Hotărâre nr.2 din 24.01.2017 pentru interpretarea prevederilor articolului 98 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova (codecizia la remanierea guvernamentală) (Sesizarea nr.5b/2017)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru interpretarea prevederilor articolului 98

alin. (6)  din  Constituţia  Republicii  Moldova

(codecizia la remanierea guvernamentală)

(sesizarea nr.5b/2017)

nr. 2  din  24.01.2017

 (în vigoare 24.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 356-359 art. 94 din 06.10.2017

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 10 ianuarie 2017

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea deputaţilor în Parlament Mihai Ghimpu, Ion Apostol, Valerian Bejan, Roman Boţan, Lilian Carp, Ion Casian, Petru Cosoi, Iurie Dîrda, Oleg Ogor, Ştefan Vlas, Alina Zotea, depusă la Curtea Constituţională la 10 ianuarie 2017, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru interpretarea articolului 98 alin.(4) şi alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării solicită Curţii Constituţionale ca prin interpretarea articolului 98 alin.(4) şi (6) din Constituţie să explice:

“1) Dispune Preşedintele Republicii Moldova de un drept de veto nominativ la numirea echipei Guvernului după acordarea votului de încredere de către Parlament sau la numirea unor membri ai Guvernului, conform propunerii înaintate de Prim-ministru, în caz de remaniere guvernamentală?

2) Care este înţelesul termenului de “numire”, utilizat în alin.(4) şi alin.(6) ale art.98 din Constituţie, şi care este întinderea dreptului discreţionar al Preşedintelui în executarea obligaţiei de “numire” a Guvernului sau a unor membri ai Guvernului, în sensul dacă Preşedintele este obligat să accepte sau poate refuza propunerea Prim-ministrului?

3) În ce termen Preşedintele Republicii Moldova urmează să-şi exprime opţiunea sau să-şi execute obligaţia constituţională de numire a Guvernului sau a unor membri ai Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală?

4) În cazul în care refuză o propunere a Prim-ministrului privind numirea unui nou ministru, de câte ori Preşedintele are dreptul să refuze în continuare şi alte propuneri?

5) În cazul în care Preşedintele refuză o propunere concretă, are Prim-ministrul dreptul să propună din nou aceeaşi persoană şi este obligat Preşedintele, în acest caz, să accepte nominalizarea?”

3. Curtea a decis să examineze admisibilitatea concomitent cu fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

ÎN FAPT

5. La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a confirmat rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova din 13 noiembrie 2016 şi a validat alegerea dlui Igor Dodon în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

6. La 23 decembrie 2016 dl Igor Dodon a depus jurământul în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale. Prin urmare, de la data depunerii jurământului Preşedintele Republicii Moldova a intrat în exerciţiul funcţiei.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 77

Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.”

Articolul 79

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

“(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cel târziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurământ:

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.”

Articolul 98

Învestitura [Guvernului]

“(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

(2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.

(5) Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurământului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova.

(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în M.O., 2002, nr.131-133, art.1018) sunt următoarele:

Articolul 4

Componenţa Guvernului şi modul de formare a lui

“Guvernul se formează în următoarea componenţă: Prim-ministrul, prim-viceprim-ministrul, viceprim-miniştrii, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege.

Membri ai Guvernului pot fi numai persoanele care deţin cetăţenia Republicii Moldova şi au domiciliul în ţară.

Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, în termen de 15 zile de la desemnare, cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.

Preşedintele Republicii Moldova, în baza votului de încredere acordat de Parlament, numeşte Guvernul.

În termen de trei zile de la data numirii Guvernului, Prim-ministrul viceprim-miniştrii, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui Republicii Moldova, jurământul al cărui text este prevăzut la art.79 alin.(2) din Constituţie.

În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului. […]”

ÎN DREPT

9. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, procedura remanierii guvernamentale şi partajarea competenţelor între Preşedintele Republicii Moldova şi Prim-ministru în cadrul acesteia.

10. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum separaţia şi colaborarea puterilor în stat.

A. ADMISIBILITATEA

11. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind interpretarea Constituţiei ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputaţii în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

13. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie presupune stabilirea sensului autentic şi deplin al normelor constituţionale, care poate fi realizată prin interpretarea textuală sau funcţională, în măsura în care poate fi dedusă din textul Constituţiei, ţinând cont de caracterul generic al normei şi situaţiile complexe în care norma trebuie aplicată.

14. Curtea reţine că anterior a interpretat unele prevederi ale articolului 98 din Constituţie. Totuşi, aspectele invocate de către autorii sesizării nu au făcut anterior obiectul interpretării Curţii Constituţionale.

15. Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există un alt temei de sistare a procesului în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Curtea reţine că a fost sesizată legal şi că este competentă să hotărască asupra interpretării articolului 98 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova. Prin urmare, Curtea va examina fondul cauzei.

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorilor sesizării

16. Autorii sesizării solicită Curţii Constituţionale interpretarea prevederilor articolului 98 alin.(4) şi (6) din Constituţie în vederea clarificării conţinutului exact al acestor dispoziţii privind procedura remanierii guvernamentale şi partajarea competenţelor între Preşedintele Republicii Moldova şi Prim-ministru în cadrul acesteia.

17. Autorii sesizării susţin că atribuţiile, rolul şi puterea reală de decizie a Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul numirii executivului nu sunt clare şi exacte.

2. Argumentele autorităţilor

18. Preşedintele Republicii Moldova, în opinia sa, susţine că procedura învestirii Guvernului şi cea a remanierii guvernamentale reprezintă două proceduri distincte. Astfel, în cazul remanierii guvernamentale, înlocuirea miniştrilor se face exclusiv prin colaborarea Primului-ministru şi a şefului statului.

19. Instrumentul constituţional de frâne şi balanţe între Prim-ministru şi Preşedintele Republicii Moldova, stabilit la articolul 98 alin.(6) din Constituţie, urmăreşte scopul de a exclude arbitrarul şi conflictul politic în cadrul puterii executive. Or, o astfel de situaţie este inadmisibilă chiar şi în cazul regimului parlamentar.

20. Totodată, în opinie se menţionează că Preşedintele nu poate fi obligat să accepte necondiţionat propunerea Prim-ministrului de revocare din funcţie a unui membru al Guvernului şi de numire a unei alte persoane. Prin urmare, acesta poate respinge motivat propunerea şi poate solicita Prim-ministrului de a propune candidatura altei persoane.

21. Guvernul, în opinia sa, susţine că din textul art.98 alin.(6) din Constituţie rezultă că, în cazul încetării funcţiei de membru al Guvernului, ca urmare a remanierii guvernamentale sau de vacanţă a funcţiei, Primul-ministru are obligaţia de a propune, iar Preşedintele Republicii Moldova are obligaţia de a numi un nou ministru titular. Astfel, Prim-ministrul îşi păstrează integral dreptul de a decide asupra numirii miniştrilor, Preşedintele neputând avea un rol decident asupra propunerilor făcute de către Prim-ministru, ci are doar sarcina constituţională de a emite actul de numire.

22. Parlamentul nu a prezentat opinia sa.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Cu privire la obligaţia de loialitate constituţională

23. Curtea reţine că, potrivit articolului 77 din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.

24. Constituţia reglementează statutul juridic al Preşedintelui Republicii, atribuţiile, jurământul, imunităţile şi incompatibilităţile.

25. Curtea constată că obligaţia de loialitate constituţională derivă din jurământul pe care îl depune Preşedintele ţării, potrivit articolului 79 din Constituţie:

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.

26. Depunerea jurământului constituie asumarea de către Preşedintele Republicii Moldova a unui angajament juridic faţă de poporul Republicii Moldova de a acţiona în spiritul Constituţiei, de a manifesta respect faţă de hotărârile Curţii Constituţionale, în calitatea acesteia de garant al supremaţiei Constituţiei, faţă de democraţie şi valorile statului de drept.

27. Depunând jurământul, Preşedintele Republicii Moldova îşi asumă necondiţionat, în mod public şi solemn obligaţia de a acţiona exclusiv în spiritul loialităţii faţă de Constituţie şi de a nu încălca jurământul în nici o împrejurare.

28. Jurământul Preşedintelui Republicii Moldova reflectă principalele valori consacrate prin Constituţie, care sunt legate de valorile fundamentale ale statului Republica Moldova şi identitatea constituţională a acestuia, valori inseparabile una faţă de cealaltă. Curtea reţine că Preşedintele Republicii Moldova, în exercitarea mandatului său, nu poate devia de la aceste valori fundamentale.

29. Obligaţia de loialitate constituţională a Preşedintelui Republicii Moldova se naşte în momentul depunerii jurământului. Astfel, fără depunerea jurământului, Preşedintele Republicii nu îşi poate începe mandatul, urmând a fi convocate noi alegeri prezidenţiale.

30. Prin urmare, Curtea reţine că jurământul Preşedintelui Republicii Moldova nu este un act formal sau simbolic, nu reprezintă doar rostirea solemnă şi semnarea textului jurământului. Jurământul depus de Preşedintele Republicii Moldova are valoarea unui act juridic constituţional, prin urmare, produce efecte juridice constituţionale.

31. Curtea reţine că Preşedintele Republicii Moldova este obligat să acţioneze în interesele întregii societăţi, şi nu ale unei părţi a acesteia, ale unui grup sau partid politic. Din aceste considerente, Preşedintele Republicii Moldova nu poate fi membru al unui partid politic şi nu poate promova sub nici o forma interesele unui partid politic.

32. Curtea subliniază că încălcarea jurământului este, pe de o parte, o încălcare gravă a Constituţiei, iar o încălcare gravă a Constituţiei este, pe de altă parte, o încălcare a jurământului. Gravitatea acestei încălcări poate ridica o problemă de incompatibilitate a Preşedintelui cu funcţia exercitată.

3.2. Cu privire la partajarea competenţei în cadrul remanierii guvernamentale

33. Potrivit articolului 98 alin.(6) din Constituţie, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.

34. Curtea constată că prevederea de la articolul 98 alin.(6) din Constituţie urmează a fi interpretată prin aplicarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat în articolul 6 din Legea fundamentală. Pe baza acestui principiu, pentru evitarea blocajelor instituţionale şi pentru buna lor funcţionare, autorităţile publice au obligaţia de a colabora.

35. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în reglementarea raporturilor dintre Prim-ministru şi Preşedinte, Constituţia prevede cooperarea acestora în procesul de formulare a deciziilor, astfel încât aceste competenţe să se echilibreze reciproc, în sensul evitării deciziilor discreţionare şi abuzurilor. Toţi aceşti participanţi se supun însă prevederilor constituţionale, trebuind să respecte normele legale în ceea ce priveşte modul de interacţiune şi să acţioneze în comun în vederea îndeplinirii misiunii de revocare sau numire a miniştrilor (HCC nr.7 din 18 mai 2013).

36. Curtea reţine că, în cadrul regimului parlamentar al Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova are un volum de competenţe expres stabilite de Constituţie. Deoarece Preşedintele nu poartă nici o responsabilitate politică pentru activitatea Guvernului, rolul acestuia în configurarea competenţei Guvernului este unul limitat.

37. Totodată, Curtea constată că raporturile dintre Preşedintele Republicii Moldova şi Prim-ministru nu pot fi pur formale. De aceea, verificarea îndeplinirii condiţiilor de numire în cazurile prevăzute de articolul 98 alin.(6) din Constituţie intră în competenţa Preşedintelui Republicii Moldova la exercitarea, pentru prima dată, de către Prim-ministru a dreptului de a propune.

38. Aplicând acest raţionament la speţa dată, Curtea reţine că, în exercitarea competenţei sale prevăzute de articolul 98 alin.(6) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova poate să refuze propunerea Prim-ministrului de numire a unei persoane într-o funcţie vacantă de ministru şi să-i ceară să facă o altă propunere.

39. Cu toate acestea, voinţa politică a Preşedintelui nu poate constitui o sursă de blocaj, pe de o parte, şi nu poate anula, pe de altă parte, competenţele Prim-ministrului în cadrul procedurii de codecizie în remanierea guvernamentală. Prin urmare, Curtea urmează să stabilească (1) de câte ori Preşedintele are dreptul să procedeze în acest mod şi (2) dacă Primul-ministru este îndreptăţit să repete prima nominalizare, astfel încât dezacordul Preşedintelui şi al Primului-ministru să nu creeze blocaje instituţionale inadmisibile, de natură să împiedice buna funcţionare a Guvernului.

a) Dreptul Preşedintelui de a solicita Prim-ministrului să facă o altă propunere pentru funcţia de ministru

40. Curtea menţionează că, în situaţia prevăzută la articolul 98 alin.(4) din Constituţie, Preşedintele numeşte Guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament. Prevederile alin.(4) al articolului 98 din Constituţie au un caracter imperativ şi executarea lor este obligatorie şi nu depinde de voinţa Preşedintelui ţării.

41. Curtea reţine că numirea Guvernului de către Preşedintele Republicii Moldova este un act de executare a hotărârii Parlamentului şi de învestire, pe această bază, a miniştrilor de către şeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova [art.60 alin.(1) din Constituţie] este un act obligatoriu, pe care Preşedintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârşirea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei.

42. Curtea menţionează că Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul ca rezultat al aprobării acestuia de către Parlament prin acordarea votului de încredere asupra Programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Prin urmare, potrivit normelor constituţionale citate, Preşedintele nu poate refuza numirea Guvernului, ea trebuie să fie conformă exigenţelor ce rezultă din votul de încredere acordat de Parlament.

43. În temeiul controlului reciproc al puterilor în stat, bazat pe sistemul “frânelor şi contrabalanţelor”, puterea executivă nu poate fi instituită fără o voinţă expres exprimată de puterea legislativă, prin intermediul Parlamentului, exercitată în procesul învestirii Guvernului. Conform procedurilor constituţionale, Guvernul, ca exponent al puterii executive, este opera comună a legislatorului, ca autoritate reprezentativă supremă, căreia poporul i-a delegat cea mai înaltă valoare – suveranitatea şi puterea de stat (art.2 din Constituţie), şi a şefului de stat, ca garant al suveranităţii (art.77 din Constituţie).

44. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că, după acordarea votului de încredere Guvernului de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova nu este în drept să nu numească Guvernul, fie că este sau nu este de acord cu componenţa nominală a Guvernului, fie pentru alte motive. Or, decizia opţională a Preşedintelui Republicii Moldova în problema numirii Guvernului, care a primit votul de încredere al Parlamentului, ar fi în contradicţie cu prevederile constituţionale, care îl obligă să emită actul de numire a Guvernului. Neexercitarea atribuţiilor constituţionale de către Preşedintele ţării ar conduce în acest caz la încălcarea principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat, stipulat de articolul 6 din Constituţie (HCC nr.15 din 23 martie 1999).

45. Curtea reţine că remanierea guvernamentală este o situaţie distinctă de cea a învestirii unui Guvern în condiţiile articolului 98 alin.(4) din Constituţie. De aici derivă şi rolul distinct al Preşedintelui în cadrul acestor proceduri.

46. Curtea constată că Preşedintele Republicii Moldova are dreptul să verifice corespunderea candidatului propus de Prim-ministru pentru funcţie, însă nu are drept de veto faţă de propunerea Prim-ministrului. În toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie motivată, excluzând astfel validitatea unui refuz arbitrar.

47. Curtea subliniază că Preşedintele Republicii Moldova poate să refuze propunerea Prim-ministrului de numire a unei persoane într-o funcţie vacantă de ministru şi să-i ceară să facă o altă propunere, fără a constitui, însă, o sursă de blocaj instituţional sau a anula competenţele Prim-ministrului în cadrul procedurii de codecizie la remanierea guvernamentală.

48. Astfel, în caz de neacceptare a candidaturii de către Preşedinte, Prim-ministrul are dreptul să propună pentru funcţia de ministru o altă persoană sau să reitereze aceeaşi candidatură, pe care Preşedintele este obligat să o numească.

b) De câte ori Preşedintele poate cere desemnarea altei candidaturi

49. Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea va recurge la o analogie privind mecanismul constituţional de soluţionare a conflictului juridic în cadrul procedurilor de promulgare a legilor.

50. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că Preşedintele Republicii Moldova, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, este în drept să o restituie Parlamentului spre reexaminare, dar numai o singură dată (HCC nr.9 din 26 februarie 1998).

51. Curtea apreciază că această soluţie are valoare constituţională de principiu în soluţionarea conflictelor juridice între două sau mai multe autorităţi publice care au atribuţii conjuncte în cadrul unor proceduri prevăzute de Legea fundamentală şi că acest principiu este de aplicare generală în cazuri similare.

52. Curtea reţine că, aplicată la procesul de remaniere guvernamentală, această soluţie este de natură să elimine blocajul ce s-ar genera prin eventualul refuz repetat al Preşedintelui Republicii Moldova de a numi un ministru la propunerea Prim-ministrului.

53. Astfel, Preşedintele Republicii Moldova poate refuza o singură dată, motivat, propunerea prim-ministrului de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru.

54. Totodată, limitarea la o singură respingere a propunerii se justifică prin faptul că, în continuare, răspunderea pentru o altă nominalizare revine, în exclusivitate, Prim-ministrului.

55. În acest sens, Curtea a menţionat că din prevederile constituţionale şi legale Curtea deduce rolul primar al Prim-ministrului în procedurile privind revocarea sau numirea miniştrilor. Curtea a dedus importanţa menţinerii echipei guvernamentale pe toată durata mandatului acordat de Parlament. Concluzia în cauză se cristalizează şi din prevederile art.103 alin.(1) din Constituţie, conform cărora odată cu încetarea mandatului Parlamentului încetează şi mandatul Guvernului (HCC nr.7 din 18 mai 2013).

56. În consecinţă, respingerea candidaturii pentru funcţia vacantă de ministru propusă de către Prim-ministru poate avea loc o singură dată şi trebuie să fie întemeiată pe respectarea cerinţelor legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului.

57. Totodată, Curtea menţionează că în Constituţie nu este stabilit un termen concret pentru numirea Guvernului după ce Parlamentul i-a acordat vot de încredere. În acelaşi timp, pentru a nu afecta intrarea Guvernului în exerciţiul funcţiilor sale, în general, şi al funcţiilor de conducere generală a administraţiei publice, în special, Curtea a reţinut că acest termen urmează să fie rezonabil (HCC nr.15 din 23 martie 1999).

58. În contextul celor menţionate, Curtea subliniază că aceleaşi raţionamente urmează a fi aplicate şi în cazul desemnării individuale a unor membri ai Guvernului.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.b) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. În sensul articolului 98 alineatul (6) din Constituţie:

- Preşedintele Republicii Moldova poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea Prim-ministrului de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru, atunci când consideră că persoana propusă nu corespunde cerinţelor legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului;

- Prim-ministrul poate face o altă propunere Preşedintelui sau reitera aceeaşi candidatură pentru funcţia de ministru, pe care Preşedintele este obligat să o numească.

2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.