;

b) plata provizorie este proporţională cu acoperirea furnizată de garanţia personală;

2) banca creditoare demonstrează Băncii Naţionale a Moldovei că efectele garanţiei personale, justifică aplicarea care trebuie să acopere, de asemenea, pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plăţi pe care debitorul are obligaţia să le efectueze, unui astfel de tratament.

Secţiunea a 4-a

 Cerinţe suplimentare pentru instrumentele financiare derivate de credit

62. Instrumentele financiare derivate de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la secţiunea 1 din prezentul capitol precum şi următoarele condiţii:

1) evenimentele de credit specificate în contractul aferent instrumentului financiar derivat de credit includ:

a) neplata sumelor datorate conform condiţiilor, în vigoare la momentul neplăţii, aferente obligaţiei-suport, cu o perioadă de graţie egală cu perioada de graţie a obligaţiei-suport, sau mai scurtă decât aceasta;

b) falimentul, insolvabilitatea sau incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile sale, sau imposibilitatea acestuia ori recunoaşterea în scris a incapacităţii acestuia de a-şi plăti în general datoriile sale pe măsură ce acestea devin scadente, precum şi evenimente similare;

c) restructurarea obligaţiei-suport, care implică anularea sau amânarea plăţii principalului, a dobânzii sau a comisioanelor şi are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit;

2) în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în mijloace băneşti:

a) băncile aplică un proces riguros de evaluare în vederea estimării corecte a pierderii;

b) se specifică în mod clar perioada în care trebuie obţinute evaluările obligaţiei-suport după apariţia unui eveniment de credit;

3) dacă efectuarea decontării implică dreptul şi capacitatea cumpărătorului de protecţie de a transfera obligaţia-suport furnizorului de protecţie, condiţiile aferente obligaţiei-suport trebuie să prevadă faptul că orice consimţământ necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat;

4) identitatea părţilor care au responsabilitatea de a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit este precizată în mod clar;

5) determinarea apariţiei unui eveniment de credit nu este responsabilitatea exclusivă a furnizorului de protecţie;

6) cumpărătorul de protecţie are dreptul sau capacitatea de a informa furnizorul de protecţie în legătură cu producerea unui eveniment de credit.

63. Dacă evenimentele de credit nu includ restructurarea obligaţiei-suport, după cum se precizează la punctul 62 subpunctul 1) lit.c), protecţia creditului poate fi totuşi eligibilă, cu condiţia reducerii valorii, astfel cum se specifică la punctul 111.

64. Se permite existenţa unei neconcordanţe între obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă aferentă instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia-suport şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) obligaţia de referinţă sau obligaţia utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, după caz, are acelaşi rang ca obligaţia-suport sau are un rang inferior în raport cu aceasta;

2) obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă sau obligaţia utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, după caz, au acelaşi debitor şi există clauze care pot fi puse în aplicare/executare din punct de vedere juridic de declarare simultană a stării de nerambursare sau a exigibilităţii obligaţiilor (clauze de tip cross-default sau cross-acceleration).

TITLUL IV

 CALCULUL EFECTELOR DIMINUĂRII RISCULUI DE CREDIT

Capitolul VIII

 CALCULUL EFECTELOR ÎN CAZUL PROTECŢIEI FINANŢATE A CREDITULUI

Secţiunea 1

 Compensarea bilanţieră şi instrumente de tip credit linked note

65. Creditele acordate de către banca creditoare şi depozitele constituite la banca creditoare care fac obiectul compensării bilanţiere trebuie tratate de către banca respectivă drept garanţii reale sub formă de mijloace băneşti în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului pentru acele credite şi depozite ale băncii creditoare ce fac obiectul compensării bilanţiere care sunt exprimate în aceeaşi monedă.

66. Investiţiile în instrumente de tip credit linked note emise de banca creditoare pot fi tratate drept garanţii reale sub formă de mijloace băneşti în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu prezentul capitol, cu condiţia ca instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note să fie calificat drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă.

67. Pentru a stabili dacă instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, banca poate considera că condiţia prevăzută la punctul 17 subpunctul 3) este îndeplinită.

Secţiunea a 2-a

 Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate

în cazul acordurilor-cadru de compensare

68. Atunci când băncile calculează valoarea ajustată integral a expunerii (E*) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil ce acoperă tranzacţiile de răscumpărare sau operaţiunile de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, acestea trebuie să calculeze ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice, utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate, astfel cum se prevede la secţiunile 5-7 din prezentul capitol pentru metoda extinsă a garanţiilor financiare.

69. În vederea calculării valorii ajustate integral a expunerii (E*), băncile trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să calculeze poziţia netă în fiecare grup de valori mobiliare sau în fiecare tip de marfă prin scăderea sumei indicate la lit.b) din suma menţionată la lit.a) din prezentul subpunct:

a) valoarea totală a unui grup de valori mobiliare sau de mărfuri de acelaşi tip, date cu împrumut, vândute sau furnizate în cadrul acordului-cadru de compensare;

b) valoarea totală a unui grup de valori mobiliare sau de mărfuri de acelaşi tip, luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în cadrul acordului-cadru de compensare;

2) să calculeze poziţia netă în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare, prin scăderea sumei indicate la lit.b) din suma menţionată la lit.a) din prezentul subpunct:

a) suma dintre valoarea totală a valorilor mobiliare exprimate în anumită monedă date cu împrumut, vândute sau furnizate în cadrul acordului-cadru de compensare şi suma mijloacelor băneşti în moneda respectivă date cu împrumut sau transferate în cadrul acordului respectiv;

b) suma dintre valoarea totală a valorilor mobiliare exprimate în anumită monedă luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în cadrul acordului-cadru de compensare şi suma mijloacelor băneşti în moneda respectivă luate cu împrumut sau primite în cadrul acordului respectiv;

3) să aplice ajustarea de volatilitate adecvată unui anumit grup de valori mobiliare sau unei poziţii băneşti valorii absolute a poziţiei nete pozitive sau negative în valorile mobiliare din grupul respectiv;

4) să aplice ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar (fx) poziţiei nete pozitive sau negative în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare.

70. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*) conform următoarei formule:

unde:

E_i = valoarea expunerii pentru fiecare expunere separată i din cadrul acordului, care s-ar aplica în lipsa protecţiei creditului;

C_i = valoarea valorilor mobiliare din fiecare grup sau a mărfurilor de acelaşi tip, luate cu împrumut, achiziţionate sau primite, sau mijloace băneşti luate cu împrumut sau primite pentru fiecare expunere i;

E_j^sec = poziţia netă (pozitivă sau negativă) într-un grup dat de valori mobiliare j;

E_k^fx = poziţia netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, astfel cum este calculată în conformitate cu punctul 69 subpunctul 2);

H_j^sec = ajustarea de volatilitate adecvată unui anumit grup de valori mobiliare j;

H_k^fx = ajustarea de volatilitate aferentă riscului valutar pentru moneda k, calculată în conformitate cu secţiunea 6 din prezentul capitol.

71. În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor pentru tranzacţiile de răscumpărare, sau pentru operaţiunile de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, acoperite de acorduri-cadru de compensare, băncile trebuie să utilizeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*), astfel cum este calculată în conformitate cu punctul 70, ca valoare a expunerii faţă de contraparte, care rezultă din tranzacţiile ce fac obiectul acordului-cadru de compensare, în sensul Regulamentului nr.111/2018.

72. În scopul punctelor 69 şi 70, "grup de valori mobiliare" înseamnă valori mobiliare care sunt emise de aceeaşi entitate, au aceeaşi dată de emitere şi aceeaşi scadenţă şi sunt supuse aceloraşi termeni şi condiţii şi aceloraşi perioade de lichidare cum este indicat la secţiunea 6 din prezentul capitol, în funcţie de caz.

Secţiunea a 3-a

Dispoziţii generale cu privire la metodele

aplicabile în cazul garanţiilor financiare

73. Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor garantate cu garanţia financiară se poate utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare în condiţiile secţiunii 4 sau metoda extinsă a garanţiilor financiare în condiţiile secţiunii 5 din prezentul capitol.

74. Băncile utilizează metoda simplă a garanţiilor financiare sau metoda extinsă a garanţiilor financiare.

Secţiunea a 4-a

Metoda simplă a garanţiilor financiare

75. Conform metodei simple a garanţiilor financiare, băncile trebuie să atribuie unei garanţii financiare eligibile o valoare egală cu valoarea sa de piaţă, determinată în conformitate cu punctul 49 subpunctul 4).

76. Băncile trebuie să atribuie acelor părţi din valorile expunerilor care sunt garantate cu valoarea de piaţă a garanţiei reale eligibile ponderea de risc pe care ar atribui-o în temeiul Regulamentului nr.111/2018, dacă banca creditoare ar avea o expunere directă faţă de instrumentul care constituie garanţia reală. În acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier trebuie să fie egală cu 100% din valoarea elementului şi nu cu valoarea expunerii elementului extrabilanţier determinată în baza actului normativ sus-indicat.

77. Ponderea de risc aferentă părţii garantate trebuie să fie de cel puţin 20%, cu excepţia cazurilor specificate la punctele 79-82.

78. Băncile trebuie să aplice părţii negarantate a valorii expunerii ponderea de risc pe care acestea ar atribui-o unei expuneri negarantate faţă de contraparte, în temeiul Regulamentului nr.111/2018.

79. Băncile atribuie o pondere de risc de 0% părţii garantate a expunerii care provine din tranzacţia de răscumpărare şi din operaţiuni de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut care îndeplineşte criteriile prevăzute la secţiunea 8 din prezentul capitol. În cazul în care contrapartea cu care s-a efectuat tranzacţia nu este un participant principal pe piaţă, băncile trebuie să atribuie o pondere de risc de 10%.

80. Băncile atribuie o pondere de risc de 0%, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor pentru instrumentele financiare derivate supuse unei marcări zilnice la piaţă, care sunt garantate cu mijloace băneşti sau cu instrumente asimilate mijloacelor băneşti, dacă nu există nicio neconcordanţă de monede.

81. Băncile atribuie o pondere de risc de 10%, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor ale tranzacţiilor de tipul celor menţionate la punctul 80, dar garantate cu titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, cărora le este atribuită o pondere de risc de 0% conform temeiul Regulamentului nr.111/2018.

82. În cazul altor tranzacţii decât cele menţionate la punctele 79-81, băncile pot atribui o pondere de risc de 0% dacă expunerea şi garanţia reală sunt exprimate în aceeaşi monedă şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:

1) garanţia reală reprezintă mijloacele băneşti sub formă de depozit sau instrument asimilat mijloacelor băneşti, conform punctului 25 subpunctul 1);

2) garanţia reală este constituită sub formă de titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, care sunt eligibile pentru atribuirea unei ponderi de risc de 0% în temeiul Regulamentului nr.111/2018 şi a căror valoare de piaţă a fost diminuată cu 20%.

83. În scopul punctelor 81 şi 82, titlurile de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, de asemenea, includ:

1) titluri de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0%;

2) titluri de datorie emise de organizaţii internaţionale, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0%;

3) titluri de datorie emise de entităţi din sectorul public care se tratează ca expuneri faţă de administraţii centrale, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

Secţiunea a 5-a

Metoda extinsă a garanţiilor financiare

84. La evaluarea garanţiilor financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanţiilor financiare, pentru a ţine seama de volatilitatea preţurilor, băncile trebuie să aplice ajustările de volatilitate valorii de piaţă a garanţiei reale, astfel cum se prevede la secţiunile 6-8 din prezentul capitol.

85. În cazul în care garanţia reală şi expunerea-suport sunt exprimate în monede diferite, băncile trebuie să adauge la ajustarea de volatilitate adecvată garanţiei reale indicate la punctul 84 o ajustare care să reflecte volatilitatea monedei, astfel cum se prevede la secţiunile 6-8 din prezentul capitol.

86. În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere acoperite de acorduri de compensare, dacă există o neconcordanţă între moneda garanţiei reale şi moneda de decontare, băncile trebuie să aplice o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea monedei. Chiar dacă în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare sunt implicate mai multe monede, băncile trebuie să aplice o singură ajustare de volatilitate.

87. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale (C_VA), pe care acestea trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

C_VA = C • (1 - H_C - H_fx)

unde:

C = valoarea garanţiei reale;

H_C = ajustarea de volatilitate adecvată garanţiei reale, calculată în conformitate cu secţiunile 6 şi 8 din prezentul capitol;

H_fx = ajustarea de volatilitate adecvată neconcordanţei de monede, calculată în conformitate cu secţiunile 6 şi 8 din prezentul capitol.

88. Băncile trebuie să utilizeze formula prevăzută de punctul 87 la calculul valorii ajustate în funcţie de volatilitate a garanţiei reale pentru toate tranzacţiile, cu excepţia celor tranzacţii care fac obiectul acordurilor-cadru de compensare recunoscute, cărora li se aplică dispoziţiile secţiunii 2 din prezentul capitol.

89. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii (E_VA), pe care acestea trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

E_VA = E • (1 + H_E)

unde:

E = valoarea expunerii, care ar fi determinată în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018, dacă expunerea nu ar fi garantată;

H_E = ajustarea de volatilitate adecvată expunerii, calculată în conformitate cu secţiunile 6 şi 8 din prezentul capitol.

90. Fără a aduce atingere punctului 89, în cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, băncile trebuie să calculeze E_VA după cum urmează:

E_VA = E

91. În vederea calculării valorii E menţionate la punctul 90, valoarea expunerii unui element extrabilanţier indicat în Regulamentul nr.111/2018 trebuie să fie 100% din valoarea elementului respectiv şi nu valoarea expunerii indicată în actul normativ menţionat supra.

92. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*), luând în calcul atât volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului ale garanţiei reale, după cum urmează:

unde:

E_VA = valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii, astfel cum a fost calculată la punctele 89 şi 90;

C_VAM = C_VA indicată la punctul 87, ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe, în conformitate cu dispoziţiile din titlul V.

93. Băncile trebuie să calculeze ajustările de volatilitate utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menţionată la secţiunea 6 din prezentul capitol.

94. În cazul în care garanţia reală constă într-un număr de elemente eligibile, băncile trebuie să calculeze ajustarea de volatilitate (H) după cum urmează:

unde:

a_i = ponderea valorii unui element eligibil i în valoarea totală a garanţiei reale;

H_i = ajustarea de volatilitate aplicabilă elementului eligibil i.

Secţiunea a 6-a

Ajustările de volatilitate reglementate în cadrul

metodei extinse a garanţiilor financiare

95. Băncile trebuie să utilizeze ajustările de volatilitate reglementate, prevăzute în tabelele 1-4 din prezentul punct, în condiţiile în care realizează reevaluări zilnice.

AJUSTĂRI DE VOLATILITATE

96. Calcularea ajustărilor de volatilitate în conformitate cu punctul 95 este supusă următoarelor condiţii:

1) pentru tranzacţiile de creditare garantate, perioada de lichidare trebuie să fie de 20 de zile lucrătoare;

2) pentru tranzacţiile de răscumpărare (cu excepţia cazului în care astfel de tranzacţii implică transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra mărfurilor) şi pentru operaţiunile de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut, perioada de lichidare trebuie să fie de 5 zile lucrătoare;

3) pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, perioada de lichidare trebuie să fie de 10 zile lucrătoare.

97. Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată o evaluare a creditului pentru un titlu de datorie, menţionat în tabelele de la punctul 95 şi la punctele 99-101, este nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului de către Banca Naţională a Moldovei în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

98. În vederea determinării nivelului de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie, menţionat la punctul 97, se aplică, de asemenea, punctul 29.

99. Pentru valorile mobiliare neeligibile sau pentru mărfurile date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare sau al operaţiunilor de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, ajustarea de volatilitate este aceeaşi ca şi pentru titlurile de capital neincluse în indicele principal dar cotate la o bursă recunoscută.

100. Pentru unităţile eligibile deţinute în OPC, ajustarea de volatilitate este media ponderată a ajustărilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care fondul a investit, având în vedere perioada de lichidare a tranzacţiei specificată la punctul 96. Dacă banca nu are cunoştinţă de activele în care a investit fondul, ajustarea de volatilitate este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica oricărui activ în care fondul are dreptul să investească.

101. Pentru titlurile de datorie care nu beneficiază de rating emise de bănci şi satisfac criteriile de eligibilitate prevăzute la punctul 28, ajustarea de volatilitate este aceeaşi ca şi pentru valori mobiliare emise de bănci sau de societăţi, care au o evaluare externă a creditului asociată cu nivelul 2 sau 3 de calitate a creditului.

Secţiunea a 7-a

Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul

metodei extinse a garanţiilor financiare

102. Ajustările de volatilitate prevăzute la secţiunea 6 din prezentul capitol sunt cele pe care o bancă trebuie să le aplice dacă efectuează o reevaluare zilnică.

103. Dacă frecvenţa reevaluării este mai mica decât zilnică, băncile trebuie să aplice ajustări de volatilitate mai mari. Băncile trebuie să le calculeze prin majorarea ajustărilor de volatilitate rezultate din reevaluarea zilnică, utilizând următoarea formulă a rădăcinii pătrate a raportului perioadelor de deţinere:

unde:

H = ajustarea de volatilitate care trebuie aplicată (majorată);

H_M = ajustarea de volatilitate în cazul în care se efectuează reevaluarea zilnică;

N_R = numărul efectiv de zile lucrătoare dintre reevaluări;

T_M = perioada de lichidare pentru respectivul tip de tranzacţie.

Secţiunea a 8-a

Condiţii de aplicare a unei ajustări de volatilitate de 0%

în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

104. În ceea ce priveşte tranzacţiile de răscumpărare şi operaţiunile de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut, băncile pot aplica o ajustare de volatilitate de 0% (în loc să aplice ajustările de volatilitate calculate în conformitate cu secţiunile 6 şi 7 din prezentul capitol), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) atât expunerea, cât şi garanţia reală constau în mijloace băneşti sau titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, în sensul punctului 25 subpunctele 1) şi 2), şi eligibile pentru atribuirea unei ponderi de risc de 0% în temeiul actului normativ al Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate;

2) atât expunerea, cât şi garanţia reală sunt exprimate în aceeaşi monedă;

3) fie scadenţa tranzacţiei nu depăşeşte o zi, fie atât expunerea, cât şi garanţia reală sunt supuse marcării zilnice la piaţă sau fac obiectul ajustării zilnice a marjei (margin);

4) în cazul eşecului contrapărţii de a ajusta marja (re-margin), perioada dintre ultima marcare la piaţă, înainte de eşec de a ajusta marja, şi momentul realizării garanţiei reale nu depăşeşte patru zile lucrătoare;

5) tranzacţia este decontată în cadrul unui sistem de decontare adecvat pentru tipul de tranzacţie respectiv;

6) documentaţia care acoperă acordul sau tranzacţia este documentaţia standard utilizată pe piaţă pentru tranzacţii de răscumpărare sau pentru operaţiuni de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut, pentru valori mobiliare respective;

7) tranzacţia este guvernată de documentaţia care prevede rezilierea imediată a tranzacţiei, în cazul în care contrapartea nu respectă obligaţia de a livra mijloace băneşti sau valori mobiliare ori de a furniza marjă, sau nu îndeplineşte alte obligaţii;

8) contrapartea este considerată un participant principal pe piaţă.

105. Participanţii principali pe piaţă menţionaţi la punctul 104 subpunctul 8) cuprind următoarele entităţi:

1) entităţile menţionate la punctului 25 subpunctele 1) şi 2), dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere de risc de 0% în temeiul Regulamentului nr.111/2018;

2) bănci din Republica Moldova;

3) OPC-urile reglementate din Republica Moldova care fac obiectul cerinţelor de capital sau de îndatorare;

4) fonduri de pensii reglementate din Republica Moldova;

5) organizaţii de compensare recunoscute din Republica Moldova.

Secţiunea a 9-a

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor în cadrul

metodei extinse a garanţiilor financiare

106. Băncile trebuie să utilizeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*) calculată în conformitate cu punctul 92 ca valoare a expunerii pentru scopul Regulamentului nr.111/2018.

107. În cazul elementelor extrabilanţiere băncile, pentru a obţine valoarea expunerii, trebuie să utilizeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*) ca valoare la care trebuie să fie aplicate ponderile de risc indicate în Regulamentul nr.111/2018.

Secţiunea a 10-a

Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

108. Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 51, depozitul constituit la o bancă terţă prevăzut la punctul 35 subpunctul 1) poate fi tratat drept garanţie furnizată de banca terţă.

109. Instrumentele răscumpărate la cerere, care sunt eligibile în temeiul punctului 35 subpunctul 2), pot fi tratate de către bănci drept garanţie furnizată de banca emitentă /societatea de investiţii emitentă. Valoarea protecţiei creditului eligibile este următoarea:

1) dacă instrumentul va fi răscumpărat la valoarea sa nominală, valoarea protecţiei este această sumă;

2) dacă instrumentul va fi răscumpărat la preţul de piaţă, valoarea protecţiei este valoarea instrumentului evaluat în acelaşi mod ca titlurile de datorie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la punctul 28.

Capitolul IX

CALCULUL EFECTELOR ÎN CAZUL PROTECŢIEI

NEFINANŢATE A CREDITULUI

Secţiunea 1

Evaluare

110. În scopul calculării efectelor protecţiei nefinanţate a creditului în conformitate cu prezentul capitol, valoarea protecţiei nefinanţate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecţie s-a angajat să o plătească în cazul în care debitorul intră în stare de nerambursare sau nu plăteşte, ori dacă se produc alte evenimente de credit specificate.

111. În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ ca eveniment de credit restructurarea obligaţiei-suport, care implică anularea sau amânarea plăţii principalului, a dobânzii sau a comisioanelor şi are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit, se aplică următoarele:

1) dacă suma pe care furnizorul de protecţie s-a angajat să o plătească nu depăşeşte valoarea expunerii, băncile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului, calculată în conformitate cu punctul 110, cu 40%;

2) dacă suma pe care furnizorul de protecţie s-a angajat să o plătească depăşeşte valoarea expunerii, valoarea protecţiei creditului nu trebuie să fie mai mare de 60% din valoarea expunerii.

112. Dacă protecţia nefinanţată a creditului şi expunerea sunt exprimate în monede diferite, băncile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului prin aplicarea unei ajustări de volatilitate după cum urmează:

G* = G • (1 - H_fx)

unde:

G* = valoarea protecţiei creditului ajustată în funcţie de riscul valutar,

G = valoarea nominală a protecţiei creditului,

H_fx = ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanţă de monede între protecţia creditului şi obligaţia-suport, determinată în conformitate cu punctul 113. Dacă nu există neconcordanţă de monede, H_fx este egală cu zero.

113. Băncile trebuie să bazeze ajustările de volatilitate pentru orice neconcordanţă de monede pe o perioadă de lichidare de 10 zile lucrătoare, presupunând că se efectuează o reevaluare zilnică, şi efectuează calculul conform abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, după cum se prevede la capitolul VIII secţiunea 6. Băncile trebuie să majoreze ajustările de volatilitate în conformitate cu capitolul VIII secţiunea 7.

Secţiunea a 2-a

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor

în cadrul abordării standardizate

114. Pentru scopul Regulamentului nr.111/2018, băncile trebuie să calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor conform următoarei formule:

max {0,E - G_A} • r + G_A • g

unde:

E = valoarea expunerii în conformitate cu actul normativ menţionat supra; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier este egală cu 100% din valoarea elementului şi nu cu valoarea expunerii elementului extrabilanţier determinată conform actului normativ nominalizat;

G_A = valoarea protecţiei pentru riscul de credit calculată în conformitate cu punctul 112 din prezentul regulament (G*) şi ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe prevăzută în titlul V;

r = ponderea de risc a expunerilor faţă de debitor, cum este specificat în Regulamentul nr.111/2018;

g = ponderea de risc a expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, cum este specificat în Regulamentul nr.111/2018.

115. Dacă valoarea protejată (G_A) este mai mică decât expunerea (E), băncile pot aplica formula specificată la punctul 114 numai dacă părţile protejate şi cele neprotejate ale expunerii au acelaşi rang, adică banca şi garantul împart pierderile în mod proporţional.

116. Băncile pot extinde tratamentul preferenţial aferent expunerilor faţă de administraţii centrale sau bănci centrale prevăzut în Regulamentul nr.111/2018, asupra expunerilor sau a părţilor din expuneri garantate de administraţia centrală sau de banca centrală, în cazul în care garanţia este exprimată în moneda naţională a debitorului, iar expunerea este finanţată în aceeaşi monedă.

TITLUL V

NECONCORDANŢA DE SCADENŢE

Capitolul X.

CERINŢE PENTRU ELIGIBILITATEA PROTECŢIEI CREDITULUI

ÎN CAZUL NECONCORDANŢEI DE SCADENŢĂ

117. În scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, neconcordanţa de scadenţe are loc atunci când scadenţa reziduală a protecţiei creditului este mai mică decât cea a expunerii protejate.

118. Dacă protecţia are o scadenţă reziduală mai mică de trei luni şi scadenţa protecţiei este mai mică decât scadenţa expunerii-suport, protecţia respectivă nu se califică drept protecţie a creditului eligibilă.

119. În cazul în care există o neconcordanţă de scadenţe, protecţia creditului nu se consideră ca eligibilă, dacă scadenţa iniţială a protecţiei este mai mică de 1 an.

Capitolul XI

SCADENŢA PROTECŢIEI CREDITULUI

120. Sub rezerva unei limite maxime de 5 ani, scadenţa efectivă a activului-suport este cea mai lungă perioada posibilă, rămasă până la momentul la care este stabilită îndeplinirea obligaţiilor de către debitor.

121. Sub rezerva punctelor 122 şi 123, scadenţa protecţiei creditului este perioada până la cea mai apropiată dată la care protecţia poate expira sau poate fi reziliată.

122. Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia vânzătorului protecţiei, băncile trebuie să considere scadenţa protecţiei ca fiind perioada până la cea mai apropiată data la care opţiunea respectivă poate fi exercitată.

123. Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia cumpărătorului protecţiei, iar prevederile contractului în baza căruia s-a stabilit protecţia conţin un stimulent pozitiv pentru exercitarea acestei opţiuni de către bancă înainte de scadenţa contractuală, banca trebuie să considere scadenţa protecţiei ca fiind perioada până la cea mai apropiată data la care opţiunea respectivă poate fi exercitată. În caz contrar, banca poate considera că o astfel de opţiune nu afectează scadenţa protecţiei.

124. Dacă nu este împiedicată rezilierea unui instrument financiar derivat de credit înainte de expirarea oricărei perioade de graţie necesare ca starea de nerambursare a obligaţiei-suport să se producă în urma unei neplăţi, băncile trebuie să reducă scadenţa protecţiei cu durata perioadei de graţie.

Capitolul XII

EVALUAREA PROTECŢIEI

125. În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, dacă există o neconcordanţă între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, garanţia reală nu este considerată protecţie finanţată a creditului eligibilă.

126. În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, băncile trebuie să reflecte scadenţa protecţiei creditului şi scadenţa expunerii în valoarea ajustată a garanţiei reale conform următoarei formule:

unde:

C_VA = valoarea cea mai mică dintre valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale, specificată la punctul 87, şi valoarea expunerii;

t = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei protecţiei creditului, calculată în conformitate cu capitolul XI, şi valoarea T;

T = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei expunerii, calculată în conformitate cu capitolul XI, şi cinci ani;

t* = 0,25.

În formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E*), prevăzută la punctul 92, băncile trebuie să utilizeze C_VAM ca C_VA ajustată suplimentar pentru neconcordanţa de scadenţe.

127. În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei nefinanţate a creditului, băncile trebuie să reflecte scadenţa protecţiei creditului şi scadenţa expunerii în valoarea ajustată a protecţiei creditului conform următoarei formule:

unde:

G_A = valoarea G* ajustată pentru orice neconcordanţă de scadenţe;

G* = valoarea protecţiei ajustată pentru orice neconcordanţă de monede;

t = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei protecţiei creditului, calculată în conformitate cu capitolul X, şi valoarea T;

T = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei expunerii, calculată în conformitate cu capitolul XI, şi cinci ani;

t* = 0,25.

Băncile trebuie să utilizeze G_A ca valoare a protecţiei pentru scopurile capitolul IX.

TITLUL VI

TEHNICI DE DIMINUARE A RISCULUI DE CREDIT PENTRU UN COŞ DE EXPUNERI

Capitolul XIII

INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE DE CREDIT DE TIPUL FIRST-TO-DEFAULT

(PRIMUL CAZ DE NERAMBURSARE)

128. Dacă o bancă obţine pentru o serie de expuneri (coş de expuneri) o protecţie a creditului care prevede că prima stare de nerambursare care survine în legătură cu aceste expuneri declanşează plata şi că acest eveniment de credit conduce la terminarea contractului de protecţie, banca poate să modifice calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru expunerea care ar produce, în lipsa protecţiei creditului, cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii, în conformitate cu prezentul regulament. Valoarea ponderată la risc a expunerii este cea calculată conform Regulamentului nr.111/2018.

129. Tratamentul prevăzut la prezentul capitol se aplică numai în cazul în care valoarea expunerii este mai mică sau egală cu valoarea protecţiei creditului.

Capitolul XIV

INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

DE CREDIT DE TIPUL NTH-TO-DEFAULT

(AL N-LEA CAZ DE NERAMBURSARE)

130. Dacă protecţia creditului prevede că starea de nerambursare de ordinul n care survine în legătură cu expunerile (coş de expuneri) declanşează plata, banca care cumpără protecţia poate să o recunoască în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor numai dacă a obţinut protecţie şi pentru stările de nerambursare de la 1 la n-1, sau dacă au avut deja loc n-1 stări de nerambursare. În astfel de cazuri, banca poate să modifice calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru expunerea care ar produce, în lipsa protecţiei creditului, cea mai mică a n-lea valoarea ponderată la risc a expunerii, în conformitate cu prezentul regulament. Valoarea ponderată la risc a expunerii este cea calculată conform Regulamentului nr.111/2018.

131. Tratamentul prevăzut la prezentul capitol se aplică numai în cazul în care valoarea expunerii este mai mică sau egală cu valoarea protecţiei creditului.

132. Toate expunerile care fac parte dintr-un coş de expuneri trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite la punctele 40 şi 41 şi la punctul 62 subpunctul 4).