Hotărâre nr.221 din 25.09.2025 pentru aprobarea Regulamentului privind tratamentul prudenţial al securitizărilor

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului privind

tratamentul prudenţial al securitizărilor

nr. 221  din  25.09.2025

 (în vigoare 01.01.2028) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 515-518 art. 896 din 02.10.2025

* * *

În temeiul art.68 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727), cu modificările ulterioare, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta Hotărâre:

– transpune parţial (art.4 (1) pct.13-14a, 61-67 şi 129, art.242 pct.1-6, 9-18 şi 20, art.243 parţial (1), (2), art.244 (1)-(4), art.245 (1)-(4), art.246-247, art.248 parţial (1), art.249 (1)-(2), parţial (3), (4)-(7), parţial (8), (9)-(10), art.250, art.251-253, art.254 parţial (1), (4), (6)-(7), art.255 (6), art.256, art.257 (1)-(3), art.261-264, art.267 (1), parţial (2), (4), art.268 parţial (1), (3)-(4), art.269, art.269a parţial (1), (2)-(3), parţial (6), art.270 (1)-(2), art.270a (1), art.270b-270e) Regulamentul nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012, nr.CELEX: 32013R0575, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2024/2987 al Parlamentului European şi al Consiliului;

– transpune parţial (art.2 parţial (1), (2)-(11), (13)-(20), (29), (31)) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr.1060/2009 şi (UE) nr.648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 347 din 28 decembrie 2017, nr.CELEX: 32017R2402, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2021/557 al Parlamentului European şi al Consiliului;

– transpune Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1801 al Comisiei din 11 octombrie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit efectuate de instituţiile externe de evaluare a creditului pentru securitizare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 275 din 12 octombrie 2016, nr.CELEX: 32016R1801, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2365 al Comisiei.

1. Se aprobă Regulamentul privind tratamentul prudenţial al securitizărilor (se anexează).

2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2028.

Aprobat

prin Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.221 din 25 septembrie 2025

REGULAMENT

PRIVIND TRATAMENTUL PRUDENŢIAL

AL SECURITIZĂRILOR

Capitolul I

Dispoziţii generale

1. Prezentul regulament stabileşte cadrul pentru tratamentul prudenţial al securitizărilor: metode de calcul a valorii expunerii aferente poziţiilor din securitizare, criterii pentru recunoaşterea transferului semnificativ al riscului şi utilizarea evaluărilor externe ale creditului.

2. Prezentul regulament se aplică băncilor cu sediul în Republica Moldova şi sucursalelor în Republica Moldova ale băncilor din alte state, care sunt licenţiate de către Banca Naţională a Moldovei (în continuare – bănci). Prezentul regulament se aplică atât la nivel individual, cât şi consolidat.

3. În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

3.1. clauză de amortizare anticipată înseamnă o clauză contractuală în securitizarea expunerilor reînnoibile sau în securitizarea reînnoibilă care impune, în cazul producerii unor evenimente definite, răscumpărarea poziţiilor din securitizare ale investitorilor înainte de scadenţa stabilită iniţial pentru poziţiile respective;

3.2. componentă de dobândă care îmbunătăţeşte calitatea creditului înseamnă un activ bilanţier care reprezintă o evaluare a fluxurilor de numerar legate de venitul viitor din expuneri (future margin income) şi reprezintă o tranşă subordonată în cadrul securitizării;

3.3. creditor iniţial înseamnă o entitate care, fie ea însăşi, fie prin intermediul unor entităţi asociate, direct sau indirect, a încheiat contractul iniţial care a creat obligaţiile sau obligaţiile potenţiale ale debitorului sau ale debitorului potenţial, care au determinat expunerile care fac obiectul securitizării;

3.4. entitate special constituită în scopul securitizării (SSPE) înseamnă o societate, o societate de administrare fiduciară a investiţiilor sau o altă entitate, alta decât un iniţiator sau un sponsor, constituită în scopul de a desfăşura una sau mai multe securitizări, ale cărei activităţi se limitează la cele corespunzătoare pentru realizarea obiectivului menţionat, şi a cărei structură are rolul de a izola obligaţiile SSPE de cele ale iniţiatorului;

3.5. expunere reînnoibilă înseamnă o expunere în cadrul căreia soldurile rămase de rambursat ale debitorilor pot fluctua, până la o limită convenită, în funcţie de deciziile acestora de a lua cu împrumut şi de a rambursa;

3.6. facilitate de lichiditate înseamnă poziţia din securitizare care provine dintr-un acord contractual de finanţare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;

3.7. iniţiator înseamnă o entitate care:

3.7.1. fie ea însăşi, fie prin intermediul unor entităţi asociate, a fost implicată direct sau indirect în contractul iniţial care a creat obligaţiile sau obligaţiile potenţiale ale debitorului sau ale debitorului potenţial, care au determinat expunerile care fac obiectul securitizării; sau

3.7.2. cumpără expunerile unei părţi terţe în cont propriu şi apoi le securitizează;

3.8. investitor înseamnă o persoană fizică sau juridică care deţine o poziţie din securitizare;

3.9. îmbunătăţirea calităţii creditului înseamnă un aranjament contractual prin care calitatea creditului aferentă unei poziţii dintr-o securitizare se ameliorează faţă de cum ar fi fost aceasta dacă nu s-ar fi oferit îmbunătăţirea, şi care include îmbunătăţirea furnizată de tranşele de rang inferior (care suportă prima pierdere) din securitizare sau de alte tipuri de protecţie a creditului;

3.10. marjă sintetică în exces înseamnă cuantumul care, potrivit documentelor unei securitizări sintetice, este stabilit prin contract de către iniţiator pentru a acoperi pierderile aferente expunerilor securitizate care ar putea apărea înaintea scadenţei tranzacţiei;

3.11. opţiune de solicitare a stingerii securitizării înseamnă o opţiune contractuală care permite iniţiatorului, atunci când cuantumul expunerilor-suport rămase de rambursat ajunge la un anumit nivel prestabilit sau scade sub acesta, să răscumpere poziţiile din securitizare înainte de rambursarea tuturor expunerilor securitizate, fie prin răscumpărarea expunerilor-suport rămase în portofoliu în cazul securitizărilor tradiţionale, fie prin rezilierea protecţiei creditului în cazul securitizărilor sintetice;

3.12. poziţie care beneficiază de rating înseamnă o poziţie din securitizare care beneficiază de o evaluare a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul IV;

3.13. poziţie care nu beneficiază de rating înseamnă o poziţie din securitizare care nu beneficiază de o evaluare a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul IV;

3.14. poziţie din securitizare de rang superior înseamnă o poziţie susţinută sau garantată cu un drept de prim rang asupra ansamblului expunerilor-suport, fără a se lua în considerare, în acest scop, sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele sau alte plăţi similare şi indiferent de eventualele diferenţe în privinţa scadenţei faţă de una sau mai multe alte tranşe de rang superior cu care poziţia respectivă împarte pierderile în mod proporţional;

3.15. poziţie din resecuritizare înseamnă o expunere faţă de o resecuritizare;

3.16. poziţie din securitizare înseamnă o expunere faţă de o securitizare;

3.17. poziţie-mezanin din securitizare înseamnă o poziţie din securitizare care este subordonată poziţiei din securitizare de rang superior şi este de rang superior tranşei care suportă prima pierdere şi căreia i se aplică o pondere de risc mai mică de 1 000% şi mai mare de 25%, în conformitate cu secţiunile 2 şi 3 din capitolul IV al prezentului regulament;

3.18. program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (program ABCP) înseamnă un program de securitizări în cadrul căruia titlurile emise iau, în mod predominant, forma titlurilor pe termen scurt garantate cu active cu o scadenţă iniţială de cel mult un an;

3.19. reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă înseamnă diferenţa dintre soldul restant al expunerilor din portofoliul-suport şi preţul la care respectivele expuneri sunt vândute de iniţiator către SSPE, această diferenţă nefiind rambursată nici iniţiatorului, nici creditorului iniţial;

3.20. resecuritizare înseamnă o securitizare în care cel puţin una dintre expunerile suport este o poziţie din securitizare;

3.21. securitizare înseamnă o tranzacţie sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe, care prezintă următoarele caracteristici:

3.21.1. plăţile în cadrul tranzacţiei sau schemei sunt dependente de performanţa expunerii sau a portofoliului de expuneri;

3.21.2. subordonarea tranşelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul duratei de viaţă a tranzacţiei sau schemei;

3.22. securitizare de expuneri neperformante (securitizare NPE) înseamnă o securitizare garantată cu un portofoliu de expuneri neperformante a căror valoare nominală reprezintă cel puţin 90 % din valoarea nominală a întregului portofoliu în momentul iniţierii şi la orice dată ulterioară la care sunt adăugate sau scoase active din portofoliul de active suport ca urmare a reconstituirii sau a restructurării portofoliului sau din orice alt motiv pertinent;

3.23. securitizare reînnoibilă înseamnă o securitizare în cadrul căreia însăşi structura securitizării se reînnoieşte prin adăugarea sau eliminarea expunerilor din portofoliul de expuneri, indiferent dacă expunerile se reînnoiesc sau nu;

3.24. securitizare simplă, transparentă şi standardizată (securitizare STS) înseamnă o securitizare care îndeplineşte criteriile prevăzute în actele normative privind securitizarea.

3.25. securitizare sintetică înseamnă o securitizare în cadrul căreia transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente financiare derivate de credit sau garanţii şi în care expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale iniţiatorului;

3.26. securitizare tradiţională înseamnă o securitizare care presupune transferul interesului economic în expunerile care fac obiectul securitizării prin transferul proprietăţii asupra respectivelor expuneri de la iniţiator către o SSPE sau prin tehnica subparticipării de către o SSPE, unde titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale iniţiatorului;

3.27. societate de administrare înseamnă o entitate care administrează în mod curent un portofoliu de creanţe achiziţionate sau expunerile din credite-suport;

3.28. sponsor înseamnă o bancă, situată sau nu în Republica Moldova, sau o societate de investiţii, alta decât un iniţiator, care:

3.28.1. stabileşte şi administrează un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă securitizare care achiziţionează expuneri de la entităţi terţe; sau

3.28.2. stabileşte un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă securitizare care achiziţionează expuneri de la entităţi terţe şi încredinţează administrarea activă curentă a portofoliului pe care o presupune securitizarea respectivă unei entităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi;

3.29. supragarantare înseamnă orice formă de îmbunătăţire a calităţii creditului prin care se conferă expunerilor-suport o valoare mai mare decât valoarea poziţiilor din securitizare;

3.30. tranşă înseamnă un segment de risc de credit, stabilit contractual, asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în care o poziţie din segment prezintă un risc de pierdere de credit mai mare sau mai mic decât o poziţie în cuantum egal dintr-un alt segment, fără a se ţine seama de protecţia creditului furnizată de părţi terţe în mod direct deţinătorilor poziţiilor din segment sau din alte segmente;

3.31. tranşă care suportă prima pierdere înseamnă cea mai subordonată tranşă dintr-o securitizare, şi anume prima tranşă care suportă pierderile înregistrate de expunerile securitizate şi, astfel, asigură protecţie pentru tranşa care suportă a doua pierdere şi, după caz, pentru tranşele cu rang superior;

3.32. tranzacţie cu titluri pe termen scurt garantate cu active (tranzacţie ABCP) înseamnă o securitizare în cadrul unui program ABCP.

Capitolul II

 Criterii pentru securitizările STS eligibile pentru

un tratament diferenţiat în materie de capital

4. Poziţiile din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut în subsecţiunile 2 şi 4 din secţiunea 3 a capitolului IV în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

4.1. expunerile-suport îndeplinesc, în momentul includerii lor în programul ABCP, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial, condiţiile pentru a li se atribui, în temeiul abordării standardizate şi luând în considerare orice diminuări eligibile ale riscului de credit, o pondere de risc egală sau mai mică decât 75% pe o bază individuală în cazul în care expunerea este o expunere de tip retail sau o pondere de 100% pentru orice altă expunere; şi

4.2. valoarea expunerii agregate a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor la nivel de program ABCP nu depăşeşte 2% din valoarea agregată a tuturor expunerilor din cadrul programului ABCP la momentul adăugării acestora la programul ABCP. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură, potrivit informaţiilor deţinute de sponsor, sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.

5. În cazul creanţelor comerciale, subpct. 4.2. nu se aplică în cazul în care riscul de credit al acestor creanţe comerciale este acoperit integral de o protecţie a creditului eligibilă, cu condiţia ca, în acest caz, furnizorul de protecţie să fie o bancă, o societate de investiţii, o societate de asigurare sau o societate de reasigurare.

6. Subpct. 4.2 nu se aplică în cazul valorilor reziduale securitizate ale contractelor de leasing, care nu sunt expuse riscului de refinanţare sau riscului asociat revânzării ca urmare a unui angajament executoriu din punct de vedere juridic de răscumpărare sau de refinanţare a expunerii respective cu o sumă prestabilită din partea unui terţ eligibil.

7. Poziţiile într-o securitizare, alta decât din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP, care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS, sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut în subsecţiunile 2 şi 4 din secţiunea 3 a capitolului IV în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

7.1. la momentul includerii în securitizare, valoarea agregată a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor din portofoliu nu depăşeşte 2% din totalul valorilor agregate ale expunerilor rămase de rambursat din portofoliul de expuneri-suport. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor. Aceste prevederi nu se aplică în cazul valorilor reziduale securitizate ale contractelor de leasing, care nu sunt expuse riscului de refinanţare sau riscului asociat revânzării ca urmare a unui angajament executoriu din punct de vedere juridic de răscumpărare sau de refinanţare a expunerii respective cu o sumă prestabilită din partea unui terţ eligibil;

7.2. la momentul includerii acestora în securitizare, expunerile-suport îndeplinesc condiţiile pentru a li se atribui, în temeiul abordării standardizate şi ţinând cont de eventuala diminuare eligibilă a riscului de credit, o pondere de risc egală sau mai mică decât:

7.2.1. 40 % pe baza mediei ponderate a valorii expunerilor pentru portofoliu în cazul în care expunerile sunt împrumuturi garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau împrumuturi locative garantate integral;

7.2.2. 50 % pe baza unei expuneri individuale în cazul în care expunerea este un împrumut garantat cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale;

7.2.3. 75 % pe baza unei expuneri individuale în cazul în care expunerea este o expunere de tip retail;

7.2.4. pentru orice alte expuneri, 100 % pentru o expunere individuală;

7.3. în cazul în care se aplică subpct. 7.2.1 şi 7.2.2, împrumuturile garantate prin titluri de garanţie de rang inferior asupra unui anumit activ nu sunt incluse în securitizare decât dacă toate împrumuturile garantate prin titluri de garanţie de rang superior asupra activului în cauză sunt, de asemenea, incluse în securitizare;

7.4. în cazul în care se aplică subpct. 7.2.1, niciun împrumut din portofoliul de expuneri-suport nu are un raport între împrumut şi valoarea bunurilor gajate mai mare de 100 % în momentul includerii în securitizare, măsurat în conformitate cu Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.111/2018 (în continuare – Regulamentul nr.111/2018) şi Regulamentul cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.112/2018 (în continuare – Regulamentul nr.112/2018).

Capitolul III

Recunoaşterea transferului semnificativ al riscului

Secţiunea 1

Securitizarea tradiţională

8. Banca iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale poate exclude expunerile-suport de la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

8.1. o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport a fost transferată către terţi;

8.2. banca iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1 000 % tuturor poziţiilor din securitizare pe care le deţine în securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu Regulamentul cu privire la fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.109/2018 (în continuare – Regulamentul nr.109/2018).

9. Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

9.1. cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de banca iniţiatoare în securitizare nu depăşesc 50 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;

9.2. banca iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:

9.2.1. banca iniţiatoare poate demonstra că valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere depăşeşte cu o marjă considerabilă o estimare fundamentată a pierderii aşteptate din expunerile-suport;

9.2.2. nu există poziţii-mezanin din securitizare.

10. În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obţinută de banca iniţiatoare prin securitizarea de la subpct. 9.1 sau 9.2 nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, Banca Naţională a Moldovei poate decide, în cadrul procesului de supraveghere, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terţi un nivel semnificativ al riscului de credit.

11. Prin derogare de la pct.9, Banca Naţională a Moldovei poate acorda aprobare prealabilă băncii iniţiatoare pentru recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă banca iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Aprobarea prealabilă se poate acorda numai dacă banca îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

11.1. banca dispune de politici şi de metodologii interne adecvate de gestionare a riscurilor pentru a evalua transferul riscului de credit;

11.2. banca a recunoscut, de asemenea, transferul riscului de credit către terţi în fiecare caz, în vederea gestionării interne a riscului de către bancă şi a alocării capitalului intern al acesteia.

12. În plus faţă de cerinţele prevăzute la pct.8-11, pentru recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc de credit, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

12.1. documentaţia referitoare la tranzacţie reflectă esenţa economică a securitizării;

12.2. poziţiile din securitizare nu reprezintă obligaţii de plată ale băncii iniţiatoare;

12.3. expunerile-suport sunt inaccesibile pentru banca iniţiatoare şi creditorii săi într-un mod care respectă cerinţa privind simplitatea prevăzută în actele normative privind securitizarea;

12.4. banca iniţiatoare nu păstrează controlul asupra expunerilor-suport. Se consideră că se păstrează controlul asupra expunerilor-suport dacă banca iniţiatoare are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior pentru a realiza profiturile aferente acestora sau dacă are obligaţia de a-şi asuma în alt fel riscul transferat. Păstrarea de către banca iniţiatoare a drepturilor sau a obligaţiilor de administrare a expunerilor-suport nu constituie în sine control asupra expunerilor;

12.5. documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:

12.5.1. impun băncii iniţiatoare obligaţia de a modifica expunerile-suport pentru a îmbunătăţi calitatea medie a portofoliului; sau

12.5.2. majorează profitul care trebuie plătit deţinătorilor de poziţii sau îmbunătăţeşte în alt fel poziţiile din securitizare ca reacţie la o deteriorare a calităţii creditului expunerilor-suport;

12.6. dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);

12.7. în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească, de asemenea, toate condiţiile următoare:

12.7.1. opţiunea poate fi exercitată la discreţia băncii iniţiatoare;

12.7.2. opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10 % din valoarea iniţială a expunerilor-suport rămâne nerambursată;

12.7.3. opţiunea nu este structurată astfel încât să evite imputarea pierderilor asupra poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţire a calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori în securitizare şi nici nu este structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului;

12.8. banca iniţiatoare a primit avizul unui consilier juridic calificat, care confirmă faptul că securitizarea respectă condiţiile prevăzute la subpct. 12.3.

Secţiunea 2

Securitizarea sintetică

13. Banca iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate aferente expunerilor-suport, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

13.1. un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terţi prin intermediul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului;

13.2. banca iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1 000 % tuturor poziţiilor din securitizare pe care le reţine în securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018.

14. Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

14.1. cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de banca iniţiatoare în securitizare nu depăşesc 50 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;

14.2. banca iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:

14.2.1. iniţiatorul poate demonstra că valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere depăşeşte cu o marjă considerabilă o estimare fundamentată a pierderii aşteptate din expunerile-suport;

14.2.2. nu există poziţii-mezanin din securitizare.

15. În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obţinută de banca iniţiatoare prin securitizarea sintetică nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, Banca Naţională a Moldovei poate decide, în cadrul procesului de supraveghere, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terţi un nivel semnificativ al riscului de credit.

16. Prin derogare de la pct.14 şi 15, Banca Naţională a Moldovei poate acorda aprobare prealabilă băncilor iniţiatoare pentru recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă banca iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Aprobarea prealabilă se poate acorda numai dacă banca îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

16.1. banca dispune de politici şi de metodologii interne adecvate de gestionare a riscurilor pentru a evalua transferul riscului;

16.2. banca a recunoscut, de asemenea, transferul riscului de credit către terţi în fiecare caz, în vederea gestionării interne a riscului de către bancă şi a alocării capitalului intern al acesteia.

17. În plus faţă de cerinţele prevăzute la pct.13, 14 şi 16, trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:

17.1. documentaţia referitoare la tranzacţie reflectă esenţa economică a securitizării;

17.2. protecţia creditului în temeiul căreia este transferat riscul de credit respectă subsecţiunea 3 din secţiunea 1 a capitolul IV;

17.3. documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:

17.3.1. impun praguri de semnificaţie ridicate, sub care se consideră că protecţia creditului nu este declanşată dacă are loc un eveniment de credit;

17.3.2. permit încetarea protecţiei ca urmare a deteriorării calităţii creditului expunerilor-suport;

17.3.3. impun băncii iniţiatoare obligaţia de a modifica componenţa expunerilor-suport pentru a îmbunătăţi calitatea medie a portofoliului; sau

17.3.4. majorează costurile băncii legate de protecţia creditului sau randamentul ce trebuie plătit deţinătorilor de poziţii din securitizare ca răspuns la deteriorarea calităţii creditului portofoliului-suport;

17.4. protecţia creditului este executorie în toate jurisdicţiile relevante;

17.5. dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile sale contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);

17.6. în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească toate condiţiile următoare:

17.6.1. opţiunea poate fi exercitată la discreţia băncii iniţiatoare;

17.6.2. opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10 % din valoarea iniţială a expunerilor-suport rămâne nerambursată;

17.6.3. opţiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţirea calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori în securitizare şi nici nu este structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului;

17.7. banca iniţiatoare a primit avizul unui consilier juridic calificat, care confirmă faptul că securitizarea respectă condiţiile prevăzute la subpct. 17.4.

Secţiunea 3

Cerinţe operaţionale pentru clauzele de amortizare anticipată

18. În cazul în care securitizarea include expuneri reînnoibile şi clauze de amortizare anticipată sau clauze similare, riscul semnificativ de credit este considerat a fi fost transferat de către banca iniţiatoare doar dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în secţiunile 1 şi 2 din prezentul capitol, iar clauza de amortizare anticipată, odată declanşată:

18.1. nu subordonează creanţele de rang prioritar sau de rang egal deţinute de bancă asupra expunerilor-suport creanţelor celorlalţi investitori;

18.2. nu subordonează şi mai mult creanţele deţinute de bancă asupra expunerilor-suport creanţelor altor părţi; sau

18.3. nu măreşte în alt mod expunerea la pierderi a băncii asociată expunerilor-suport reînnoibile.

Capitolul IV

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Subsecţiunea 1

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

19. Dacă o bancă iniţiatoare a transferat o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport din securitizare în conformitate cu capitolul III, banca respectivă poate:

19.1. în cazul unei securitizări tradiţionale, să excludă expunerile-suport din calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate;

19.2. în cazul unei securitizări sintetice, să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile-suport, în conformitate cu subsecţiunile 5 şi 6 din secţiunea 1 a prezentului capitol.

20. Dacă banca iniţiatoare a decis să aplice pct.19, aceasta calculează, pentru poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prezentului capitol. Dacă nu a transferat o parte semnificativă a riscului de credit sau a decis să nu aplice pct.19, banca iniţiatoare nu este obligată să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru niciuna dintre poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, dar continuă să includă expunerile-suport în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, şi după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.

21. Dacă există o expunere faţă de poziţii în diferite tranşe ale unei securitizări, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare. Furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi a fi deţinători de poziţii din securitizare. Poziţiile din securitizare includ expunerile faţă de o securitizare care rezultă din contractele aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute pe care banca le-a încheiat în cadrul tranzacţiei.

22. Cu excepţia cazului în care o poziţie din securitizare este dedusă din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în temeiul Regulamentului nr.109/2018, cuantumul ponderat la risc al expunerii este inclus în totalul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor bănci, în sensul punctului 132 din Regulamentul nr.109/2018.

23. Cuantumul ponderat la risc al expunerii unei poziţii din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, calculată în conformitate cu subsecţiunea 2 din secţiunea 1 a prezentului capitol, cu ponderea de risc totală relevantă.

24. Ponderea de risc totală se determină ca fiind suma dintre ponderea de risc stabilită în prezentul capitol şi orice pondere de risc suplimentară stabilită în conformitate cu subsecţiunea 4 din secţiunea 5 a prezentului capitol.

Subsecţiunea 2

Valoarea expunerii

25. Valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare se calculează după cum urmează:

25.1. valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din bilanţ este valoarea sa contabilă rămasă după aplicarea, în conformitate cu punctul 96, subpunctul 3) din Regulamentul nr.109/2018, a oricăror ajustări relevante specifice pentru riscul de credit asupra poziţiei din securitizare;

25.2. valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare extrabilanţiere este valoarea sa nominală din care se deduce orice ajustare specifică relevantă pentru riscul de credit pentru poziţia din securitizare în conformitate cu pct.96, subpct. 3) din Regulamentul nr.109/2018, înmulţită cu factorul relevant de conversie, astfel cum se prevede la prezentul subpunct. Factorul de conversie este de 100 %, cu excepţia facilităţilor de furnizare de numerar în avans. Pentru a determina valoarea expunerii părţii care nu a fost trasă aferente facilităţilor de furnizare de numerar în avans, se poate aplica un factor de conversie de 0 % la cuantumul nominal al unei facilităţi de lichiditate care poate fi revocată necondiţionat, dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile-suport şi dacă banca a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de Banca Naţională a Moldovei, că aplică o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părţii care nu a fost trasă;

25.3. în cazul riscului de credit al contrapărţii aferent unei poziţii din securitizare care rezultă dintr-un instrument financiar derivat menţionat în anexa 1 la Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de piaţă potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.114/2018, valoarea expunerii se determină în conformitate cu Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de credit al contrapărţii pentru bănci, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.102/2020;

25.4. o bancă iniţiatoare poate deduce, din valoarea expunerii unei poziţii din securitizare căreia i se atribuie o pondere de risc de 1 000 % în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018 sau care este dedusă din fondurile proprii de nivel 1 de bază, cuantumul ajustărilor specifice pentru riscul de credit asupra expunerilor-suport în conformitate cu pct.96, subpct. 3) din Regulamentul nr.109/2018 şi orice reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă legată de astfel de expuneri-suport în măsura în care astfel de reduceri au provocat reducerea fondurilor proprii;

25.5. Valoarea expunerii unei marje sintetice în exces include următoarele elemente, după caz:

25.5.1. orice venituri din expunerile securitizate deja recunoscute de banca iniţiatoare în contul său de profit şi pierdere, conform cadrului contabil aplicabil, pe care banca iniţiatoare le-a alocat prin contract tranzacţiei ca fiind marjă sintetică în exces şi care sunt încă disponibile pentru acoperirea pierderilor;

25.5.2. orice marjă sintetică în exces care este desemnată prin contract de banca iniţiatoare în orice perioadă anterioară şi care este încă disponibilă pentru a acoperi pierderi;

25.5.3. orice marjă sintetică în exces care este desemnată prin contract de banca iniţiatoare pentru perioada curentă şi care este încă disponibilă pentru a acoperi pierderi;

25.5.4. orice marjă sintetică în exces care este desemnată prin contract de banca iniţiatoare pentru viitor.

25.6. În sensul subpct. 25.5, orice sumă care este furnizată ca garanţie reală sau ca o îmbunătăţire a calităţii creditului în legătură cu securitizarea sintetică şi care face deja obiectul unei cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu prezentul regulament nu se include în valoarea expunerii.

Subsecţiunea 3

Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul poziţiilor din securitizare

26. O bancă poate recunoaşte protecţia finanţată sau nefinanţată a creditului în ceea ce priveşte o poziţie din securitizare dacă sunt îndeplinite cerinţele pentru diminuarea riscului de credit prevăzute în prezentul regulament şi în Regulamentul nr.112/2018.

27. Protecţia finanţată a creditului eligibilă se limitează la garanţia financiară care este eligibilă pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în temeiul Regulamentului nr.111/2018, astfel cum se prevede în Regulamentul nr.112/2018, iar recunoaşterea diminuării riscului de credit este condiţionată de respectarea cerinţelor relevante stabilite în Regulamentul nr.112/2018. Protecţia nefinanţată a creditului eligibilă şi furnizorii eligibili de protecţie nefinanţată a creditului se limitează la cei eligibili în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018, iar recunoaşterea diminuării riscului de credit este condiţionată de respectarea cerinţelor relevante, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul nr.112/2018.

28. Prin derogare de la pct.27, furnizorilor eligibili de protecţie nefinanţată a creditului enumeraţi la punctul 36, subpunctul 2) din Regulamentul nr.112/2018 li se va fi atribuit o evaluare a creditului efectuată de către o societate de evaluare externă a creditului (ECAI) recunoscută care corespundea nivelului 2 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia la momentul la care protecţia creditului a fost recunoscută pentru prima dată şi care corespunde în prezent nivelului 3 de calitate a creditului sau unui nivel superior.

29. Prin derogare de la pct.27, SSPE sunt furnizori de protecţie eligibili, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

29.1. SSPE deţine active care se califică drept garanţii financiare eligibile în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018;

29.2. activele menţionate la subpct. 29.1 nu fac obiectul unor creanţe sau al unor creanţe potenţiale de rang egal sau superior cu creanţa sau cu creanţa potenţială a bănci care beneficiază de o protecţie nefinanţată a creditului şi

29.3. sunt îndeplinite toate cerinţele de recunoaştere a garanţiilor financiare menţionate în Regulamentul nr.112/2018.

30. În sensul pct.29, cuantumul protecţiei ajustat pentru eventualele neconcordanţe de monede şi de scadenţe în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018 se limitează la valoarea de piaţă ajustată în funcţie de volatilitatea activelor respective, iar ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, specificată în cadrul abordării standardizate, se determină ca fiind ponderea de risc medie ponderată care s-ar aplica activelor respective ca garanţie financiară în cadrul abordării standardizate.

31. În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de o protecţie integrală a creditului sau de o protecţie parţială a creditului calculată în mod proporţional, se aplică următoarele cerinţe:

31.1. banca care furnizează protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru partea din poziţia din securitizare care beneficiază de o protecţie a creditului în conformitate cu secţiunea 3 din capitolul IV, ca şi cum ar deţine acea parte din poziţie în mod direct;

31.2. banca care cumpără protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018 pentru partea protejată.

32. În toate cazurile care nu fac obiectul pct.31, se aplică următoarele cerinţe:

32.1. banca care furnizează protecţia creditului tratează partea din poziţie care beneficiază de o protecţie a creditului ca pe o poziţie din securitizare şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor ca şi cum ar deţine acea poziţie în mod direct, în conformitate cu secţiunea 3 din capitolul IV, sub rezerva pct.33-35;

32.2. banca care cumpără protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente părţii din poziţie care beneficiază de protecţie menţionate la subpct. 32.1 în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018. Banca tratează partea din poziţia din securitizare care nu beneficiază de protecţie a creditului ca pe o poziţie distinctă din securitizare şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu secţiunea 3 din capitolul IV, sub rezerva pct.33-35.

33. Băncile care utilizează abordarea standardizată a securitizării (SEC-SA) în temeiul subsecţiunilor 1 şi 2 ale secţiunii 3 din capitolul IV stabilesc punctul de ataşare (A) şi punctul de detaşare (D) separat pentru fiecare dintre poziţiile derivate în conformitate cu pct.32, ca şi cum acestea ar fi fost poziţii distincte din securitizare în momentul iniţierii tranzacţiei. Cerinţa de capital aferentă portofoliului-suport (valoarea K_SA) se calculează luând în considerare portofoliul iniţial de expuneri-suport din securitizare.

34. Băncile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating (SEC-ERBA) în temeiul subsecţiunilor 3 şi 4 ale secţiunii 3 din capitolul IV pentru poziţia din securitizare iniţială calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile derivate în conformitate cu pct.32 după cum urmează:

34.1. în cazul în care poziţia derivată are un rang superior, i se atribuie ponderea de risc aferentă poziţiei din securitizare iniţiale;

34.2. în cazul în care poziţia derivată are un rang inferior, i se poate atribui un rating dedus în conformitate cu pct.71. În acest caz, valoarea de intrare pentru densitate T este calculată exclusiv pe baza poziţiei derivate. În cazul în care un rating nu poate fi dedus, banca aplică cea mai ridicată dintre ponderile de risc care rezultă fie din:

34.2.1. aplicarea SEC-SA în conformitate cu pct.33 şi cu secţiunea 3 din capitolul IV, fie din

34.2.2. ponderea de risc aferentă poziţiei din securitizare iniţiale în conformitate cu SEC-ERBA.

35. Poziţia derivată cu rangul de prioritate mai mic este considerată drept poziţie din securitizare care nu este de rang superior, chiar dacă poziţia din securitizare iniţială înainte de protecţie se califică drept poziţie de rang superior.

Subsecţiunea 4

Suportul implicit

36. O bancă sponsor sau o bancă iniţiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat subsecţiunea 1 din secţiunea 1 a prezentului capitol pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacţionare, astfel încât nu mai este obligată să deţină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu furnizează direct sau indirect suport pentru securitizare dincolo de obligaţiile sale contractuale, în scopul reducerii pierderilor potenţiale sau reale ale investitorilor.

37. Se consideră că o tranzacţie nu furnizează suport în sensul pct.36 dacă la evaluarea transferului unei părţi semnificative a riscului de credit s-a ţinut pe deplin seama de tranzacţia respectivă şi dacă ambele părţi au efectuat tranzacţia acţionând în interes propriu ca părţi libere şi independente (tranzacţie desfăşurată în condiţii de concurenţă deplină). În acest scop, banca efectuează o analiză completă a tranzacţiei din punctul de vedere al calităţii creditului şi ia în considerare cel puţin următoarele elemente:

37.1. preţul de răscumpărare;

37.2. poziţia de capital şi de lichiditate a băncii înainte şi după răscumpărare;

37.3. performanţa expunerilor-suport;

37.4. performanţa poziţiilor din securitizare;

37.5. impactul suportului asupra pierderilor previzionate a fi înregistrate de iniţiator în raport cu investitorii.

38. Banca iniţiatoare şi banca sponsor notifică Băncii Naţionale a Moldovei orice tranzacţie încheiată în legătură cu securitizarea în conformitate cu pct.37.

39. Condiţiile de concurenţă deplină şi cazurile în care o tranzacţie nu este structurată astfel încât să furnizeze suport, în sensul prezentei subsecţiuni, sunt stabilite de către autorităţile competente desemnate conform legii.

40. Dacă o bancă iniţiatoare sau o bancă sponsor nu respectă pct.36 în ceea ce priveşte o securitizare, banca include toate expunerile-suport din securitizarea respectivă în calculele sale referitoare la cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate, şi comunică:

40.1. faptul că a furnizat suport pentru securitizare încălcând astfel pct.36 şi

40.2. impactul suportului furnizat în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii.

Subsecţiunea 5

Calcularea de către băncile iniţiatoare a cuantumurilor ponderate

la risc ale expunerilor securitizate în cadrul unei securitizări sintetice

41. În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile-suport, banca iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează metodologiile de calcul stabilite în prezenta secţiune, dacă este cazul, în locul celor prevăzute în Regulamentul nr.111/2018.

42. Cerinţele prevăzute la pct.41 se aplică întregului portofoliu de expuneri-suport din securitizare. Sub rezerva subsecţiunii 6 din prezenta secţiune, banca iniţiatoare calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru toate tranşele din securitizare în conformitate cu prezentul capitol, inclusiv pentru poziţiile în legătură cu care banca este în măsură să recunoască diminuarea riscului de credit în conformitate cu subsecţiunea 3 din prezenta secţiune. Ponderea de risc care trebuie aplicată poziţiilor ce beneficiază de diminuarea riscului de credit poate fi modificată în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018.

Subsecţiunea 6

 Tratamentul neconcordanţei de scadenţe în securitizările sintetice

43. În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu subsecţiunea 5 din prezenta secţiune, orice neconcordanţă de scadenţe între protecţia creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului şi expunerile-suport se calculează după cum urmează:

43.1. scadenţa expunerilor-suport este cea mai mare scadenţă a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de cinci ani. Scadenţa protecţiei creditului se stabileşte în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018;

43.2. o bancă iniţiatoare nu ţine seama de nicio neconcordanţă de scadenţe atunci când calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc de 1 000 % în conformitate cu prezentul capitol. Pentru toate celelalte poziţii, tratamentul neconcordanţei de scadenţe prevăzut în Regulamentul nr.112/2018 se aplică în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

Subsecţiunea 7

Reducerea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

44. Dacă unei poziţii din securitizare i se atribuie o pondere de risc de 1 000 % în temeiul prezentului capitol, băncile pot deduce valoarea expunerii unei astfel de poziţii din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018 în loc să includă poziţia respectivă în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În acest sens, atunci când se calculează valoarea expunerii, poate fi luată în considerare protecţia eligibilă finanţată a creditului, în conformitate cu subsecţiunea 3 din prezenta secţiune.

45. Dacă o bancă recurge la soluţia alternativă menţionată la pct.44, aceasta poate să scadă cuantumul dedus în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018 din cuantumul specificat la subsecţiunea 2 din secţiunea 4 a prezentului capitol ca fiind cerinţa maximă de capital care ar fi calculată pentru expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.

Secţiunea 2

Ierarhia metodelor şi parametri comuni

Subsecţiunea 1

Ierarhia metodelor

46. Băncile utilizează următoarele metode pentru calcularea activelor ponderate în funcţie de risc:

46.1. abordarea standardizată (SEC-SA), în conformitate cu pct.61-64;

46.2. în cazul în care nu se poate utiliza SEC-SA, se aplică abordarea bazată pe evaluări externe (SEC-ERBA) în conformitate cu pct.65-75 pentru poziţiile care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus.

47. Prin derogare de la pct.46, Banca Naţională a Moldovei poate interzice băncilor, de la caz la caz, să aplice SEC-SA atunci când cuantumul ponderat la risc al expunerii care rezultă din aplicarea SEC-SA nu este corespunzător cu riscurile asupra băncii sau a stabilităţii financiare, care includ, dar fără a se limita la riscul de credit asociat expunerilor-suport din securitizare. În cazul expunerilor care nu se califică drept poziţii într-o securitizare STS, se acordă o atenţie sporită în special securitizărilor cu caracteristici extrem de complexe şi riscante.

48. În cazul unei poziţii din resecuritizare, băncile aplică SEC-SA în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3 a prezentului capitol, cu modificările prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 5 a prezentului capitol.

49. În toate celelalte cazuri, poziţiilor din securitizare li se atribuie o pondere de risc de 1 000 %.

Subsecţiunea 2

Determinarea K_SA

50. În cazul în care o bancă aplică SEC-SA, aceasta calculează K_SA înmulţind cu 10 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul Regulamentului nr.111/2018 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, şi împărţind apoi rezultatul la valoarea expunerilor-suport. K_SA se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero şi unu. În acest sens, băncile calculează valoarea expunerii aferentă expunerilor-suport fără a compensa ajustările specifice pentru riscul de credit şi ajustările specifice de valoare suplimentare în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018, precum şi alte reduceri ale fondurilor proprii.

Subsecţiunea 3

Determinarea punctului de ataşare (A) şi a punctului de detaşare (D)

51. În scopul calculării valorilor expunerilor ponderate la risc, băncile stabilesc punctul de ataşare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziţiei din securitizare relevante. Punctul de ataşare (A) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero şi unu şi este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero şi raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranşelor care sunt de rang superior sau egal cu tranşa ce conţine poziţia din securitizare relevantă, inclusiv expunerea în sine, şi, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.

52. În scopul calculării valorilor expunerilor ponderate la risc, băncile stabilesc punctul de detaşare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranşa care conţine poziţia din securitizare relevantă. Punctul de detaşare (D) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero şi unu şi este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero şi raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranşelor care sunt de rang superior cu tranşa ce conţine poziţiile din securitizare relevante şi, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.

53. În sensul pct.51 şi 52, băncile consideră supragarantarea şi conturile de rezervă finanţate ca fiind tranşe, iar activele care conţin aceste conturi de rezervă ca fiind expuneri-suport.

54. În sensul pct.51 şi 52, băncile nu ţin seama de conturile de rezervă nefinanţate şi nici de activele care nu furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum şi conturile de garanţii sub formă de numerar legate de aceste poziţii din securitizare. În ceea ce priveşte conturile de rezervă finanţate şi activele care furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, banca tratează ca poziţii din securitizare numai acele părţi din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbţie a pierderilor.

55. În cazul în care două sau mai multe poziţii din aceeaşi tranzacţie au scadenţe diferite, dar li se aplică aceeaşi metodă de repartizare proporţională a pierderilor, calculul punctelor de ataşare (A) şi al punctelor de detaşare (D) se bazează pe soldul agregat aferent poziţiilor respective, iar punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) obţinute sunt identice.

56. În scopul calculării punctelor de ataşare (A) şi a punctelor de detaşare (D) ale unei securitizări sintetice, banca iniţiatoare a securitizării tratează ca tranşă valoarea expunerii poziţiei din securitizare corespunzătoare marjei sintetice în exces menţionate la subpct. 25.3 şi ajustează punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) ale celorlalte tranşe pe care le reţine, adăugând valoarea expunerii respective la soldul portofoliului de expuneri-suport din securitizare. Numai banca iniţiatoare efectuează această ajustare.

Subsecţiunea 4

Determinarea scadenţei tranşei (M_T)

57. În scopul calculării valorilor expunerilor ponderate la risc şi luând în considerare prevederile pct.58, băncile pot măsura scadenţa unei tranşe (M_T) potrivit uneia dintre următoarele metode:

57.1. scadenţa medie ponderată a plăţilor contractuale datorate în cadrul tranşei conform următoarei formule:

unde

CF_t reprezintă toate plăţile contractuale (principal, dobânzi şi comisioane) care trebuie plătite de către debitor în perioada t, sau

57.2. scadenţa legală finală a tranşei conform următoarei formule:

unde

M_L reprezintă scadenţa legală finală a tranşei.

58. În sensul pct.57, la stabilirea scadenţei unei tranşe (M_T) se aplică, în toate cazurile, o limită minimă de un an şi o limită maximă de cinci ani.

59. În cazul în care o bancă poate ajunge să suporte, ca urmare a contractului, pierderi potenţiale derivate din expunerile-suport, banca stabileşte scadenţa poziţiei din securitizare ţinând seama de scadenţa contractului plus termenul de scadenţă cel mai îndepărtat al acestor expuneri-suport.

60. În cazul expunerilor reînnoibile, se aplică cea mai îndepărtată scadenţă reziduală posibilă din punct de vedere contractual care ar putea fi adăugată în cursul perioadei de reînnoire.

Secţiunea 3

Metodele de calcul a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

Subsecţiunea 1

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

conform abordării standardizate (SEC-SA)

61. Potrivit abordării SEC-SA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, astfel cum este calculată în conformitate cu subsecţiunea 2 din secţiunea 1 a prezentului capitol, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

unde:

unde:

a = – (1/(p * K_A))

u = D – K_A

l = max (A – K_A; 0)

p = 1 pentru o expunere din securitizare care nu este o expunere din resecuritizare.

62. În sensul pct.61, K_A se calculează după cum urmează:

K_A= (1 - W)K_SA + W 0.5

unde:

K_SA este cerinţa de capital aferentă portofoliului-suport, astfel cum este definită la subsecţiunea 2 din secţiunea 2 a prezentului capitol;

W = raportul dintre:

(a) suma cuantumurilor nominale ale expunerilor-suport în stare de nerambursare şi

(b) suma cuantumurilor nominale ale tuturor expunerilor-suport.

62.1. Expunere în stare de nerambursare înseamnă o expunere-suport care prezintă una dintre următoarele caracteristici:

62.1.1. este restantă de peste 90 de zile;

62.1.2. face obiectul unei proceduri de faliment sau de insolvenţă;

62.1.3. face obiectul unei proceduri de executare silită sau al unei proceduri similare; sau

62.1.4. se află în stare de nerambursare în conformitate cu documentaţia aferentă securitizării.

62.2. Dacă o bancă nu cunoaşte situaţia incidentelor de plată în cazul a 5 % sau mai puţin din expunerile-suport din portofoliu, banca poate utiliza abordarea SEC-SA, sub rezerva următoarei ajustări în calculul K_A:

62.3. Dacă banca nu cunoaşte situaţia incidentelor de plată în cazul a peste 5 % din expunerile-suport din portofoliu, poziţia din securitizare trebuie să beneficieze de o pondere de risc de 1 000 %.

63. În cazul în care o bancă deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, banca îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezenta subsecţiune. În sensul prezentului punct, poziţia de referinţă este poziţia de rang egal, în toate privinţele, cu poziţia instrumentului financiar derivat sau, în absenţa unei astfel de poziţii de rang egal, poziţia care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.

Subsecţiunea 2

Tratamentul securitizărilor STS conform SEC-SA

64. Potrivit SEC-SA, ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3 a prezentului capitol, sub rezerva următoarelor modificări:

pragul de ponderare a riscului pentru poziţiile din securitizare de rang superior = 10 %

p = 0,5

Subsecţiunea 3

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform

abordării bazate pe modele externe de rating (SEC-ERBA)

65. Conform SEC-ERBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, calculată în conformitate cu subsecţiunea 2 din secţiunea 1 a prezentului capitol, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată conform prezentei subsecţiuni.

66. În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu pct.71, se aplică ponderile de risc conform tabelului 1:

Tabelul 1

67. În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu pct.71, se aplică ponderile de risc prevăzute în tabelul 2, ajustate, după caz, în funcţie de scadenţa tranşelor (M_T) în conformitate cu subsecţiunea 4 din secţiunea 2 a prezentului capitol şi cu pct.68 şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu pct.69:

Tabelul 2

68. Pentru a determina ponderea de risc pentru tranşele a căror scadenţă este cuprinsă între 1 şi 5 ani, băncile utilizează o interpolare liniară între ponderile de risc aplicabile unei scadenţe de un an şi, respectiv, ponderile de risc aplicabile unei scadenţe de cinci ani, conform tabelului 2.

69. Pentru a lua în considerare densitatea tranşelor, băncile calculează ponderea de risc pentru tranşele care nu sunt de rang superior după cum urmează:

RW = [RW după ajustarea în funcţie de scadenţă conform punctului 68] [1 – min (T; 50 %)]

unde

T = densitatea tranşei, măsurată ca D – A

unde

70. Ponderilor de risc pentru tranşele care nu sunt de rang superior conform pct.67-69 li se aplică un prag de 15 %. În plus, ponderile de risc rezultate nu trebuie să fie mai mici decât ponderea de risc care corespunde unei tranşe ipotetice de rang superior din cadrul aceleiaşi securitizări, având aceeaşi evaluare a creditului şi aceeaşi scadenţă.

71. În scopul utilizării ratingurilor deduse, băncile atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating un rating dedus, echivalent cu evaluarea creditului unei poziţii de referinţă care beneficiază de rating şi îndeplineşte toate condiţiile următoare:

71.1. poziţia de referinţă este de rang egal, în toate privinţele, cu poziţia din securitizare care nu beneficiază de rating sau, în lipsa unei poziţii de rang egal, poziţia de referinţă este imediat subordonată poziţiei care nu beneficiază de rating;

71.2. poziţia de referinţă nu beneficiază de garanţii din partea unor terţi şi nici de alte îmbunătăţiri ale calităţii creditului de care nu dispune poziţia ce nu beneficiază de rating;

71.3. scadenţa poziţiei de referinţă este egală sau posterioară scadenţei poziţiei care nu beneficiază de rating;

71.4. orice rating dedus este actualizat permanent pentru a reflecta eventualele modificări ale evaluării creditului poziţiei de referinţă.

72. În cazul în care o bancă deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, banca îi poate atribui respectivei tranzacţii cu instrumente financiare derivate o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezenta subsecţiune. În acest sens, poziţia de referinţă este poziţia de rang egal, în toate privinţele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absenţa unei astfel de poziţii de rang egal, poziţia care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.

Subsecţiunea 4

Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-ERBA

73. Potrivit abordării SEC-ERBA, ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu subsecţiunea 3 a prezentei secţiuni, sub rezerva modificărilor prevăzute la prezenta subsecţiune.

74. În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu pct.71, se aplică ponderile de risc conform tabelului 3:

Tabelul 3

75. În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu pct.71, ponderile de risc aplicate sunt stabilite în conformitate cu tabelul 4, ajustate în funcţie de scadenţa tranşelor (M_T) în conformitate cu subsecţiunea 4 din secţiunea din secţiunea 2 a prezentului capitol şi cu pct.68 şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu pct.69:

Tabelul 4

Secţiunea 4

Plafoane pentru poziţiile din securitizare

Subsecţiunea 1

Ponderea de risc maximă pentru poziţiile din securitizare

de rang superior: abordarea de tip look-through

76. O bancă care cunoaşte în orice moment compoziţia expunerilor-suport poate atribui poziţiei din securitizare de rang superior o pondere maximă de risc egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care ar fi aplicată expunerilor-suport ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.

77. În cazul portofoliilor de expuneri-suport pentru care banca utilizează exclusiv abordarea standardizată, ponderea maximă de risc a poziţiei din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care s-ar aplica expunerilor-suport în temeiul Regulamentului nr.111/2018, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.

78. În cazul în care ponderea maximă de risc calculată în conformitate cu pct.76 antrenează o pondere de risc mai mică decât pragurile de ponderare a riscului prevăzute la secţiunea 3 a prezentului capitol, după caz, se utilizează prima dintre acestea.

Subsecţiunea 2

Cerinţele maxime de capital

79. O bancă iniţiatoare sau o bancă sponsor care utilizează SEC-SA sau SEC-ERBA poate să aplice, pentru poziţiile din securitizare pe care le deţine, o cerinţă maximă de capital echivalentă cu cerinţele de capital care ar fi calculate în temeiul Regulamentului nr.111/2018 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.

80. Cerinţa maximă de capital este rezultatul înmulţirii cuantumului calculat în conformitate cu pct.79 cu proporţia cea mai mare a interesului pe care banca îl deţine în tranşele (V) relevante, exprimat ca procent şi calculat după cum urmează:

80.1. pentru o bancă care deţine una sau mai multe poziţii din securitizare într-o singură tranşă, V este egal cu raportul dintre cuantumul nominal al poziţiilor din securitizare pe care banca le deţine în tranşa vizată şi cuantumul nominal al tranşei respective;

80.2. pentru o bancă care deţine poziţii din securitizare în tranşe diferite, V este egal cu proporţia maximă a dobânzilor în cadrul diferitelor tranşe. În acest sens, proporţia dobânzilor pentru fiecare dintre diferitele tranşe se calculează conform subpct. 80.1.

81. Atunci când se calculează cerinţa maximă de capital pentru o poziţie din securitizare în conformitate cu prezenta subsecţiune, cuantumul integral al oricărui câştig rezultat din vânzare şi al oricărei componente de dobândă care îmbunătăţeşte calitatea creditului ce rezultă din tranzacţia de securitizare se deduce din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018.

Secţiunea 5

Dispoziţii diverse

Subsecţiunea 1

Resecuritizări

82. Pentru o poziţie din resecuritizare, băncile aplică abordarea SEC-SA în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3 a prezentului capitol, cu următoarele modificări:

82.1. W = 0 pentru orice expunere faţă de o tranşă din securitizare din cadrul portofoliului de expuneri-suport;

82.2. p = 1,5;

82.3. ponderea de risc rezultată este supusă unui prag de ponderare a riscului de 100 %.

83. Parametrul K_SA pentru expunerile-suport din securitizare se calculează în conformitate cu secţiunea 2 a prezentului capitol.

84. Cerinţele maxime de capital prevăzute în secţiunea 4 a prezentului capitol nu se aplică poziţiilor din resecuritizare.

85. Dacă portofoliul de expuneri-suport este alcătuit dintr-o combinaţie de tranşe din securitizare şi alte tipuri de active, parametrul K_A este determinat ca fiind media ponderată în funcţie de expunerea nominală a parametrilor K_A calculaţi separat pentru fiecare subgrup de expuneri în parte.

Subsecţiunea 2

Tratamentul securitizărilor expunerilor neperformante (NPE)

86. Expunere neperformantă (NPE) înseamnă o expunere clasificată drept neperformantă conform Regulamentului nr.109/2018.

87. Ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare de NPE-uri se calculează în conformitate cu subsecţiunea 1 a secţiunii 2 sau cu subsecţiunea 1 a secţiunii 4 din prezentul capitol. Ponderea de risc este supusă unui prag de 100 %, cu excepţia cazului în care se aplică subsecţiunea 3 a secţiunii 3 din prezentul capitol.

88. Prin derogare de la pct.87, instituţiile trebuie să atribuie o pondere de risc de 100 % poziţiei din securitizare de rang superior dintr-o securitizare de NPE-uri tradiţională, cu excepţia cazului în care se aplică subsecţiunea 3 a secţiunii 3 din prezentul capitol.

89. Prin derogare de la pct.88, în cazul în care ponderea de risc medie ponderată în funcţie de expuneri calculată în conformitate cu abordarea de tip “look-through” prevăzută în subsecţiunea 1 a secţiunii 4 din prezentul capitol este mai mică de 100 %, instituţiile pot aplica ponderea de risc mai mică, ce face obiectul unui prag minim al ponderii de risc de 50 %.

Subsecţiunea 3

Poziţii de rang superior din securitizarea STS înscrisă în bilanţ

90. O bancă iniţiatoare poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor dintr-o poziţie de securitizare STS înscrisă în bilanţ, în conformitate cu subsecţiunea 1 sau subsecţiunea 3 din secţiunea 3 a prezentului capitol, după caz, dacă respectiva poziţie îndeplineşte cele două condiţii de mai jos:

90.1. securitizarea îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct.7;

90.2. poziţia poate fi considerată ca fiind poziţia din securitizare de rang superior.

91. Banca Naţională a Moldovei monitorizează aplicarea pct.90, în special în ceea ce priveşte:

91.1. volumul de piaţă şi cota de piaţă a securitizărilor STS înscrise în bilanţ pentru care banca iniţiatoare aplică pct.90, pentru diferite clase de active;

91.2. repartizarea pierderilor pentru tranşa de rang superior şi pentru alte tranşe ale securitizărilor STS înscrise în bilanţ, în cazul în care banca iniţiatoare aplică pct.90 referitor la poziţia de rang superior deţinută în astfel de securitizări;

91.3. impactul aplicării pct.90 asupra efectului de levier al băncilor;

91.4. impactul utilizării securitizărilor STS înscrise în bilanţ pentru care banca iniţiatoare aplică pct.90 la emiterea de instrumente de capital de către băncile iniţiatoare respective.

Subsecţiunea 4

Pondere de risc suplimentară

92. În cazul în care o bancă nu respectă, din neglijenţă sau omisiune, cerinţele legate de orice aspect important al dispoziţiilor aplicabile tuturor securitizărilor, Banca Naţională a Moldovei impune o pondere de risc suplimentară proporţională de cel puţin 250 % din ponderea de risc, limitată la 1 000 %, care se aplică poziţiilor relevante din securitizare în modul specificat la pct.24. Ponderea de risc suplimentară creşte progresiv, cu fiecare încălcare ulterioară a dispoziţiilor privind obligaţia de diligenţă şi privind gestionarea riscurilor. Banca Naţională a Moldovei ia în considerare exceptările pentru anumite securitizări în privinţa cerinţei de reţinere a riscului prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în temeiul prezentei subsecţiuni cu privire la o securitizare căreia i se aplică dispoziţiile privind exceptarea de la aplicarea cerinţei de reţinere a riscului.

Capitolul V

Evaluările externe ale creditului

Secţiunea 1

Utilizarea evaluărilor creditului efectuate de ECAI şi cerinţe aplicabile acestora

93. Băncile pot utiliza evaluări ale creditului pentru a determina ponderea de risc aplicabilă unei poziţii din securitizare în conformitate cu prezentul regulament numai dacă evaluarea creditului a fost emisă sau aprobată de o ECAI în conformitate cu anexa nr.3 din Regulamentul nr.111/2018.

94. Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul IV, băncile utilizează o evaluare a creditului efectuată de o ECAI numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

94.1. nu există nicio neconcordanţă între tipurile de plăţi luate în considerare în evaluarea creditului şi tipurile de plăţi la care banca are dreptul conform contractului care dă naştere respectivei poziţii din securitizare;

94.2. ECAI publică evaluările creditului şi informaţiile referitoare la analiza pierderilor şi a fluxurilor de numerar, la sensibilitatea ratingurilor faţă de modificările ipotezelor pe care se bazează respectivele ratinguri, inclusiv performanţa expunerilor-suport, precum şi informaţiile referitoare la procedurile, metodologiile, ipotezele şi elementele-cheie care stau la baza evaluărilor creditului în conformitate cu capitolul VI din Regulamentul nr.111/2018. În sensul prezentului subpunct, informaţiile sunt considerate a fi la dispoziţia publicului dacă se publică într-un format accesibil. Informaţiile care sunt puse numai la dispoziţia unui număr limitat de entităţi nu se consideră a fi la dispoziţia publicului;

94.3. evaluările creditului sunt incluse în matricea de tranziţie a ECAI;

94.4. evaluările creditului nu se bazează sau se bazează parţial pe protecţia nefinanţată furnizată de banca însăşi. În cazul în care o poziţie se bazează, integral sau parţial, pe protecţie nefinanţată, banca tratează poziţia respectivă ca şi când ar fi o poziţie care nu beneficiază de rating în vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru această poziţie în conformitate cu capitolul IV;

94.5. ECAI se angajează să publice explicaţii privind modul în care performanţa expunerilor-suport afectează evaluarea creditului.

Secţiunea 2

 Utilizarea evaluărilor de credit şi punerea în corespondenţă a securitizărilor

95. Băncile pot decide să desemneze una sau mai multe ECAI ale căror evaluări ale creditului să fie utilizate la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu prezentul regulament (denumită în continuare “ECAI desemnată”).

96. Băncile utilizează evaluările creditului aferente poziţiilor lor din securitizare în mod coerent şi neselectiv şi respectă, în acest scop, următoarele cerinţe:

96.1. băncile nu utilizează evaluările creditului efectuate de o ECAI pentru poziţiile lor în unele tranşe şi evaluările creditului efectuate de o altă ECAI pentru poziţiile lor în alte tranşe din cadrul aceleiaşi securitizări care pot să beneficieze sau nu de un rating acordat de prima ECAI;

96.2. dacă o poziţie face obiectul a două evaluări ale creditului efectuate de ECAI desemnate, băncile utilizează evaluarea creditului mai puţin favorabilă;

96.3. dacă o poziţie face obiectul a cel puţin trei evaluări ale creditului efectuate de ECAI desemnate, se utilizează cele mai favorabile două evaluări ale creditului. Dacă cele mai favorabile două evaluări sunt diferite, se utilizează cea mai puţin favorabilă dintre acestea;

96.4. băncile nu solicită în mod activ retragerea ratingurilor mai puţin favorabile.

97. În cazul în care expunerile-suport ale unei securitizări beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă, totală sau parţială, în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018, iar efectul acestei protecţii este reflectat în evaluarea creditului unei poziţii din securitizare efectuată de către o ECAI desemnată, băncile utilizează ponderea de risc asociată cu respectiva evaluare a creditului. Dacă protecţia creditului menţionată în prezentul punct nu este eligibilă în temeiul Regulamentului nr.112/2018, nu se ţine seama de evaluarea creditului, iar poziţia din securitizare este tratată ca o poziţie ce nu beneficiază de rating.

98. Dacă o poziţie din securitizare beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018, iar efectul acestei protecţii a fost reflectat în evaluările creditului efectuate de către o ECAI desemnată, băncile tratează poziţia din securitizare ca şi când ar fi o poziţie ce nu beneficiază de rating şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu Regulamentul nr.112/2018.

99. Banca Naţională a Moldovei efectuează punerea în concordanţă a nivelului de calitate a creditului stabilit în prezentul regulament cu evaluările de credit realizate de fiecare ECAI desemnată conform anexei la prezentul Regulament.

 

Anexă

la Regulamentul privind tratamentul

prudenţial al securitizărilor

Tabel de punere în concordanţă