Hotărâre nr.19 din 13.07.2021 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.252 din 16 decembrie 2020 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012 (informarea debitorului despre depunerea cererii introductive până la aplicarea măsurilor de asigurare de către instanţa de insolvabilitate) (sesizarea nr.15a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.252 din 16 decembrie 2020

privind  modificarea  Legii  insolvabilităţii  nr. 149/2012

(informarea debitorului despre depunerea cererii introductive

până la aplicarea măsurilor de asigurare de

către instanţa de insolvabilitate)

(sesizarea nr.15a/2021)

nr. 19  din  13.07.2021

 (în vigoare 13.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.175-179 art.141 din 23.07.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, Preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 28 ianuarie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 28 ianuarie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, de către dl Lilian Carp, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Pe 14 mai 2021, autorul sesizării a depus la Curtea Constituţională un supliment la sesizarea menţionată.

3. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.252 din 16 decembrie 2020 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 1 iunie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Uniunii Administratorilor Autorizaţi.

6. În şedinţa publică a Curţii a fost prezent autorul sesizării, dl Lilian Carp, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Parlamentul a fost reprezentat de dl Radu Radu, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept, din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dnii Andrei Ciornîi, şef al secţiei juridice a Ministerului Economiei şi Infrastructurii, şi Vasile Vulpe, şef al Direcţiei politici economice şi mediul de afaceri a Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

ÎN FAPT

7. Pe 15 decembrie 2020, dl Denis Ulanov, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a înregistrat la Secretariatul Parlamentului, cu titlu de iniţiativă legislativă, proiectul de lege nr.514 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012. Prin proiectul nr.514, autorul a propus următoarele: (1) modificarea noţiunii de creditor, în sensul în care acesta este persoana care poate face dovada "incontestabilităţii" creanţei; (2) la cererea introductivă creditorul va trebui să anexeze şi copia hotărârii irevocabile a instanţei de judecată sau copia hotărârii arbitrale irevocabile, ori copia hotărârii judecătoreşti irevocabile privind recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat prin lege executorie la acel moment; (3) extinderea termenului în care instanţa de insolvabilitate trebuie să soluţioneze cererea introductivă, de la trei zile la 20 de zile; (4) stabilirea obligaţiei instanţei de insolvabilitate de a expedia debitorului o copie a cererii introductive, până la emiterea încheierii de admitere a acestei cereri, în vederea depunerii referinţei.

8. Pe 16 decembrie 2020, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, opoziţia parlamentară (fracţiunile Partidului Acţiune şi Solidaritate, Platformei Demnitate şi Adevăr, Partidului Democrat din Moldova, Grupul parlamentar PRO-Moldova) a părăsit sala de şedinţe a Parlamentului la aproximativ orele 15:05 – 15:06, exprimându-şi astfel dezacordul, între altele, cu ordinea de zi a şedinţei Parlamentului [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 16 decembrie 2020, pag. 51, 54, 56].

9. În cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, la aproximativ ora 19:34, dl deputat Denis Ulanov a propus, în mod suplimentar, includerea proiectului de lege nr.514 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012 în ordinea de zi a şedinţei, adică atunci când fracţiunile care formează opoziţia parlamentară nu se aflau în sala de şedinţe (a se vedea înregistrarea video a şedinţei Parlamentului, minutul 6.00.33¹).

________________________

¹ https://www.youtube.com/watch?v=ulFuopHEh9Q

10. Preşedintele Parlamentului a întrebat dacă Comisia juridică, numiri şi imunităţi a examinat proiectul respectiv. Preşedintele Comisiei a răspuns că "în pauză Comisia juridică s-a întrunit, a examinat acest proiect şi există raport". La propunerea Preşedintelui Parlamentului, proiectul respectiv a fost inclus în ordinea de zi a şedinţei plenare cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 16 decembrie 2020, pag. 122].

11. Ulterior, în cadrul aceleiaşi şedinţe plenare, aproximativ la ora 20:20, dl deputat Denis Ulanov a prezentat proiectul de lege². La aproximativ ora 20:22, preşedintele Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a prezentat raportul Comisiei cu privire la proiectul de lege.

________________________

² ibidem

12. După prezentarea raportului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, la aproximativ ora 20:25, proiectul de lege a fost supus votării în prima lectură, iar, la aproximativ ora 20:26, preşedintele Parlamentului a propus votarea acestuia în lectura a doua³. După numărarea voturilor, Preşedintele Parlamentului a anunţat că proiectul de lege a fost votat în lectura a doua cu votul a 53 de deputaţi [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 16 decembrie 2020, paginile 142-145].

________________________

³ ibidem

13. Legea nr.252 din 16 decembrie 2020 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012 a fost promulgată prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1930 din 22 decembrie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.360-371 din 25 decembrie 2020 şi a intrat în vigoare pe 25 ianuarie 2021.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 5

Democraţia şi pluralismul politic

"(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.

[…]."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativa economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei".

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 73

Iniţiativa legislativă

"Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[…]."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;

e) exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;

f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."

15. Prevederile relevante ale Legii nr.252 din 16 decembrie 2020 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012 sunt următoarele:

Articol unic. – Legea insolvabilităţii nr.149/2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.193–197, art.663), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, în noţiunea "creditor", după cuvintele "care poate face dovada" se introduce cuvântul "incontestabilităţii".

2. La articolul 20, alineatul (2) se completează cu litera d) cu următorul cuprins:

"d) copia de pe hotărârea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărârea arbitrală irevocabilă ori copia de pe hotărârea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat prin lege executorie la acel moment."

3. La articolul 21, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

"(2) Instanţa de insolvabilitate soluţionează cererea introductivă, prin emiterea unei încheieri, în termen de 20 de zile de la depunere."

4. La articolul 28, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

"(1) Până la emiterea încheierii de admitere a cererii introductive spre examinare, în decursul a 3 zile lucrătoare de la primirea cererii introductive înaintate de creditor, instanţa de insolvabilitate va expedia debitorului cererea în copie pentru a-şi expune poziţia procesuală prin înaintarea referinţei."

16. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 21

Admiterea cererii introductive spre examinare

"(1) Instanţa de insolvabilitate este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.

(2) Instanţa de insolvabilitate soluţionează cererea introductivă, prin emiterea unei încheieri, în termen de 20 de zile de la depunere.

[…]

(5) Prin încheierea consemnată la alin.(2), instanţa de insolvabilitate dispune punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea unui administrator provizoriu şi aplică măsuri de asigurare a creanţelor creditorilor.

[…]"

[Art.21 alin.(2) în redactarea Legii nr.252 din 16.12.2020]

Articolul 24

Dispunerea măsurilor de asigurare

"(1) După ce primeşte cererea introductivă spre examinare, instanţa de insolvabilitate aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate.

(2) Pe lângă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare:

a) numeşte un administrator provizoriu;

b) la cererea motivată a creditorilor sau a administratorului provizoriu ori din oficiu, dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, care constă în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile şi de a dispune de acestea;

c) pune sub sechestru bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială;

d) suspendă urmăririle individuale ale creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului;

e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale ori decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu.

[…]"

Articolul 28

Referinţa la cererea introductivă

"(1) Până la emiterea încheierii de admitere a cererii introductive spre examinare, în decursul a 3 zile lucrătoare de la primirea cererii introductive înaintate de creditor, instanţa de insolvabilitate va expedia debitorului cererea în copie pentru a-şi expune poziţia procesuală prin înaintarea referinţei.

(2) În cel mult 10 zile de la primirea copiei de pe cererea introductivă, debitorul prezintă instanţei de insolvabilitate o referinţă la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaşte existenţa stării de insolvabilitate. În referinţă debitorul poate răsturna prezumţia incapacităţii de plată prin prezentarea probelor care confirmă că el a executat obligaţiile pecuniare sau că există o acţiune civilă în legătură cu această obligaţie, intentată până la depunerea cererii introductive, ori că obligaţia poate fi stinsă prin compensare cu o obligaţie într-un cuantum egal sau mai mare. Dacă obiectează faţă de starea de insolvabilitate şi dacă obiecţiile sînt recunoscute ulterior de instanţa de insolvabilitate ca fiind nejustificate, debitorul nu mai are dreptul să solicite procedură de restructurare.

[…]"

[Art.28 alin.(1) în redactarea Legii nr.252 din 16.12.2020]

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

17. Prin decizia sa din 1 iunie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

18. În conformitate cu articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii au prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

19. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie Legea nr.252 din 16 decembrie 2020 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Legea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Autorul sesizării a susţinut că Legea contestată contravine articolelor 1 [statul Republica Moldova şi preeminenţa dreptului], 5 [democraţia şi pluralismul politic], 9 [principiile fundamentale privind proprietatea], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 73 [dreptul deputatului la iniţiativă legislativă], 74 [adoptarea legilor şi a hotărârilor] şi 126 [economia] din Constituţie.

22. Cu privire la incidenţa articolelor 1, 5, 73 şi 74 din Constituţie, Curtea a constatat că aceste articole sunt invocate în legătură cu încălcarea procedurii de adoptare a legii contestate.

23. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice aspectul procedural al adoptării legii contestate prin prisma următoarelor abateri comise de Parlament: a) proiectul Legii contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului pe 15 decembrie 2020 şi adoptat în două lecturi pe 16 decembrie 2020; b) a fost încălcat dreptul deputaţilor de a prezenta în 30 de zile propuneri la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură; c) a fost încălcat dreptul deputaţilor de a prezenta amendamente în termen de 10 zile după adoptarea proiectului de lege în prima lectură; d) în a doua lectură proiectul de lege nu a fost supus dezbaterii.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că autonomia parlamentară constituie expresia statului de drept şi a principiilor democratice şi că poate opera exclusiv în limitele stabilite de Legea fundamentală. Astfel, autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar şi abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Marja discreţionară de care se bucură Parlamentul în baza autonomiei parlamentare trebuie să fie compatibilă cu principiile "democraţiei reprezentative" şi "supremaţiei Constituţiei". Autonomia parlamentară poate fi exercitată în mod valid în conformitate cu aceste principii. Ea nu poate fi absolutizată, pentru că supremaţia Constituţiei reprezintă o valoare generală, a cărei respectare este obligatorie, inclusiv pentru autoritatea legislativă, care nu poate adopta acte legislative şi aproba reguli procedurale parlamentare contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei. Autonomia parlamentară nu legitimează instituirea unor norme care încalcă litera şi spiritul Constituţiei. La stabilirea regulilor cu privire la procedurile parlamentare de examinare a proiectelor de legi şi a amendamentelor, majoritatea parlamentară trebuie să respecte un echilibru între, pe de o parte, autonomia parlamentară şi, pe de altă parte, principiul democraţiei reprezentative. Acest fapt presupune că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect şi adecvat al minorităţilor parlamentare, fără să facă abuz de poziţia sa dominantă (a se vedea HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 18-20).

25. De asemenea, Curtea a observat că în Opinia amicus curiae nr.1020/2021 din 23 martie 2021, CDL-AD(2021)016), Comisia de la Veneţia a menţionat că este clar că o curte constituţională poate exercita controlul procedural al legislaţiei cu referire la normele precise privind adoptarea legilor, prevăzute de Constituţie. Multe curţi constituţionale merg mai departe şi interpretează principiile general conţinute în Constituţie ca presupunând norme procedurale precise. O curte constituţională poate ignora prevederile Regulamentului Parlamentului, dacă acesta deviază de la asemenea norme, care sunt prevăzute expres în Constituţie sau care pot fi deduse din principiile generale stabilite în Constituţie. Dacă Curtea Constituţională constată că o normă precisă conţinută în Regulamentul Parlamentului este impusă de unul dintre principiile constituţionale, ea poate declara o lege neconstituţională pentru că nu este conformă cu aceste principii şi cu normele din Regulamentul Parlamentului deopotrivă. Totuşi, Regulamentul Parlamentului dezvoltă adesea detalii precise pe baza a ceea ce reclamă principiile constituţionale, sau mai curând alege una dintre diferitele soluţii posibile pentru a implementa principiul constituţional. Articolul 1 alin.(3) din Constituţie prevede că "Republica Moldova este un stat de drept, democratic [...]". Unul dintre elementele centrale ale statului de drept [preeminenţei dreptului] este certitudinea juridică. Certitudinea juridică nu exclude schimbarea regulilor procesului politic, însă orice asemenea schimbare trebuie efectuată de o manieră clară şi transparentă şi nu pe o bază ad hoc. Urmând această motivare, se poate conchide că nerespectarea unei reguli precise stabilite de Regulamentul Parlamentului, fără amendarea anterioară a acestei norme, este contrară principiului certitudinii juridice şi este, prin urmare, neconstituţională. Această logică îi permite Curţii Constituţionale să dea efect direct unor prevederi ignorate de Parlament într-un caz particular. În consecinţă, deşi Parlamentul poate avea o autonomie largă, dacă decide să modifice, în mod explicit, Regulamentul Parlamentului şi o face prin procedura corespunzătoare, Curtea Constituţională poate fi mai strictă dacă Parlamentul ignoră, pur si simplu, una dintre propriile sale norme importante pentru adoptarea unei legi. De asemenea, potrivit Comisiei, Curtea Constituţională poate da efect Regulamentului Parlamentului, dar numai sub condiţia că poate demonstra că încălcarea unei prevederi din Regulamentul Parlamentului ar echivala, de asemenea, cu încălcarea unuia dintre principiile constituţionale fundamentale privind procedura de adoptare a legilor (a se vedea § 32-34 şi 39 din Opinia menţionată) [HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 30].

26. În acest context, pentru a asigura un remediu efectiv împotriva viciilor de procedură care au fost comise de Parlament la adoptarea legilor, Curtea şi-a extins competenţa la examinarea respectării regulilor parlamentare stabilite expres de Constituţie, precum şi a regulilor care rezultă, în mod implicit, din Constituţie (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 31).

27. Cu privire la incidenţa articolelor 1 şi 5 din Constituţie, Curtea a reţinut că, deşi cerinţa participării opoziţiei parlamentare la dezbaterea proiectelor de lege nu este stabilită în mod expres în Constituţie, ea poate fi dedusă din articolul 1 alin.(3) din Legea fundamentală, care prevede că pluralismul politic reprezintă o valoare supremă, garantată de Constituţie, şi din articolul 5 alin.(1) din Legea Supremă, care prevede că democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 32). În Hotărârea nr.14 din 27 aprilie 2021, § 33, Curtea a reţinut că lipsirea deputaţilor din opoziţia parlamentară de dreptul de a pune întrebări şi de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare reprezintă vicii de procedură admise la adoptarea Legii contestate care produc o ingerinţă în articolele 1 alin.(3) şi 5 alin.(1) din Constituţie.

28. Spre deosebire de circumstanţele de fapt care au stat la baza Hotărârii nr.14 din 27 aprilie 2021, în prezenta cauză, Curtea a reţinut că deputaţilor din opoziţia parlamentară nu li s-a îngrădit dreptul de a pune întrebări şi de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare, pentru că aceştia au părăsit şedinţa plenară, în semn de protest [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 16 decembrie 2020, pag. 51, 54]. Astfel, Curtea nu poate constata incidenţa articolelor 1 şi 5 din Constituţie.

29. Cu privire la incidenţa articolului 73 din Constituţie, care prevede că dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, autorul sesizării a invocat că la adoptarea Legii contestate Parlamentul a încălcat dreptul deputaţilor de a prezenta în 30 de zile propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură şi dreptul deputaţilor de a prezenta amendamente în termen de 10 zile după adoptarea proiectului de lege în prima lectură. Sub acest aspect, în Hotărârea nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 29, Curtea a reţinut că dreptul de a depune amendamente urmăreşte realizarea aceluiaşi scop – legiferarea, ca şi dreptul la iniţiativă legislativă garantat de articolul 73 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că deputaţii pot depune amendamente la proiecte de legi în baza dreptului lor la iniţiativă legislativă (punctul 3 din dispozitiv şi § 34 din HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020). În mod similar, Curtea a reţinut că dreptul deputaţilor de a prezenta propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură urmăreşte, de asemenea, scopul legiferării. Prin urmare, acest drept este garantat de articolul 73 din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 38). Având în vedere faptul că viciile invocate de autorul sesizării au limitat activitatea legislativă a unor deputaţi, Curtea a reţinut că acestea interferează cu prerogativa garantată de articolul 73 din Constituţie. Pentru a vedea dacă viciile în discuţie afectează constituţionalitatea Legii contestate, Curtea a admis acest capăt al sesizării pentru examinare în fond.

30. Autorul sesizării a menţionat că, în a doua lectură, Legea contestată nu a fost supusă dezbaterilor, fapt care afectează principiul constituţional al dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege.

31. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că cerinţa dezbaterii proiectelor de lege rezultă din articolul 74 alin.(1) din Constituţie, care prevede că legile organice se adoptă […] după cel puţin două lecturi.

32. Curtea a notat că textul constituţional "după cel puţin două lecturi" nu se limitează doar la respectarea unei condiţii formale la adoptarea unei legi, i.e. votarea legii de două ori, ci are în vedere că, în cadrul celor două lecturi, Parlamentul trebuie să examineze într-o dezbatere plenară conţinutul legii în discuţie. Aşadar, Curtea a reţinut că textul constituţional "după cel puţin două lecturi" conţine atât un element procedural, cât şi un element substanţial. Elementul procedural presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică. Pe de altă parte, elementul substanţial presupune că, până la votare, Parlamentul trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică. Dezbaterile reprezintă esenţa parlamentarismului şi le oferă deputaţilor, în virtutea mandatului lor reprezentativ, posibilitatea de a combate politic opinii, argumente şi idei. În acest context, deputaţilor trebuie să li se ofere posibilitatea practică şi efectivă de a-şi formula poziţia cu privire la proiectul de lege. Neîndeplinirea vreunui element menţionat face incident textul "după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin.(1) din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 35).

33. În acest caz, din argumentele autorului sesizării decurge că la adoptarea Legii contestate nu a fost îndeplinit elementul substanţial al textului "după cel puţin două lecturi" de la articolul 74 alin.(1) din Constituţie. Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolului 74 alin.(1) din Constituţie.

34. În afară de criticile referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a legii contestate, autorul sesizării a formulat şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.

35. În acest sens, autorul a susţinut că, prin modificarea articolului 20 alin.(2) lit.d) din Legea insolvabilităţii, creditorul va trebui să anexeze la cererea introductivă copia hotărârii irevocabile a instanţei de judecată sau copia hotărârii arbitrale irevocabile, ori copia hotărârii judecătoreşti irevocabile privind recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat prin lege executorie la acel moment. În opinia autorului excepţiei, această prevedere încalcă accesul la justiţie al creditorilor.

36. Curtea constată că prevederi identice au existat anterior în Legea insolvabilităţii şi au mai fost supuse controlului constituţionalităţii. Astfel, în Decizia nr.125 din 30 octombrie 2018, Curtea a observat existenţa unei hotărâri explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie (i.e. Hotărârea nr.2 din 24 martie 2014 cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii), care la pct.4.2 stabileşte că dovada creanţei faţă de patrimoniul debitorului se face prin documentele ce confirmă obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, alte documente care justifică creanţa şi nu este obligatoriu ca creanţa să fie probată doar prin copia hotărârii irevocabile a instanţei de judecată sau copia hotărârii arbitrale irevocabile, ori prin copia încheierii judecătoreşti irevocabile privind recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau a hotărârii arbitrale străine, ori prin decizia (hotărârea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment. Curtea a constatat că instanţa judecătorească supremă a elucidat aspectele relative la anexarea documentelor la cererea introductivă şi a evidenţiat caracterul alternativ al documentelor care urmează a fi anexate la cererea introductivă. Este esenţial ca creditorii să facă dovada creanţei lor faţă de patrimoniul debitorului (§ 19-21).

37. Aşadar, argumentele privind critica de neconstituţionalitate intrinsecă a modificărilor operate în articolul 20 alin.(2) lit.d) din Legea insolvabilităţii sunt nefondate.

38. Autorul sesizării a criticat şi amendamentele de la articolul 2 din Legea insolvabilităţii care au ca obiect modificarea noţiunii de creditor, în sensul în care acesta este persoana care poate face dovada "incontestabilităţii" creanţei. Curtea a constatat că autorul sesizării nu a fundamentat contrarietatea acestei norme cu vreun articolul constituţional. Astfel, Curtea nu a putut identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare la acest capăt al sesizării.

39. Autorul sesizării a menţionat că, prin modificările operate la articolele 28 alin.(1) şi 21 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, s-a instituit o regulă potrivit căreia instanţa de insolvabilitate va fi obligată să notifice debitorul despre depunerea cererii introductive până la emiterea încheierii de admitere a cererii introductive, oferindu-i termen pentru formularea referinţei şi aducerea la cunoştinţa instanţei a poziţiei debitorului în raport cu cerinţele creditorului. Având în vedere că creditorul semnatar al cererii introductive trebuie să anexeze la cererea introductivă copia unui act jurisdicţional executoriu (articolul 20 alin.(2) lit.d)) pe care îşi întemeiază creanţa, dar şi să facă dovada notificării prealabile a debitorului, aşa cum prevede articolul 19 din Legea nr.149/2012, Curtea a observat că această soluţie legislativă de informare prealabilă a debitorului privind depunerea de către creditor a unei cereri introductive, până la admiterea/primirea cererii introductive de către instanţa de insolvabilitate, şi, respectiv, până la aplicarea măsurilor de asigurare corespunzătoare poate afecta interesele patrimoniale ale creditorului care a înaintat cererea introductivă.

40. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea proprietăţii, în situaţia în care debitorul este un actor privat, statul are obligaţia de a furniza asistenţa necesară creditorului în vederea executării hotărârilor judecătoreşti, de exemplu printr-un titlu executoriu sau o procedură de faliment (Kesyan v. Rusia, 19 octombrie 2006, § 79-80; Anokhin v. Rusia (dec.), 31 mai 2007). În cazul Sychev v. Ucraina, 11 octombrie 2005, § 54-56, Curtea a conchis că neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti s-a datorat eşecului statului de a stabili un sistem eficient de executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva societăţii aflate în procedură de faliment.

41. Altfel spus, prevederile legale care reglementează procedura insolvabilităţii trebuie să ofere creditorilor garanţii apte să asigure executarea creanţelor, în special în situaţia în care astfel de creanţe rezultă din hotărâri judecătoreşti irevocabile. Prin urmare, Curtea va analiza dacă normele contestate restrâng în mod nejustificat exerciţiul dreptului creditorilor la încasarea creanţelor.

42. Prin urmare, Curtea constată incidenţa articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 46 [dreptul la proprietate privată] din Constituţie în privinţa modificărilor operate la articolele 28 alin.(1) şi 21 alin.(2) din Legea insolvabilităţii. Deşi articolul 46 nu a fost invocat în mod expres de autorul sesizării, faptul în sine nu împiedică Curtea să-l reţină, dacă din argumentarea sesizării rezultă aceasta. De altfel, autorul sesizării a invocat pretinsa încălcare a articolului 9 din Constituţie care se referă la principiile fundamentale privind proprietatea. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că este suverană cu privire la competenţa ei în materia controlului de constituţionalitate. Curtea nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor constituţionale invocate de către autor, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării, importante fiind argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 58; HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 24). Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolelor 20 şi 46 din Constituţie.

43. Cu privire la incidenţa articolelor 26 şi 126 din Constituţie, autorul sesizării nu a motivat neconformitatea legii contestate cu acestea. Prin urmare, Curtea nu le-a reţinut pentru o analiză în fond.

44. Aşadar, la etapa examinării sesizării în fond, Curtea va analiza dacă Legea contestată corespunde cu exigenţele procedurii de adoptare a legilor, stabilite de articolele 73 şi 74 din Constituţie. De asemenea, Curtea va examina modificările operate la articolele 21 alin.(2) şi 28 alin.(1) din Legea insolvabilităţii prin raportare la articolele 20 şi 46 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

45. Autorul sesizării menţionează că Legea contestată a fost adoptată de către Parlament cu încălcarea procedurii de adoptare a legilor. Proiectul Legii contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului pe 15 decembrie 2020 şi adoptat în două lecturi pe 16 decembrie 2020. În opinia autorului sesizării, acest fapt a încălcat dreptul deputaţilor de a prezenta în 30 de zile propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură şi a încălcat dreptul deputaţilor de a prezenta amendamente în termen de 10 zile după adoptarea proiectului de lege în prima lectură. De asemenea, autorul sesizării a afirmat că în a doua lectură proiectul de lege nu a fost supus dezbaterii.

46. Prin urmare, autorul sesizării a menţionat că încălcările în discuţie contravin articolelor 73 şi 74 din Constituţie.

47. De asemenea, cu privire la critica de natură substanţială, autorul sesizării a susţinut că modificările operate la articolele 21 alin.(2) şi 28 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, care stabilesc regula potrivit căreia instanţa de insolvabilitate este obligată să informeze debitorul despre depunerea cererii introductive până la emiterea încheierii de admitere a cererii introductive, oferindu-i termen pentru formularea referinţei, poate conduce la diminuarea activelor de către debitor, în detrimentul intereselor patrimoniale ale creditorului.

B. Argumentele autorităţilor

48. Preşedintele Republicii a subliniat în opinia sa scrisă că, în activitatea de legiferare, Parlamentul trebuie să respecte regulile imperative de examinare a proiectelor de legi. Legea contestată a fost adoptată cu încălcări grave de procedură.

49. De asemenea, Preşedintele Republicii a menţionat că majorarea termenului de soluţionare a cererii introductive de la trei zile la 20 de zile ar putea prejudicia efectivitatea procedurii de satisfacere a creanţelor în procesele de insolvabilitate. De asemenea, potrivit modificărilor operate la Legea insolvabilităţii, instanţa va trebui să informeze debitorul despre depunerea cererii introductive, oferindu-i un termen suficient pentru a-şi putea diminua activele. Prin intermediul unor astfel de acţiuni, creditorul ar putea fi pus în imposibilitatea de a-şi valorifica creanţele.

50. În fine, Preşedintele a menţionat că aprecierea constituţionalităţii Legii contestate ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.

51. În opinia sa, Parlamentul a relevat că etapa admiterii cererii introductive reprezintă o etapă preliminară intentării procedurii de insolvabilitate. De asemenea, Parlamentul a menţionat că instanţa de insolvabilitate poate aplica măsuri de asigurare după emiterea încheierii de admitere spre examinare a cererii introductive.

52. Parlamentul a conchis, în opinia sa, că argumentele invocate în sesizare sunt nefondate.

53. În opinia Guvernului, legea contestată a fost adoptată contrar procedurilor legale referitoare la elaborarea, avizarea şi expertizarea actelor normative. De asemenea, având în vedere că Legea insolvabilităţii a fost modificată în mod substanţial prin Legea nr.141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020, legea contestată a fost adoptată cu încălcarea articolului 64 alin.(3) din Legea cu privire la actele normative, potrivit căruia propunerile privind modificarea unui act normativ nu se prezintă, de regulă, mai devreme de şase luni de la data intrării în vigoare a actului respectiv. Guvernul a subliniat faptul că Legea nr.141 din 16 iulie 2020 a fost adoptată în vederea implementării bunelor practici referitoare la procedura de insolvabilitate.

54. Guvernul a susţinut solicitarea autorului sesizării şi a menţionat că prin legea contestată s-a stabilit o regulă potrivit căreia instanţa de insolvabilitate este obligată să notifice debitorul despre depunerea cererii introductive până la emiterea încheierii de admitere a cererii introductive, oferindu-i termen pentru formularea referinţei. Potrivit Guvernului, această reglementare este contrară principiilor generale ale procesului civil, care interzic efectuarea oricăror acte de procedură până la punerea pe rol a cauzei. De asemenea, această soluţie legislativă poate afecta drepturile creditorilor, de vreme ce debitorii de rea-credinţă au posibilitatea să-şi diminueze masa debitoare după depunerea unei cereri introductive.

55. În opinia prezentată de Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova se menţionează că majorarea termenului de soluţionare a cererii introductive, combinată cu obligarea instanţei de a informa debitorul despre depunerea cererii, până la soluţionarea acesteia, creează premise pentru diminuarea activelor debitorului. Astfel, în opinia Uniunii, legea contestată nu este conformă cu dispoziţiile şi principiile constituţionale invocate de autorul sesizării.

C. Aprecierea Curţii

Cu privire la critica extrinsecă de constituţionalitate (pretinsa încălcare a articolelor 73 şi 74 din Constituţie)

56. Potrivit articolului 60 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Având în vedere acest aspect, constituanta nu i-a acordat altei autorităţi competenţa reglementării structurii, organizării şi funcţionării Parlamentului, ci a stabilit că aceste chestiuni pot fi reglementate, în mod autonom, doar de Parlament, printr-un Regulament, pe care trebuie să-l adopte printr-o lege organică [a se vedea articolele 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) lit.c) din Constituţie]. Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuşi, suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată de principiile constituţionale în această materie. În acest sens, atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât şi la aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei parlamentare şi celelalte principii incidente în materia procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi dedus în mod clar din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 52, 53).

57. Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, Curtea reţine că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferenţă judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. În acest sens, Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi deduse în mod clar dintr-un principiu constituţional (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 54).

58. În acest caz, Curtea observă că autorul sesizării consideră că legea contestată a fost adoptată cu încălcarea principiului dezbaterii parlamentare a proiectelor de legi şi a dreptului deputaţilor de a depune amendamente.

59. Curtea a reţinut anterior că, în cadrul procedurilor de legiferare, Parlamentul trebuie să asigure deputaţii cu posibilitatea de a examina conţinutul proiectului de lege printr-un schimb de opinii. Această etapă a procesului de legiferare este necesară, deoarece ea le oferă deputaţilor posibilitatea de a înţelege esenţa proiectului de lege propus spre examinare şi contribuie la edificarea încrederii societăţii că legea a fost discutată pe larg până la adoptare (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 35, 57).

60. Examinând sesizarea, Curtea observă că proiectul de lege a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului pe 15 decembrie 2020. Pe 16 decembrie 2020, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, proiectul a fost votat în două lecturi. De la înregistrarea proiectului la Secretariatul Parlamentului până la votarea sa în două lecturi a trecut aproximativ o zi. De la prezentarea în şedinţa plenară a raportului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi cu privire la legea contestată până la votarea ei în două lecturi a trecut aproximativ un minut (a se vedea § 9-12 supra).

61. Curtea reţine că, în cazul examinat, termenul oferit de Parlament pentru formularea propunerilor şi a amendamentelor la proiectul legii contestate a fost insuficient.

62. Curtea reiterează că Parlamentul poate stabili termene pentru depunerea amendamentelor. Totuşi, termenele în discuţie trebuie să fie rezonabile, pentru a le permite deputaţilor să analizeze conţinutul proiectului de lege şi să formuleze amendamente. Având în vedere faptul că, în această cauză, Parlamentul nu a oferit un termen rezonabil pentru formularea amendamentelor la proiectul legii contestate, acţiunile acestuia nu se încadrează în marja lui discreţionară în domeniul organizării procedurilor parlamentare (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 67). În consecinţă, deputatul nu a dispus de posibilitatea de a-şi exercita în mod efectiv dreptul de a formula amendamente.

63. Aşadar, pentru că la adoptarea Legii contestate Parlamentul nu a asigurat un echilibru corect între dreptul deputaţilor de a formula amendamente la proiectele de legi şi principiul autonomiei parlamentare, Curtea constată că legea contestată contravine articolului 73 din Constituţie.

64. De asemenea, Curtea reţine caracterul suficient al concluziilor sale de mai sus, care o scutesc să-şi continue analiza prin prisma articolului 74 din Constituţie, sub aspectul neconstituţionalităţii extrinseci a legii contestate.

Cu privire la critica intrinsecă de constituţionalitate (pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 46 din Constituţie)

65. Deşi constatările referitoare la nerespectarea procedurilor parlamentare ar putea scuti Curtea de examinarea, sub aspect substanţial, a prevederilor contestate, Curtea va examina şi acest capăt al sesizării, pentru consolidarea raţionamentelor sale, precum şi pentru a oferi repere pentru legislator la o eventuală modificare a legii.

66. Articolul 21 alin.(2) din Legea insolvabilităţii (în redactarea Legii nr.252 din 16 decembrie 2020) prevede că instanţa de insolvabilitate soluţionează cererea introductivă prin emiterea unei încheieri, în termen de 20 de zile de la depunere. Alineatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că, prin încheierea de admitere a cererii introductive, instanţa de insolvabilitate dispune punerea sub observaţie a debitorului, desemnează un administrator provizoriu şi aplică măsuri de asigurare a creanţelor creditorilor.

67. După ce primeşte cererea introductivă spre examinare, instanţa de insolvabilitate aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate [articolul 24 alin.(1) din Legea insolvabilităţii]. Pe lângă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare: a) numeşte un administrator provizoriu; b) la cererea motivată a creditorilor sau a administratorului provizoriu ori din oficiu, dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, care constă în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile şi de a dispune de acestea; c) pune sub sechestru bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială; d) suspendă urmăririle individuale ale creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului; e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale ori decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu [articolul 24 alin.(2) din Legea insolvabilităţii].

68. Curtea observă că legislatorul a prevăzut, la articolul 21 alin.(5) din Legea insolvabilităţii, că măsurile de asigurare se aplică prin încheierea de admitere a cererii introductive spre examinare, iar la articolul 24 alin.(1) din Lege, legislatorul menţionează că măsurile de asigurare se aplică după primirea cererii introductive spre examinare. Din coroborarea normelor menţionate între ele, dar şi cu cele prevăzute de Codul de procedură civilă, Curtea conchide că sub aspect terminologic procedura de admitere/primire a cererii introductive de către instanţa de insolvabilitate sunt procedee juridice echivalente în cadrul cărora judecătorul căruia i s-a repartizat cererea spre examinare o verifică sub aspectul îndeplinirii condiţiilor legale de formă şi de fond, o acceptă spre judecare, instituie perioada de observaţie, numeşte un administrator provizoriu şi aplică măsurile corespunzătoare de asigurare.

69. Articolul 28 alin.(1) din Legea insolvabilităţii (în redacţia Legii nr.252 din 16 decembrie 2020) stabileşte că, până la emiterea încheierii de admitere a cererii introductive spre examinare, în decursul a 3 zile lucrătoare de la primirea cererii introductive înaintate de creditor, instanţa de insolvabilitate va expedia debitorului cererea în copie pentru a-şi expune poziţia procesuală prin înaintarea referinţei. Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol, în cel mult 10 zile de la primirea copiei de pe cererea introductivă, debitorul prezintă instanţei de insolvabilitate o referinţă la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaşte existenţa stării de insolvabilitate. În referinţă debitorul poate răsturna prezumţia incapacităţii de plată prin prezentarea probelor care confirmă că el a executat obligaţiile pecuniare sau că există o acţiune civilă în legătură cu această obligaţie, intentată până la depunerea cererii introductive, ori că obligaţia poate fi stinsă prin compensare cu o obligaţie într-un cuantum egal sau mai mare. Dacă nu este de acord cu declararea stării de insolvabilitate şi dacă obiecţiile sunt recunoscute ulterior de instanţa de insolvabilitate ca fiind nejustificate, debitorul nu mai are dreptul să solicite iniţierea procedurii de restructurare.

70. Curtea constată că prin modificările operate la aceste articole, legislatorul a instituit obligaţia instanţei de insolvabilitate de a notifica debitorul despre depunerea cererii introductive de către creditor în vederea depunerii referinţei, până la emiterea încheierii de admitere a acestei cereri şi, respectiv, până la verificarea întrunirii condiţiilor de formă şi de fond şi de preluare a cauzei în propria procedură. De asemenea, a fost mărit termenul în care instanţa de insolvabilitate poate decide referitor la admiterea, restituirea sau refuzul de a primi cererea introductivă.

71. Curtea observă că, până la modificările în discuţie, instanţa de insolvabilitate era obligată să decidă în cel mult trei zile de la depunere cu privire la admiterea spre examinare a cererii introductive depusă de creditor. Ulterior, în decurs de două zile de la adoptarea încheierii de admitere a cererii introductive, instanţa expedia copia cererii debitorului, solicitându-i prezentarea unei referinţe în cel mult 10 zile de la primirea cererii. Altfel spus, debitorul era notificat despre depunerea cererii introductive abia după admiterea acesteia spre examinare şi după aplicarea măsurilor de asigurare.

72. Curtea reţine că noua soluţie legislativă adoptată de legislator este una deficitară, pentru că: (i) instituie obligaţia instanţei de insolvabilitate de a întreprinde acţiuni procesuale până la primirea/admiterea cauzei în propria procedură; (ii) informează debitorul despre depunerea unei cereri introductive împotriva sa până la aplicarea măsurilor de asigurare; (iii) stabileşte un termen mai mare pentru admiterea cererii introductive de către instanţa de insolvabilitate. Prevederile respective ar putea compromite executarea creanţelor în procesele de insolvabilitate şi ar putea fi folosite contrar intereselor patrimoniale ale creditorilor. Această soluţie legislativă nu asigură o procedură eficientă de executare a creanţelor împotriva debitorului insolvabil.

73. Astfel, la nivelul Uniunii Europene există un consens cu privire la acest aspect. Potrivit pct.36 din preambulul Regulamentului nr.2015/848 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă, instanţa competentă să deschidă o procedură principală de insolvenţă ar trebui să fie abilitată să dispună aplicarea de măsuri provizorii şi de conservare din momentul depunerii cererii pentru deschiderea procedurii. Măsurile de conservare dispuse atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de insolvenţă sunt importante pentru a se garanta eficienţa procedurii de insolvenţă.

74. Curtea menţionează că eficienţa procedurii de insolvabilitate este importantă pentru respectarea dreptului constituţional la proprietate al creditorilor (articolul 46 din Constituţie), iar în cazurile în care creanţa rezultă dintr-o hotărâre judecătorească, eficienţa procedurii de insolvabilitate este importantă şi pentru respectarea dreptului creditorilor la un proces echitabil (articolul 20 din Constituţie).

75. Sub acest aspect, Curtea Europeană a menţionat că statele au obligaţia pozitivă de a pune în aplicare un sistem eficient, atât în practică, cât şi în drept, care să asigure executarea hotărârilor definitive între persoanele de drept privat (Fuklev v. Ucraina, 7 iunie 2005, § 84). Măsurile adoptate de autorităţile naţionale în vederea executării trebuie să fie adecvate şi suficiente pentru a asigura executarea (Ruianu v. România, 17 iunie 2003, § 66).

76. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că restricţionarea administrării şi gestionării bunurilor unei societăţi aflate în faliment urmăreşte scopul asigurării dreptului creditorilor la executarea creanţelor. Prin urmare, această restricţionare urmăreşte un scop legitim, şi anume protecţia drepturilor altora (a se vedea Luordo v. Italia, 17 iulie 2003, § 68).

77. Curtea conchide că măsura legislativă în discuţie a diminuat efectivitatea procedurii de insolvabilitate şi nu corespunde obligaţiei pozitive a statului de a pune la dispoziţia creditorilor mecanisme juridice apte să asigure recuperarea creanţelor. Prin urmare, modificările operate prin Legea nr.252 din 16 decembrie 2020 la articolele 21 alin.(2) şi 28 alin.(1) din Legea insolvabilităţii sunt contrare articolelor 20 şi 46 din Constituţie.

78. În contextul declarării neconstituţionalităţii legii în discuţie, Curtea va dispune revigorarea prevederilor din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 în redactarea anterioară Legii nr.252 din 16 decembrie 2020. Curtea menţionează că această soluţie îşi găseşte fundamentul în dispoziţiile constituţionale ale articolului 134 alin.(3) privind rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi ale articolului 140 din Constituţie, care stabileşte că hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii. În jurisprudenţa sa, Curtea a procedat de o manieră similară şi în alte cazuri care au vizat controlul constituţionalităţii unor dispoziţii normative de modificare, stabilind că soluţia neconstituţionalităţii conduce la revigorarea prevederilor legale în redactarea anterioară modificării lor (a se vedea HCC nr.27 din 31 octombrie 2019 şi HCC nr.17 din 10 iunie 2021).

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea depusă de dl Lilian Carp, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţională Legea nr.252 din 16 decembrie 2020 privind modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012.

3. Se revigorează prevederile Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 în redactarea anterioară Legii nr.252 din 16 decembrie 2020.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.