Hotărâre nr.26 din 27.09.2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (notificarea debitorului ipotecar) (Sesizarea nr.83g/2016)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din

 din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă

(notificarea debitorului ipotecar)

(Sesizarea nr.83g/2016)

nr. 26  din  27.09.2016

 (în vigoare 27.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 416-422 art. 101 din 02.12.2016

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, preşedinte de şedinţă,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 iulie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31 alin.(2) teza a doua din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, ridicată de către avocaţii Igor Litvinenco şi Dionisie Vition, în dosarul nr.2a-4933/14, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 15 iulie 2016 de către completul de judecată (Nina Traciuc, Marina Anton şi Iurie Cotruţă) din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au pretins, în esenţă, că prevederile art.31 alin.(2) teza a doua din Legea cu privire la ipotecă, potrivit cărora notificarea se consideră recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii, în condiţiile în care potrivit primei teze expedierea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4 şi 20 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 septembrie 2016 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

6. La şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de avocatul Igor Litvinenco. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Igor Vieru, şef-adjunct al Direcţiei juridice a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. La 15 aprilie 2014, BC “Energbank” SA a depus la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, o acţiune civilă împotriva SC “Nordmobirom-Lux” SRL şi împotriva lui Cojocaru Anatolie, Cojocaru Oxana, Ghervas Alexandru, Lari Ion, Lari Valentina, Răducanu Lidia şi Răducanu Vasile cu privire la încasarea datoriei bancare, transmiterea în posesie a bunurilor gajate şi ipotecate şi evacuarea silită a debitorilor din imobilele ipotecate.

8. La 24 septembrie 2014, Judecătoria Rîşcani a admis integral acţiunea înaintată de BC “Energbank” SA.

9. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Ghervas Alexandru şi Răducanu Vasile au contestat-o cu apel. Între timp, SC “Nordmobirom-Lux” SRL, Cojocaru Anatolie, Cojocaru Oxana, Lari Ion, Lari Valentina şi Răducanu Lidia au depus cerere de alăturare la apelul declarat de primii.

10. În cadrul procedurii de apel, la 23 iunie 2016, avocaţii Igor Litvinenco şi Dionisie Vition au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.31 alin.(2) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă şi sesizarea Curţii Constituţionale.

11. La 23 iunie 2016, Curtea de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

12. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată

şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…].”

Articolul 127

Proprietatea

“(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…].”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (M.O., 2008, nr.165-166, art.603) sunt următoarele:

Articolul 2

Reglementarea juridică

“(1) Ipoteca este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil, prezenta lege, alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Ipoteca este reglementată de prevederile generale cu privire la gaj, dacă prezenta lege nu prevede altfel.”

Articolul 6

Temeiurile de instituire a ipotecii

“[…]

(4) Ipoteca legală este instituită prin înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a unui aviz, în care se indică bunul imobil care face obiectul ipotecii, temeiul şi mărimea creanţei.

(5) La avizul depus pentru înregistrare se vor anexa dovada că avizul a fost adus la cunoştinţa debitorului ipotecar, precum şi hotărârea instanţei de judecată sau actul ce confirmă creanţele statului faţă de debitorul ipotecar apărute în baza legislaţiei fiscale.

[…].”

Articolul 31

Măsurile de iniţiere a executării dreptului de ipotecă

“(1) În vederea iniţierii executării dreptului de ipotecă, creditorul ipotecar este obligat:

a) să expedieze debitorului ipotecar şi, dacă este cazul, debitorului o notificare privind intenţia sa de a executa dreptul de ipotecă în baza contractului de ipotecă;

b) să înregistreze în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea dreptului de ipotecă.

(2) Notificarea trebuie să fie expediată la domiciliul sau la sediul debitorului ipotecar şi, dacă este cazul, al debitorului sau la altă adresă arătată în acest scop în contractul de ipotecă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Notificarea este considerată recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.

(3) Notificarea şi preavizul trebuie să conţină:

a) temeiul executării dreptului de ipotecă;

b) mărimea creanţei şi obligaţiei garantate cu ipotecă;

c) intenţia creditorului ipotecar de a executa dreptul de ipotecă;

d) indicarea termenului la expirarea căruia creditorul ipotecar va executa dreptul de ipotecă, care nu va fi mai mic de 20 de zile calendaristice din momentul înregistrării preavizului;

e) determinarea obiectului ipotecii;

f) cererea creditorului ipotecar privind transmiterea în posesiunea sa a bunului imobil ipotecat;

g) valoarea sumelor restante, inclusiv dobânda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de executare a dreptului de ipotecă, sau alte acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale;

h) semnătura creditorului ipotecar.

(4) Registratorul trebuie să verifice dovada de recepţionare a notificării sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepţionarea notificării, stabilit la alin.(2).

(5) În termenul indicat în notificare şi preaviz, debitorul are dreptul să achite suma restantă sau să înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, aşa cum este stabilit în notificare şi preaviz.

(6) Dacă până la expirarea termenului menţionat sau a termenului mai mare, stabilit în notificare sau preaviz, debitorul nu a întreprins măsurile specificate în notificare şi preaviz, creditorul ipotecar are dreptul să continue procedura de executare a dreptului de ipotecă.

(7) Dacă debitorul a întreprins măsurile indicate în notificare sau preaviz după expirarea termenului specificat la alin.(6), acest fapt nu îl lipseşte pe creditorul ipotecar de dreptul de a continua procedura de executare a dreptului de ipotecă.”

14. Prevederile relevante ale Legii comunicaţiilor poştale nr.36 din 17 martie 2016 (M.O., 2016, nr.114-122, art.225) sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

“serviciu de trimitere recomandată – serviciu poştal a cărui particularitate constă în oferirea unei garanţii împotriva riscurilor de pierdere, furt sau deteriorare a trimiterii poştale, recepţionată fără evaluarea conţinutului, şi în eliberarea expeditorului, după caz, la cerere, a unei dovezi de înmânare a trimiterii poştale şi de distribuire la destinatar;

[…]”

15. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82 - 86, art.661) sunt următoarele:

Articolul 315

Conţinutul dreptului de proprietate

“(1) Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

(2) Dreptul de proprietate este perpetuu.

(3) Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.

[…].”

Articolul 316

Garantarea dreptului de proprietate

“(1) Proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

(2) Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.

[…].”

Articolul 455

Tipurile de gaj

“[…]

(3) După natura raporturilor de drept, în categoria de gaj înregistrat intră:

a) ipoteca – gajul bunurilor imobile. Ipoteca trebuie înscrisă în Registrul bunurilor imobile;

[…].”

Articolul 488

Măsurile prealabile exercitării dreptului de gaj

“(1) Creditorul gajist care intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi, după caz, debitorului gajist şi terţului deţinător al bunului gajat.

(2) După notificare, creditorul gajist depune la registrul în care a fost înregistrat gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist.

(3) Preavizul trebuie să indice mărimea creanţei garantate, temeiul începerii urmăririi, dreptul pe care creditorul gajist intenţionează să-l exercite, să conţină descrierea bunului gajat şi somaţia ca debitorul gajist să transmită, în termenul acordat de creditorul gajist, bunul gajat. Preavizul se semnează de creditorul gajist.

(4) Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil şi de 10 zile pentru un bun luat în posesiune spre a fi administrat, începând cu data înregistrării preavizului.”

Articolul 490

Transmiterea bunului gajat către creditorul gajist

“[…]

(3) Transmiterea în posesiune este benevolă dacă, înaintea expirării termenului indicat în preaviz, debitorul gajist transmite în mod efectiv bunul gajat în posesiune creditorului gajist sau consimte în scris în formă autentică să-l pună la dispoziţia acestuia la momentul convenit.

(4) Transmiterea silită are loc în baza unei hotărâri judecătoreşti, după expirarea termenului din preaviz în conformitate cu legea.”

16. Prevederile relevante ale Legii nr.449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj (republicat în M.O., 2014, nr.345–351, art.655) sunt următoarele:

Articolul 4

Tipurile de gaj

“[…]

2) Gajul bunurilor imobile este denumit ipotecă. Ipoteca este reglementată de prezenta lege şi de legislaţia cu privire la ipotecă. Prevederile prezentei legi nu se aplică ipotecii în cazurile expres stabilite de lege, precum şi în cazurile când legislaţia cu privire la ipotecă prevede altfel.

[…]”

Articolul 67

Avizul de executare a gajului

“(1) Creditorul gajist care intenţionează să execute dreptul de gaj trebuie să notifice acest fapt prin transmiterea unui aviz de executare debitorului gajist şi, după caz, debitorului obligaţiei garantate, terţului care deţine bunul gajat, debitorului obligaţiei patrimoniale gajate, altor creditori gajişti şi altor creditori care au înştiinţat creditorul gajist despre drepturile lor asupra bunurilor gajate sau le-au înscris în Registrul garanţiilor.

[…]”

17. Prevederile relevante ale Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr.36 - 38, art.210) sunt următoarele:

Articolul 3

Trăsăturile şi calitatea actului legislativ

“[…] (2) Actul legislativ trebuie să respecte condiţiile legalităţii, accesibilităţii, preciziei şi, o dată intrat în vigoare, este executoriu şi opozabil tuturor subiectelor de drept.”

Articolul 4

Principiile de bază ale legiferării

“(1) Actul legislativ trebuie să corespundă prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, inclusiv legislaţiei comunitare.

[…]

(3) La elaborarea, adoptarea şi aplicarea actului legislativ se respectă principiile:

a) oportunităţii, coerenţei, consecvenţei şi echilibrului între reglementările concurente;

b) consecutivităţii, stabilităţii şi predictibilităţii normelor juridice;

c) transparenţei, publicităţii şi accesibilităţii.”

Articolul 37

Intervenirea abrogării

“[…]

(2) Abrogarea intervine în următoarele cazuri:

a) pentru a omite dispoziţiile dintr-un act legislativ care au intrat în conflict cu dispoziţiile unui alt act legislativ de aceeaşi forţă juridică sau de o forţă juridică superioară;

b) pentru a evita eventualele paralelisme în legislaţie;

c) pentru a înlătura discrepanţele şi neclarităţile;

d) pentru a degreva fondul juridic de normele desuete.”

18. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, adoptată la New York la 10 decembrie 1948, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea nr.217-XII din 28 iulie 1990 (Veştile nr.8/233, 1990), sunt următoarele:

Articolul 17

“1. Orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cât şi în asociere cu alţii.

2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”

19. Prevederile relevante ale Protocolului nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 1

Protecţia proprietăţii

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

ÎN DREPT

20. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, notificarea debitorului ipotecar cu privire la intenţia exercitării dreptului de ipotecă, modalitatea de expediere şi recepţionare a acesteia, precum şi efectele acestei proceduri asupra executării imobilelor ipotecate.

21. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, şi anume dreptul de proprietate, precum şi calitatea legii care garantează acest drept.

A. ADMISIBILITATEA

22. Prin decizia sa din 6 septembrie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

23. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii cu privire la ipotecă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

24. Fiind ridicată de către avocaţii Igor Litvinenco şi Dionisie Vition în dosarul nr.2a-4933/14, care se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

25. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

26. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.31 alin.(2) teza a doua din Legea cu privire la ipotecă, care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

27. Curtea subliniază că prevederile contestate nu au constituit obiect al controlului constituţionalităţii.

28. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

29. În acelaşi timp, Curtea constată că articolul 20 din Constituţie, invocat de autorii excepţiei, care garantează accesul liber la justiţie, este irelevant în cazul dat în raport cu normele contestate, motiv pentru care acesta nu va fi aplicat la examinarea cauzei.

30. Având în vedere că Legea cu privire la ipotecă are efecte directe pentru dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat în cazul lipsei de previzibilitate şi claritate a normelor contestate, Curtea va examina posibilitatea atingerii dreptului de proprietate, consfinţit de articolul 46 din Constituţie.

31. De asemenea, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va examina şi pretinsa încălcare a principiului calităţii normei prin prisma articolului 23 din Constituţie, luând în considerare principiile consacrate în jurisprudenţa sa, precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană).

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 46 COMBINAT CU ARTICOLUL 23 DIN CONSTITUŢIE

32. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile supuse controlului constituţionalităţii nu asigură condiţiile de calitate a legii. Astfel, acestea urmează a fi examinate prin prisma articolului 23 din Constituţie, potrivit căruia:

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

33. În acelaşi timp, Curtea va examina în ce măsură lipsa calităţii normelor contestate aduce atingere dreptului de proprietate privată, consfinţit de articolul 46 din Constituţie, potrivit căruia:

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…].”

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconsti-tuţionalitate

34. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii pretind că prevederile art.31 alin.(2) teza a doua din Legea cu privire la ipotecă, potrivit cărora notificarea se consideră recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii, în condiţiile în care potrivit primei teze expedierea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nu sunt suficient de clare şi previzibile.

35. Autorii susţin că lipsa de claritate a dispoziţiilor respective încalcă principiile legalităţii şi securităţii juridice, consfinţite prin prisma cerinţelor statului de drept, prevăzut la alin.(3) al articolului 1 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor

36. În opinia prezentată, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că termenul de 7 zile, la expirarea căruia notificarea este considerată recepţionată, a fost instituit de legiuitor în vederea deblocării procedurii de notificare a debitorilor ipotecari de rea-credinţă. Preşedintele susţine că acest termen constituie o opţiune a autorităţii legislative şi, prin urmare, este imposibilă examinarea problemei de neconstituţionalitate.

37. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că termenul de 7 zile este în acord cu pct.111 din Regulile privind prestarea serviciilor poştale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.798 din 18 iunie 2002, potrivit căruia scrisorile recomandate cu menţiunea “citaţie” sau “înştiinţare” nedistribuite destinatarilor se returnează expeditorului după expirarea a 7 zile din data sosirii în unitatea poştală.

38. În opinia Guvernului, normele contestate de autorii excepţiei corespund cerinţelor de previzibilitate şi claritate a legii.

C. Aprecierea Curţii

1. Principii generale

1.1. Conţinutul dreptului de proprietate şi garanţiile acestuia

39. Potrivit principiilor statuate în articolele 9, 46 şi 127 din Constituţie, statul ocroteşte proprietatea şi garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

40. În jurisprudenţa Curţii s-a stabilit în mod incontestabil că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, reprezintă în substanţă dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, mobile şi imobile (HCC nr.19 din 18 octombrie 2011).

41. Normele constituţionale în materie de proprietate sunt dezvoltate în Codul civil. Astfel, potrivit art.315 din Codul civil, proprietarul are dreptul de posesiune, folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale, în limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este perpetuu. În conformitate cu art.316 din Codul civil, proprietatea este inviolabilă şi dreptul de proprietate este garantat.

42. Curtea menţionează că dispoziţiile constituţionale şi legale din Republica Moldova în materie de proprietate sunt în concordanţă cu prevederile Convenţiei Europene. Articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană consacră dreptul la respectarea bunurilor, precizând că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

43. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că art.1 al Protocolului adiţional nr.1 la Convenţie conţine trei norme distincte. Prima, de ordin general, enunţă principiul respectării proprietăţii, a doua vizează privarea de proprietate potrivit anumitor condiţii, iar a treia recunoaşte puterea Statelor de a reglementa folosinţa bunurilor în corespundere cu interesul general, adoptând legi pe care le consideră necesare în acest sens (Sporrong şi Lonnrot vs Suedia, 23 septembrie 1982).

44. În acelaşi timp, Curtea Europeană a stabilit în jurisprudenţa sa că articolul l al Protocolului adiţional la Convenţia Europeană nu acordă o protecţie absolută dreptului de proprietate. Dacă un stat a instituit o ingerinţă la adresa dreptului de proprietate, aceasta va fi, totuşi, compatibilă cu Convenţia Europeană dacă ingerinţa este prevăzută de lege, urmăreşte un scop care să servească interesului general şi este proporţională scopului urmărit (Megadat.com SRL vs Moldova, 8 aprilie 2008).

1.2. Calitatea legii

45. Curtea subliniază că, pentru a oferi destinatarilor legii securitate juridică, orice lege trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate. Exigenţa calităţii legii este conturată prin prisma principiului securităţii juridice în componenţa condiţiilor de previzibilitate şi claritate a legii.

46. În acest sens, Curtea menţionează că dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle sale, consacrat în articolul 23 alin.(2) din Constituţie, implică adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile, previzibile şi clare.

47. În acest sens, în Hotărârea nr.26 din 23 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că:

“Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie […].”

48. Curtea Europeană în jurisprudenţa sa a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind o serie de repere, pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru respectarea acestor exigenţe.

49. Astfel, Curtea Europeană a menţionat că “nu poate fi considerată “lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi corecteze conduita. […] În special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice” (Amann vs. Elveţia, 16 februarie 2000, § 56).

50. De asemenea, Curtea Europeană a statuat că nivelul de precizie al legislaţiei interne “depinde într-o măsură considerabilă de conţinutul actului normativ avut în vedere, domeniul pe care este menitsă-l acopere, numărul şi statutul celor cărora le este adresat” (Chorherr v. Austria, 25 august 1993, § 25). Testul preciziei legii impune ca legea, în situaţiile în care oferă o anumită marjă de discreţie, să indice cu suficientă claritate limitele acesteia (Silver şi alţii v. Regatul Unit, 25 martie 1983, § 80).

51. În acest sens, Curtea reţine că la elaborarea unui act normativ legiuitorul trebuie să respecte normele de tehnică legislativă pentru ca acesta să corespundă exigenţelor de calitate. Astfel, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure.

52. Prin urmare, destinatarii trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat doar în baza prevederilor care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică sau prin aplicarea actelor subordonate acestui act.

53. De asemenea, textul legislativ trebuie să corespundă principiului unităţii materiei legislative sau corelaţiei între textele regulatorii, pentru ca persoanele să-şi poată adapta comportamentul la reglementările existente, ce exclud interpretările contradictorii sau concurenţa între normele de drept aplicabile. Astfel, legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispoziţiile pe care le conţine, iar în cazul unor instituţii juridice cu o structură complexă să prevadă elementele ce disting particularităţile lor.

54. Curtea reţine că previzibilitatea şi claritatea constituie elemente sine qua non ale constituţionalităţii unei norme, care în activitatea de legiferare acestea nicidecum nu pot fi omise.

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

55. Analizând în ansamblu Legea cu privire la ipotecă, Curtea constată că exercitarea dreptului de ipotecă, ca o garanţie a executării obligaţiilor, se află într-o strânsă conexiune cu dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile ipotecate.

56. Potrivit art.3 din Lege, ipoteca este definită de legiuitor ca fiind un drept real, în al cărui temei creditorul este în drept să ceară satisfacerea creanţelor sale, cu prioritate faţă de ceilalţi creditori, din valoarea bunurilor imobile ipotecate, atunci când debitorul omite să-şi execute obligaţiile garantate cu ipotecă.

57. Având în vedere că bunul imobil ipotecat rămâne în proprietatea debitorului ipotecar, Curtea subliniază că dreptul de proprietate continuă să existe ca un drept fundamental al debitorului, inclusiv în procedura de executare silită, unica deosebire fiind grevarea acestui drept prin contractul de ipotecă.

58. Curtea reţine că alin.(1) din art.31 din Lege reprezintă o normă-cadru, ce reglementează garanţiile drepturilor debitorului ipotecar, inclusiv ale dreptului de proprietate, în cazul iniţierii de către creditorul ipotecar a executării dreptului la ipotecă. În conformitate cu această normă, dreptul de ipotecă poate fi exercitat de creditorul ipotecar doar după epuizarea procedurii de notificare a debitorului şi de înregistrare a preavizului de executare în Registrul bunurilor imobile.

59. În art.31 alin.(3) din Lege, legiuitorul a stabilit conţinutul obligatoriu al notificării şi preavizului, indicând totodată că creditorul trebuie să ofere un termen la expirarea căruia va executa dreptul de ipotecă, precum şi să indice valoarea sumelor restante ce trebuie achitate în vederea evitării procedurii de executare.

60. Analizând prevederile sus-menţionate, Curtea constată că prin notificare debitorului ipotecar i se acordă un termen suplimentar, precum şi o ultimă posibilitate de a stinge pe cale amiabilă ipoteca instituită asupra imobilului.

61. Prin urmare, Curtea observă că procedura de notificare a debitorului ipotecar constituie o etapă premergătoare executării obligaţiei ipotecare şi una esenţială pentru păstrarea imobilului în proprietatea sa. Această procedură are drept scop prevenirea introducerii de către creditorul ipotecar a unor cereri abuzive sau intempestive, care să pună în dificultate posibilitatea executării benevole a obligaţiei.

62. Potrivit articolului 31 alin.(2) teza întâi din Lege, notificarea se expediază debitorului ipotecar şi, dacă este cazul, debitorului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Potrivit aceluiaşi alineat, teza a doua, notificarea se va considera recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.

63. Cadrul legal privind expedierea scrisorilor recomandate cu confirmare de primire este stabilit prin Legea comunicaţiilor poştale nr.36 din 17 martie 2016. Potrivit art.2 din legea menţionată, serviciul de trimitere recomandată reprezintă un serviciu poştal, ce include recepţionarea trimiterii poştale, fără evaluarea conţinutului, cu eliberarea unei dovezi de înmânare a acesteia şi de distribuire la destinatar.

64. Analizând cuprinsul prevederilor art.31 alin.(2) din Lege, Curtea constată că în timp ce o normă stabileşte că debitorul ipotecar se notifică prin scrisoare recomandă cu confirmare de primire, o altă normă a aceluiaşi alineat prevede că notificarea se consideră recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.

65. În acelaşi timp, alin.(4) al art.31 din Lege menţionează că la înregistrarea preavizului în Registrul bunurilor imobile registratorul trebuie să verifice dovada de recepţionare a notificării sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepţionarea notificării, stabilit la alin.(2) din acelaşi articol.

66. Analizând în ansamblu prevederile articolului 31 alin.(2) şi (4) din Lege, Curtea constată că termenul de 7 zile, menţionat la alin.(2) teza a doua, este considerat drept un termen rezumat pentru recepţionarea notificării de către debitorul ipotecar.

67. Astfel, Curtea observă că, deşi norma prevede că notificarea trebuie să fie expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta poate fi considerată ca fiind recepţionată după expirarea a 7 zile lucrătoare din momentul expedierii. Acest fapt demonstrează caracterul echivoc al normei, acordând creditorului ipotecar, la iniţierea executării dreptului de ipotecă, dreptul de a alege între confirmarea primirii notificării şi notificarea din oficiu la expirarea termenului de 7 zile.

68. În acest context, Curtea constată că procedura recepţionării notificării este reglementată prin două texte legale cu conţinut diametral opus şi defectuos, care nu pot fi corelate şi aplicate deopotrivă.

69. Prin urmare, Curtea reţine că aplicabilitatea alin.(2) teza a doua din articolul 31 din Legea cu privire la ipotecă comportă o serie de deficienţe legislative sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii normei.

70. Astfel, Curtea subliniază că, în condiţiile în care imobilul ipotecat poate fi direct executat, în special în cazul actului notarial învestit cu formulă executorie, lipsa de previzibilitate şi de claritate a momentului de recepţionare a notificării poate afecta nemijlocit dreptul de proprietate al debitorului ipotecar. Or, scopul principal al notificării este de a-l preveni pe debitorul ipotecar despre executarea ipotecii şi de a-l încuraja să achite suma restantă pentru a opri procesul de executare a imobilului. În asemenea situaţii, există riscul exercitării abuzive de către creditorul ipotecar a dreptului de ipotecă asupra imobilului, afectând într-o anumită măsură dreptul de proprietate al debitorului ipotecar.

71. Incertitudinea şi ingerinţa în exercitarea dreptului de proprietate al debitorului ipotecar este vădită în cazul aplicării normei alin.(2) teza a doua a articolului 31 din Lege în coroborare cu alin.(7) al aceleiaşi norme, potrivit căruia debitorul ipotecar va fi decăzut din dreptul de a-şi stinge benevol ipoteca în termenul acordat în notificare.

72. Astfel, ţinând cont de gravitatea omiterii termenului acordat în notificare, Curtea reţine că aducerea acestuia efectiv la cunoştinţa debitorului ipotecar ţine de esenţa exercitării dreptului de ipotecă, precum şi de ocrotirea dreptului de proprietate.

73. Curtea observă că textul de lege contestat este formulat de o manieră imprecisă şi neclară, fapt care nu corespunde rigorilor de claritate şi previzibilitate, consfinţite în articolul 23 alin.(2) din Constituţie şi care poate afecta dreptul de proprietate, garantat de art.46 din Constituţie.

74. Totodată, articolul 31 alin.(2) din Lege, în care au fost constatate deficienţele menţionate, se află într-o legătură de cauzalitate cu prevederile alineatului (4) al aceluiaşi articol, şi anume sub aspectul că registratorul trebuie să verifice faptul expirării termenului rezumat pentru recepţionarea notificării, stabilit la alin.(2). În acest sens, neconstituţionalitatea prevederilor articolului 31 alin.(2) teza a doua atrage, în consecinţă, neconstituţionalitatea alineatului (4) sub aspectul menţionat.

75. În acelaşi timp, Curtea atestă că raporturile ipotecare, analizate în prezenta cauză, vizează în primul rând sistemul bancar din Republica Moldova, care cel mai des apelează la garanţiile ipotecare pentru creditele acordate. Din aceste considerente, Curtea reiterează poziţia sa expusă în Hotărârea nr.11 din 11 mai 2016, prin care a scos în evidenţă “necesitatea menţinerii bunăstării economice a ţării, care se sprijină inclusiv pe stabilitatea financiară a băncilor care alcătuiesc sistemul bancar”. În acest sens, este necesar de a stabili un just echilibru între interesul economic al ţării şi protecţia dreptului la proprietate al debitorilor ipotecari.

76. În acelaşi timp, dat fiind specificul contractului de ipotecă, Curtea menţionează că există posibilitatea ca debitorul ipotecar să abuzeze de drepturile şi garanţiile sale prevăzute de Legea cu privire la ipotecă, eschivându-se prin diverse metode de la recepţionarea notificării expediate de către creditor. Astfel, Curtea constată că efectele notificării nu pot fi condiţionate în totalitate de primirea efectivă a notificării de către debitor. Aşadar, în cazul în care debitorul refuză să primească sau nu primeşte notificarea din orice alt motiv neimputabil creditorului, pentru a nu afecta securitatea raporturilor juridice se vor aplica regulile generale aplicabile procedurii de expediere a scrisorilor recomandate, stabilite de cadrul normativ privind comunicaţiile poştale.

77. De asemenea, ţinând cont de principiul egalităţii subiecţilor raportului civil, Curtea subliniază că garanţiile instituite în favoarea unei părţi nu trebuie să fie disproporţionate faţă de cealaltă parte.

78. În aceste circumstanţe, în vederea excluderii situaţiilor în care debitorul ipotecar ar putea să se eschiveze cu rea-credinţă de la recepţionarea notificării, Curtea va emite o Adresă Parlamentului în vederea reglementării procedurii de expediere şi recepţionare a notificării, astfel încât să garanteze, într-un mod echilibrat, drepturile ambelor părţi contractante.

Din aceste motive, în temeiul articolului 140 alin.(2) din Constituţie şi articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocaţii Igor Litvinenco şi Dionisie Vition, în dosarul nr.2a-4933/14, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară neconstituţionale textul “Notificarea este considerată recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.” din articolul 31 alin.(2) şi textul “sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepţionarea notificării” din articolul 31 alin.(4) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

La 27 septembrie 2016 Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.26 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31 alineatele (2) şi (4) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

Prin această hotărâre, Curtea a declarat neconstituţionale textul “Notificarea este considerată recepţionată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii” din articolul 31 alin.(2) şi textul “sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepţionarea notificării” din articolul 31 alin.(4) din Legea cu privire la ipotecă.

Curtea a reţinut că prevederile sus-menţionate comportă o serie de deficienţe legislative şi, ca urmare, nu corespund rigorilor de claritate şi previzibilitate, consfinţite în articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

Curtea a constatat că lipsa de previzibilitate şi de claritate a momentului de recepţionare a notificării de către debitorul ipotecar afectează dreptul acestuia de a stinge benevol ipoteca în termenul acordat, precum şi dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat.

În acelaşi timp, Curtea a atras atenţia asupra faptului că debitorul ipotecar ar putea să se eschiveze cu rea-credinţă de la recepţionarea notificării, ca urmare, primirea efectivă a acesteia devenind imposibilă. Având în vedere că în asemenea situaţii stabilitatea financiară a băncilor ar putea fi periclitată, Curtea a reţinut necesitatea stabilirii unui just echilibru între interesul economic al ţării şi protecţia dreptului la proprietate al debitorilor ipotecari. Astfel, Curtea a subliniat că în caz de refuz sau de eschivare a debitorului de a primi notificarea sunt aplicabile regulile generale ale procedurii de expediere a scrisorilor recomandate, stabilite de cadrul normativ privind comunicaţiile poştale.

Ţinând cont de raţionamentele expuse în Hotărârea nr.26 din 27 septembrie 2016, Curtea subliniază necesitatea reglementării exprese şi uniforme de către Parlament a procedurii de expediere şi recepţionare a notificării similar procedurii specifice de notificare şi citare, astfel încât să garanteze, într-un mod echilibrat, drepturile ambelor părţi contractante.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.