Hotărâre nr.21 din 28.11.2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1), 55 alineatele (1), (4) şi (6) şi 62 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (regimul juridic al incompatibilităţilor pentru perioada suspendării din funcţia de procuror în legătură cu începerea urmăririi penale în privinţa persoanei care ocupă această funcţie) (sesizările nr.186g/2022 şi nr.206g/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1), 55 alineatele (1), (4)

şi (6) şi 62 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură

(regimul juridic al incompatibilităţilor pentru perioada suspendării din funcţia

de procuror în legătură cu începerea urmăririi penale în

privinţa persoanei care ocupă această funcţie)

(sesizările nr.186g/2022 şi nr.206g/2022)

nr. 21  din  28.11.2023

 (în vigoare 28.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 474-476 art.193 din 13.12.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 14 noiembrie 2022 şi la 5 decembrie 2022,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 14, 55 şi 62 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ridicate de dna Elena Ceruţă, reclamantă în dosarele nr.3-140/2022 şi nr.3-1338/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău şi, respectiv, la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecată al Curţii de Apel Chişinău format din dl judecător Anatolie Minciuna şi dnele judecătoare Veronica Negru şi Ecaterina Palanciuc, precum şi de dl judecător Corneliu Guzun de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 186g/2022.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 iulie 2023, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Consiliului Superior al Procurorilor, Procurorului General, Avocatului Poporului şi Asociaţiei Procurorilor pentru Ordine şi Dreptate.

6. În şedinţa publică a Curţii a fost prezentă dna Elena Ceruţă, autoarea excepţiilor de neconstituţionalitate. Parlamentul a fost reprezentat de dl Radu Radu, consultant principal al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele litigiilor principale

Dosarul nr.3-140/2022 (sesizarea nr.186g/2022)

7. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cererea de chemare în judecată depusă de dna Elena Ceruţă împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, având ca terţ intervenient Procuratura Generală, referitoare la contestarea Hotărârii Consiliului nr.1-50/2022 din 4 martie 2022 privind eliberarea acordului în vederea suspendării din funcţie a unui procuror.

8. În şedinţa de judecată din 3 octombrie 2022, dna Elena Ceruţă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1) şi 55 alineatele (1), (4) şi (6) din Legea cu privire la Procuratură.

9. Printr-o încheiere din 10 octombrie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Dosarul nr.3-1338/2022 (sesizarea nr.206g/2022)

10. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află cererea de chemare în judecată depusă de dna Elena Ceruţă împotriva Procuraturii Generale, având ca terţ intervenient Consiliul Superior al Procurorilor, referitoare la anularea ordinului Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 privind suspendarea dnei Elena Ceruţă din funcţia de procuror începând cu 10 martie 2022 şi până la pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală în care este cercetată pentru comiterea unei infracţiuni.

11. În cadrul examinării cauzei, dna Elena Ceruţă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14, 55 şi 62 din Legea cu privire la Procuratură.

12. Printr-o încheiere din 29 noiembrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

II. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

14. Prevederile relevante ale Legii cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 sunt următoarele:

Articolul 14

Incompatibilităţi

"(1) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, precum şi cu alte activităţi remunerate sau neremunerate.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), procurorul poate desfăşura activităţi didactice, ştiinţifice şi în organele colegiale din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice. Regulile privind cumulul funcţiei cu aceste activităţi se stabilesc de către Consiliul Superior al Procurorilor."

Articolul 55

Suspendarea din funcţie

"(1) Procurorul în privinţa căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din funcţie de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. În situaţii ce nu suferă amânare, Procurorul General îl poate suspenda pe procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, până la următoarea şedinţă a Consiliului Superior al Procurorilor.

[…]

(4) În cazul prevăzut la alin.(1), dacă nu a fost probată vinovăţia procurorului sau dacă a fost pronunţată o sentinţă de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare, suspendarea din funcţie încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.

[…]

(6) Procurorul poate ataca hotărârea privind suspendarea sa din funcţie în instanţa de judecată în condiţiile legii."

Articolul 62

Alte garanţii sociale

(1) Procurorii aflaţi în exerciţiul funcţiei beneficiază de asistenţă medicală în conformitate cu Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

[…]."

15. Prevederile relevante ale Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585 din 27 februarie 1998 sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

"[…]

 (3) Asigurat pentru persoanele angajate (salariaţi) este însăşi persoana angajată, inclusiv persoana fizică, alta decât cea angajată prin contract individual de muncă.

 […]

 (5) Calitatea de asigurat şi de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru persoanele neangajate, care nu sunt indicate la alin.(4), o au ele înseşi.

 […]."

Articolul 5

Principiile de organizare a asigurării obligatorii de asistenţă medicală

"[…]

 (2) Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a persoanelor angajate se efectuează din contul mijloacelor salariaţilor.

 […]

 (3) Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a persoanelor neangajate enumerate la art.4 alin.(4) se realizează din contul bugetului de stat.

 […]

 (3¹) Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a persoanelor neangajate şi neasigurate din contul bugetului de stat se realizează în mod individual, prin achitarea primei de asigurare stabilite în sumă fixă, în mărimea, modul şi termenele prevăzute de legislaţie.

 […]."

Articolul 6

Statutul de persoană asigurată în sistemul

asigurării obligatorii de asistenţă medicală

"[…]

 (4) Statutul de persoană asigurată se suspendă în cazul:

 […]

 i) suspendării contractului individual de muncă, cu excepţia suspendării contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului în caz de aflare în concediu pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei cu durata de până la doi ani, conform certificatului medical, şi în caz de aflare în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani;

 […]."

ÎN DREPT

I. Argumentele autoarei excepţiilor de neconstituţionalitate

1. Sesizarea nr.186g/2022

16. Autoarea excepţiei susţine că articolele 14 alin.(1) şi 55 alineatele (1), (4) şi (6) din Legea cu privire la Procuratură sunt lipsite de claritate, pentru că nu prevăd care sunt condiţiile şi termenul maxim pentru care suspendarea din funcţie poate fi aplicată. În opinia sa, aceste deficienţe îi afectează în mod disproporţionat dreptul la muncă şi lasă loc abuzurilor şi arbitrariului.

17. Totodată, autoarea excepţiei susţine că suspendarea din funcţie poate fi dispusă doar în cazul în care dosarul este trimis în instanţa de judecată şi doar dacă infracţiunea de care este acuzată este incompatibilă cu munca prestată, condiţii care trebuie întrunite cumulativ. Autoarea excepţiei face trimitere, cu titlu de exemplu, la articolul 76 lit.g) din Codul muncii, care stabileşte că suspendarea din funcţie se dispune doar în cazul în care infracţiunea comisă este incompatibilă cu munca prestată şi doar dacă dosarul penal este trimis în instanţa de judecată.

18. Autoarea excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 23, 26, 43, 47 şi 54 din Constituţie.

2. Sesizarea nr.206g/2022

19. În această sesizare, autoarea excepţiei susţine că articolul 14 din Legea cu privire la Procuratură este neconstituţional în măsura în care se aplică şi faţă de procurorul care a fost suspendat din funcţie în legătură cu începerea urmăririi penale în privinţa sa. Autoarea precizează că nu mai exercită funcţia de procuror din data în care a fost suspendată din funcţie. Totuşi, ei i se aplică interdicţia exercitării altor activităţi remunerate sau neremunerate. În opinia sa, acest fapt nu poate fi justificat de obiectivul prevenirii situaţiilor care reprezintă conflicte de interese.

20. Autoarea excepţiei susţine că interdicţia exercitării altor activităţi aplicată faţă de persoanele care au fost suspendate din funcţie a făcut obiect de examinare în mai multe cauze la Curtea Europeană. Spre exemplu, în cauza D.M.T. şi D.K.I. v. Bulgaria, din 24 iulie 2012, Curtea Europeană a reţinut încălcarea articolului 8 § 2 din Convenţie, stabilind că ingerinţa în dreptul la viaţa privată al reclamantului nu a respectat o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între interesele acestuia şi ale societăţii în ansamblu.

21. Autoarea excepţiei arată că, potrivit articolului 62 din Legea cu privire la Procuratură, doar procurorii aflaţi în exerciţiul funcţiei beneficiază de asistenţă medicală şi de alte garanţii sociale în conformitate cu legislaţia muncii. Totodată, autoarea excepţiei menţionează că articolul 55 din Legea cu privire la Procuratură exclude dreptul la asistenţa medicală şi la alte garanţii sociale dacă procurorul a fost suspendat din funcţie din cauza intentării unei cauze penale. În opinia sa, acest lucru contravine articolelor 47, 49 alin.(2) şi 50 alin.(1) din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

22. În opinia sa scrisă, Parlamentul afirmă că jurisprudenţa Curţii Europene la care face referire în sesizări autoarea excepţiilor nu este relevantă pentru acest caz. Circumstanţele din cauzele respective şi faptele din acest caz se deosebesc în mod substanţial.

23. Pe de altă parte, Parlamentul susţine că prevederile contestate sunt clare, accesibile şi previzibile şi nu încalcă dreptul la muncă al autoarei excepţiilor. Parlamentul susţine că procurorii trebuie să aibă o reputaţie ireproşabilă şi să dea dovadă de integritate în activitatea lor. Acest fapt se explică prin rolul pe care îl au procurorii la respectarea drepturilor şi libertăţilor omului şi la asigurarea unui tratament juridic egal al persoanelor. Într-un asemenea cadru, integritatea reprezintă condiţia de bază pentru menţinerea încrederii societăţii în justiţie.

24. Parlamentul subliniază că procurorii sunt persoane care exercită o funcţie de demnitate publică şi că este legitim ca statul să aplice un standard de integritate mai înalt în raport cu aceştia. În final, Parlamentul precizează că prevederile contestate se înscriu în exerciţiul competenţei stabilite la articolul 124 alin.(3) din Constituţie, care prevede că competenţele, modul de organizare şi de funcţionare a procuraturii se stabilesc prin lege.

25. Guvernul precizează că, în una din sesizări, autoarea excepţiilor nu a motivat caracterul contradictoriu al articolului 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură în raport cu articolele constituţionale pretins a fi încălcate. Astfel, Guvernul consideră că din cauza lipsei motivării în acest capăt sesizarea trebuie respinsă. Pe de altă parte, referitor la articolul 55 alin.(1) din Lege, Guvernul arată că acesta a fost examinat anterior de Curte, care a respins ca nefondate criticile formulate. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la muncă, Guvernul precizează că suspendarea din funcţie urmăreşte asigurarea încrederii cetăţenilor în actul de justiţie şi că această măsură acţionează pe un termen determinat. Totuşi, în cazul în care Curtea va respinge aceste argumente, Guvernul susţine că măsura suspendării procurorului din funcţie nu acţionează de o manieră automată, făcând trimitere în acest sens la textul "poate fi" din articolul 55 alin.(1) din Lege, care îi recunoaşte Consiliului Superior al Procurorilor competenţa de a decide în privinţa suspendării procurorului din funcţie.

26. Guvernul susţine că Consiliul Superior al Procurorilor trebuie să verifice, în fiecare caz concret, pe baza faptelor şi motivelor din demersul de suspendare, dacă măsura suspendării procurorului din funcţie este necesară şi dacă aceasta respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate cu scopul urmărit. În final, Guvernul subliniază că suspendarea din funcţie în cazul intentării urmăririi penale îi oferă procurorului garanţii procedurale apte să asigure protecţia drepturilor sale.

27. În opinia sa, Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile contestate în acest caz aduc atingere exerciţiului dreptului la muncă protejat de articolul 43 din Constituţie. Potrivit acestui articol, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţie împotriva şomajului. Pe plan internaţional, dreptul la muncă este garantat de articolul 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de articolul 6 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, de articolul 1 din Carta Socială Europeană (revizuită), precum şi de Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

28. Avocatul Poporului menţionează că, în analiza privind proporţionalitatea ingerinţei în dreptul la muncă al autoarei excepţiei, Curtea urmează să analizeze dacă ingerinţa este stabilită de lege, dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă este respectată o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

29. În opinia sa, Consiliul Superior al Procurorilor subliniază că excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi examinate în fond de către Curtea Constituţională. În special, Consiliul indică faptul că unele dintre prevederile care fac obiectul sesizărilor din acest caz au fost examinate de Curte prin Decizia de inadmisibilitate nr.52 din 4 mai 2023, argumentele din acele sesizări fiind respinse ca nefondate. După părerea Consiliului, Curtea trebuie să procedeze de o manieră similară şi în acest caz.

30. În opinia sa, Procuratura Generală a precizat că incompatibilităţile şi interdicţiile funcţiei de procuror stabilite la articolele 14 şi 15 din Lege urmăresc scopul protecţiei independenţei procurorului prin evitarea situaţiilor care ar afecta buna funcţionare şi încrederea societăţii în sistemul Procuraturii. Deşi normele privind incompatibilităţile funcţiei de procuror sunt foarte stricte, raţiunea acestora este de a evita suprapunerea funcţiei de procuror cu orice altă funcţie publică sau privată. În caz contrar, ar avea de suferit independenţa procurorului, iar percepţia societăţii cu privire la imparţialitatea justiţiei ar fi grav şi iremediabil afectată.

31. Asociaţia Procurorilor pentru Ordine şi Dreptate îşi exprimă îngrijorarea referitor la dificultăţile cu care se confruntă procurorii suspendaţi din funcţie atunci când vor să-şi asigure un mod adecvat de viaţă. În acest sens, Asociaţia precizează că durata suspendării din funcţie a procurorului depinde de durata procesului penal, în practică procurorii fiind suspendaţi din funcţie pentru un termen care variază de la câteva luni la câţiva ani. În această perioadă, procurorii trebuie să respecte regimul juridic al incompatibilităţilor. Deşi Legea cu privire la Procuratură le permite să desfăşoare în perioada suspendării din funcţie activităţi didactice, ştiinţifice sau în organele colegiale din cadrul autorităţilor publice, Asociaţia este de părere că acest fapt nu reprezintă o garanţie adecvată în vederea asigurării minimului de existenţă al procurorului, deoarece activităţile permise sunt limitate.

III. Aprecierea Curţii Constituţionale

A. Admisibilitatea

32. Prin Decizia sa din 18 iulie 2023, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

33. Curtea a observat că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de o parte în proces. Astfel, sesizările sunt formulate de subiectul căruia îi este conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

34. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

35. Obiectul sesizării nr.186g/2022 îl constituie articolele 14 alin.(1) şi 55 alineatele (1), (4) şi (6) din Legea cu privire la Procuratură, iar cel al sesizării nr.206g/2022 îl constituie articolele 14, 55 şi 62 din Legea cu privire la Procuratură. Deşi în cazul sesizării nr.206g/2022 autoarea a solicitat controlul tuturor acestor articole, Curtea a reţinut că domnia sa şi-a exprimat dezacordul doar în raport cu articolul 14 alineatul (1), care stabileşte incompatibilităţile funcţiei de procuror, cu articolul 55 alineatele (1), (4) şi (6), care reglementează suspendarea din funcţia de procuror, şi cu articolul 62 alineatul (1) din Legea cu privire la Procuratură, care prevede că doar procurorii aflaţi în exerciţiul funcţiei beneficiază de asistenţă medicală pe baza Legii privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

36. Articolul 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind pronunţată Decizia nr.52 din 4 mai 2023. De principiu, această situaţie nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea verifică dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.42 din 1 aprilie 2021, § 18; DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 17).

37. Curtea a observat că autoarea excepţiilor a prezentat în raport cu articolul 55 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură critici similare cu cele examinate în Decizia de inadmisibilitate nr.52 din 4 mai 2023. În consecinţă, pentru că argumentele prezentate în sesizări sunt similare cu cele examinate în decizia menţionată mai sus şi pentru că nu există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea, Curtea a constatat că soluţia şi considerentele Deciziei nr.52 din 4 mai 2023 sunt valabile şi în prezenta cauză.

38. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect controlul legalităţii unei hotărâri a Consiliului Superior al Procurorilor prin care s-a dat acordul pentru suspendarea din funcţie a unui procuror şi un ordin al Procurorului General interimar care a suspendat din funcţie un procuror, pe baza hotărârii corespunzătoare a Consiliului Superior al Procurorilor. Suspendarea din funcţie a procurorilor conduce la imposibilitatea efectuării plăţilor salariale şi de a se angaja într-o altă funcţie remunerată, cu excepţia celor menţionate la articolul 14 alin.(2) din Legea cu privire la procuratură. Autoarea excepţiilor poate pretinde la calitatea de victimă a unor pretinse încălcări a drepturilor sale fundamentale, prin simpla existenţă a legislaţiei care instituie incompatibilităţile funcţiei de procuror şi care face imposibilă efectuarea plăţilor salariale către aceasta. Nu este absolut necesar ca autoarea excepţiilor să fi încercat să se angajeze într-o funcţie remunerată cu care funcţia de procuror este incompatibilă, sfidând astfel dispoziţiile legale (a se vedea, mutatis mutandis, Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, §§ 174-179). Procesele în cadrul cărora aceasta a ridicat excepţiile de neconstituţionalitate reprezintă căi efective de a sesiza Curtea Constituţională, în vederea remedierii situaţiei sale. În acest context, Curtea a admis că, deşi cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate au ca obiect suspendarea din funcţia de procuror, consecinţele suspendării scot în evidenţă statutul autoarei de victimă a unor pretinse încălcări ale drepturilor fundamentale, cu privire la care Curtea trebuie să se pronunţe. Prin urmare, normele contestate ar putea fi aplicate în cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

39. Autoarea excepţiilor afirmă că articolele 14 alin.(1), 55 alineatele (4) şi (6) şi 62 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură contravin articolelor 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 49 alin.(2) (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 alin.(1) (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

40. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr.54 din 13 aprilie 2021, § 26; DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

41. Referitor la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea a menţionat că dispoziţiile contestate nu restrâng exerciţiul dreptului la apărare, deoarece acestea nu exclud posibilitatea persoanei de a beneficia de un apărător şi de a utiliza toate mijloacele necesare apărării sale.

42. Autoarea a afirmat încălcarea articolului 43 din Constituţie, care garantează dreptul la muncă şi la protecţia muncii. Autoarea a susţinut că interdicţia practicării altor activităţi remunerate sau neremunerate în perioada suspendării din funcţie este una excesivă. Aceste critici se referă la articolul 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură, care stabileşte că funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, precum şi cu alte activităţi remunerate sau neremunerate.

43. Curtea a reţinut că norma menţionată mai sus le interzice în mod categoric procurorilor să îndeplinească alte funcţii publice sau private sau să desfăşoare alte activităţi remunerate sau neremunerate, cu excepţia activităţilor didactice, ştiinţifice şi în organele colegiale din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, interdicţie aplicabilă şi faţă de autoarea excepţiei, care a fost suspendată din funcţie din cauza intentării unei urmăriri penale în privinţa sa. Curtea a reţinut că pentru perioada în care este suspendat din funcţie procurorul nu este remunerat.

44. Curtea a menţionat că, deşi, în mod obişnuit, măsura suspendării din funcţie nu reprezintă o problemă din perspectiva Constituţiei (a se vedea, spre exemplu, DCC nr.101 din 4 septembrie 2020; HCC nr.18 din 27 septembrie 2022), fiind justificată de necesitatea prevenirii situaţiilor care constituie conflicte de interese în domeniul public, în cazul autoarei excepţiei ea declanşează două ingerinţe distincte care pretind o analiză în detaliu. În primul rând, Curtea a reţinut că măsura suspendării din funcţie o împiedică pe autoarea excepţiei să lucreze şi să fie remunerată pentru activitatea sa. În al doilea rând, legislaţia nu-i permite, având în vedere statutul său de demnitar public, să se angajeze într-o altă funcţie publică sau privată pentru a-şi întreţine familia. Restricţia în discuţie acţionează pentru întreaga durată a procesului penal, până la pronunţarea unei sentinţe definitive în cauză sau până la eliberarea persoanei din funcţie, în cazul depunerii cererii de demisie.

45. Revenind la circumstanţele cauzei, Curtea a observat că autoarea s-a plâns atât de faptul că a fost suspendată din funcţia de procuror, cât şi de faptul că nu se poate angaja într-o altă funcţie publică sau privată în perioada suspendării. Referitor la primul argument, Curtea a arătat că, în pofida insatisfacţiilor pe care i le-ar putea provoca persoanei suspendarea din funcţie din cauza începerii urmăririi penale în privinţa sa, la modul abstract, suspendarea nu poate fi considerată ca afectând în mod disproporţionat articolul 43 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018; DCC nr.23 din 25 februarie 2019). Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că declanşarea procedurilor penale implică o imixtiune în viaţa privată şi de familie a inculpatului şi că nu există o încălcare a articolului 8 din Convenţie, dacă nu se depăşeşte ceea ce este necesar şi inevitabil într-o astfel de situaţie (Sannino v. Italia (dec.), 24 februarie 2005; Calmanovici v. România, 1 iulie 2008, § 137).

46. Referitor la cel de-al doilea argument, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a precizat că o restricţie generală şi nediferenţiată de a exercita orice altă activitate remunerată în domeniul public sau privat ar putea să afecteze articolul 8 din Convenţie.

47. Spre exemplu, în cauza D.M.T. şi D.K.I. v. Bulgaria din 24 iulie 2012, în care a examinat proporţionalitatea interdicţiei exercitării altor activităţi aplicată faţă de un poliţist suspendat din funcţie din cauza începerii urmăririi penale în privinţa sa, Curtea Europeană a constatat că măsura suspendării era însoţită de interdicţia generală de a exercita orice altă activitate remunerată în domeniul privat sau public, în afara activităţilor didactice sau ştiinţifice. Curtea a stabilit că această interdicţie a încetat doar atunci când reclamantul a fost demis din funcţie, adică şase ani mai târziu. Deşi în această perioadă reclamantul era funcţionar de poliţie, el nu era remunerat şi nu i s-a permis să-şi dea demisia din funcţie, iar legislaţia naţională nu-i permitea să-şi caute un alt loc de muncă pentru a-şi întreţine familia. Astfel, Curtea Europeană a stabilit aplicabilitatea articolului 8 din Convenţie (D.M.T. şi D.K.I. v. Bulgaria, §§ 103, 113-115).

48. Pe de altă parte, în cauza Calmanovici v. România, din 1 iulie 2008, în care a examinat o problemă similară, Curtea Europeană a reţinut, la § 137, inadmisibilitatea cererii în capătul său referitor la pretinsa încălcare a articolului 8 din Convenţie, dat fiind faptul că reclamantul, care era ofiţer de poliţie anchetat penal, îşi putea găsi un alt loc de muncă în domeniul privat. Acest fapt i-a permis Curţii Europene să stabilească caracterul diferit al cauzei. Cauza s-a deosebit de cazurile în care s-a stabilit o ingerinţă adusă "vieţii private" prin interdicţia ocupării unui număr extins de posturi de muncă în sfera privată (Sidabras şi Džiautas v. Lituania, 27 iulie 2004, § 47) sau în care suspendarea din funcţia de ofiţer de poliţie, combinată cu refuzul acceptării demisiei, a afectat "viaţa privată" a reclamantului, fără a constitui o încălcare a articolului 8 din Convenţie (Karov v. Bulgaria, 16 noiembrie 2006, §§ 88 şi 89).

49. Deşi în jurisprudenţa Curţii Europene aspectele privind dreptul la muncă intră în câmpul de aplicare al dreptului la respectarea vieţii private, Constituţia Republicii Moldova garantează un drept separat la articolul 43. Având în vedere jurisprudenţa menţionată mai sus şi faptul că autoarea excepţiilor este privată de posibilitatea angajării în orice altă funcţie publică sau privată pe durata procesului penal împotriva sa, Curtea a reţinut că articolul 43 din Constituţie este aplicabil (a se vedea şi HCC nr.18 din 3 iulie 2018, § 30).

50. În al doilea aspect al argumentului referitor la încălcarea dreptului la muncă, autoarea a motivat lipsa de claritate şi de previzibilitate a articolului 55 alineatele (4) şi (6) din Lege, precizând că nu sunt reglementate cu suficientă precizie condiţiile şi termenul maxim pentru care suspendarea din funcţie poate fi aplicată. Curtea a precizat că a examinat aceste critici în Decizia nr.52 din 4 mai 2023, la §§ 30 şi 31, unde a stabilit că suspendarea din funcţie a procurorului se decide de Consiliul Superior al Procurorilor, pe baza demersului Procurorului General, în cazul în care împotriva unui procuror este începută urmărirea penală. Totodată, Curtea a observat că articolul 55 alin.(6) din Lege stabileşte că hotărârea referitoare la suspendarea din funcţie poate fi atacată în instanţa de judecată în condiţiile legii. Curtea a reţinut că posibilitatea contestării suspendării în instanţa de judecată reprezintă o garanţie procedurală aflată la dispoziţia procurorului suspendat.

51. Pe de altă parte, Curtea a observat că, deşi Legea nu prevede un termen maxim pentru suspendarea din funcţie a procurorului, durata sa exactă poate fi determinată prin raportare la articolul 55 alin.(4) din Lege, care prevede o condiţie ulterioară reprezentată de pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală şi care conduce, potrivit textului normei, la încetarea suspendării.

52. Având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut că nu identifică niciun aspect care ar afecta dreptul la muncă, din perspectiva standardului calităţii legii.

53. Pe baza aceloraşi motive privind încălcarea dreptului la muncă, autoarea excepţiilor a susţinut existenţa unei ingerinţe în articolele 49 alin.(2) şi 50 alin.(1) din Constituţie, care prevăd că familia, copiii şi tinerii se bucură de protecţie din partea statului.

54. Totuşi, Curtea a constatat că autoarea excepţiei nu a motivat în ce măsură sunt afectate normele constituţionale menţionate. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că simpla trimitere la o prevedere constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, Curtea l-ar înlocui pe autorul acesteia la formularea unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.128 din 13 septembrie 2022, § 24).

55. Autoarea excepţiei a susţinut că procurorul suspendat din funcţie în legătura cu începerea urmăririi penale este privat de dreptul la asistenţă medicală pe baza Legii cu privire la asigurarea medicală obligatorie. În acest capăt al sesizării, autoarea a susţinut neconstituţionalitatea articolului 62 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură prin raportare la articolele 47, 49 şi 50 din Constituţie.

56. Articolul 47 din Constituţie garantează dreptul la asistenţă şi la protecţie socială şi stabileşte obligaţia pozitivă a statului de a întreprinde măsuri care să asigure un nivel de trai decent al cetăţenilor săi. Totuşi, în pofida caracterului general al acestui articol, Curtea a reţinut că el nu stabileşte dreptul la asigurare medicală din contul statului pentru procurori. Curtea a subliniat că nu poate deduce un asemenea drept nici pe baza articolelor 49 şi 50 din Constituţie.

57. Mai mult, Curtea a menţionat că exerciţiul dreptului la asigurare obligatorie de asistenţă medicală al salariaţilor implică plata primelor de asigurare, care se calculează din salariu. Deoarece în perioada în care este suspendat din funcţie procurorul nu primeşte nicio remuneraţie, Curtea a constatat că acesta încetează să întrunească condiţiile pentru exerciţiul dreptului la asigurare medicală. Procurorul suspendat din funcţie ar putea să cadă eventual sub acţiunea altor prevederi ale Legii, care recunosc dreptul la asigurare medicală din contul statului, e.g. persoană social vulnerabilă sau care îngrijeşte o persoană cu dizabilităţi ş.a.

58. Aşadar, Curtea a reţinut că sesizarea nr.206g/2022 este inadmisibilă în capătul său în care se solicită controlul constituţionalităţii articolului 62 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură.

59. În contextul celor menţionate, Curtea a decis să examineze sesizarea în fond în capătul său referitor la controlul constituţionalităţii articolului 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură, prin prisma articolului 43 în coroborare cu articolul 54 din Constituţie.

B. Fondul cauzei

60. Curtea reţine că interdicţia de a munci într-o altă funcţie aplicată în privinţa autoarei excepţiilor pentru perioada suspendării din funcţia de procuror reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului său la muncă şi la protecţia muncii, garantat de articolul 43 din Constituţie.

61. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că dreptul la muncă nu este un drept absolut, iar exercitarea sa poate fi supusă unor restrângeri, în condiţiile articolului 54 alin.(2) din Constituţie. În acest sens, Curtea trebuie să verifice dacă ingerinţa este prevăzută de lege, dacă urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute în Constituţie, dacă realizează, odată implementată, unul din aceste scopuri, dacă este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii (HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 158).

1) Referitor la respectarea standardului calităţii legii

62. Curtea constată că articolul 14 alin.(1) ("Incompatibilităţi") din Legea cu privire la Procuratură prevede că funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, precum şi cu alte activităţi remunerate sau neremunerate.

63. Potrivit sensului juridic din Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a, 2009), prin incompatibilitate se înţelege nepotrivirea între două funcţii, profesii sau sarcini, care face ca o persoană să nu le poată exercita ori ocupa în acelaşi timp. Curtea reţine că gama activităţilor care cad sub incidenţa interdicţiei contestate şi care sunt, astfel, interzise este una foarte largă. Totodată, Curtea reţine că alineatul (2) din articolul 14 din Lege stabileşte o excepţie de la această restricţie, potrivit căreia procurorului i se permite să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice şi în organele colegiale din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice. Regulile privind cumulul funcţiei cu aceste activităţi se stabilesc de către Consiliul Superior al Procurorilor.

64. De asemenea, Curtea observă că prevederea contestată nu precizează dacă starea de incompatibilitate se manifestă doar în raport cu procurorii care se află în exerciţiul funcţiei sau dacă este aplicabilă şi faţă de cei suspendaţi din funcţie, cum este cazul autoarei excepţiilor. Din acest motiv, pentru că textul normei nu conţine dispoziţii precise în acest sens, pe baza canonului potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, Curtea reţine că articolul 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură le interzice tuturor procurorilor să desfăşoare alte activităţi remunerate sau neremunerate, inclusiv în perioada suspendării din funcţie, din cauza declanşării urmăririi penale împotriva acestora.

65. Aşadar, textul normei contestate nu ridică nicio problemă din perspectiva standardului calităţii legii, fiind accesibil, clar şi previzibil. Curtea precizează că primă condiţie, cea a legalităţii ingerinţei, este îndeplinită.

2) Referitor la legitimitatea scopurilor urmărite

66. În Raportul său privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar: Partea a II-a, Procuratura, Comisia de la Veneţia subliniază că un procuror nu ar trebui să deţină sau să exercite alte funcţii în stat, în special funcţii care ar fi inadecvate pentru un judecător. Procurorii trebuie să evite activităţile publice care intră în conflict cu principiul imparţialităţii (CDL-AD(2010)040, § 62). Aşadar, Curtea reţine că interdicţia ocupării altor funcţii aplicabilă faţă de procurori urmăreşte să garanteze independenţa şi imparţialitatea acestora.

67. Pe lângă acest scop, Curtea constată că incompatibilitatea promovează un standard etic strict în rândul procurorilor. Având în vedere că procurorii exercită o funcţie importantă în stat, Curtea consideră că este rezonabil ca în raport cu aceştia să se aplice standarde etice riguroase care să-i constrângă să aibă un comportament rezonabil atât în timpul, cât şi în afara serviciului. De altfel, procurorii acţionează în numele statului şi în interes public, fapt care justifică reguli de comportament susceptibile să impună imparţialitate şi obiectivitate. Acest fapt poate spori încrederea în justiţie şi în sistemul Procuraturii (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.52 din 4 mai 2023, § 34).

68. Mai mult, incompatibilităţile exclud orice stimulente financiare sau de altă natură care ar putea să pună la îndoială imparţialitatea procurorilor. De asemenea, Curtea reţine că incompatibilităţile urmăresc evitarea concentrării la una şi aceeaşi persoană a unor prerogative excesive.

69. Aşadar, Curtea reţine că incompatibilităţile funcţiei de procuror protejează exerciţiul imparţial al atribuţiilor acestuia şi promovează un standard etic riguros. Aceste scopuri speciale pot fi încadrate în cel puţin două scopuri legitime generale stabilite de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei şi protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii persoanelor.

3) Cu privire la legătura raţională între măsura prevăzută de dispoziţiile contestate şi scopurile legitime urmărite

70. Curtea admite că articolul 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură şi interdicţia pe care o conţine contribuie la exercitarea funcţiei de procuror la cele mai înalte standarde de integritate.

71. Mai mult, incompatibilităţile previn conflictele de interese şi contribuie la sporirea încrederii în sistemul Procuraturii. Curtea consideră că realizarea acestui scop, i.e. prevenirea conflictelor de interese, ar fi afectată dacă procurorilor li s-ar permite să desfăşoare alte activităţi în afara funcţiei lor. Curtea reţine că oferirea posibilităţii procurorilor aflaţi în exerciţiul funcţiei de a ocupa alte funcţii va trezi, în mod natural, dubii privind imparţialitatea lor.

72. În aceste condiţii, pentru că măsura de la articolul 14 alin.(1) din Lege este aptă să asigure realizarea scopurilor legitime menţionate la § 69 de mai sus, Curtea va trece la următoarea etapă a testului proporţionalităţii.

4) Cu privire la existenţa unor măsuri alternative mai puţin intruzive, care au legătură cu scopurile legitime urmărite

73. Curtea constată că paleta de măsuri apte să asigure realizarea scopurilor urmărite prin norma contestată cuprinde mijloace care variază de la elaborarea unui cod de etică, în care să fie stabilite comportamentele dezirabile în activitatea procurorilor, până la stabilirea unei liste a activităţilor incompatibile cu funcţia de procuror.

74. Curtea subliniază că alegerea oricăruia dintre mijloacele menţionate mai sus ţine de competenţa legislatorului. Curtea trebuie să-i recunoască legislatorului o marjă discreţionară largă în această materie, având în vedere mai buna cunoaştere a domeniului de către acesta. De altfel, activitatea procurorului este variată şi complexă şi există riscul ca, odată cu trecerea timpului, codurile de etică sau listele de activităţi incompatibile să fie depăşite. Din acest motiv, Curtea va proceda la analiza existenţei unei relaţii rezonabile de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, i.e. a proporţionalităţii în sens restrâns.

5) Proporţionalitatea în sens restrâns

75. Curtea reţine că măsura contestată consideră incompatibilă cu funcţia de procuror orice funcţie publică sau privată remunerată sau neremunerată, cu excepţia activităţilor didactice, ştiinţifice şi a celor din cadrul organelor colegiale ale autorităţilor sau instituţiilor publice. Aşa cum s-a reţinut la § 64 de mai sus, restricţia acţionează pe baza statutului de procuror, chiar dacă persoana nu-şi exercită temporar atribuţiile. Deşi în cazul procurorului care se află în exerciţiul funcţiei restricţia se justifică prin obiectivul garantării imparţialităţii funcţiei de procuror şi prin cel al prevenirii conflictelor de interese, în cazul autoarei excepţiilor – procuror suspendat din postul său – aplicarea acestei interdicţii constituie o povară excesivă, din următoarele motive.

76. Articolul 14 alin.(1) din Lege reglementează o restricţie mult prea generală privind activităţile incompatibile cu funcţia de procuror. Orice muncă atrage sau pare să atragă incompatibilitatea cu funcţia de procuror. Deşi restricţia pare a fi rezonabilă în cazul unor funcţii, ea nu apare astfel în cazul altor funcţii. Totuşi, interdicţia tratează toate funcţiile în acelaşi fel.

77. Mai mult, interdicţia nu ţine cont de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. În primul rând, Curtea precizează că statutul de procuror nu reprezintă, per se, o circumstanţă care face incompatibil exerciţiul unei alte funcţii. Acest fapt este recunoscut în mod implicit de legislator pe baza excepţiei de la alineatul (2) al articolului 14, care îi recunoaşte procurorului posibilitatea de a exercita un cerc limitat de activităţi. În al doilea rând, de principiu, trebuie interzis exerciţiul activităţilor care prezintă riscuri la adresa imparţialităţii şi a bunei exercitări a funcţiei de procuror, nu toate activităţile.

78. Curtea nu este convinsă că aceste riscuri există în cazul particular al autoarei excepţiei, care a fost suspendată din funcţie în legătură cu începerea unei urmăriri penale în privinţa sa la 10 martie 2022 şi care nu mai exercită funcţia de procuror din această dată. A contrario, chiar dacă ar exista riscuri, Curtea consideră că odată cu trecerea timpului, acestea se pot diminua în intensitate. Pe de altă parte, cu cât mai mult timp trece din data suspendării din funcţia de procuror, cu atât mai mare este ingerinţa în dreptul la muncă (a se vedea Gashi şi Gina v. Albania, 4 aprilie 2023, §§ 50, 58, 69). Spre exemplu, în cauza Pengezov v. Bulgaria, 10 octombrie 2023, § 87, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenţie, pentru că măsura suspendării din funcţie a reclamantului, care a durat doi ani şi jumătate, a avut repercusiuni grave asupra vieţii private şi profesionale a reclamantului, timp în care acesta a fost privat de salariu şi nu s-a putut angaja, din cauza incompatibilităţilor pe care le presupunea funcţia de judecător, în alte activităţi profesionale. Curtea Europeană a stabilit că ingerinţa în viaţa privată a reclamantului a fost semnificativă şi că aceasta nu putea decât să se agraveze odată cu trecerea timpului.

79. În acest caz, Curtea reţine că, din data în care a fost suspendată din funcţie şi până în prezent, autoarea excepţiilor este lipsită de posibilitatea de a se angaja într-o altă funcţie, fapt care o privează de posibilitatea de a câştiga prin muncă mijloacele necesare întreţinerii sale şi a familiei sale. Într-un asemenea scenariu, există riscul ca, sub aparenţa protecţiei imparţialităţii funcţiei de procuror, măsura contestată să devină abuzivă, transformându-se într-un mijloc de determinare a procurorilor suspendaţi de a-şi da demisia din funcţie, pentru a se angaja într-o altă funcţie care să le asigure existenţa.

80. Deşi este posibil ca măsura suspendării din funcţie să înceteze relativ rapid şi, astfel, să nu existe vreo problemă, Curtea consideră că este valabil şi contrariul, având în vedere faptul că măsura suspendării poate dura o perioadă nedefinită în timp, până la pronunţarea unei decizii definitive în cauza penală.

81. Pe de altă parte, Curtea subliniază că orice conflict de interese real sau aparent care ar putea să apară ulterior reîncadrării procurorului în funcţie poate fi soluţionat prin abţinere sau prin recuzare, în condiţiile Codului de procedură penală, fie pe baza Legii privind declararea averii şi intereselor personale şi a Legii privind Autoritatea Naţională de Integritate, care reglementează regimul juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor subiectelor declarării, categorie din care face parte şi procurorul.

82. Prin urmare, Curtea recunoaşte constituţional articolul 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 în măsura în care incompatibilităţile nu se aplică faţă de procurorii suspendaţi din funcţie din cauza declanşării urmăririi penale împotriva lor. În acest sens, Curtea îi va trimite Parlamentului o adresă pentru a implementa raţionamentele prezentei hotărâri.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1), 55 alineatele (1), (4) şi (6) şi 62 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, ridicate de dna Elena Ceruţă, reclamantă în dosarele nr.3-140/2022 şi nr.3-1338/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău şi, respectiv, la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 14 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, în măsura în care incompatibilităţile nu intervin în privinţa procurorilor suspendaţi din funcţie din cauza declanşării urmăririi penale împotriva lor.

3. Se declară inadmisibile sesizările în capătul lor referitor la controlul constituţionalităţii articolelor 55 alineatele (1), (4) şi (6) şi 62 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

La 28 noiembrie 2023, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.21 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1), 55 alineatele (1), (4) şi (6) şi 62 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Prin Hotărârea citată, Curtea a recunoscut constituţional articolul 14 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în măsura în care incompatibilităţile nu intervin în privinţa procurorilor suspendaţi din funcţie din cauza declanşării urmăririi penale împotriva lor.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice articolul 14 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Pe baza articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.

OPINIE SEPARATĂ,

formulată în temeiul articolelor 27 alineatul (5) din

 Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Hotărârea nr.21 din 28 noiembrie 2023, Curtea Constituţională a admis parţial sesizările nr.186g/2022 şi nr.206g/2022 şi a declarat constituţional articolul 14 alineatul (1) din Legea cu privire la Procuratură în măsura în care incompatibilităţile de a ocupa funcţii publice şi private sau de a desfăşura alte activităţi nu sunt aplicabile procurorilor suspendaţi din funcţie din cauza declanşării urmăririi penale în privinţa lor.

1. Împărtăşim opinia majorităţii exprimată în raţionamentele Hotărârii nr.21/2023 [§§ 77-81], potrivit cărora incompatibilităţile stabilite la articolul 14 alineatul (1) din Legea cu privire la Procuratură aplicabile procurorului suspendat din funcţie din cauza intentării procedurilor penale, ar putea constitui o ingerinţă în viaţa privată şi, implicit, în dreptul la muncă al persoanelor în discuţie atât timp cât acestora pe perioada suspendării, care poate fi o perioadă nedeterminată, nici nu li se atribuie nici salariul de funcţie al procurorului şi, din cauza incompatibilităţilor, nu li se permite să practice alte activităţi remunerate pentru a-şi asigura existenţa până la adoptarea unei hotărâri definitive pe cauza penală.

2. Totodată, din perspectiva exigenţelor admisibilităţii unei excepţiei de neconstituţionalitate, considerăm că, în prezenta cauză, controlul de constituţionalitate al articolului 14 alineatul (1) din Legea cu privire la Procuratură solicitat prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate este un control abstract. În acest sens, vom reitera considerentele HCC nr.2/2016, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi poate fi invocată într-un proces judiciar declanşat şi doar în cazul în care norma juridică care face obiectul excepţiei are incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată [a se vedea § 78]. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi, respectiv, admisă dacă prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea litigiului judiciar.

3. Potrivit materialelor cauzei: (i) sesizarea nr.186g/2022 este expediată la Curtea Constituţională de Curtea de Apel Chişinău, care examinează cererea reclamantei de anulare a Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-50/2020 din 4 martie 2022 prin care a fost admis demersul Procurorului General interimar şi a fost eliberat acordul în vederea suspendării dnei Elena Ceruţă din funcţia de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (a se vedea: Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-50/2020 din 4 martie 2022, cererea de chemare în judecată înaintată de dna Elena Ceruţă din 6 aprilie 2022, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2022, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nr.186g/2022); iar (ii) sesizarea nr.206g/2022 este trimisă la Curtea Constituţională de Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, care examinează cererea reclamantei de anulare a ordinului Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 de suspendare a dnei Elena Ceruţă din funcţia de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (a se vedea: ordinul Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022, cererea de chemare în judecată înaintată de dna Elena Ceruţă din 2 iunie 2022, încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 29 noiembrie 2022, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nr.206g/2022).

4. Prin urmare, materialele anexate la sesizări demonstrează că ambele excepţii de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze în care instanţele de judecată sunt chemate să examineze legalitatea actelor administrative emise, după caz, de Consiliul Superior al Procurorilor sau de către Procurorul General care vizează suspendarea din funcţie a unui procuror în privinţa căruia se efectuează acţiuni de urmărire penală. Nici una din aceste două autorităţi nu s-a pronunţat asupra incompatibilităţilor prevăzute de articolul 14 din Legea cu privire la procuratură, aplicabile procurorilor, inclusiv celor suspendaţi din funcţie. Respectiv, nici instanţele judecătoreşti care examinează cererea de anulare a actelor administrative de suspendare din funcţie a autorului excepţiei nu vor aplica norma contestată pentru a se pronunţa asupra legalităţii sau ilegalităţii acestora.

5. Având în vedere că prevederea în discuţie nu are aplicabilitate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, considerăm că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate în capătul său referitor la articolul 14 alin.(1) din Legea nr.3/2016 nu trece testul admisibilităţii.

6. În situaţii similare, Curtea a declarat inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate, reţinând că norma juridică contestată care nu este aplicabilă litigiului aflat în examinare în instanţa care admite sau ridică excepţia nu poate fi admisă pentru a fi supusă controlului de constituţionalitate. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În caz contrar, excepţia de neconstituţionalitate riscă să devină un instrument simulat, o actio popularis, pierzându-şi, în aceste condiţii, caracterul ei efectiv şi concret (a se vedea DCC nr.54 din 19 aprilie 2022, § 32; DCC nr.126 din 13 septembrie 2022, § 20; DCC nr.64 din 29 iunie 2023, § 18).

7. Suspendarea din funcţie a procurorului din cauza demarării procedurilor penale şi incompatibilitatea procurorului de a ocupa alte funcţii şi de a desfăşura alte activităţi sunt instituţii juridice distincte, presupun temeiuri şi proceduri distincte şi produc consecinţe juridice diferite. Potrivit Legii cu privire la procuratură, procurorul, inclusiv cel suspendat din funcţie, va putea deţine alte funcţii şi exercita alte activităţi cu respectarea regulilor stabilite de către Consiliul Superior al Procurorilor (art.14 alin.(2) din Lege), care presupun parcurgerea unei proceduri administrative.

8. Adiţional, menţionăm că în şedinţa publică a Curţii Constituţionale autorul sesizării a solicitat anexarea la materialele cauzei a unor documente, printre care şi copia propriei cereri adresate Consiliului Superior al Procurorilor de eliberare a acordului pentru practicarea activităţii de antrenor, precum şi Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-169/2023 din 12 octombrie 2023, prin care a fost respinsă cererea dnei Elena Ceruţă de cumulare a calităţii de procuror suspendat din funcţie cu activitatea didactică de antrenor de sport ca fiind contrară, inter alia, şi articolului 14 din Legea nr.3/2016 cu privire la procuratură. Doar în eventualitatea în care procurorul suspendat din funcţie ar ajunge cu acest litigiu în instanţa de judecată, ar fi pe deplin îndreptăţit să pună în discuţie constituţionalitatea normei legale care prevede incompatibilitatea procurorului suspendat din funcţie cu exercitarea altor funcţii publice sau private sau a altor activităţi remunerate, pentru că ar îndeplini condiţia aplicabilităţii ei la soluţionarea cauzei, condiţie prevăzută în Hotărârea Curţii nr.2/2016.

9. Aşadar, având în vedere cele menţionate supra conchidem că Curtea Constituţională Hotărârea nr.21/2023 a verificat articolul 14 alineatul (1) din Legea cu privire la procuratură, un articol care nu este aplicabil nici uneia din cauzele pendinte în care au fost ridicate excepţiile, şi deci nu este favorabil autorului sesizării.