Hotărâre nr.31 din 11.12.2014 privind revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative" şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997" (interdicţia ocupării unor funcţii publice de către persoane cu multiplă cetăţenie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

HOTĂRÂRE

privind revizuirea  Hotărârii  Curţii  Constituţionale nr. 9 din 26 mai 2009

 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI

din 7  decembrie 2007  “Pentru  modificarea şi  completarea unor

acte  legislative” şi din Legea nr. 76-XVI din 10 aprilie 2008

“Pentru modificarea şi completarea Codului electoral

nr. 1381-XIII  din  21  noiembrie  1997”

(interdicţia ocupării unor funcţii publice

de către persoane cu multiplă cetăţenie)

nr. 31  din  11.12.2014

 (în vigoare 11.12.2014) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 128-133 art. 38 din 13.05.2016

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Igor DOLEA, preşedinte de şedinţă,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Teodor Papuc, grefier,

Având în vedere demersul a patru judecători ai

Curţii Constituţionale din 13 noiembrie 2014,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în şedinţă plenară închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află demersul a patru judecători ai Curţii Constituţionale (Igor Dolea, Aurel Băieşu, Tudor Panţîru, Victor Popa) privind revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997.

2. Demersul înaintat are la bază hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Tănase vs. Moldova.

3. În temeiul articolului 72 din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale din 13 noiembrie 2014, s-a dispus revizuirea Hotărârii nr.9 din 26 mai 2009.

ÎN FAPT

4. La 18 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea în cauza Tănase vs. Moldova, prin care a constatat încălcarea prevederilor convenţionale de către autorităţile Republicii Moldova, prin adoptarea Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007, şi anume încălcarea dreptului reclamantului de a fi ales în Parlament, drept garantat de articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Dispoziţiile legii impuneau restricţii la ocuparea unor funcţii publice pentru persoanele care deţineau şi cetăţenia unui alt stat decât a Republicii Moldova.

5. Guvernul Republicii Moldova a solicitat reexaminarea cauzei de către Marea Cameră, invocând faptul că scopul ingerinţei era unul legitim şi democratic.

6. În timpul procedurilor judiciare din faţa Marii Camere, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a pronunţat, la 26 mai 2009, Hotărârea nr.9 din 26 mai 2009, prin care a declarat constituţională Legea nr.273 din 7 decembrie 2007 şi Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997, considerând că acestea urmăreau scopul legitim al apărării securităţii naţionale şi al consolidării statalităţii Republicii Moldova.

7. Marea Cameră a menţinut, prin hotărârea sa din 10 martie 2010, soluţia dată de cameră, statuând încălcarea dreptului la alegeri libere de către autorităţile Republicii Moldova.

8. La data de 4 mai 2010, Ministerul Justiţiei s-a adresat Curţii Constituţionale pentru revizuirea hotărârii menţionate mai sus (scrisoarea nr.01/3321). Curtea, prin scrisoarea nr.05/593/195 din 26 mai 2010, a respins solicitarea invocând că, potrivit prevederilor legale, revizuirea unei hotărâri se efectuează numai la iniţiativa Curţii Constituţionale.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

10. Prevederile relevante ale Codului jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995 (M.O., 1995, nr.53-54, art.597) sunt următoarele:

Articolul 72

Revizuirea hotărârii şi avizului

“(1) Revizuirea hotărârii şi avizului se efectuează numai la iniţiativa Curţii Constituţionale, prin decizie, adoptată cu votul majorităţii judecătorilor ei, în cazul în care:

a) au apărut noi împrejurări, necunoscute la data pronunţării hotărârii şi emiterii avizului, dacă aceste împrejurări sînt de natură să schimbe esenţial hotărârea şi avizul;

b) se modifică prevederile Constituţiei, ale legilor şi ale altor acte normative în al căror temei a fost pronunţată hotărârea şi emis avizul.

(2) Revizuirea hotărârii şi avizului se efectuează cu respectarea procedurii de jurisdicţie constituţională.”

ÎN DREPT

11. Din conţinutul deciziei de revizuire, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, problema conformităţii unei hotărâri a Curţii Constituţionale cu o hotărâre a Curţii Europene.

12. Curtea notează că problema abordată se referă la principiul priorităţii dispoziţiilor actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte în materia protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

A. ADMISIBILITATEA

13. În conformitate cu decizia sa din 13 noiembrie 2014, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 72 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, instanţa de contencios constituţional îşi poate revizui propriile hotărâri în cazul în care apar noi împrejurări.

14. Curtea constată că necesitatea revizuirii Hotărârii Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009 reiese din soluţia dată de Curtea Europeană în hotărârea Tănase vs. Moldova, în privinţa deţinerii mai multor cetăţenii de către candidaţii la alegerile parlamentare.

15. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea conformităţii legilor cu Constituţia, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia. De asemenea, Curtea subliniază că, potrivit articolului 4 din Constituţie, aceasta trebuie să interpreteze dispoziţiile referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale în conformitate cu pactele şi tratatele internaţionale, iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, să acorde prioritate reglementărilor internaţionale.

16. Curtea reţine că jurisprudenţa Curţii Europene are aceeaşi valoare juridică precum dispoziţiile convenţionale, ea constituind interpretarea Convenţiei. Prin urmare, pentru a stabili conformitatea dispoziţiilor legale contestate cu normele constituţionale, Curtea va avea în vedere considerentele hotărârii Curţii Europene în cauza Tănase vs. Moldova.

B. FONDUL CAUZEI

1. Considerentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009

17. Cu referire la constituţionalitatea prevederilor Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 şi Legii nr.76-XVI din 10 aprilie 2008, Curtea în Hotărârea nr.9 din 26 mai 2009, a menţionat că din prevederile articolului 38 alin.(3) şi ale articolului 39 alin.(2) din Constituţie rezultă cu claritate că condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi sau pot accede la o funcţie publică se stabilesc prin lege. Aceste norme permit instituirea prin lege a unor restrângeri privind accesul la o funcţie publică.

18. Curtea a statuat că, având în vedere caracterul social-politic al drepturilor electorale, legislatorul este chemat să creeze condiţii adecvate pentru realizarea voinţei suverane a poporului pe calea exercitării drepturilor electorale de către cetăţenii statului şi, respectiv, a formării unor organe autonome şi independente ale puterii publice, menite să transpună în viaţă interesele poporului şi să garanteze drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului Republicii Moldova. Prin urmare, stabilind condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi în organele puterii de stat, legislatorul a fost în drept să instituie norme legale speciale cu privire la drepturile şi libertăţile persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin, în primul rînd, drepturile lor politice, inclusiv cele electorale, care constituie un element al suveranităţii de stat şi dobândirea cărora este determinată, de regulă, de deţinerea cetăţeniei acelui stat cu care persoana are o legătură politico-juridică permanentă.

19. Curtea a reţinut că, întrucât cetăţenii Republicii Moldova deţinători ai cetăţeniei unui alt stat se află într-o legătură politico-juridică cu acesta, stat faţă de care au îndatoriri constituţionale şi alte îndatoriri ce decurg din legislaţia sa, importanţa cetăţeniei Republicii Moldova, ca expresie a valorii legăturii politico-juridice cu Republica Moldova şi a devotamentului faţă de Republica Moldova, se diminuează esenţial. În exercitarea atribuţiilor de deputat, persoanele cu mai multe cetăţenii pot fi influenţate de interesele statului străin ai cărui cetăţeni sunt. Supunerea, implicit îndeplinirea de către deputat nu doar a voinţei suverane a poporului Republicii Moldova, ci şi a voinţei poporului unui stat străin intră în contradicţie cu principiile constituţionale ale independenţei mandatului de deputat, suveranităţii statului, securităţii naţionale, asigurării confidenţialităţii informaţiilor şi subminează supremaţia Constituţiei Republicii Moldova.

20. Potrivit Curţii, promovarea în funcţiile publice de răspundere a unor persoane care deţineau exclusiv cetăţenia Republicii Moldova contribuia la educarea spiritului patriotic şi a conştiinţei juridice a populaţiei. Aşadar, ingerinţa urmărea asigurarea loialităţii membrilor Parlamentului faţă de stat şi din acest motiv scopul este unul legitim.

21. În privinţa dreptului de a accede la o funcţie publică prin numire, Curtea a remarcat că interdicţia impusă persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin nu se referea la orice funcţie publică, ci doar la cele în exercitarea cărora persoanele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, regimul constituţional, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova.

22. Curtea a considerat că ingerinţele au fost proporţionale cu scopul urmărit, întrucât nu au adus atingere substanţei drepturilor electorale, nu au încălcat dreptul persoanei de a candida la alegeri şi de a fi ales, nu au anihilat libera exprimare a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ, nu au golit de substanţă dreptul de acces la o funcţie publică, ci doar au condiţionat exerciţiul dreptului de a deţine aceste funcţii de deţinerea exclusivă a cetăţeniei Republicii Moldova.

23. Invocând dispoziţii ale Convenţiei Europene cu privire la cetăţenie, Curtea a conchis că statele-părţi la aceasta nu erau lipsite de dreptul de a stabili pentru funcţionarii publici incompatibilităţi legate de deţinerea multiplei cetăţenii.

24. De asemenea, Curtea a reţinut că o atare abordare a problemei era conformă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene în materie de drepturi electorale, care a reţinut că, deşi articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie garantează fiecărei persoane “dreptul de vot” şi “dreptul de a candida la alegerea corpului legislativ”, aceste drepturi nu sunt absolute, nu sunt expres prevăzute în textul articolului 3, nu sunt definite de acesta, lăsând “loc unor limitări implicite”.

2. Considerentele Hotărârii Curţii Europene în cauza Tănase vs. Moldova (Marea Cameră)

25. În cauza Tănase vs. Moldova reclamantul a invocat faptul că prin instituirea interdicţiei deţinerii altor cetăţenii de către cetăţenii moldoveni care doresc să devină membri ai Parlamentului după alegeri i s-a încălcat dreptul său de a candida şi de a fi membru în Parlament după ce ar fi ales. În acest mod, era limitat dreptul alegătorilor de a-şi exprima liber opinia în procesul electoral. Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, care prevede:

“Înaltele Părţi Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.”

26. Marea Cameră a Curţii Europene a considerat că reclamantul a fost direct afectat de prevederile legii interne, întrucât, dacă era ales, acesta trebuia să opteze între a fi membru al Parlamentului sau a-şi păstra cea de-a doua cetăţenie a sa. Conştientizarea acestei alegeri de către alegători ar fi putut avea un efect defavorabil pentru campania electorală a reclamantului.

27. În ceea ce priveşte scopul legii de a asigura loialitatea faţă de stat, invocat de către Guvern, Curtea Europeană a făcut diferenţa între loialitatea faţă de stat şi loialitatea faţă de guvern. De vreme ce necesitatea asigurării loialităţii faţă de stat poate constitui un scop legitim care justifică interdicţia asupra drepturilor electorale, asigurarea loialităţii faţă de guvern nu poate constitui un scop legitim. Într-un stat democratic în care se respectă legea, drepturile şi libertăţile fundamentale, este evident că rolul membrilor Parlamentului şi în particular al membrilor partidelor de opoziţie este de a reprezenta alegătorii prin responsabilizarea Guvernului şi aprecierea politicilor sale. Îndeplinirea anumitor obiective, uneori diametral opuse, nu este doar acceptabilă, ci şi necesară pentru promovarea pluralismului.

28. În privinţa loialităţii faţă de stat cerute de la membrii Parlamentului, Curtea a considerat că o atare loialitate cuprinde, de principiu, respectul faţă de Constituţie, de legi, de instituţii, faţă de independenţa statului şi de integritatea sa teritorială. Orice altă viziune ar submina posibilitatea membrilor Parlamentului de a reprezenta viziunile alegătorilor, în particular a grupurilor minoritare.

29. Faptul că membrii Parlamentului cu dublă cetăţenie pot urmări să implementeze un program politic considerat de altcineva drept incompatibil cu principiile şi structura statului Republica Moldova nu îi face incompatibili cu rigorile democratice.

30. Curtea Europeană a reţinut că practica statelor membre ale Consiliului Europei relevă un consens în privinţa permisiunii deţinerii mai multor cetăţenii, acest fapt neconstituind un temei pentru incompatibilitatea cu statutul de membru al Parlamentului, chiar acolo unde populaţia este compusă din mai multe etnii. Totuşi, în pofida acestui consens, pot fi justificate anumite ingerinţe acolo unde există circumstanţe istorice şi politice specifice.

31. Curtea Europeană a considerat important faptul că interdicţia nu a fost impusă în 1991, ci abia în 2008, după 17 ani de independenţă a Republicii Moldova şi după 5 ani de la adoptarea legii care permitea dubla cetăţenie. În aceste circumstanţe, Curtea a reţinut că afirmaţia potrivit căreia măsura era necesară pentru a proteja legile Republicii Moldova, instituţiile şi securitatea naţională era foarte puţin convingătoare. Pentru ca restricţiile generale introduse asupra drepturilor electorale să fie justificate, ele trebuiau să aibă la bază motive întemeiate. Însă Guvernul nu a explicat de ce au apărut brusc asemenea îngrijorări cu privire la loialitatea celor cu mai multe cetăţenii.

32. În această cauză, Curtea Europeană a considerat că existau alte mijloace de a proteja legile, instituţiile şi securitatea naţională ale Republicii Moldova.

33. Statul trebuia să ţină cont de instrumentele şi rapoartele internaţionale relevante, în special de cele ale organismelor Consiliului Europei, în interpretarea garanţiilor convenţionale şi stabilirea unui consens general. Curtea a observat că atât Comisia împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comitetul pentru monitorizarea respectării obligaţiilor, cât şi Comisia de la Veneţia au fost unanime în criticile lor asupra ingerinţei.

34. În cele din urmă, Curtea Europeană a reiterat că orice restricţie asupra drepturilor electorale nu trebuie să excludă unele persoane sau grupuri de persoane de la participarea la viaţa politică a statului.

35. În lumina faptelor menţionate şi în pofida contextului istorico-politic specific al Republicii Moldova, Curtea Europeană a constatat că Legea nr.273, care le interzicea membrilor Parlamentului cu mai multe cetăţenii să ocupe funcţia de deputat în Parlament, era disproporţionată şi încălca articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie.

3. Aprecierea Curţii

36. Curtea reiterează că, potrivit articolului 4 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, au prioritate reglementările internaţionale.

37. În Hotărârea nr.10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr.16 din 28.05.1998 “Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova” în redacţia Hotărârii nr.39 din 09.07.2001, Curtea Constituţională a concluzionat că “practica jurisdicţională internaţională [...] este obligatorie pentru Republica Moldova, ca stat care a aderat la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

38. Obligaţia conformării la dispoziţiile Convenţiei Europene reiese şi din articolul 46 §1 din Convenţie, potrivit căruia: “Înaltele Părţi Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.”

39. Curtea reţine că prin Hotărârea nr.9 din 26 mai 2009, instanţa de contencios constituţional a declarat constituţionale unele prevederi ale Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi Legii nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 “Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”, legi prin care au fost operate modificări şi completări într-un şir de acte legislative, conform cărora cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat nu pot deţine funcţia eligibilă de deputat în Parlament şi de Preşedinte al Republicii Moldova, sau, prin numire, anumite funcţii publice.

40. La 10 martie 2010, Marea Cameră a Curţii Europene a adoptat cu unanimitate de 17 voturi hotărârea prin care a menţinut concluzia Camerei din 18 noiembrie 2008 şi a constatat violarea de către Republica Moldova a dreptului la alegeri libere prin adoptarea Legii ce interzicea persoanelor cu dublă cetăţenie deţinerea mandatului de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

41. Având la bază hotărârea Curţii Europene, prin Legea nr.127 din 23 decembrie 2009 au fost abrogate normele legale care interziceau deţinerea multiplei cetăţenii.

42. Astfel, având în vedere concluziile Curţii Europene în cauza Tănase vs. Moldova, expuse la paragrafele 23-33, prin prisma art.4 din Constituţie şi a art.72 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră necesar de a-şi reconsidera propria jurisprudenţă, şi anume Hotărârea Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997.

Pentru motivele arătate, în baza articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 62 şi 72 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se revizuieşte Hotărârea Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 “Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”.

2. Textul punctului 3 şi punctului 4 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 2009 se expune integral în următoarea redacţie:

“3. Potrivit art.17 din Constituţie, cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Aceste prevederi constituţionale sunt dezvoltate de cadrul legal subsecvent şi anume Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, art.3 al căreia stipulează că cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica Moldova o legătură politico-juridică permanentă, care generează drepturi şi obligaţii reciproce între stat şi persoană.

Curtea reţine că statutul de cetăţean permite persoanei de a fi titularul tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale consfinţite de Constituţie şi legislaţia în vigoare.

În acest sens, art.39 din Constituţie stabileşte că cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică. Respectiva normă constituţională urmează a fi corelată cu norma cuprinsă la alin.(3) al art.38 din Constituţie, potrivit căreia dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

Curtea reţine că, în urma ratificării prin Hotărârea Parlamentului nr.621 din 14 octombrie 1999 a Convenţiei europene cu privire la cetăţenie, legislaţia Republicii Moldova permite deţinerea multiplei cetăţenii. Astfel, până la operarea modificărilor prin Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007, art.25 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova stipula că cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuiţi pe teritoriul ei, care posedă şi cetăţenia unui alt stat, beneficiază în egală măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova.

Totodată, în urma modificărilor şi completărilor operate prin Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 într-un şir de acte legislative şi Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral, cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat nu pot deţine funcţia eligibilă de deputat în Parlament şi de Preşedinte al Republicii Moldova, sau, prin numire, anumite funcţii publice.

4. Curtea menţionează că, potrivit articolului 4 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, au prioritate reglementările internaţionale.

În Hotărârea nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale articolului 4 din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a menţionat că “această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunând, mai întâi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională [...], sunt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional […], acordând, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale”.

În contextul priorităţii aplicării prevederilor internaţionale în domeniul drepturilor omului, Curtea reţine că art.16 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie stabileşte că: “Un stat parte nu trebuie să facă din renunţarea sau pierderea unei alte cetăţenii o condiţie pentru dobândirea sau menţinerea cetăţeniei sale când această renunţare sau această pierdere nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută”.

Potrivit, art.17 din Convenţia citată: “Cetăţenii unui stat parte care au o altă cetăţenie trebuie să aibă, pe teritoriul acestui stat parte unde domiciliază, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni ai acestui stat parte”.

Totodată, cu referire la crearea unei situaţii de incompatibilitate cu funcţia de deputat în Parlament, prin deţinerea multiplei cetăţenii, Curtea reţine că articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană consacră dreptul la alegeri libere prin asigurarea dreptului de vot şi dreptului la eligibilitate sau dreptului de a candida pe listele electorale. În cauza Matthews vs. Regatul Unit Curtea Europeană a menţionat: ”Candidatului ales trebuie să-i fie asigurate toate condiţiile pentru exercitarea mandatului ce i-a fost încredinţat de electorat”.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, restricţiile care pot fi aduse acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale cu scopul urmărit. Condiţiile pe care statele pot să le impună acestor drepturi nu trebuie să conducă la lipsirea lor de efectivitatea necesară realizării scopului pentru care au fost recunoscute “exprimarea liberei voinţe a poporului în alegerea corpului legislativ”.

Comisia de la Veneţia în Opinia nr.484/2008, adoptată la 17-18 octombrie 2008, cu referire la amendamentele Codului electoral, inclusiv cele referitoare la deţinătorii de cetăţenie multiplă, a menţionat:

“31. […] restricţiile drepturilor cetăţenilor nu trebuie să se bazeze pe cetăţenia multiplă. Codul bunelor practici în materie electorală citează Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, ratificată de Moldova în noiembrie 1999, care neechivoc prevede că “cetăţenii Statului-parte care deţin altă cetăţenie trebuie să beneficieze pe teritoriul Statului-parte în care ei locuiesc de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi alţi cetăţeni a acelui Stat-parte”

32. Mai mult, această restricţie poate constitui o încălcare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articolul 3 din Protocolul nr.1 şi nr.14 la Convenţie”.

Prin raportarea normelor legale contestate la dispoziţiile constituţionale şi internaţionale enunţate, Curtea reţine că acestea sunt disproporţionate şi nu justifică scopul legitim al asigurării loialităţii faţă de stat. Or, la momentul adoptării prevederilor legale care permiteau multipla cetăţenie legislativul nu a făcut nici o rezervă la Convenţia cu privire la cetăţenie, fiind permis tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv celor care aveau şi cetăţenia altui stat, de a deţine funcţii publice. Totodată, devotamentul faţă de ţară al persoanelor care deţin funcţii publice urmează a fi asigurat prin obligaţiile impuse acestora în exercitarea atribuţiilor funcţionale, specifice domeniului de activitate.

În acest sens, sunt pertinente prevederile art.15 din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

Din cele menţionate, Curtea reţine că prevederile Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi Legii nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral care interzic ocuparea anumitor funcţii publice cetăţenilor Republicii Moldova care deţin şi cetăţenia altui stat sunt contrare articolelor 38 şi 39 combinate cu articolul 4 din Constituţie.

Pentru motivele arătate, conducându-se de prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,”

3. Punctul 1 din dispozitivul Hotărârii nr.9 din 26 mai 2009 va avea următorul cuprins:

“Se declară neconstituţionale următoarele prevederi legale:

- sintagma “care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.4 alin. doi al Legii nr.64-XII din 31.05.1990 “Cu privire la Guvern”;

- sintagma “care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.19 alin. unu al Legii nr.416-XII din 18.12.1990 “Cu privire la poliţie”;

- sintagma “care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.11 alin.(1) şi sintagma “să deţină exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.35 alin.(2) al Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 “Cu privire la Curtea Constituţională”;

- sintagma “care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.6 alin.(1) al Legii nr.544-XIII din 20.07.1995 “Cu privire la statutul judecătorului”;

- sintagma “care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.23 alin.(5) al Legii nr.548-XIII din 21.07.1995 “Cu privire la Banca Naţională a Moldovei”;

- sintagma “care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.12 al Legii nr.192-XIV din 12.11.1998 “Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare”;

- sintagma “care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.14 alin.(2) al Legii nr.753-XIV din 23.12.1999 “Privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova”;

- sintagma “care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.3 al Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 “Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”;

- sintagma “care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.10 alin.(1) al Legii Serviciului de Stat de Curieri Speciali nr.402-XV din 02.12.2004;

- sintagma “şi nu deţine cetăţenia altui stat” din art.17 alin.(1) lit.a) al Legii Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008;

- “care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.10 alin.(1) lit.a) al Legii nr.761-XV din 27.12.2001 “Cu privire la serviciul diplomatic”;

- “deţinerea cetăţeniei altui stat” din art.19 alin.(1) lit.f) al Legii nr.106-XIII din 17 mai 1994 “Cu privire la secretul de stat”;

- “inclusiv nu deţine cetăţenia altui stat dacă candidează la o funcţie care prevede acces la secretul de stat” din art.27 alin.(1) lit.g) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04.07.2008;

- “nici cele care deţin şi cetăţenia unui alt stat” din art.13 alin.(7) al Legii cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nr.134-XVI din 13.06.2008;

- “să exercite o funcţie în organele vamale, care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.6 alin.(2) lit.i) al Legii serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20.07.2000;

- “să exercite o funcţie în organele Centrului care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.13 alin.(2) lit.g) al Legii nr.1104-XV din 6 iunie 2002 “Cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei”;

- art.XXI alin.(1), (2) şi (4) lit.a) din Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”;

din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997:

- art.13 alin.(2) lit.b¹) cu următorul cuprins:

“b¹) persoanele care, pe lîngă cetăţenia Republicii Moldova, deţin şi cetăţenia unui alt stat pentru funcţia de deputat în condiţiile art.75”;

- art.19 alin.(1) sintagma “...care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova”;

- art.20 alin.(2) lit.b) sintagma “...sau dobîndire a cetăţeniei unui alt stat”;

- art.75 alin.(2), alin.(3) şi alin.(4).”

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.