Hotărâre nr.393/2019 din 01.11.2019 privind aprobarea documentului normativ-tehnic în domeniul energeticii NE1-01:2019 "Norme de exploatare a instalaţiilor electrice ale consumatorilor noncasnici"

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU
REGLEMENTARE ÎN ENERGETICĂ

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea documentului normativ-tehnic în domeniul energeticii

NE1-01:2019 "Norme de exploatare a instalaţiilor electrice

ale consumatorilor noncasnici"

nr. 393/2019  din  01.11.2019

 (în vigoare 31.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-34 art. 90 din 31.01.2020

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova

nr.1526 din 22 ianuarie 2020

Ministru_______Fadei NAGACEVSCHI

În temeiul art.14 alin.(1) lit.a) din Legea nr.174 din 21.09.2017 cu privire la energetică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.364-370, art.620), Consiliul de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă în calitate de document normativ-tehnic în domeniul energeticii: NE1-01:2019 "Norme de exploatare a instalaţiilor electrice ale consumatorilor noncasnici" (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Departamentului Supraveghere Energetică al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.

3. Documentul normativ NE1-01:2019 "Norme de exploatare a instalaţiilor electrice ale consumatorilor noncasnici" se pune în aplicare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. În termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, administratorii consumatorilor noncasnici şi utilizatorii reţelelor electrice:

- vor instrui personalul şi vor realiza verificarea neordinară a cunoştinţelor personalului;

- vor asigura implementarea formelor cadru prestabilite conform prevederilor documentului normativ-tehnic NE1-01:2019 "Norme de exploatare a instalaţiilor electrice ale consumatorilor noncasnici".

Anexă

la Hotărârea Consiliului de administraţie

al ANRE nr.393/2019 din 01.11.2019

NE1-01:2019

"NORME DE EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE

ALE CONSUMATORILOR NONCASNICI"

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1

Domeniul de aplicare

1. NE1-01:2019 "Norme de exploatare a instalaţiilor electrice ale consumatorilor noncasnici" (în continuare - Norme) conţin prevederi minime de bază care asigură exploatarea fiabilă, raţională şi în condiţii de securitate a instalaţiilor electrice şi întreţinerea lor în stare funcţională.

2. Normele sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice care activează pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi pentru persoanele fizice - proprietari ai instalaţiilor electrice utilizate în scopuri noncasnice. Normele includ cerinţe faţă de consumatorii noncasnici, care exploatează instalaţiile electrice în funcţiune, cu tensiunea mai mică de 220 kV, inclusiv. Normele nu se aplică asupra instalaţiilor întreprinderilor electroenergetice şi termoenergetice, inclusiv ale centralelor electrice ale consumatorilor, care se află în gestiunea operativă a operatorului de sistem.

3. În Norme se aplică noţiunile definite în Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, Normele de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, precum şi noţiunile după cum urmează:

 blocajul echipamentului electrotehnic – partea echipamentului (dispozitivului) electrotehnic destinat pentru prevenirea sau limitarea efectuării operaţiilor cu unele părţi ale echipamentului în scopul preîntâmpinării apariţiei unei stări inadmisibile sau excluderea accesului la părţile aflate sub tensiune;

 circuit de curent operativ – circuit de curent alternativ sau continuu utilizat în circuitele de comandă, automatizare, protecţie şi semnalizare ale centralei (staţiei) electrice;

 conductor-bară – dispozitiv, confecţionat sub forma barelor sau conductoarelor cu izolatoare şi construcţiile care le susţin, destinat pentru transmiterea şi distribuţia energiei electrice pe teritoriul centralei electrice, staţiei electrice sau secţiei;

 echipament de convertizare – echipament destinat pentru transformarea tipului sau frecvenţei curentului;

 echipament electric – echipament utilizat pentru producerea, transportul, transformarea sau utilizarea energiei electrice, cum sunt maşinile, transformatoarele, aparatajele, aparatele de măsurare, dispozitivele de protecţie, sistemele de pozare, receptoarele electrice;

 exploatare – toate activităţile care cuprind lucrările necesare pentru a permite funcţionarea instalaţiei electrice. Aceste activităţi cuprind domenii cum sunt manevre, comandă, măsurări, încercări şi mentenanţă;

 panou de comandă a centralei (staţiei) electrice – totalitatea pupitrelor şi panourilor de comandă, control şi protecţie a centralei (staţiei) electrice amplasate în aceeaşi încăpere;

 punct de distribuţie – instalaţie de distribuţie (în continuare – ID) care nu este parte componentă a staţiei electrice;

 punct neutru – punct comun al înfăşurărilor (elementelor) conectate în stea al echipamentului electric;

 receptor electric – dispozitiv care transformă energia electrică în altă formă de energie;

 reparaţie – complexul de operaţiuni de restabilire a funcţionalităţii şi resursei echipamentului sau a părţilor lui componente;

 reparaţie capitală – ansamblu de lucrări de reparaţii, care se execută în scopul readucerii utilajului cât mai aproape de caracteristicile tehnice, constructive şi funcţionale iniţiale, astfel încât să corespundă tuturor condiţiilor tehnico-economice de lucru. Reparaţiile capitale sunt caracterizate prin lucrări de mare amploare. În cadrul reparaţiei capitale se pot executa lucrări cu demontarea parţială sau totală a fondului fix, recondiţionarea sau înlocuirea parţială sau totală a pieselor uzate, care nu mai pot funcţiona în condiţii optime;

 reparaţie curentă – ansamblu de operaţii prin care se remediază toate defecţiunile apărute la utilaje în perioada exploatării, cu excepţia operaţiilor de remediere a defectelor ce se execută în cadrul reparaţiilor capitale;

 reparaţie planificată – reparaţia efectuată în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate în conformitate cu cerinţele documentelor normativ-tehnice;

 schemă electrică principială a centralei (staţiei) electrice – schemă, în care se reflectă componenţa şi conexiunile echipamentului electric, ce oferă conceptul principiului de lucru al centralei (staţiei) electrice;

 stagiu – instruirea personalului la locul de muncă sub conducerea persoanei responsabile, după pregătirea teoretică sau concomitent cu ea, în scopul obţinerii deprinderilor practice de specialitate, adaptarea la obiectele deservite şi comandate;

 sursă de energie electrică – echipament (dispozitiv) electrotehnic care transformă diferite tipuri de energii în energie electrică.

4. Exploatarea echipamentului electric de uz casnic în scop de producere se va efectua în conformitate cu indicaţiile uzinei producătoare şi prezentele Norme.

5. Cerinţele uzinei producătoare de echipamente cu privire la exploatarea lor au prioritate în raport cu cerinţele instituite de prezentele Norme.

Secţiunea 2

Responsabilităţile şi obligaţiile consumatorului noncasnic

6. Deservirea instalaţiilor electrice, executarea manevrelor operative în instalaţiile electrice, organizarea şi executarea lucrărilor de reparaţii, montare, ajustare, încercări, măsurări şi diagnostic a instalaţiilor electrice trebuie să fie efectuate de personalul electrotehnic.

7. La consumatorul noncasnic, de regulă, trebuie să fie creat serviciul energetic. Serviciul energetic, în funcţie de nivelul tensiunii, complexitatea şi volumul de deservire a instalaţiilor electrice, trebuie să fie completat cu personal electrotehnic care corespunde cerinţelor prezentelor Norme.

Se permite deservirea instalaţiilor electrice ale consumatorului noncasnic în bază de contract, de către un agent economic.

Contractul de deservire şi anexele lui trebuie să includă cel puţin:

1) lista personalului electrotehnic admis la executarea lucrărilor, cu menţionarea grupelor de securitate electrică;

2) lista lucrărilor ce pot fi executate de personalul delegat;

3) delimitarea responsabilităţilor în procesul de executare a lucrărilor în instalaţiile electrice;

4) determinarea responsabilităţii pentru asigurarea personalului electrotehnic cu mijloace de protecţie, scule, unelte etc.

8. Administratorul consumatorului noncasnic este obligat să asigure:

1) întreţinerea instalaţiilor electrice în stare bună de funcţionare şi exploatarea lor în conformitate cu prezentele Norme, Normele de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice;

2) efectuarea calitativă şi la timp a lucrărilor de mentenanţă, de reparaţii planificate, a măsurărilor şi încercărilor profilactice, modernizarea şi reconstrucţia instalaţiilor şi echipamentelor electrice;

3) selectarea personalului electrotehnic şi electrotehnologic, organizarea examinării medicale periodice a personalului, efectuarea instruirilor de securitate şi sănătate în muncă, de apărare împotriva incendiilor;

4) perfecţionarea profesională a personalului electrotehnic în centre specializate de instruire, nu mai rar de o dată la 5 ani;

5) fiabilitatea funcţionării şi securitatea deservirii instalaţiilor electrice;

6) măsuri de securitate şi sănătate în muncă a personalului electrotehnic şi electrotehnologic;

7) implementarea măsurilor de prevenire a şocurilor electrice şi electrocutărilor la executarea lucrărilor cu risc de natură electrică şi/sau deteriorării echipamentului electric;

8) protecţia mediului ambiant la exploatarea instalaţiilor electrice;

9) evidenţa şi analiza deranjamentelor, accidentelor de muncă şi întreprinderea măsurilor de înlăturare a cauzelor producerii lor la funcţionarea instalaţiilor electrice;

10) elaborarea fişelor de post, instrucţiunilor de serviciu şi de securitate şi sănătate în muncă a personalului electrotehnic şi electrotehnologic;

11) utilizarea eficientă a energiei electrice şi întreprinderea măsurilor de eficienţă energetică;

12) întreprinderea măsurilor pentru evitarea perturbării parametrilor de calitate a energiei electrice în reţeaua operatorului de sistem de către echipamentele din posesie;

13) executarea măsurărilor şi încercărilor echipamentului electric şi instalaţiilor de protecţie contra trăsnetului;

14) verificarea metrologică a echipamentului de măsurare;

15) informarea organului de supraveghere energetică de stat cu privire la producerea avariilor, accidentelor mortale, grave şi colective legate de exploatarea instalaţiilor electrice.

9. Pentru organizarea exploatării instalaţiilor electrice, administratorul consumatorului noncasnic trebuie să desemneze, prin ordin persoana responsabilă de gospodăria electrică şi la decizia administratorului consumatorului noncasnic - persoana care îl va înlocui.

În cazul existenţei la consumatorul noncasnic a funcţiei de energetician, obligaţiile persoanei responsabile de gospodăria electrică, de regulă, se atribuie lui.

În cazul în care instalaţia electrică de utilizare se deserveşte în bază de contract de către un agent economic, responsabilitatea pentru gospodăria electrică, de comun acord, poate fi pusă în sarcina unei persoane din cadrul agentului economic, care deserveşte instalaţia dată.

10. Persoana responsabilă de gospodăria electrică şi persoana care o va înlocui poate fi desemnată din categoria personalului administrativ-tehnic, dacă posedă studii în domeniul electroenergetic, ce corespund funcţiei date.

11. Ordinul cu privire la desemnarea persoanei responsabile de gospodăria electrică şi persoana care o înlocuieşte pe perioada absenţei (concediu, deplasare, boală) se emite după evaluarea cunoştinţelor şi acordarea grupei de securitate electrică:

1) V – pentru instalaţiile electrice cu tensiunea mai mare de 1000 V;

2) nu mai mică de IV – pentru instalaţiile electrice cu tensiunea mai mică de 1000 V.

Funcţiile responsabilului de gospodăria electrică pot fi realizate şi prin cumul.

12. La consumatorul noncasnic, gospodăria electrică a căruia include tabloul electric de intrare şi distribuţie, instalaţii de iluminat, echipament electric portabil cu tensiunea nu mai mare de 380 V, persoana responsabilă de gospodăria electrică poate să nu fie desemnată, iar responsabilitatea pentru exploatarea în condiţii de securitate a instalaţiilor electrice şi-o asumă administratorul.

13. Administratorul consumatorului noncasnic este în drept să desemneze persoane responsabile de gospodăria electrică din cadrul subdiviziunilor structurale. Dacă aceste persoane nu sunt desemnate, responsabilitatea de gospodăria electrică a subdiviziunilor structurale, indiferent de amplasarea lor geografică, o poartă persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

14. Relaţiile reciproce şi repartizarea obligaţiilor între persoana responsabilă de gospodăria electrică a subdiviziunii structurale şi persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic trebuie să fie stabilite în fişele de post.

15. Contractele de locaţiune, încheiate între părţi, urmează să includă prevederi referitoare la responsabilitatea pentru exploatarea instalaţiilor electrice, în condiţiile convenite de părţile contractante.

16. Persoana responsabilă de gospodăria electrică are următoarele obligaţii:

1) să organizeze elaborarea documentaţiei cu privire la organizarea exploatării instalaţiilor electrice;

2) să organizeze instruirea, verificarea cunoştinţelor şi admiterea la lucru de sine stătător a personalului electrotehnic;

3) să asigure executarea în condiţii de securitate a lucrărilor în instalaţiile electrice, inclusiv şi în cazul participării la lucrări a personalului delegat;

4) să asigure monitorizarea consumului eficient al energiei electrice şi să participe la elaborarea şi implementarea măsurilor de consum raţional al energiei electrice;

5) să controleze prezenţa mijloacelor de protecţie, mijloacelor de primă intervenţie la stingerea incendiilor, sculelor, uneltelor şi efectuarea la timp a verificărilor şi încercărilor;

6) să organizeze deservirea operativă a instalaţiilor electrice şi lichidarea situaţiilor de avarie;

7) să verifice corespunderea schemelor de alimentare cu energie electrică cu schemele reale de exploatare nu mai rar de o dată la 2 ani (cu notificarea faptului verificării pe scheme), reexaminarea documentaţiei tehnice de exploatare nu mai rar de o dată la 3 ani;

8) să elaboreze măsuri de prevenire a şocurilor electrice şi electrocutărilor, precum şi să aducă la cunoştinţa organului supravegherii energetice de stat cazurile de şocuri electrice şi de electrocutare produse în instalaţiile electrice ale consumatorului noncasnic;

9) să elaboreze instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă cu privire la exploatarea instalaţiilor electrice pentru serviciul energetic.

În fişa de post a persoanei responsabile de gospodăria electrică, este necesar de indicat suplimentar drepturile şi responsabilităţile lui.

17. Pentru deranjamentele produse în instalaţiile electrice poartă răspundere personală:

1) administratorul consumatorului noncasnic;

2) personalul care nemijlocit deserveşte instalaţiile electrice – pentru deranjamentele care au avut loc din vina lor, precum şi pentru lichidarea incorectă de către ei a deranjamentelor în instalaţiile electrice;

3) personalul care execută reparaţia echipamentului – pentru deranjamentele cauzate de reparaţii necalitative;

4) conducătorii şi specialiştii serviciului energetic – pentru deranjamentele în instalaţiile electrice produse din vina lor, precum şi pentru mentenanţa nesatisfăcătoare şi neexecutarea măsurilor anti-avarie;

5) conducătorii şi specialiştii serviciilor tehnologice – pentru deranjamentele în echipamentul electrotehnologic.

18. Fiecare lucrător care a depistat încălcarea prevederilor prezentelor Norme, precum şi a observat defecţiuni în instalaţia electrică sau a mijloacelor de protecţie, trebuie să anunţe imediat şeful său nemijlocit, iar în lipsa lui – şeful ierarhic superior.

Secţiunea 3

Cerinţe faţă de personal şi pregătirea lui

19. Deservirea instalaţiilor electrice în funcţiune, efectuarea manevrelor operative în instalaţii, organizarea şi executarea lucrărilor de reparaţii, amenajare, ajustare, încercări, măsurări şi diagnostic trebuie să fie efectuată de către personal electrotehnic calificat şi autorizat la grupa de securitate electrică.

20. Personalul electrotehnic trebuie să posede pregătire profesională corespunzătoare caracterului lucrărilor (studii superioare, studii profesional tehnice postsecundare şi postsecundare nonterţiare, studii profesional tehnice cu programe combinate sau studii profesional tehnice secundare în domeniul electroenergetic).

21. Personalul electrotehnic se clasifică în următoarele categorii:

1) personal tehnic-administrativ;

2) personal operativ;

3) personal de reparaţii;

4) personal operativ de reparaţii.

22. În conformitate cu modul de organizare al serviciului energetic, personalul electrotehnic poate fi inclus nemijlocit în componenţa serviciului energetic sau poate fi inclus în componenţa subdiviziunilor de producere (unităţilor structurale) ale consumatorului noncasnic. În ultimul caz, serviciul energetic asigură conducerea tehnică a personalului electrotehnic al subdiviziunilor structurale, precum şi controlul asupra activităţii lui.

23. Drepturile şi responsabilităţile personalului electrotehnologic, care nu este inclus în componenţa serviciului energetic al consumatorului noncasnic, dar care execută exploatarea utilajelor electrotehnologice şi care posedă grupa de securitate electrică nu mai mică de II, sunt echivalate cu cele ale personalului electrotehnic. Din punct de vedere tehnic, el se supune serviciului energetic al consumatorului noncasnic.

24. Deservirea utilajelor electrotehnologice (de sudare electrică, de electroliză, electrotermice, aparate de măsură-control şi automatizări etc.), precum şi a echipamentului tehnologic energofag şi de complexitate sporită, care necesită mentenanţă permanentă şi reglare a aparatelor electrice, acţionărilor electrice, sculelor electrice, trebuie să se efectueze de către personalul electrotehnologic, care posedă deprinderi şi cunoştinţe necesare pentru efectuarea în condiţii de securitate a lucrărilor de mentenanţă a instalaţiilor din gestiunea lor.

25. Lista funcţiilor şi a profesiilor personalului electrotehnic şi electrotehnologic, care necesită grupa de securitate electrică corespunzătoare, se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic.

26. Personalului neelectrotehnic, în activitatea cărora poate apărea pericol de electrocutare, i se acordă anual grupa I de securitate electrică. Instruirea personalului neelectrotehnic şi acordarea grupei I de securitate electrică trebuie să fie efectuată de către personal electrotehnic care posedă grupa de securitate electrică nu mai mică de III. Rezultatele verificării însuşirii materiei de către personalul neelectrotehnic instruit, se înregistrează, contra semnătură în registru de forma stabilită în Normele de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, fără eliberarea talonului de autorizare.

27. Lista funcţiilor şi locurilor de muncă care necesită grupa I de securitate electrică, este stabilită de administratorul consumatorului noncasnic.

28. Personalului electrotehnic care nu a atins vârsta de 18 ani, le sunt interzise activităţi de sine stătătoare în instalaţiile electrice.

Personalul electrotehnic trebuie să fie apt din punct de vedere fizic şi psihic, fiind supus examenului medical în conformitate cu cerinţele Hotărârii Guvernului nr.1025/2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc.

29. Studenţii şi practicanţii din instituţiile de învăţământ, se pot afla în instalaţiile electrice în funcţiune doar sub supravegherea permanentă a unei persoane din categoria personalului electrotehnic cu grupa de securitate electrică nu mai mică de III, în cazul instalaţiilor cu tensiunea mai mică de 1000 V, şi grupa de securitate IV - în instalaţiile cu tensiunea mai mare de 1000 V.

30. Este interzisă admiterea practicanţilor, care nu au atins vârsta de 18 ani la lucrări de sine stătătoare în instalaţiile electrice, precum şi acordarea lor a grupei de electrosecuritate III şi mai mare.

31. Personalul electrotehnic, până la admiterea la lucrul de sine stătător sau în cazul transferului la alt loc de muncă (funcţie), ce ţine de exploatarea instalaţiilor electrice, precum şi în cazul întreruperilor în lucru în calitate de personal electrotehnic pentru o perioadă mai mare de un an, este obligat să fie supus instruirii profesionale la locul de muncă. Pentru instruirea profesională a personalului trebuie să fie acordat timp necesar pentru familiarizarea cu echipamentul electric, schemele operative şi, în limitele funcţiei deţinute, studierea concomitentă a:

1) Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice;

2) Normelor de amenajare ale instalaţiilor electrice (în continuare – NAIE);

3) prezentelor Norme;

4) instrucţiunilor de producere şi fişelor de post;

5) instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă.

32. Programul instruirii profesionale, cu indicarea capitolelor normelor şi instrucţiunilor indicate la pct.31, se elaborează de către persoana responsabilă de gospodăria electrică şi se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic sau inginerul şef.

33. Programul instruirii profesionale pentru conducătorii personalului operativ, lucrătorii din categoria personalului operativ, operativ de reparaţii şi reparaţii trebuie să conţină stagiu şi verificarea cunoştinţelor, iar pentru conducătorii personalului operativ, lucrătorii din categoria personalului operativ, operativ de reparaţii include suplimentar dublarea.

34. Pe perioada instruirii profesionale, persoana instruită trebuie să fie ataşată pe lângă un lucrător cu o vechime în muncă nu mai mică de 3 ani în domeniu, din categoria personalului electrotehnic.

35. Programul de instruire a personalului electrotehnic trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

1) Pentru personalul tehnic-administrativ:

a) instruirile prevăzute de Legea nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) verificarea cunoaşterii prevederilor regulamentelor, Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, prezentelor Norme;

c) instruirea continuă pentru asigurarea nivelului de performanţă profesională.

2) Pentru personalul tehnic-administrativ care dispune de drepturile personalului operativ, de reparaţii şi operativ de reparaţii, instruirea trebuie să cuprindă şi cerinţele prevăzute pentru instruirea personalului operativ, de reparaţii şi operativ de reparaţii.

3) Pentru personalul operativ şi operativ de reparaţii:

a) instruirile prevăzute de Legea nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) pregătirea pentru o funcţie nouă sau a unei profesii noi cu instruirea la locul de muncă (stagiu);

c) verificarea cunoaşterii prevederilor regulamentelor, Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, prezentelor Norme;

d) dublare;

e) antrenamente anti-avarie şi de apărare împotriva incendiilor;

f) instruire continuă pentru asigurarea nivelului de performanţă profesională.

4) Pentru personalul de reparaţii:

a) instruirile prevăzute de Legea nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) pregătirea pentru o funcţie nouă sau a unei profesii noi cu instruirea la locul de muncă (stagiu);

c) verificarea cunoaşterii prevederilor regulamentelor, Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, prezentelor Norme;

d) instruire continuă pentru asigurarea nivelului de performanţă profesională.

36. La finalizarea stagiului, lucrătorul trebuie să fie supus verificării cunoştinţelor în volumul cerinţelor pct.31.

37. Stagiul pentru fiecare profesie se efectuează conform programelor elaborate şi aprobate. Durata stagiului trebuie să fie nu mai mică de 2 ture şi nu mai mare de 14 ture.

38. Administratorul consumatorului noncasnic sau subdiviziunii structurale este în drept să elibereze de la efectuarea stagiului persoana care are o vechime de muncă conform specialităţii nu mai mică de 3 ani, care se transferă dintr-o secţie în alta, iar caracterul lucrărilor şi tipul echipamentelor la care a lucrat anterior nu se schimbă.

39. Admiterea la stagiu se execută conform dispoziţiei respective, aprobate de administratorul consumatorului noncasnic sau de şeful subdiviziunii structurale. În ordin se indică perioada stagiului şi persoanele responsabile de petrecerea lui.

40. Admiterea la dublare pentru personalul operativ şi la lucrări de sine stătătoare pentru personalul tehnic-administrativ, se efectuează conform dispoziţiei respective, aprobate de administratorul consumatorului noncasnic sau de şeful subdiviziunii structurale.

41. După verificarea cunoştinţelor, fiecare lucrător din categoria personalului operativ sau operativ de reparaţii, trebuie să treacă dublarea la locul de muncă, cu o durată nu mai mică de 2 ture şi nu mai mare de 12 ture, sub supravegherea unui lucrător cu experienţă (instructor) cu vechimea în muncă nu mai mică de 3 ani în domeniu, după care poate fi admis la lucru de sine stătător.

42. Persoana aflată în procesul de dublare poate efectua manevre operative, inspectări vizuale şi alte lucrări în instalaţiile electrice numai cu permisiunea şi sub supravegherea instructorului.

43. Responsabilitatea pentru corectitudinea acţiunilor persoanei instruite şi respectarea de către el a cerinţelor normelor o poartă atât persoana instruită, cât şi instructorul.

44. Verificarea cunoştinţelor trebuie efectuată:

1) primar – înainte de admiterea la executarea lucrărilor de sine stătător sau în cazul pauzelor nu mai mari de 1 an;

2) periodic – conform periodicităţii determinate de pct.46;

3) neordinar – conform cerinţelor stabilite în Normele de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

45. Verificarea neordinară a cunoştinţelor personalului electrotehnic, la cererea organului de supraveghere energetică de stat, la propunerea comisiei de examinare a accidentelor de muncă şi/sau a deranjamentelor în instalaţia electrică, nu anulează termenele stabilite conform pct.44 şi pct.46.

46. Verificarea periodică a cunoştinţelor trebuie să se efectueze în următoarele termene:

1) anual, pentru personalul electrotehnic care organizează şi/sau execută lucrări de amenajare, reconstrucţie, mentenanţă, măsurări şi încercări, reglare a echipamentului şi instalaţiilor electrice, precum şi pentru personalul cu dreptul de a emite autorizaţii de lucru, dispoziţii de lucru şi de a duce convorbiri cu operatorul de sistem;

2) nu mai rar decât o dată la 3 ani, pentru personalul tehnic-administrativ şi specialiştilor care nu sunt incluşi în grupa precedentă, precum şi pentru specialiştii de securitate şi sănătate în muncă cu dreptul de inspectare a instalaţiilor electrice.

47. Persoana autorizată la grupa de securitate electrică la un consumator noncasnic poate fi angajată prin cumul la alt consumator noncasnic cu condiţii tehnice similare sau inferioare a instalaţiei electrice. În cazul în care condiţiile tehnice ale instalaţiei electrice sunt superioare, persoana trebuie să fie supusă obligatoriu verificării cunoştinţelor, cu acordarea grupei de securitate electrică şi eliberarea talonului de autorizare.

48. Termenul următoarei examinări se stabileşte în conformitate cu data ultimei verificări a cunoştinţelor. În cazul expirării termenului valabilităţii talonului de autorizare în perioada concediului anual sau medical, acesta poate fi prelungit cu un termen de până la o lună, începând cu ziua ieşirii la lucru.

49. Personalului electrotehnic şi electrotehnologic la care a expirat termenul de valabilitate a grupei de securitate electrică şi care nu s-a prezentat la verificarea cunoştinţelor nemotivat, li se interzice executarea lucrărilor în instalaţiile electrice şi se considera că posedă grupa I de securitate electrică.

50. Persoanele care nu au susţinut examenul de verificare a cunoştinţelor pot fi admise pentru o nouă examinare, dar nu mai devreme de 2 săptămâni. În perioada dată se consideră că persoana deţine grupa I de securitate electrică.

51. La şedinţele comisiilor de examinare poate participa conducătorul nemijlocit al persoanei supuse verificării cunoştinţelor.

52. Administratorul consumatorului noncasnic trebuie să asigure instruirea sistematică a personalului electrotehnic în scopul perfecţionării profesionale, cunoaşterii instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, metodelor de deservire a instalaţiilor electrice în condiţii de securitate, prevenirii avariilor, şocurilor electrice şi electrocutărilor.

53. Programul şi volumul instruirii se elaborează de către persoana responsabilă de gospodăria electrică şi se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic.

Secţiunea 4

Managementul gospodăriei electrice

Subsecţiunea 1

Cerinţe generale

54. Managementul gospodăriei electrice este o parte componentă a sistemului de administrare al consumatorului noncasnic care trebuie să asigure:

1) dezvoltarea schemei de alimentare cu energie electrică;

2) creşterea productivităţii muncii şi realizarea măsurilor de eficienţă energetică;

3) sporirea fiabilităţii, securităţii şi funcţionării fără avarii a echipamentului electric;

4) reconstrucţia gospodăriei electrice, modernizarea tehnică a utilajului;

5) implementarea noilor tehnologii, inclusiv la exploatare şi reparaţie, metodelor efective de organizare a muncii în condiţii de securitate;

6) perfecţionarea profesională a personalului, organizarea procesului inovaţional;

7) dirijarea operativă prin dispecerat a gospodăriei electrice, inclusiv a surselor proprii de energie electrică, coordonate cu operatorul de sistem;

8) controlul stării tehnice a instalaţiilor electrice proprii şi exploatării surselor proprii de energie electrică, care funcţionează în regim autonom;

9) controlul respectării de către consumatorul noncasnic a regimului de lucru stabilit în contractul de furnizare a energiei electrice.

55. La consumatorul noncasnic trebuie să fie organizată analiza indicilor tehnico-economici de funcţionare a gospodăriei electrice pentru evaluarea stării instalaţiei de utilizare, regimului de lucru şi eficienţei măsurilor tehnico-organizatorice.

56. La consumatorul noncasnic trebuie să fie organizată analiza funcţionării echipamentului pentru controlul fiabilităţii şi eficienţei energetice a acestuia, bazat pe indicaţiile echipamentelor de măsurare şi control, rezultatele măsurărilor, încercărilor şi calculelor în acest sens.

57. Conducătorii serviciilor, secţiilor etc. trebuie să asigure veridicitatea indicaţiilor mijloacelor şi sistemelor de măsură şi control, corectitudinea evidenţei funcţionării echipamentului.

58. În baza analizei trebuie să fie elaborate şi realizate măsuri de sporire a fiabilităţii, eficienţei energetice şi utilizării raţionale a energiei electrice.

Subsecţiunea 2

Dirijarea operativă prin dispecerat

59. Consumatorul noncasnic dispecerizabil îşi organizează dirijarea operativă de dispecerat în conformitate cu prevederile Hotărârii ANRE nr.316/2018 cu privire la aprobarea Regulamentului privind dirijarea prin dispecerat a sistemului electroenergetic.

60. Structura organizatorică şi forma dirijării operative se determină de către administratorul consumatorului noncasnic în conformitate cu regulamentului serviciului energetic, în funcţie de volumul lucrărilor de deservire, complexitatea echipamentului şi turelor de lucru.

61. Dirijarea operativă trebuie să fie efectuată de la tabloul de comandă sau de la punctul de dispecerat.

Tablourile (punctele) de comandă trebuie să fie echipate cu mijloace de comunicare. Se recomandă înregistrarea conversaţiilor operative.

62. Pe tablourile (punctele) dirijării operative şi în alte încăperi adaptate pentru acest scop, trebuie să se afle schemele operative (schema machetă) ale conexiunilor electrice ale instalaţiilor electrice aflate în dirijarea operativă.

63. Toate schimbările în schemele conexiunilor instalaţiei electrice şi instalaţiile de protecţie prin relee, precum şi locurile montării şi demontării dispozitivelor de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie indicate în schema operativă (schema machetă) după efectuarea manevrelor.

64. Pentru fiecare instalaţie electrică trebuie să fie elaborate schemele monofilare ale conexiunilor electrice pentru toate nivelele de tensiune, pentru regimul normal de funcţionare al echipamentului, aprobate o dată la doi ani de către persoana responsabilă de gospodăria electrică.

65. Consumatorul noncasnic trebuie să elaboreze instrucţiuni cu privire la dirijare operativă, convorbirile operative, de înscriere în registru, de efectuare a manevrelor operative şi de lichidare a regimurilor de avarie, care vor lua în consideraţie specificul şi particularităţile structurale ale consumatorului noncasnic.

66. Manevrele în schemele electrice ID ale staţiilor electrice, tablourilor şi asamblărilor se efectuează conform dispoziţiei sau permisiunii personalului operativ ierarhic superior în dirijarea sau gestiunea operativă a căruia se află echipamentul prin dispoziţie verbală sau transmisă prin telefon, cu consemnarea în registrul operativ.

67. Manevrele trebuie să le execute personalul operativ sau operativ de reparaţie, care nemijlocit deserveşte instalaţia electrică.

68. În dispoziţiile cu privire la manevre trebuie să fie indicată ordinea executării lor. Dispoziţia se consideră realizată numai după primirea mesajului de confirmare de la persoana căreia i-a fost emisă.

În cazurile care nu permit amânarea unor lucrări (accidente, calamităţi naturale, precum şi în cazul lichidării avariilor), este permisă, în conformitate cu instrucţiunile interne, executarea manevrelor fără dispoziţia sau permisiunea personalului operativ sau operativ de reparaţie ierarhic superior, cu înştiinţarea ulterioară a lui şi cu consemnarea în registrul operativ.

69. Lista persoanelor cu drept de executare a manevrelor operative se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic.

70. Lista persoanelor cu drept de a duce convorbiri operative se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic şi se transmite dispecerului energetic local.

71. În instalaţiile electrice cu tensiunea mai mare de 1000 V manevrele se execută:

1) fără foaie de manevră – în cazul manevrelor simple şi existenţei dispozitivelor de blocare în funcţiune, care exclud operaţiile greşite cu separatoarele şi cuţitele de legare la pământ în procesul executării tuturor manevrelor;

2) cu foaie de manevră – în cazul lipsei dispozitivelor de blocare sau a defectării lor, precum şi în cazul manevrelor complicate.

72. Lista manevrelor complicate, aprobată de administratorul consumatorului noncasnic, trebuie să fie păstrată în punctele de dispecerat, tablourile centrale de comandă ale centralelor şi staţiilor electrice.

73. Lista manevrelor complicate trebuie să fie revăzută în cazul modificării schemei, componenţei echipamentului, dispozitivelor de protecţie şi automatizări.

74. În cazul lichidării avariilor, manevrele se execută fără foi de manevre, dar cu consemnarea ulterioară în registrul operativ.

Foile de manevră trebuie să fie numerotate şi păstrate în conformitate cu prevederile Indicatorului documentelor-tip şi a termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova.

75. În instalaţiile electrice cu tensiunea mai mică de 1000 V, manevrele se execută fără foi de manevre, cu consemnarea în registrul operativ.

76. Manevrele operative în instalaţiile electrice trebuie executate în următoarea ordine:

1) persoana care a primit sarcina de a efectua manevra este obligată să o repete, să o consemneze în registrul operativ şi să stabilească ordinea operaţiunilor care urmează a fi executate conform schemei operative sau schemei machetă, să elaboreze, în caz de necesitate, foaia de manevră. Convorbirile personalului operativ sau operativ de reparaţie trebuie să fie scurte şi clare. Convorbirile operative trebuie să excludă posibilitatea înţelegerii incorecte a mesajelor şi dispoziţiilor primite de personal. Persoana care emite şi persoana care primeşte dispoziţia trebuie să înţeleagă clar ordinea operaţiilor;

2) dacă manevrele sunt executate de două persoane, atunci persoana care a primit dispoziţia este obligată să explice persoanei a 2-a pe schema operativă a conexiunilor, ordinea şi succesiunea operaţiilor care urmează a fi efectuate;

3) în cazul apariţiei suspiciunilor cu privire la corectitudinea executării manevrelor, ele trebuie să fie stopate, iar pe schema operativă de conexiuni trebuie să fie verificată succesiunea manevrelor;

4) faptul realizării manevrelor trebuie să fie consemnat în registrul operativ.

77. Personalului operativ sau operativ de reparaţie, care nemijlocit execută manevrele, îi este interzis de sine stătător să scoată din funcţiune blocajul dispozitivului.

78. Deblocarea dispozitivului este permis de a fi realizată numai după ce se verifică la faţa locului poziţia deconectată a întreruptorului şi se stabileşte cauza refuzului acţionării dispozitivului de blocaj, şi doar cu permisiunea şi sub conducerea persoanelor împuternicite conform dispoziţiei emise de către persoana responsabilă de gospodăria electrică. În cazul necesităţii de deblocare se emite o foaie de manevră cu includerea în ea a operaţiei de deblocare.

79. Manevrele în echipamentele electrice şi instalaţiile protecţiei prin relee şi automatizări (în continuare – PRA), aflate sub dirijarea operativă a personalului operativ sau operativ de reparaţie ierarhic superior, trebuie să fie executate în baza dispoziţiei, iar celor aflate în gestiunea lor – în baza permisiunii.

80. În caz de incendiu şi de lichidare a avariilor, personalul operativ sau operativ de reparaţie trebuie să acţioneze în conformitate cu instrucţiunile interne şi cu planul operativ de stingere a incendiului.

81. În dispoziţia cu privire la manevră trebuie să fie indicată succesiunea detaliată a operaţiilor executate în schema instalaţiei electrice şi circuitele PRA. Succesiunea detaliată a operaţiilor se determină de către personalul operativ sau operativ de reparaţie ierarhic superior. Executantului manevrei i se va înmâna simultan cel mult o foaie de manevră.

82. În cazul planificării schimbărilor în schemele şi regimurile de lucru ale echipamentelor energetice la consumatorii noncasnici, precum şi în instalaţiile PRA executate de către serviciile de dispecerat în dirijarea cărora se află aceste echipamente, în prealabil trebuie să fie introduse schimbările şi completările necesare în foile de manevre pentru toate treptele de dirijare operativă.

83. De regulă, toate manevrele complicate trebuie executate de două persoane: una execută nemijlocit manevra, iar a doua controlează corectitudinea efectuării şi succesiunea operaţiilor. Dacă în tură este prezent un lucrător din categoria personalului operativ sau operativ de reparaţie, atunci persoana care controlează poate fi din categoria personalului tehnic-administrativ, care cunoaşte schema instalaţiei electrice, regulile efectuării manevrelor şi este admis la efectuarea manevrelor.

84. Foaia de manevră este completată de către persoana de serviciu, care a primit dispoziţia de executare a manevrelor. Foaia de manevră trebuie să fie semnată de ambele persoane care au executat manevra.

Persoana care controlează executarea manevrelor este ierarhic superioară.

85. Responsabilitatea de corectitudinea executării manevrelor, în toate cazurile, o poartă persoanele care execută operaţiile.

86. În cazul manevrelor complicate, care prevăd efectuarea operaţiilor în circuitele PRA, poate fi implicată a treia persoană din categoria personalului serviciului PRA. Această persoană, familiarizată în prealabil cu foaia de manevră şi pe care a semnat-o, trebuie să execute fiecare operaţie conform dispoziţiei persoanei care execută manevrele.

87. În cazul existenţei dispozitivelor de blocare în funcţiune, celelalte manevre pot fi executate de o singură persoană, indiferent de componenţa turei.

88. Manevrele în instalaţiile de distribuţie prefabricate (în continuare – IDP), posturile de transformare prefabricate, inclusiv şi rularea cărucioarelor cu echipament, precum şi manevrele în ID, tablouri şi asamblări cu tensiunea mai mică de 1000 V, pot fi executate de către o singură persoană din categoria personalului operativ sau operativ de reparaţie, care deserveşte aceste instalaţii.

89. În cazul dispariţiei tensiunii în instalaţia electrică, personalul operativ sau operativ de reparaţie trebuie să fie pregătit pentru apariţia tensiunii în orice moment, fără a fi preîntâmpinaţi.

90. Deconectarea şi conectarea sub tensiune şi în funcţiune a conexiunii, care are în circuitul său întreruptor, trebuie să fie executată doar prin intermediul acestui întreruptor.

91. Este permisă deconectarea şi conectarea prin intermediul separatoarelor, contactelor de separare ale conexiunilor IDP, inclusiv ID prefabricate de tip exterior (în continuare – IDPE):

1) a punctelor neutre ale transformatoarelor de putere cu tensiunea 110 kV;

2) a bobinelor de stingere a arcului electric legate la pământ cu tensiunea 6-35 kV, în cazul lipsei în reţea a scurtcircuitului la pământ;

3) a curentului de magnetizare al transformatoarelor de putere cu tensiunea 6-220 kV;

4) a curentului capacitiv şi curentului de punere la pământ al liniilor electrice aeriene (în continuare – LEA) şi al liniilor electrice în cablu (în continuare – LEC);

5) a curentului capacitiv al sistemului de bare colectoare, precum şi a curentului capacitiv al conexiunilor, cu respectarea cerinţelor instrucţiunilor de serviciu interne ale operatorului de sistem.

92. În reţelele buclate cu tensiunea 6-10 kV este permisă deconectarea, prin intermediul separatoarelor, a curenţilor de egalizare cu valoarea mai mică de 70 A şi buclarea circuitelor, în cazul diferenţei tensiunii între contactele deschise ale separatorului nu mai mari de 5% faţă de tensiunea nominală.

93. Valorile admisibile ale curenţilor ce pot fi deconectaţi şi conectaţi prin intermediul separatoarelor, sunt determinate de specificaţiile tehnice ale uzinei producătoare. Ordinea şi condiţiile executării operaţiilor pentru diferite instalaţii electrice trebuie să fie reglementate de instrucţiunile interne.

Secţiunea 5

Mentenanţa, reparaţia, modernizarea şi reconstrucţia

94. Consumatorul noncasnic trebuie să organizeze şi să execute lucrări de mentenanţă, reparaţii planificate, modernizare şi reconstrucţie a echipamentelor instalaţiilor electrice. Responsabilitatea pentru organizarea şi executarea lor se depune pe administratorul consumatorului noncasnic.

95. Volumul lucrărilor de mentenanţă şi reparaţii planificate trebuie să fie determinat de necesitatea menţinerii în stare funcţională a instalaţiilor electrice, restabilirii lor periodice şi conformării lor la schimbările condiţiilor de lucru.

96. Persoana responsabilă de gospodăria electrică trebuie să elaboreze anual planurile (grafice) de reparaţii pentru toate tipurile de echipamente electrice. Planurile (graficele) de reparaţii trebuie să fie aprobate de administratorul consumatorului noncasnic.

97. Periodicitatea şi durata tuturor tipurilor de reparaţii, precum şi durata staţionărilor anuale în reparaţie pentru toate tipurile de echipamente electrice se stabilesc în corespundere cu prezentele Norme şi indicaţiile uzinelor producătoare.

98. Reparaţia echipamentelor şi aparatelor electrice, care ţin nemijlocit de agregatele tehnologice, trebuie să fie executată concomitent cu reparaţia celor din urmă.

99. Mentenanţa şi reparaţia echipamentelor instalaţiilor electrice pot fi efectuate şi în baza rezultatelor diagnosticului tehnic.

100. Schimbările constructive ale echipamentelor, aparatelor electrice, precum şi schimbările schemelor electrice, la realizarea lucrărilor de reparaţie, se execută conform documentaţiei tehnice aprobate de către administratorul consumatorului noncasnic.

101. Până la scoaterea în reparaţie capitală a echipamentelor de bază ale instalaţiilor electrice, trebuie:

1) să fie elaborate borderourile volumelor de lucru şi devizele de cheltuieli, precizate după dezmembrarea şi examinarea echipamentului, precum şi graficul lucrărilor de reparaţii;

2) să fie pregătite materialele necesare şi piesele de schimb în conformitate cu borderourile volumelor de lucru;

3) să fie elaborată şi aprobată documentaţia tehnică pentru lucrări în perioada reparaţiei capitale;

4) să fie completate şi aduse în stare de bună funcţionare sculele, dispozitivele, echipamentul de ridicare şi mecanismele de transport;

5) să fie pregătite locurile de muncă pentru reparaţii, întocmit planul de amplasare a pieselor şi părţilor componente;

6) să fie completate cu mijloace individuale de protecţie formaţiile de lucru.

102. Consumatorul noncasnic trebuie să asigure integritatea pieselor, echipamentelor electrice de rezervă, materialelor şi utilizarea lor conform destinaţiei.

103. Echipamentele, piesele de rezervă şi materialele, integritatea cărora poate fi influenţată de condiţiile climaterice, trebuie să fie păstrate în depozite închise.

104. În cazul recepţiei echipamentului după reparaţie, trebuie să fie verificată complexitatea şi calitatea executării tuturor lucrărilor planificate, starea exterioară a echipamentului (prezenţa izolaţiei termice, curăţenia, vopsirea, starea balustradelor şi platformelor etc.), prezenţa şi calitatea documentaţiei tehnice aferente lucrărilor de reparaţii.

105. Echipamentul pus în funcţiune după reparaţie trebuie să fie supus măsurărilor şi încercărilor în conformitate cu Anexa nr.1.

106. Încercările speciale ale echipamentul aflat în exploatare se efectuează conform schemelor şi programelor aprobate de către persoana responsabilă de gospodăria electrică.

107. Echipamentul de bază al instalaţiilor electrice care a fost reparat capital, trebuie să fie supus încercărilor sub sarcină pe o durată nu mai mică de 24 ore, dacă nu sunt alte prevederi ale uzinei producătoare. În cazul depistării defectelor, reparaţia capitală nu se consideră finalizată până la înlăturarea acestor defecte şi verificării repetate sub sarcină pe o durată nu mai mică de 24 ore.

108. Lucrările executate în cadrul reparaţiei capitale a echipamentului electric de bază se recepţionează cu întocmirea actului şi anexarea documentaţiei tehnice ale lucrărilor de reparaţie. Actele, cu toate anexele, trebuie să fie păstrate în paşapoartele echipamentelor.

109. Lucrările executate în cadrul reparaţiilor capitale ale altui echipament electric şi aparate, se consemnează în paşaportul echipamentului sau în registrul special al lucrărilor de reparaţie.

Secţiunea 6

Securitatea şi sănătatea în muncă, protecţia mediului înconjurător

110. Administratorul consumatorului noncasnic este obligat să asigure securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor în conformitate cu prevederile Legii nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă.

111. Mijloacele de protecţie, sculele şi dispozitivele utilizate la exploatarea şi reparaţia instalaţiilor electrice trebuie să corespundă cerinţelor Instrucţiunii cu privire la aplicarea şi încercarea mijloacelor de protecţie utilizate în instalaţiile electrice.

112. Mijloacele de protecţie, sculele şi dispozitivele utilizate la exploatarea şi reparaţia instalaţiilor electrice trebuie să fie supuse inspectărilor vizuale şi încercărilor în conformitate cu Instrucţiunea cu privire la aplicarea şi încercarea a mijloacelor de protecţie utilizate în instalaţiile electrice.

113. La consumatorii noncasnici trebuie să fie elaborate şi aprobate instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrătorii de diferite profesii, precum şi pentru diferite tipuri de lucrări.

114. Personalul este obligat să cunoască şi să respecte cerinţele instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă aferente echipamentului deservit şi organizării muncii la locul de muncă.

115. Administratorul consumatorului noncasnic şi persoana responsabilă de gospodăria electrică, precum şi persoanele care îi înlocuiesc, poartă răspundere personală pentru:

1) crearea condiţiilor de muncă care asigură securitatea personalului gospodăriei electrice;

2) asigurarea cu personal electrotehnic atestat şi instruit în domeniu;

3) asigurarea măsurilor de prevenire a cazurilor de şocuri electrice şi electrocutări;

4) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în instalaţiile electrice.

116. Persoanele responsabile de gospodăria electrică a subdiviziunilor structurale ale consumatorului noncasnic poartă răspundere pentru:

1) implementarea măsurilor organizatorice şi tehnice pentru crearea condiţiilor de muncă care asigură securitatea;

2) efectuarea instruirilor de securitate şi sănătate în muncă cu demonstrarea şi aplicarea metodelor de lucru care asigură securitatea;

3) respectarea de către personal a cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă;

4) utilizarea de către personal a sculelor, dispozitivelor, mijloacelor de protecţie, îmbrăcămintei şi încălţămintei speciale, care corespund cerinţelor normelor şi regulamentelor.

117. Administratorul consumatorului noncasnic şi persoana responsabilă de gospodăria electrică trebuie să verifice corespunderea condiţiilor de muncă la locul de muncă cerinţelor securităţii şi igienei de producere. În cazul imposibilităţii înlăturării acţiunii factorilor nocivi şi periculoşi asupra personalului, administratorul consumatorului noncasnic este obligat să asigure personalul cu mijloace individuale de protecţie.

118. Instruirea la angajare, care include instruirea introductiv-generală, instruirea la locul de muncă şi cea periodică, stagiul şi admiterea la lucrări se notifică în conformitate cu cerinţele Legii nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă.

119. Administratorul consumatorului noncasnic poartă responsabilitate pentru investigarea corectă, la timp şi evidenţa accidentelor, elaborarea şi realizarea măsurilor de înlăturare a cauzelor accidentului.

120. Responsabilitatea pentru accidentele care au avut loc la producere o poartă atât lucrătorii care au încălcat cerinţele normelor de securitate sau instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, cât şi persoanele responsabile de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic şi ale subdiviziunilor structurale, precum şi alţi lucrători din categoria personalului tehnic-administrativ, administratorul consumatorului noncasnic, care nu au asigurat securitatea şi sănătatea în muncă, normele igienei de producere, îndeplinirea legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi care nu au întreprins măsuri necesare pentru prevenirea accidentelor.

121. Materialele cercetării accidentelor de muncă colective şi celor mortale trebuie să fie studiate şi analizate împreună cu personalul serviciilor energetice ale tuturor subdiviziunilor structurale ale consumatorului noncasnic. În baza acestor materiale se vor elabora şi întreprinde măsuri de prevenire a accidentelor similare.

122. Personalul serviciului energetic trebuie să fie instruit privind deprinderile practice de eliberare a personalului de sub acţiunea curentului electric şi deprinderile de acordare a primului ajutor pătimitului nemijlocit la locul accidentului. Instruirea privind acordarea primului ajutor pătimitului trebuie să fie efectuată de o persoană pregătită special.

123. Verificarea deprinderilor practice de acordare a primului ajutor în cazul accidentelor trebuie să fie efectuată în cadrul verificării cunoştinţelor Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

124. Administratorul consumatorului noncasnic trebuie să asigure instruirea fiecărui angajat din gospodăria electrică cu privire la acordarea primului ajutor în cazul accidentelor la producere.

125. Locurile de muncă trebuie să fie asigurate cu truse medicale sau genţi de prim ajutor. Rezerva de medicamente trebuie permanent înnoită, în corespundere cu termenul de valabilitate a acestora.

126. Personalul trebuie să fie asigurat cu îmbrăcăminte, încălţăminte specială şi alte mijloace de protecţie individuală, în funcţie de caracterul lucrărilor executate, fiind obligat să le utilizeze în timpul executării lucrărilor.

127. În cazul în care personalul altor agenţi economici execută lucrări de construcţie-montaj, reglare şi reparaţie în instalaţiile electrice în funcţiune ale consumatorului noncasnic, trebuie să fie elaborate măsuri comune de securitate şi sănătate în muncă, de igienă de producere, care prevăd interacţiunea dintre personalul agenţilor economici de construcţie-montaj şi personalul care exploatează aceste instalaţii.

128. Administratorul agentului economic care prestează servicii, poartă responsabilitate pentru calificarea personalului propriu, respectarea de către ei a cerinţelor securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi pentru organizarea şi executarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă în sectoarele lor de lucru.

129. În cazul executării simultane a lucrărilor la acelaşi echipament sau construcţie de mai mulţi agenţi economici, trebuie să fie elaborat un plan de organizare a lucrărilor executate în comun.

130. Personalul trebuie să poarte căşti de protecţie în cazul în care se află în încăperile cu echipament în funcţiune (cu excepţia tablourilor de comandă, protecţiei prin relee şi altor similare acestora), în instalaţiile de distribuţie de tip închis (în continuare – IDÎ) şi în instalaţiile de distribuţie de tip deschis (în continuare – IDD), fântâni, celule, canale, tuneluri ale centralelor, staţiilor şi reţelelor electrice, pe şantierele de construcţii şi zonele de reparaţii, precum şi în cazul deservirii LEA.

131. Apărarea împotriva incendiilor în instalaţiile electrice, clădirile şi construcţiile în care se află instalaţiile electrice trebuie să corespundă cerinţelor Hotărârii Guvernului nr.1159/2007 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice "Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica Moldova.

132. În procesul exploatării instalaţiilor electrice trebuie să fie întreprinse măsuri de prevenire sau limitare a influenţei nocive asupra mediului înconjurător a emisiilor de poluanţi şi evacuării în bazinele acvatice, limitării presiunii acustice, vibraţiilor, câmpurilor electrice şi magnetice, altor factori nocivi, precum şi optimizarea consumului de apă din surse naturale.

133. La consumatorii noncasnici care exploatează echipamentul electric cu ulei, trebuie să fie elaborate măsuri de prevenire a evacuării avariate a uleiului în mediul înconjurător.

În staţiile electrice şi în ID cu echipament electric cu ulei, trebuie să fie montate sisteme de evacuare şi stocare a uleiului în conformitate cu cerinţele NAIE, care asigură captarea uleiului în orice timp al anului.

134. Consumatorii noncasnici, la care în procesul exploatării instalaţiilor electrice se formează deşeuri toxice, trebuie să se asigure la timp reutilizarea, neutralizarea şi înhumarea acestor deşeuri în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

Secţiunea 7

Documentaţia tehnică

135. Consumatorul noncasnic trebuie să deţină următoarea documentaţie tehnică:

1) planul general cu reprezentarea clădirilor, edificiilor şi comunicaţiilor electrotehnice subterane;

2) documentaţia de proiect aprobată (detaliile de execuţie, memoriul explicativ etc.) cu toate modificările ulterioare;

3) actele de recepţie a lucrărilor ascunse, rapoartele tehnice de măsurări, încercări şi reglări ale echipamentului electric, actele de corespundere (de admitere în exploatare) a instalaţiilor electrice;

4) schemele de execuţie primare şi secundare ale conexiunilor electrice;

5) contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între consumatorul noncasnic şi furnizor, convenţia de interacţiune şi actul de delimitare semnate de consumatorul noncasnic şi operatorul de sistem;

6) paşapoartele tehnice ale echipamentului electric de bază, clădirilor şi edificiilor obiectivelor energetice, certificatele de corespundere a echipamentului şi materialelor;

7) instrucţiunile de producere cu privire la exploatarea instalaţiilor electrice;

8) fişele de post pentru fiecare loc de muncă, instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă la locurile de muncă, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, instrucţiunile de prevenire şi lichidare a avariilor, instrucţiunea de executare a manevrelor fără dispoziţie de lucru, instrucţiunea de evidenţă şi utilizare eficientă a energiei electrice.

136. Toate instrucţiunile se elaborează ţinând cont de tipul lucrărilor executate (lucrările de manevre operative în instalaţiile electrice, lucrările de escaladare, lucrările la înălţime, de montaj, de reglare, de reparaţii, de efectuare a măsurărilor şi încercărilor etc.) şi se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic.

137. Setul de documente, enumerat în pct.135, trebuie să fie păstrat la consumatorul noncasnic şi, în cazul schimbării proprietarului, se transmite, în volum complet, noului proprietar. Modalitatea de păstrare a documentaţiei se determină de administratorul consumatorului noncasnic, ţinând cont de prevederile Indicatorului documentelor-tip şi a termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova.

138. La fiecare consumator noncasnic, precum şi la subdiviziunile structurale, trebuie să fie setul documentaţiei tehnice, aprobat de către conducătorul tehnic al consumatorului noncasnic. Setul complet de instrucţiuni trebuie să se păstreze la persoana responsabilă de gospodăria electrică al secţiei (sectorului), iar setul necesar pentru locul de muncă – la locul de muncă al personalului respectiv. Originalul setului de documente se păstrează în arhiva consumatorului noncasnic.

139. Setul documentaţiei tehnice trebuie să fie revăzut nu mai rar de o dată în 3 ani.

140. Setul de documente trebuie să conţină:

1) registrele de evidenţă a echipamentului electric cu enumerarea echipamentului de bază şi cu indicarea parametrilor tehnici, precum şi numărul de inventariere (la registre se anexează instrucţiunile de exploatare şi paşapoartele tehnice elaborate de producător, certificatele de corespundere a articolelor şi materialelor, rapoartele tehnice ale măsurărilor şi încercărilor, actele de reparaţii ale echipamentelor şi liniilor electrice, de mentenanţă a instalaţiilor de PRA);

2) detaliile de execuţie a echipamentului electric, a instalaţiilor electrice şi edificiilor, a componentelor de rezervă, a traseelor LEA şi LEC, precum şi registrele LEC;

3) detaliile de execuţie a traseelor liniilor electrice subterane (în continuare – LES) şi a instalaţiilor de legare la pământ, indicarea amplasamentului faţă de clădiri şi edificii, indicarea locurilor instalării manşoanelor cablurilor şi intersecţiile LEC cu alte comunicaţii;

4) schemele monofilare de alimentare cu energie electrică a consumatorului noncasnic, elaborate de persoana responsabilă de gospodăria electrică şi aprobate de administratorul consumatorului noncasnic;

5) actele de delimitare a instalaţiilor electrice şi ordinele administratorului consumatorului noncasnic cu privire la responsabilităţile de exploatare pentru subdiviziunile structurale (după necesitate);

6) setul de instrucţiuni de producere cu privire la exploatarea instalaţiilor electrice ale secţiei (sectorului) şi seturile necesare ale fişelor de post şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă pentru personalul secţiei (sectorului) date;

7) lista personalului:

a) care are dreptul de a executa manevre operative, de a efectua convorbiri operative, de a efectua inspectări vizuale de sine stătătoare ale instalaţiilor electrice, părţii electrotehnice a echipamentului tehnologic;

b) care are dreptul de a emite autorizaţii şi dispoziţii de lucru;

c) care are dreptul de a executa funcţiile admitentului, conducătorului de lucrări, şefului de lucrări, supraveghetorului;

d) admis la verificarea prezenţei gazelor în edificiile subterane;

e) supus verificării cunoştinţelor pentru acordarea dreptului de executare a lucrărilor speciale în instalaţiile electrice.

8) lista edificiilor subterane cu pericol de gaze şi lucrărilor speciale în instalaţiile electrice;

9) lista LEA, care se află sub tensiune indusă după deconectare;

10) lista lucrărilor executate în ordinea exploatării curente;

11) lista instalaţiilor electrice care necesită măsuri suplimentare de asigurare a securităţii în procesul de executare a lucrărilor;

12) lista personalului electrotehnic şi electrotehnologic care necesită grupă de securitate electrică;

13) lista funcţiilor şi locurilor de muncă pentru care este necesară acordarea grupei I de securitate electrică;

14) delimitarea obligaţiilor personalului electrotehnic şi electrotehnologic;

15) listele instalaţiilor electrice aflate în dirijare operativă;

16) listele manevrelor complicate care se execută conform foilor de manevră;

17) listele mijloacelor de măsură transferate în categoria indicatoarelor;

18) listele mijloacelor de protecţie.

141. Modificările în instalaţiile electrice, efectuate în procesul de exploatare, trebuie reflectate imediat în schemele şi detaliile de execuţie. Modificările trebuie să fie confirmate prin semnătura persoanei responsabile de gospodăria electrică, cu indicarea datei introducerii modificării.

142. Informaţia cu privire la modificările în scheme trebuie adusă la cunoştinţa personalului, pentru care este obligatorie cunoaşterea acestor scheme, şi consemnată în registrul pentru evidenţa lucrărilor executate în instalaţiile electrice în baza autorizaţiilor de lucru şi dispoziţiilor de lucru.

143. Marcajul şi numerele de pe scheme trebuie să corespundă marcajelor şi numerelor executate în realitate.

144. Corespunderea schemelor electrice reale trebuie verificată nu mai rar de o dată în 2 ani, cu consemnarea pe ele a acţiunii de verificare.

145. Setul de scheme de alimentare cu energie electrică a consumatorului noncasnic (inclusiv pe subdiviziuni) trebuie să se afle la persoana responsabilă de gospodăria electrică, la locul lui de muncă.

146. Schemele operative ale instalaţiilor electrice ale secţiei (sectorului) trebuie să fie păstrate la locul de muncă al personalului operativ al secţiei (sectorului) respectiv.

147. Schemele de bază se afişează într-un loc vizibil în încăperea instalaţiei electrice.

148. Toate locurile de muncă trebuie să fie dotate cu instrucţiunile necesare: de producere, fişe de post, de securitate şi sănătate în muncă, măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

149. În cazul modificării condiţiilor de exploatare a instalaţiilor electrice, în instrucţiuni se introduc completările respective, despre care este informat, contra semnătură, personalul, pentru care este obligatorie cunoaşterea acestor instrucţiuni.

150. La locurile de muncă ale personalului operativ sau operativ de reparaţie (staţiile electrice, ID sau în încăperile atribuite personalului de deservire a instalaţiei electrice) trebuie să se afle şi să se gestioneze următoarea documentaţie tehnică:

1) schema operativă, iar în caz de necesitate şi schema machetă. Consumatorii noncasnici care au schema de alimentare cu energie electrică simplă, este suficient să posede schema monofilară a conexiunilor electrice primare;

2) registrul operativ;

3) registrul pentru evidenţa lucrărilor executate în instalaţiile electrice în baza autorizaţiilor şi dispoziţiilor de lucru;

4) registrul eliberării şi returnării cheilor de la instalaţiile electrice;

5) registrul evidenţei lucrărilor executate în instalaţiile de protecţie prin relee, automatizări şi telemecanică (în continuare – PRAT);

6) registrul sau cartoteca de evidenţă a defectelor şi deranjamentelor echipamentelor electrice;

7) registrul de evidenţă a indicaţiilor contoarelor electrice şi aparatelor de măsură şi control;

8) registrul de evidenţă a echipamentului electric;

9) registrul de evidenţă a LEC.

La locurile de muncă trebuie să se afle şi următoarele documente:

1) lista personalului:

a) care au dreptul de a executa manevre operative, de a efectua convorbiri operative, de a efectua inspectări vizuale de sine stătătoare ale instalaţiilor electrice, părţii electrotehnice a echipamentului tehnologic;

b) care au dreptul de a emite autorizaţii de lucru şi dispoziţii de lucru;

c) care au dreptul de a executa funcţiile admitentului, conducătorului de lucrări, şefului de lucrări, supraveghetorului;

d) admişi la verificarea prezenţei gazelor în edificiile subterane;

e) supuşi verificării cunoştinţelor pentru acordarea dreptului de executare a lucrărilor speciale în instalaţiile electrice;

2) lista personalului care au dreptul de a efectua convorbiri operative cu operatorul de sistem;

3) lista echipamentelor, liniilor electrice şi instalaţiilor PRA aflate în dirijarea operativă a sectorului dat;

4) instrucţiunea de producere cu privire la executarea manevrelor în instalaţiile electrice;

5) formularele autorizaţiilor de lucru în instalaţiile electrice;

6) lista lucrărilor executate în ordinea exploatării curente.

151. În funcţie de condiţiile locale (structura organizaţională, forma de dirijare operativă, componenţa personalului operativ etc.) în componenţa documentaţiei operative poate fi inclusă următoarea documentaţie:

1) schema monofilară a conexiunilor electrice ale instalaţiei electrice în regimul normal de lucru a echipamentului;

2) lista personalului cu dreptul de a emite dispoziţii operative;

3) registrul de evidenţă a antrenamentelor anti-avarii şi de apărare împotriva incendiilor;

4) registrul evidenţei lucrărilor executate în instalaţiile PRAT şi a reglajelor PRA;

5) instrucţiunea internă de prevenire şi lichidare a avariilor;

6) lista manevrelor operative complicate;

7) foile de manevră.

152. Periodic, în termenele stabilite de către consumatorul noncasnic, dar nu mai rar de o dată în lună, documentaţia operativă trebuie să fie examinată de către personalul operativ sau operativ de reparaţie ierarhic superior sau personalul tehnic-administrativ şi să întreprindă măsuri de înlăturare a neajunsurilor depistate.

CAPITOLUL II

ECHIPAMENT ELECTRIC ŞI INSTALAŢII ELECTRICE CU DESTINAŢIE GENERALĂ

Secţiunea 1

Transformatoare de putere (forţă) şi bobine de reactanţă

153. În procesul exploatării transformatoarelor (autotransformatoarelor) de forţă şi bobinelor de reactanţă de tip şunt cu ulei, trebuie să fie asigurată funcţionarea lor fiabilă. Sarcina, nivelul tensiunii, temperatura, caracteristica şi nivelul uleiului, parametrii izolaţiei trebuie să fie în limitele stabilite de regimurile de lucru şi respectiv de caracteristicile uzinei producătoare, iar dispozitivele de răcire, reglare a tensiunii şi alte elemente trebuie să fie întreţinute în stare funcţională.

154. Amenajarea transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă trebuie să fie efectuată în corespundere cu cerinţele NAIE.

155. Transportarea, descărcarea, păstrarea, montarea şi punerea în funcţiune a transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă trebuie să fie executată în corespundere cu documentele uzinelor producătoare.

156. Transformatoarele de forţă (bobinele de reactanţă), echipate cu dispozitive de protecţie de gaze, trebuie instalate în aşa mod încât capacul (partea demontabilă a cuvei) să fie ridicat în direcţia releului de gaz nu mai mult de 1%. Totodată, conducta de ulei trebuie să fie înclinată nu mai puţin de 2% în direcţia conservatorului (dilatatorului) de ulei.

157. Nivelul uleiului în conservatorul transformatorului (bobinei de reactanţă) ce nu se află în lucru, trebuie să se afle la gradaţia care corespunde temperaturii uleiului transformatorului (bobinei de reactanţă) la momentul dat.

158. Personalul de deservire trebuie să monitorizeze temperatura straturilor superioare ale uleiului prin intermediul semnalizatoarelor termice şi termometrelor, cu care sunt dotate transformatoarele cu conservator, precum şi indicaţiile manometrelor cu vid, cu care sunt dotate transformatoarele ermetice umplute cu sovtol (ulei sintetic clorurat) sau ulei. În cazul majorării presiunii în cuvă mai mare de 50 kPa (0,5 kgs/cm²), sarcina transformatorului trebuie să fie micşorată.

159. Cavitatea de aer a ţevii de siguranţă a transformatorului trebuie să fie unită cu cavitatea de aer a conservatorului.

160. Membrana ţevii de siguranţă trebuie să fie pozată mai sus decât nivelul conservatorului.

161. Schimbarea membranei din sticlă cu membrană din alt material se interzice.

162. Umplutura cu pietriş a colectorului de ulei al transformatoarelor (bobinelor de reactanţă) trebuie să fie întreţinută în curăţenie. În cazul prezenţei murdăriei, umplutura cu pietriş trebuie spălată sau schimbată.

163. Numerotarea transformatoarelor trifazate, instalate în exterior, se aplică pe cuvele lor. Pentru grupuri de transformatoare monofazate şi bobine de reactanţă monofazate, numărul lor se aplică pe faza mijlocie, iar culorile fazelor – pe cuve.

164. Cuvele transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă, instalate în exterior, se vopsesc în culori deschise, cu vopsea rezistentă la acţiunile mediului ambiant şi uleiului de transformator.

165. Pe părţile exterioare şi interioare ale uşilor posturilor şi camerelor transformatoarelor trebuie să fie indicate numerele lor, precum şi aplicate semne de avertizare pe partea exterioară. Uşile trebuie să fie permanent încuiate cu lacăt.

Pe fiecare post de transformare (în continuare – PT), amplasat în afara teritoriului consumatorului noncasnic, trebuie să fie indicate: denumirea, adresa şi telefonul proprietarului.

166. Inspectarea vizuală şi mentenanţa elementelor transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă instalate la înălţime mare (mai mult de 3 m) trebuie să fie efectuată de pe scări staţionare echipate cu balustrade şi platforme, cu respectarea cerinţelor Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

167. Conectarea transformatorului (bobinei de reactanţă) trebuie să fie efectuată prin pornire bruscă la tensiunea nominală.

168. Pentru fiecare instalaţie electrică, în funcţie de curba de sarcină, trebuie determinat numărul transformatoarelor care lucrează simultan, luându-se în considerare fiabilitatea alimentării cu energie electrică a receptorilor consumatorului noncasnic.

169. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea mai mică de 20 kV inclusiv, măsurarea sarcinilor şi tensiunii transformatoarelor se efectuează în perioada sarcinilor maxime şi minime nu mai puţin de 2 ori în primul an de exploatare, iar în continuare – la necesitate.

170. Transformatoarele aflate în rezervă trebuie să fie întreţinute permanent în stare pregătită pentru funcţionare.

171. Neutrul înfăşurărilor transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă cu tensiunea 110 kV trebuie să funcţioneze, de regulă, cu legare directă la pământ. Operatorul de sistem poate stabili un alt regim de lucru a neutrelor transformatoarelor cu tensiunea 110 kV şi modalitatea de protecţie a lor.

172. În cazul deconectării automate a transformatorului (bobinei de reactanţă) prin acţiunea protecţiilor la deteriorări interne (de gaz, diferenţiată), transformatorul (bobina de reactanţă) poate fi conectat în lucru numai după inspectarea vizuală, executarea încercărilor, analiza gazului, uleiului şi înlăturarea defectelor (deteriorărilor) depistate.

În cazul deconectării transformatorului (bobinei de reactanţă) prin acţiunea protecţiilor, care nu a fost condiţionată de deteriorarea internă, este permisă reconectarea lui, fără verificări, şi numai după inspectarea vizuală exterioară a lui.

173. În cazul acţionării releului de gaze la semnal, trebuie să fie efectuată inspectarea vizuală exterioară a transformatorului (bobinei de reactanţă) şi executată analiza gazului din releu.

174. Pentru asigurarea securităţii personalului, în procesul preluării probei gazului din releul de gaz şi depistarea cauzei acţionării releului, sarcina transformatorului (bobinei de reactanţă) trebuie să fie scoasă, iar transformatorul (bobina de reactanţă) – deconectat în termen cel mai scurt posibil.

175. În cazul în care gazul din releu este neinflamabil şi lipsesc semnele deteriorării transformatorului, este permisă punerea lui în funcţiune, până la determinarea cauzei acţionării releului de gaz. În acest caz, durata funcţionării transformatorului o stabileşte persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

176. Uleiul din conservatorul transformatorului (bobinei de reactanţă) trebuie să fie protejat de acţiunea mediului ambiant. Dispozitivele de protecţie a uleiului contra umidităţii şi oxidării trebuie să fie permanent în stare funcţională. Exploatarea acestor dispozitive trebuie efectuată în corespundere cu instrucţiunile uzinelor producătoare.

177. Transformatoarele cu puterea 1000 kVA şi mai mare, trebuie să fie dotate cu sisteme de regenerare continuă a uleiului în filtrele cu termosifon şi de absorbţie.

178. Uleiul racordurilor cu construcţie neermetică trebuie să fie protejat contra oxidării şi umidităţii.

179. În cazul necesităţii deconectării, prin intermediul separatorului, a curentului de mers în gol a transformatorului neîncărcat, echipat cu dispozitiv de reglare a tensiunii sub sarcină (în continuare – RSS), după scoaterea sarcinii din partea consumatorului noncasnic, comutatorul trebuie să fie instalat în poziţia corespunzătoare tensiunii nominale.

180. Se permite funcţionarea în paralel a transformatoarelor (autotransformatoarelor), cu condiţia ca curentul care circulă prin înfăşurări nu va depăşi valoarea curentului admisibil.

Funcţionarea în paralel a transformatoarelor este posibilă în următoarele condiţii:

1) grupele de conexiune a înfăşurărilor sunt identice;

2) raportul puterilor transformatoarelor nu este mai mare de 1:3;

3) coeficientul de transformare diferă nu mai mult de ± 0,5 %;

4) tensiunea de scurtcircuit diferă nu mai mult de ± 10%;

5) este efectuată sinfazarea transformatoarelor.

181. În scopul micşorării pierderilor, pentru fiecare instalaţie electrică, în dependenţă de curba de sarcină, trebuie de determinat şi de respectat numărul optim al transformatoarelor care lucrează în paralel.

182. Pentru echilibrarea sarcinilor între transformatoarele care lucrează în paralel cu diferite tensiuni de scurtcircuit, este permisă schimbarea, în limite mici, a coeficientului de transformare prin comutarea derivaţiilor, cu condiţia că niciunul din transformatoare nu va fi supraîncărcat.

183. În cazul conexiunii înfăşurărilor conform schemei stea-stea, cu neutrul expus la înfăşurarea de joasă tensiune, curentul în neutrul transformatoarelor uscate nu trebuie să depăşească 25% din curentul de fază nominal.

184. Pentru transformatoarele cu ulei şi transformatoarele cu lichid dielectric neinflamabil, este posibilă încărcarea îndelungată a uneia sau a două înfăşurări cu curent, care depăşeşte cu cel mult 5% curentul nominal al derivaţiei, dacă tensiunea la înfăşurări nu depăşeşte tensiunea nominală a acestei derivaţii. În autotransformator, curentul în înfăşurarea comună trebuie să fie nu mai mare decât curentul maximal admisibil pentru această înfăşurare.

185. Sarcina admisibilă de lungă durată a transformatorului uscat, este stabilită în standardele moldoveneşti şi în specificaţiile tehnice ale grupelor şi tipurilor concrete de transformatoare.

186. Pentru transformatoare cu ulei şi uscate, precum şi cele cu lichid dielectric neinflamabil, se permite suprasarcina sistematică, valoarea şi durata cărora este reglementată de instrucţiunile uzinelor producătoare.

187. În regimurile de avarie este permisă suprasarcina de scurtă durată a transformatoarelor supra valorii curentului nominal pentru toate sistemele de răcire, indiferent de perioada şi valoarea sarcinii precedente şi temperatura mediului de răcire, în limitele indicate în Tabelul nr.1.

188. Dacă suprasarcina nu este interzisă de instrucţiunile uzinei producătoare, este permisă suprasarcina transformatoarelor cu ulei cu un curent care nu depăşeşte cu 40% curentul nominal, pe o durată nu mai mare de 6 ore pe zi, în decurs de 5 zile la rând, în cazul utilizării tuturor instalaţiilor de răcire a transformatoarelor.

189. Este posibilă funcţionarea de lungă durată a transformatoarelor (cu condiţia că puterea nu e mai mare decât cea nominală) în cazul măririi tensiunii pe orice derivaţie a oricărei înfăşurări cu 10 % supra tensiunii nominale pe această derivaţie. În acest caz, tensiunea pe orice înfăşurare trebuie să fie nu mai mare decât tensiunea maximală de lucru.

190. În cazul sarcinii nominale a transformatorului, temperatura straturilor superioare ale uleiului trebuie să nu fie mai mare (dacă uzina producătoare nu indică alte temperaturi) de:

1) 75°C – la transformatoare cu sistem de răcire cu circulaţie forţată a uleiului şi a aerului (în continuare – OFAF);

2) 95°C – la transformatoare cu sistem de răcire cu circulaţie naturală a uleiului şi a aerului (în continuare – ONAN) şi cu circulaţie naturală a uleiului şi forţată a aerului (în continuare – ONAF);

3) 70°C – la transformatoare cu sistem de răcire cu circulaţie forţată a uleiului şi a apei (în continuare – OFWF), pentru temperatura uleiului la intrare în radiator.

191. La transformatoarele şi bobinele de reactanţă cu sistem de răcire cu circulaţie direcţionată a uleiului şi forţată a aerului (în continuare – ODAF), cu circulaţie direcţionată a uleiului şi forţată a apei (în continuare – ODWF), OFAF, OFWF instalaţiile de răcire trebuie să se conecteze (deconecteze) automat, concomitent cu conectarea (deconectarea) transformatorului (bobinei de reactanţă).

192. Conectarea transformatoarelor la sarcina nominală este permisă:

1) cu sistem de răcire ONAN şi ONAF – la orice temperatură negativă a aerului;

2) cu sistem de răcire OFAF şi OFWF – la temperatura aerului din jur nu mai joasă de minus 25°C.

193. La temperaturi mai joase, transformatorul trebuie încălzit preventiv prin conectarea lui la sarcină de 0,5 din cea nominală fără pornirea sistemei de circulaţie a uleiului. După ce temperatura straturilor superioare a uleiului va atinge temperatura de minus 25°C, trebuie de conectat sistema de circulare a uleiului.

194. În condiţii de avarie, este permisă conectarea transformatoarelor la sarcina nominală, indiferent de temperatura aerului înconjurător (pentru transformatoarele cu sistem de răcire ODAF şi ODWF – în corespundere cu instrucţiunile uzinei producătoare).

195. Circulaţia forţată a uleiului în sistemele de răcire trebuie să fie neîntreruptă, indiferent de sarcina transformatorului.

196. Numărul radiatoarelor conectate şi deconectate ale sistemului de răcire de bază şi de rezervă OFAF (ODAF), OFWF (ODWF), condiţiile de lucru a transformatoarelor cu sistem de răcire ONAF, la care suflarea forţată a aerului este deconectată, se determină de instrucţiunile uzinei producătoare.

197. Exploatarea transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă cu circulaţia forţată a uleiului se permite numai în cazul în care este conectată sistema de semnalizare cu privire la încetarea circulaţiei uleiului, a apei pentru răcire şi funcţionării ventilatoarelor de suflare ale răcitoarelor.

198. La conectarea sistemului de răcire cu ulei şi apă OFWF şi ODWF, în primul rând trebuie să fie pornită pompa de ulei. La atingerea temperaturii de 15°C a straturilor superioare ale uleiului, trebuie să fie conectată pompa de apă. Deconectarea pompei de apă se efectuează în cazul micşorării temperaturii straturilor superioare ale uleiului de până la 10°C, dacă nu sunt prevăzute alte condiţii de către uzina producătoare.

În cazul nivelului minim al uleiului în conservatorul transformatorului, presiunea uleiului în radiator trebuie să depăşească presiunea apei care circulă, cu nu mai puţin de 10 kPa (0,1 kgs/cm²).

Trebuie să fie prevăzute măsuri pentru preîntâmpinarea îngheţării răcitoarelor de ulei, pompelor, magistralelor de apă.

199. Pentru transformatoarele cu sistemul de răcire ONAF, în cazul deconectării avariate a tuturor ventilatoarelor, este permisă funcţionarea cu sarcina nominală, în funcţie de temperatura aerului înconjurător, pe parcursul perioadelor de timp indicate în Tabelul nr.2.

Pentru transformatoarele cu sistemul de răcire OFAF şi OFWF este permisă:

1) funcţionarea cu sarcina nominală pe o perioadă de 10 minute sau în regim de mers în gol pe o perioadă de 30 de minute, în cazul stopării răcirii artificiale; dacă la expirarea timpului specificat, temperatura straturilor superioare ale uleiului nu a atins valoarea de 80°C pentru transformatoarele cu puterea mai mare de 250 MVA, atunci este permisă funcţionarea lor cu sarcina nominală până la atingerea temperaturii date, dar nu mai mult de o oră.

2) funcţionarea îndelungată cu sarcină micşorată, în cazul deconectării totale sau parţiale a ventilatorului sau a opririi circulaţiei apei, cu păstrarea circulaţiei uleiului, iar temperatura straturilor superioare ale uleiului nu va fi mai mare de 45°C.

Cerinţele punctului dat sunt valabile doar dacă în instrucţiunile uzinelor producătoare nu sunt specificate alte cerinţe.

200. Transformatoarele cu circulaţia direcţionată a uleiului în înfăşurări (sistema de răcire ODWF) se exploatează în corespundere cu prevederile instrucţiunii uzinei producătoare.

201. La transformatoarele cu sistemul de răcire ONAF, motoarele electrice ale ventilatoarelor trebuie să se conecteze automat la atingerea temperaturii uleiului de 55°C sau la curentul de sarcină egal cu cel nominal - indiferent de temperatura uleiului. Deconectarea motoarelor electrice a ventilatoarelor se produce la micşorarea temperaturii straturilor superioare ale uleiului mai mică de 50°C, numai în cazul când curentul de sarcină este mai mic decât cel nominal.

202. Dispozitivul RSS al transformatoarelor trebuie să fie permanent în funcţiune. De regulă, aceste dispozitive trebuie să fie dotate cu dirijare automată. Funcţionarea lor trebuie să fie monitorizată ţinând cont de indicaţiile contoarelor pentru evidenţa numărului de operaţiuni efectuate.

203. Comutările se pot efectua atât în regim automat, precum şi de la distanta, de către operator.

204. Se interzic comutările manuale (cu ajutorul manivelei de acţionare) efectuate sub tensiune.

205. Personalul consumatorului noncasnic, care deserveşte transformatoarele, este obligat să păstreze corespunderea tensiunii în instalaţia de utilizare cu tensiunea stabilită în derivata reglată.

206. Executarea comutărilor derivaţiilor înfăşurărilor transformatorului cu ajutorul dispozitivelor de comutare RSS poate fi efectuată la temperatura nu mai joasă de minus 25°C:

1) a straturilor superioare ale uleiului transformatorului pentru RSS de tip scufundat;

2) a uleiului cuvei contactorului pentru RSS tip suspendat.

207. La transformatoarele dotate cu comutatoare de derivaţie a înfăşurărilor fără excitaţie, corectitudinea alegerii coeficientului de transformare trebuie să fie verificată nu mai puţin de 2 ori pe an – înainte de apropierea maximului sarcinii de iarnă şi minimului sarcinii de vară.

208. Inspectarea vizuală a transformatoarelor (bobinelor de reactanţă) fără deconectarea lor trebuie să fie efectuată în următoarele termene:

1) transformatoarelor principale de coborâre ale staţiilor electrice cu personal de serviciu – o dată pe zi;

2) altor transformatoare ale instalaţiilor electrice cu şi fără personal de serviciu – o dată pe lună;

3) la punctele de transformare – nu mai puţin de o dată pe lună.

Termenele indicate pot fi reduse de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, în funcţie de condiţiile locale şi starea tehnică a transformatoarelor (bobinelor de reactanţă).

209. Inspectările vizuale neordinare ale transformatoarelor (bobinelor de reactanţă) se efectuează:

1) după acţiunea nefavorabilă a factorilor meteo (furtună, schimbarea bruscă a temperaturii, vânt puternic etc.);

2) în cazul acţionării protecţiei de gaze la semnal, precum şi în cazul deconectării transformatorului (bobinei de reactanţă) de către protecţia de gaze sau cea diferenţială.

210. Reparaţiile curente ale transformatoarelor (bobinelor de reactanţă) se efectuează la necesitate. Periodicitatea reparaţiilor curente o stabileşte persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

211. Reparaţiile capitale (planificate – conform nomenclatorului tipic de lucrări) trebuie să fie efectuate:

1) pentru transformatoare cu tensiunea 110 kV şi cu puterea 125 MVA şi mai mare, precum şi pentru bobine – nu mai târziu de 12 ani după punerea în funcţiune, cu luarea în considerare a controlului diagnostic, iar în continuare după necesitate;

2) pentru restul transformatoarelor – în funcţie de starea lor tehnică şi rezultatele controlului diagnostic, termen stabilit de către administratorul consumatorului noncasnic.

212. Reparaţiile neordinare ale transformatoarelor (bobinelor de reactanţă) trebuie să fie efectuate în cazul în care defectul în careva element poate duce la refuz în funcţionare. Decizia cu privire la scoaterea transformatorului (bobinei de reactanţă) în reparaţie este luată de către administratorul consumatorului noncasnic.

213. Încercările transformatoarelor, bobinelor de reactanţă şi elementelor lor, aflate în exploatare, trebuie executate în corespundere cu cerinţele Anexei nr.1 şi instrucţiunile uzinei producătoare. Rezultatele încercărilor se notează în rapoartele tehnice cu anexarea documentelor echipamentului dat.

214. Periodicitatea preluării probelor uleiului din transformatoarele şi bobinele de reactanţă cu tensiunea 110 kV pentru analiza cromatografică a gazelor dizolvate în ulei, trebuie să corespundă cerinţelor ghidului "Echipamente electrice imersate în ulei. Eşantioane de gaz şi analiza gazelor libere şi dizolvate".

215. Transformatorul (bobina de reactanţă) trebuie să fie deconectat de urgenţă în următoarele cazuri:

1) zgomotului puternic şi neuniform şi pocniturilor în interiorul transformatorului;

2) încălzirii anormale şi în creştere continuă a transformatorului, când sarcina este mai mică decât cea nominală şi sistemele de răcire funcţionează normal;

3) aruncării uleiului din conservator (dilatator) sau ruperii diafragmei ţevii de evacuare;

4) scurgerii uleiului cu micşorarea nivelului mai jos de nivelul vizorului din sticlă.

216. Transformatoarele trebuie să fie scoase din funcţiune şi în cazul necesităţii schimbării imediate a uleiului în baza rezultatelor analizelor de laborator.

217. Scurgerile uleiului din cuvă, conservator, robinete şi alte părţi constructive ale transformatorului (bobinei de reactanţă) trebuie să fie înlăturate în cel mai scurt timp.

Secţiunea 2

Instalaţii de distribuţie şi staţii electrice

218. Prezenta secţiune se extinde asupra ID şi staţiile electrice ale consumatorilor noncasnici cu tensiunea de la 0,4 kV şi mai mica de 110 kV.

219. Încăperea ID a consumatorului noncasnic, adiacentă încăperilor altor agenţi economici, care au echipamente aflate sub tensiune, trebuie să fie izolată de ele cu ieşire separată, care se încuie.

220. Echipamentul ID, care se află în proprietatea consumatorului noncasnic, dar care este utilizat de către operatorul de sistem, trebuie să fie gestionat în conformitate cu convenţia de interacţiune, semnată de operatorul de sistem şi consumatorul noncasnic în conformitate cu Regulamentul privind racordarea la reţelele electrice şi prestarea serviciilor de transport şi de distribuţie a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea ANRE nr.168/2019.

221. În incinta încăperilor ID, ferestrele trebuie să fie permanent închise, iar golurile în pereţii despărţitori între aparatele care conţin ulei trebuie să fie astupate. Toate deschizăturile prin care trec cablurile trebuie să fie etanşe. Pentru prevenirea pătrunderii animalelor şi păsărilor, toate deschizăturile şi golurile din pereţii exteriori se astupă sau se închid cu plase metalice cu dimensiunile ochiului de 1x1 cm. Se interzice depozitarea materialelor în ID.

222. Părţile active ale aparatelor de comandă şi aparatelor de protecţie trebuie să fie îngrădite în scopul prevenirii atingerii directe întâmplătoare. În încăperi speciale (încăperile maşinilor electrice, tablourilor de distribuţie, staţiilor de dirijare, comandă etc.) se permite instalarea aparatelor fără carcasa de protecţie.

223. Echipamentul electric ID de toate tipurile şi tensiunile trebuie să corespundă condiţiilor de funcţionare atât în regim nominal, cât şi în regim de scurtcircuit, supratensiune şi suprasarcină.

224. Clasa de izolare a echipamentului electric trebuie să corespundă tensiunii nominale din instalaţia de utilizare, iar dispozitivul de protecţie contra supratensiunilor trebuie să corespundă nivelului izolaţiei echipamentului electric.

225. La amplasarea echipamentului electric în teren cu mediu poluant trebuie întreprinse următoarele măsuri, care asigură siguranţa izolaţiei:

1) în IDD – întărirea, spălarea, curăţirea, acoperirea cu pastă hidrofobă;

2) în IDÎ – protecţia împotriva pătrunderii prafului şi gazelor nocive;

3) în IDPE – ermetizarea tablourilor electrice şi prelucrarea izolaţiei cu pastă hidrofobă.

226. Încălzirea construcţiilor de către curentul indus, aflate în apropiere de părţile active prin care trece curentul electric, şi care sunt accesibile pentru atingere de către personal, nu trebuie să depăşească 50 ºC.

227. În perioada de vară, temperatura aerului în încăperea IDÎ nu trebuie să fie mai mare de 40º C. În cazul în care se observă creşterea temperaturii trebuie să fie întreprinse măsuri pentru micşorarea temperaturii echipamentului sau pentru răcirea aerului.

228. Temperatura aerului în încăperile staţiilor de compresoare trebuie să se menţină în limita 10-35ºC; în încăperile instalaţiilor de distribuţie prefabricate cu hexafluorură de sulf (în continuare – IDPH) – în limitele 1-40ºC.

229. Controlul temperaturii conexiunilor debranşabile ale barelor din ID trebuie să fie organizat conform instrucţiunilor tehnologice interne şi graficul elaborat şi aprobat de persoana responsabilă de gospodăria electrică.

230. Distanţa de la părţile active ale IDD până la copaci, arbuşti înalţi trebuie să excludă posibilitatea căderii lor peste aceste părţi.

231. Pardoseala din IDÎ, IDP, IDPE nu trebuie să admită formarea prafului de ciment.

232. Încăperile în care se află celulele IDPH trebuie să fie izolate faţă de mediul ambiant şi faţă de alte încăperi. Pereţii, pardoseala şi tavanul trebuie să fie acoperite cu vopsea antipraf.

233. Curăţarea încăperilor trebuie să fie efectuată prin metodă umedă sau cu vid. Încăperile trebuie să fie dotate cu ventilare prin refulare şi aspiraţie cu absorbţia aerului de jos. Aerul ventilat în încăpere trebuie să treacă prin filtre, care împiedică pătrunderea prafului.

234. Canalele şi jgheaburile de cabluri ale IDD şi IDÎ trebuie să fie închise cu plăci ignifuge, iar locurile de ieşire a cablurilor din canale, jgheaburi de cabluri, etaje şi treceri între compartimentele de cabluri trebuie să fie etanşate cu materiale refractare.

235. Tunelurile, subsolurile, canalele trebuie să fie menţinute în curăţenie, iar sistemul de drenaj trebuie să asigure evacuarea apei.

236. Captatoarele de ulei, umpluturile cu pietriş, drenajele şi ţevile de evacuare a uleiului trebuie menţinute în stare de bună funcţionare.

237. Nivelul uleiului în întreruptoarele cu ulei, transformatoarele de măsură, racorduri, trebuie să fie menţinut în limitele indicatorului de ulei, la temperaturile maxime şi minime ale aerului.

238. Uleiul racordurilor neermetice trebuie protejat de umiditate şi oxidare.

239. Drumurile pentru intrarea autovehiculelor în ID şi staţii electrice trebuie să fie în stare de bună funcţionare.

Locurile în care este permisă trecerea transportului auto peste canalele de cabluri, trebuie să fie dotate cu indicatoare.

240. Pe toate cheile, butoanele, mânerele de comandă trebuie să fie aplicate inscripţii, care indică operaţia pentru care ele sunt destinate ("Conectare", "Deconectare", "Micşorare" , "Mărire" etc.).

241. Pe becurile şi aparatele de semnalizare trebuie să fie aplicate inscripţii, care indică caracterul semnalului ("Conectat", "Deconectat", "Supraîncălzire" etc.).

242. Întreruptoarele şi dispozitivele de acţionare trebuie să fie dotate cu indicatoare privind poziţiile conectate şi deconectate.

243. Pe întreruptoarele cu dispozitiv de acţionare încorporat sau cu dispozitiv de acţionare aflat în apropierea nemijlocită de întreruptor şi care nu este îngrădit prin barieră (perete) netransparentă, poate fi instalat un singur indicator pe întreruptor sau pe dispozitivul de acţionare. Pe întreruptoarele la care contactele exterioare indică clar poziţia conectată, prezenţa indicatorului pe întreruptor sau pe dispozitivul de acţionare încorporat sau care nu este îngrădit prin perete nu este obligatorie.

244. Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor, cuţitelor de legare la pământ, scurtcircuitoarelor şi a altor echipamente, separate prin perete de aparate, trebuie să fie dotate cu indicatoare a poziţiei conectate şi deconectate.

245. Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor, cuţitelor de legare la pământ, scurtcircuitoarelor şi a altor echipamente, care nu sunt îngrădite, trebuie să fie dotate cu dispozitive pentru încuierea lor atât în poziţia conectată, cât şi deconectată.

246. ID dotată cu întrerupătoare cu acţionare prin arc trebuie să fie echipată cu dispozitiv pentru punerea în funcţiune a arcului.

247. Personalul care deserveşte ID, trebuie să dispună de documentaţia referitor la regimurile admise de funcţionare a ID în condiţii de lucru normale şi de avarie.

Personalul de serviciu trebuie să posede o rezervă de elemente fuzibile calibrate. Utilizarea elementelor fuzibile necalibrate se interzice. Elementele fuzibile trebuie să corespundă tipului siguranţelor.

Funcţionalitatea elementelor de rezervă a ID (transformatoarelor, întreruptoarelor, barelor etc.) trebuie să fie verificată în mod regulat, prin punerea sub tensiune, în termenele stabilite de instrucţiunile interne.

248. Echipamentele din ID trebuie să fie curăţate periodic de praf şi murdărie. Termenele curăţirii se stabilesc de către persoana responsabilă de gospodăria electrică, luând în considerare condiţiile locale de exploatare.

249. Curăţarea încăperilor ID şi echipamentelor electrice trebuie să fie executate de către personalul instruit, cu respectarea Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

250. ID cu tensiunea de 3000 V şi mai mare, trebuie să fie echipate cu dispozitive de blocare, care împiedică posibilitatea efectuării operaţiilor greşite cu separatoarele, scurtcircuitoarele, cărucioarele debroşabile din IDP şi cuţitele de legare la pământ. Dispozitivele de blocare, cu excepţia celor mecanice, trebuie să fie sigilate.

251. Personalului, care nemijlocit execută manevrele, i se interzice să deblocheze neautorizat dispozitivul de blocare.

252. La PT aeriene, la punctele de comutare şi la alte echipamente care nu sunt îngrădite, dispozitivele de acţionare a separatoarelor şi dulapurile tablourilor de joasă tensiune trebuie să fie încuiate cu lacăt.

Scările staţionare ale platformelor de deservire trebuie să fie blocate împreună cu separatoarele şi încuiate cu lacăt.

253. Pentru executarea legăturii la pământ în ID cu tensiunea 3000 V şi mai mare, trebuie, de regulă, să fie utilizate cuţite staţionare de legare la pământ.

Mânerele de acţionare a cuţitelor de legare la pământ trebuie să fie vopsite în culoarea roşie, iar cuţitele de legare la pământ, de regulă, – în culoarea neagră. Operaţiile cu dispozitivele de acţionare manuală trebuie să fie executate cu respectarea Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

254. Inscripţiile, care indică destinaţia conexiunilor şi denumirea lor de dispecerat, trebuie să fie aplicate pe:

1) uşile şi pereţii interiori ai camerelor IDÎ;

2) echipamentele IDD;

3) părţile din faţă şi interioare ale IDP, instalate în exteriorul şi interiorul încăperilor;

4) părţile din faţă şi interioare ale tablourilor de distribuţie, ansambluri.

255. Pe partea interioară a uşii tabloului de distribuţie sau în apropiere de el trebuie să fie afişată schema electrică cu indicarea curentului nominal al aparatelor de protecţie.

256. Pe uşile ID trebuie să fie afişate sau aplicate placarde, indicatoare de securitate conform cerinţelor prevăzute în Instrucţiunea cu privire la aplicarea şi încercarea mijloacelor de protecţie utilizate în instalaţiile electrice.

257. În încăperile (în nemijlocita apropiere) ID trebuie să se afle mijloace de protecţie electroizolante, mijloace de primă intervenţie la stingerea incendiilor (nisip, stingătoare), mască antigaz, şi mijloace de acordare a primului ajutor în cazul unui accident.

258. Este permis ca locul amplasării mijloacelor de protecţie electroizolante să fie determinat de către persoana responsabilă de gospodăria electrică.

259. Pentru ID, care sunt deservite de formaţiile operative, mijloacele de protecţie electroizolante se pot afla la aceste formaţii.

260. Dulapurile cu aparatele instalaţiilor PRA, de telecomunicaţii şi telemecanică, dulapurile de comandă şi dulapurile de distribuţie a întreruptoarelor cu aer comprimat şi dulapurile dispozitivelor de acţionare a întreruptoarelor cu ulei, separatoarelor, scurtcircuitoarelor şi dispozitivelor de acţionare cu motoare a separatoarelor instalate în ID, trebuie să fie dotate cu dispozitive de încălzire, în cazul în care temperatura aerului poate fi mai mică decât cea admisibilă.

261. Conectarea şi deconectarea încălzitoarelor electrice trebuie efectuată, de regulă, în regim automat.

262. Întreruptoarele cu ulei, care se exploatează la temperatura mediului ambiant mai mică de -25 ºC timp de 24 ore şi mai mult, trebuie echipate cu dispozitive de încălzire electrică a cuvei.

263. Valoarea temperaturilor, la care trebuie puse în funcţiune şi scoase din funcţiune încălzitoarele electrice, se stabilesc de instrucţiunile locale, cu luarea în considerare a indicaţiilor uzinei producătoare.

264. Rezervoarele întreruptoarelor cu aer comprimat şi ale altor aparate, captatoarele de aer şi buteliile, trebuie să corespundă cerinţelor normelor.

265. Îmbinările articulate, rulmenţii şi suprafeţele mecanismelor supuse fricţiunii ale întreruptoarelor, separatoarelor, scurtcircuitoarelor şi dispozitivelor de acţionare ale lor, trebuie să fie unse cu lubrifiant care are temperatură joasă de îngheţ, iar amortizoarele de ulei a întreruptoarelor şi altor aparate trebuie să fie umplute cu ulei, temperatura de îngheţ a căruia trebuie să fie cu cel puţin 20º C mai mică decât temperatură minimă a aerului exterior pe timp de iarnă.

266. Dispozitivele de control automat, protecţie şi semnalizare ale instalaţiei de producere a aerului, precum şi supapele de siguranţă trebuie să fie verificate şi reglate sistematic conform cerinţelor instrucţiunii uzinei producătoare.

267. Timpul între perioada de oprire şi următoarea pornire (pauza în lucru) a compresorului trebuie să fie nu mai mică de 60 minute pentru compresoarele cu presiunea de lucru 4,0-4,5 MPa (40-45 kgf/cm²) şi nu mai puţin de 90 minute pentru compresoarele cu presiunea de lucru 23MPa (230 kgf/cm²).

268. Reaprovizionarea consumului de aer trebuie efectuată în termen de cel mult 30 minute pentru compresoarele cu presiunea de lucru 4,0-4,5 MPa (40-45 kgf/cm²) şi 90 de minute pentru compresoarele cu presiunea de lucru 23 MPa (230 kgf/cm²).

269. Uscarea aerului comprimat pentru aparatele de comutare trebuie efectuată, de regulă, prin metoda termodinamică.

Nivelul necesar de uscare a aerului comprimat se asigură atunci când raportul dintre presiunea nominală a compresorului şi presiunea nominală de lucru a aparatelor de comutare nu este mai mic de 2 – pentru aparatele cu presiunea nominală de lucru 2 Mpa (20 kgf/cm²) şi nu mai mic de 4 – pentru aparatele cu presiunea nominală de lucru 2,6-4,0 (26-40 kgf/cm²).

Se admit şi alte metode de uscare a aerului comprimat, inclusiv cea de adsorbţie.

270. Condensul din captatoarele de aer cu presiunea nominală a compresorului 4,0-4,5 MPa (40-45 kgf/cm²) trebuie să fie eliminat nu mai rar decât o dată în 72 de ore, iar la unităţile fără personal de serviciu – conform graficului elaborat în conformitate cu experienţa de exploatare.

271. Partea de jos a captatoarelor de aer şi robinetul de scurgere trebuie să fie izolate termic şi echipate cu dispozitiv de încălzire electrică, conectarea căruia se efectuează la evacuarea condensului, pe o perioadă de timp necesară pentru topirea gheţii, când temperaturile aerului exterior sunt joase.

272. Evacuarea condensului din colectoarele de condensat ale grupurilor de butelii cu presiunea de 23 MPa (230 kgf/cm²) trebuie să fie efectuată automat, la fiecare pornire a compresorului. Pentru evitarea îngheţului masei umede în partea de jos a buteliilor şi colectoarelor de condensat, ele trebuie să fie amplasate într-o cameră izolată termic cu încălzitor electric, cu excepţia buteliilor instalate după blocurile de curăţare ale aerului comprimat. Purjarea separatoarelor de umiditate a blocurilor de curăţare a aerului comprimat se efectuează nu mai rar de 3 ori în 24 de ore.

273. Verificarea gradului de uscare (punctului de rouă) a aerului la ieşirea din blocurile de uscare a aerului comprimat trebuie efectuată o dată în 24 de ore. Punctul de rouă trebuie să fie nu mai mare de -50°С pentru temperaturile pozitive ale aerului înconjurător, şi nu mai mare de -40°С pentru temperaturile negative ale aerului înconjurător.

274. Inspectarea vizuală interioară a captatoarelor de aer şi buteliilor de presiune a compresorului, precum şi a rezervoarelor întreruptoarelor cu aer comprimat şi altor aparate, trebuie efectuată nu mai rar de o dată în 4 ani, iar încercările hidraulice, cu excepţia rezervoarelor întreruptoarelor cu aer comprimat şi altor aparate – nu mai rar de o dată în 8 ani.

275. Încercările hidraulice ale întreruptoarelor cu aer comprimat trebuie efectuate în cazurile în care, după inspectarea vizuală, se depistează defecte care ar reduce rigiditatea rezervorului.

276. Suprafeţele interioare ale rezervorului trebuie să fie acoperite cu un strat anticoroziv.

277. Aerul comprimat folosit în întreruptoarele cu aer şi dispozitivelor de acţionare ale altor aparate de comutaţie, trebuie să fie curăţat de impurităţi mecanice cu ajutorul filtrelor care sunt instalate în dulapurile de distribuţie ale fiecărui întreruptor sau pe fiecare conductă de aer care aprovizionează aparatul dispozitivului de acţionare.

278. După finalizarea montajului reţelei de pregătire a aerului, înainte de umplerea rezervoarelor întreruptoarelor cu aer comprimat şi dispozitivelor de acţionare ale altor aparate, trebuie să fie efectuată purjarea conductelor de aer.

279. Pentru evitarea poluării aerului comprimat în procesul de exploatare, trebuie de executat purjările:

1) conductelor magistrale de aer, la temperatura pozitivă a mediului ambiant – nu mai rar de o dată în 2 luni;

2) ramificaţiilor conductelor de aer de la reţea până la panoul de distribuţie şi de la panoul de distribuţie până la rezervoarele fiecărui pol al întreruptorului şi dispozitivelor de acţionare ale altor aparate cu decuplarea lor de la aparate – după fiecare reparaţie;

3) rezervoarelor întreruptoarelor cu aer comprimat – după fiecare reparaţie, precum şi în cazul perturbării regimului de lucru al staţiei de compresare.

280. La întrerupătoarele cu aer comprimat trebuie periodic de verificat funcţionarea sistemului de ventilare a cavităţii interioare a izolatoarelor (pentru întrerupătoarele cu indicatoare).

281. Periodicitatea verificărilor se stabileşte în conformitate cu recomandările uzinei producătoare.

282. Umiditatea hexafluorurii de sulf (în continuare – SF₆) al IDPH, a întreruptoarelor cu SF₆ trebuie verificată pentru prima dată nu mai târziu decât după o săptămână de la umplerea echipamentului cu SF₆, iar după aceasta de 2 ori pe an (iarna şi vara).

283. Controlul concentraţiei SF₆ în încăperea IDPH şi IDÎ trebuie efectuat cu ajutorul aparatelor speciale de detectare a scurgerilor, la înălţimea de 10-15 cm de la nivelul podelei.

284. Concentraţia SF₆ în încăpere trebuie să fie în limitele normelor indicate în instrucţiunea uzinei producătoare a aparatajului.

285. Camera de stingere a arcului electric cu vid trebuie încercată în volumul şi termenele indicate de uzina producătoare.

286. La executarea încercărilor camerelor de stingere a arcului electric cu vid la tensiune mărită, cu valoarea amplitudinii mai mare de 20 kV, este necesar de utilizat ecranul de protecţie împotriva razelor Roentgen.

287. Verificarea camerelor de stingere ale întrerupătoarelor de sarcină, determinarea nivelului de uzură a cuzineţilor, care generează gaz pentru stingerea arcului electric şi contactelor fixe de stingere a arcului electric, se efectuează periodic, în termenele stabilite de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic şi în funcţie de frecvenţa operaţiunilor efectuate cu întreruptoarele de sarcină.

288. Evacuarea condensului din rezervoarele întreruptoarelor cu ulei trebuie să fie efectuată de 2 ori pe an: primăvara – odată cu apariţia temperaturilor pozitive şi toamna - înainte de apariţia temperaturilor joase.

289. Verificările profilactice, măsurările şi încercările echipamentului ID trebuie să fie efectuate în volumul şi termenele prevăzute de Anexa nr.1.

290. Inspectarea vizuală a ID fără deconectare trebuie efectuată:

1) pentru obiectivele cu personal de serviciu permanent – nu mai rar de o dată în 72 de ore; pe timp de noapte pentru depistarea descărcărilor, efectului corona – nu mai rar de o dată în lună;

2) pentru obiectivele fără personal de serviciu permanent – nu mai rar de o în lună, iar pentru transformatoare şi puncte de distribuţie – nu mai rar de o dată în 6 luni.

291. În cazul condiţiilor meteo nefavorabile (ceaţă, lapoviţă, gheţuş) sau poluării IDD, trebuie efectuate inspectări vizuale suplimentare.

292. Toate defecţiunile observate se notează în registrul defectelor şi deranjamentelor echipamentului, aducându-se la cunoştinţa persoanei responsabile de gospodăria electrică.

Defecţiunile depistate trebuie înlăturate în cel mai scurt timp.

293. La efectuarea inspectării vizuale a ID o atenţie deosebită trebuie acordată:

1) stării încăperii, funcţionalităţii uşilor şi ferestrelor, lipsei scurgerilor de pe acoperiş şi între etaje, existenţei şi funcţionării lacătelor;

2) funcţionalităţii sistemelor de încălzire, ventilare, iluminare şi instalaţiei de legare la pământ;

3) existenţei mijloacelor de protecţie electroizolante;

4) nivelului şi temperaturii uleiului, lipsei scurgerilor în aparate;

5) stării contactelor, întreruptoarelor (comutatoarelor) cu pârghie în tabloul de joasă tensiune;

6) integrităţii sigiliilor echipamentelor de evidenţă;

7) stării izolaţiei (prăfuirea, existenţa deteriorării izolaţiei, descărcărilor etc.);

8) funcţionalităţii sistemului de semnalizare;

9) presiunii aerului în rezervoarele întreruptoarelor cu aer comprimat;

10) lipsei scurgerilor de aer;

11) corectitudinii indicatoarelor poziţiei întreruptoarelor şi starea lor tehnică;

12) prezenţei ventilaţiei polilor întreruptoarelor cu aer comprimat;

13) lipsei scurgerilor de ulei din condensatoarele divizoarelor capacitive de tensiune ale întreruptoarelor cu aer comprimat;

14) funcţionalităţii dispozitivului de încălzire electrică în perioada rece a anului;

15) etanşării panourilor de comandă;

16) posibilităţii de acces la aparatele de comutaţie şi altele.

294. Reparaţia capitală a echipamentului ID trebuie să fie efectuată în următoarele termene:

1) întreruptoarelor cu ulei – o dată în 6-8 ani, în cazul controlului caracteristicilor întreruptorului cu dispozitiv de acţionare în perioada între reparaţii;

2) întreruptoarelor de sarcină, separatoarelor şi cuţitelor de legare la pământ – o dată în 4-8 ani, în dependenţă de caracteristicile constructive;

3) întreruptoarelor cu aer comprimat – o dată în 4-6 ani;

4) separatoarelor şi scurtcircuitoarelor cu cuţite de tip deschis şi dispozitivelor de acţionare a lor – o dată în 2-3 ani;

5) compresoarelor – o dată în 2-3 ani;

6) IDPH – o dată în 10-12 ani;

7) întreruptoarelor cu vid şi SF₆ – o dată în 10 ani;

8) barelor-conductoare– o dată în 8 ani;

9) aparatelor şi compresoarelor – după epuizarea resurselor, indiferent de durata de exploatare.

295. Prima reparaţie capitală a echipamentului instalat trebuie efectuată în termenele indicate în documentaţia tehnică a uzinei producătoare.

296. Separatoarele instalate în interiorul încăperilor urmează a fi reparate la necesitate.

297. Reparaţia echipamentului ID, se efectuează la necesitate, în funcţie de rezultatele încercărilor profilactice şi inspectărilor vizuale.

298. Periodicitatea reparaţiilor poate fi modificată la decizia administratorului consumatorului noncasnic, luând în considerare experienţa de exploatare.

299. Reparaţiile neordinare se execută în cazul când echipamentul iese din funcţiune, precum şi după epuizarea resurselor de comutare sau resurselor mecanice.

Secţiunea 3

Linii electrice aeriene şi conductoare-bare

300. Prezenta Secţiune se extinde asupra LEA cu tensiunea de 0,38-110 kV şi conductoarelor-bare aeriene cu tensiunea mai mica de 35 kV inclusiv, de curent continuu şi curent alternativ, deservite de consumatorii noncasnici.

301. Prezentele Norme nu se extind asupra liniilor reţelei de contact, conductoarelor-bare ale instalaţiilor de electroliză şi alte LEA şi edificii speciale.

302. Toate LEA nou construite şi reconstruite, precum şi conductoarele-bare trebuie să fie amenajate în conformitate cu cerinţele NAIE.

303. La coordonarea documentaţiei tehnice pentru LEA şi conductoare-bare nou proiectate (reconstruite), consumatorii noncasnici trebuie să prezinte proiectantului informaţia referitoare la condiţiile reale (condiţiile climaterice, caracterul şi intensitatea gradului de poluare etc.) din zona LEA şi a conductoarelor-bare proiectate şi să solicite ca aceste condiţii să fie luate în considerare la proiectare.

304. Soluţiile de proiectare planificate pentru LEA (conductoare-bare) noi şi reconstruite, ce urmează a fi racordate la reţeaua electrică a operatorului de sistem, trebuie să fie coordonate cu operatorul de sistem.

305. Consumatorul noncasnic, care urmează să primească în exploatare LEA şi conductoarele-bare noi şi reconstruite, trebuie să organizeze supravegherea tehnică asupra executării lucrărilor şi verificarea conformităţii lucrărilor îndeplinite cu documentaţia de proiect aprobată şi coordonată.

306. Admiterea în exploatare a LEA şi a conductoarelor-bare noi şi reconstruite trebuie efectuată în conformitate cu normele în construcţii şi cu procedura de admitere în exploatare a instalaţiilor electrice noi şi reconstruite.

307. Până la admiterea în exploatare trebuie să fie verificată corespunderea stării tehnice a traseului, stâlpilor şi altor elemente ale LEA (conductoarelor-bare), instalaţiilor de legare la pământ şi elementelor de protecţie contra supratensiunilor atmosferice, săgeţilor conductoarelor şi distanţele de la conductoare şi conductoare de gardă în deschideri şi intersecţii până la pământ şi obiecte cu prevederile proiectului.

308. În cazul admiterii în exploatare a LEA şi conductoarelor-bare, suplimentar la documentaţia prevăzută în normativele în construcţii şi NAIE, trebuie să fie perfectată următoarea documentaţie:

1) desenul de execuţie a traseului, cu indicarea locurilor de intersecţie cu alte linii şi comunicaţii;

2) desenul de execuţie a profilului conductoarelor-bare în locurile de intersecţie cu alte linii şi comunicaţii;

3) lista abaterilor de la proiect;

4) raportul tehnic de sinfazare;

5) actul privind montarea clemelor de întindere pentru conductoare-bare flexibile;

6) raportul tehnic de măsurări şi încercări;

7) documentele care confirmă existenta personalului calificat;

8) schemele executive respective;

9) instrucţiunile de producere, securitate şi sănătate în muncă elaborate şi aprobate.

309. La proiectare, admitere în exploatare şi în procesul de exploatare a LEA trebuie să fie respectate cerinţele Hotărârii Guvernului nr.514/2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice şi verificată îndeplinirea acestor cerinţe.

310. Consumatorul noncasnic, care exploatează LEA, este obligat să informeze alţi agenţi economici, situaţi în zona de trecere a LEA, despre cerinţele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.514/2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice.

311. Consumatorul noncasnic, proprietar al LEA, are dreptul să sisteze executarea lucrărilor în zona de protecţie a LEA executate de către persoane juridice şi persoane fizice care încalcă cerinţele Hotărârii Guvernului nr.514/2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice.

312. În procesul exploatării LEA este necesar de a efectua mentenanţa şi reparaţia LEA şi a conductoarelor-bare, pentru a asigura funcţionarea fiabilă a acestora.

313. În procesul de deservire a LEA este necesar de monitorizat starea tehnică şi a conductoarelor-bare la general, a elementelor separate ale acestora şi a traseului prin efectuarea inspectărilor vizuale, a măsurărilor şi încercărilor profilactice şi de înlăturat deteriorările şi defecţiunile depistate.

314. Reparaţia capitală a LEA cu stâlpi din beton armat şi metalici trebuie efectuată nu mai rar de o dată în 10 ani, iar pentru LEA cu stâlpi cu elemente din lemn – nu mai rar de o dată în 5 ani.

315. Lista lucrărilor, referitoare la mentenanţa şi reparaţia LEA, a conductoarelor-bare se stabileşte conform instrucţiunilor de exploatare a LEA.

316. LEA trebuie să fie supuse inspectărilor vizuale periodice şi neordinare.

Inspectările vizuale periodice ale LEA se execută conform graficului elaborat de către persoana responsabilă de gospodăria electrică şi aprobat de către administratorul consumatorului noncasnic.

Periodicitatea inspectării vizuale pe toată lungimea a fiecărei LEA trebuie să fie nu mai rară de o dată în an.

317. În limitele stabilite de prezentele Norme şi în funcţie de condiţiile locale de exploatare, termenele concrete ale inspectărilor vizuale trebuie să fie determinate de către persoana responsabilă de gospodăria electrică.

318. Personalul administrativ-tehnic, nu mai rar de o dată în an, trebuie să efectueze inspectări vizuale selective pe anumite tronsoane de linie, inclusiv toate liniile (tronsoanele), ce urmează a fi reparate.

319. Inspectările vizuale de la înălţime, cu verificarea selectivă a conductoarelor şi conductoarelor de gardă în elementele de fixare şi contrafişei a LEA cu tensiunea 35 kV şi mai mare, care sunt exploatate 20 ani şi mai mult, sau pe tronsoanele lor şi la LEA care trec prin zone de poluare intensă, precum şi cele ce traversează zonele deschise, trebuie a fi efectuate nu mai rar decât o dată în 5 ani; la celelalte LEA (sau porţiuni) cu tensiunea de 35 kV şi mai mare – nu mai rar de o dată în 10 ani.

La LEA 0,38-20 kV, inspectările vizuale de la înălţime trebuie executate la necesitate.

320. Inspectările vizuale neordinare ale LEA sau ale tronsoanelor lor trebuie efectuate:

1) în cazul formării pe conductoare şi conductoare de gardă a stratului de chiciură;

2) la apariţia fenomenului de galopare a conductoarelor;

3) în perioada viiturilor;

4) în cazul incendiilor în zona traseului LEA;

5) după furtuni puternice şi alte calamităţi naturale;

6) după deconectarea LEA de protecţia prin relee şi reanclanşării automate nereuşite, iar în cazul anclanşării repetate reuşite – controlul trebuie efectuat după necesitate.

321. Inspectările vizuale periodice ale conductoarelor-bare trebuie efectuate conform graficului elaborat de către persoana responsabilă de gospodăria electrică şi aprobat de către administratorul consumatorului noncasnic, luând în considerare condiţiile locale de exploatare.

322. La executarea inspectării vizuale a liniilor şi conductoarelor-bare este necesar de verificat:

1) protecţia contra incendiilor a traseului: în zona de protecţie a LEA nu trebuie să fie materiale străine, construcţii, scârte de fân, grămezi de lemn, copaci care pot cădea pe linie sau care se află în apropiere periculoasă de conductoare, materiale inflamabile, ruguri; nu trebuie sa fie efectuate lucrări fără acordul în scris al proprietarului LEA;

2) starea fundamentelor şi adaosurilor: nu trebuie să fie surpări, umflări ale solului lângă fundamente, fisuri şi deteriorări ale fundamentelor (adaosurilor); adâncitura în sol trebuie să fie regulamentară;

3) starea stâlpilor: nu trebuie să fie înclinaţi sau deplasaţi în sol; piesele din lemn nu trebuie să fie arse sau deteriorate; bandajele, sudurile, şuruburile, niturile stâlpilor metalici trebuie să fie întregi; să nu fie rupturi ale părţilor metalice; părţile metalice să nu fie corodate; să nu existe fisuri şi defecţiuni pe stâlpii din beton-armat; cuiburi de păsări şi obiecte străine; pe stâlpi trebuie să fie plasate indicatoare şi placarde de securitate;

4) starea conductoarelor şi conductoarelor de gardă: nu trebuie să existe rupturi şi topituri ale sârmelor; obiecte de prisos pe conductoare şi cabluri, defecţiuni ale reglajului lor; schimbării inadmisibile a săgeţii conductorului şi a distanţei până la sol sau obiecte; deplasarea de la locul proiectat al amortizoarelor de vibraţii;

5) starea barelor flexibile ale conductoarelor-bare: nu trebuie să fie răsucire excesivă, despletire şi rupturi ale firelor;

6) starea izolatoarelor: nu trebuie să fie stricate, să nu fie prezente arsuri, fisuri, murdărie; izolatoarele trebuie să fie fixate corect pe tije şi cârlige; trebuie să fie la loc piuliţele, şplinturile;

7) starea armăturii: nu trebuie să conţină fisuri, uzuri sau deformări ale părţilor componente;

8) starea descărcătoarelor, aparatelor de comutaţie pe LEA şi manşoanelor terminale ale cablurilor la coborâri: nu trebuie să fie deteriorări sau rupturi ale conductorului de legare la pământ; defecte în conexiunea buloanelor conductorului de gardă cu coborârea legăturii la pământ sau corpul stâlpului; distrugeri din cauza coroziunii elementelor instalaţiei de legare la pământ.

323. Măsurările, încercările şi verificările profilactice ale LEA şi conductoarelor-bare se execută în volumul şi termenele stabilite de Anexa nr.1.

324. Defecţiunile depistate în timpul inspectării vizuale ale LEA şi conductoarelor-bare şi în procesul de efectuare a măsurărilor, încercărilor şi verificărilor profilactice, trebuie să fie notate în documentaţia de exploatare (jurnalul sau borderoul de defecte) şi înlăturate la indicaţia persoanei responsabile de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, în funcţie de caracterul lor în cel mai scurt timp posibil, sau când se efectuează lucrările de mentenanţă şi reparaţii. Cerinţele privind rebutarea pieselor stâlpilor, precum şi a altor elemente ale LEA sunt indicate în Anexa nr.1.

325. Mentenanţa şi lucrările de reparaţie trebuie organizate, de regulă, în complex, cu o durată minimă de deconectare a LEA. Lucrările date pot fi efectuate cu deconectarea liniei, unei faze (reparaţii pe faze) şi fără scoaterea tensiunii. Lucrările la LEA cu deconectarea unei faze şi fără scoaterea tensiunii trebuie efectuate conform instrucţiunilor speciale.

326. În procesul de mentenanţă şi reparaţie a LEA trebuie utilizate maşini, mecanisme, mijloace de transport, tachelaje, echipamente, scule şi accesorii speciale.

327. Formaţiile de lucru, care îndeplinesc lucrările pe LEA, trebuie să fie dotate cu mijloace de comunicare pentru legătură cu întreprinderea lor şi cu punctele de dispecerat ale operatorului de sistem.

328. Schimbările constructive ale stâlpilor şi altor elemente ale LEA şi conductoarelor-bare, precum şi ale modului de fixare a stâlpilor în sol, pot fi efectuate numai în cazul prezenţei documentaţiei tehnice (argumentării) şi cu permisiunea persoanei responsabile de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

329. În toate cazurile, argumentarea tehnică a schimbărilor constructive ale LEA trebuie să corespundă cerinţelor documentelor normativ-tehnice din domeniul proiectării instalaţiilor electrice, inclusiv NAIE, normativelor în construcţii.

330. Traseul LEA trebuie curăţat periodic de arbuşti şi crengile copacilor şi de întreţinut fără riscuri de incendiere; e necesar de respectat distanţele zonei de protecţie ale LEA indicate în proiect, iar în cazul nerespectării se vor efectua lucrări de tăiere a copacilor în conformitate cu prevederile legislaţiei.

331. Lucrările de tăiere a copacilor, care cresc în apropiere nemijlocită de conductoare, se execută de către consumatorul care exploatează LEA.

332. Copacii, care prezintă pericol de cădere peste conductoare şi stâlpi, trebuie să fie tăiaţi, respectând prevederile legislaţiei.

333. Stratul anticoroziv al stâlpilor din metal nezincat şi al elementelor metalice ale stâlpilor din beton, de lemn, precum şi a conductoarelor de gardă şi a cablurilor de oţel pentru ancorare trebuie restabilit conform dispoziţiei persoanei responsabile de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

334. Pe tronsoanele LEA şi conductoarelor-bare, supuse poluării intense, trebuie de utilizat izolaţie specială sau întărită şi, după necesitate, de efectuat curăţarea (spălarea) izolaţiei, înlocuirea izolatoarelor murdare.

335. În zonele cu grad sporit de poluare a izolaţiei cu dejecţiile păsărilor şi în locurile cuibăririi lor în masă, trebuie să fie utilizate aparate şi dispozitive anti păsări.

336. În deschiderea intersecţiei LEA în funcţiune, cu alte LEA, pe fiecare conductor al LEA care se află deasupra, se poate realiza nu mai mult de o conexiune; în deschiderile intersecţiei cu linii de telecomunicaţii, de semnalizare, conexiunile nu se admit; numărul conexiunilor pentru conductoare şi firele LEA cu tensiunea mai mică de 1000 V, care se află mai jos, nu se reglementează.

337. Topirea chiciurii cu ajutorul curentului electric la LEA cu tensiunea mai mare de 1000 V, la care se creează intensiv stratul de chiciură, este necesar de efectuat la decizia administratorului consumatorului noncasnic.

338. Consumatorul noncasnic, care exploatează LEA, trebuie să controleze procesul de formare a stratului de chiciură pe LEA şi să asigure conectarea la timp a schemei de topire a chiciurii. LEA la care se efectuează topirea chiciurii, de regulă, trebuie să fie dotate cu dispozitive automate de control şi de semnalizare a creării stratului de chiciură şi procesului de topire a lui, precum şi cu aparate de comutaţie de scurtcircuitare.

339. Alegerea metodei de topire a chiciurii se stabileşte în dependenţă de condiţiile de lucru ale LEA (schema instalaţiei de utilizare; sarcina consumatorului noncasnic; zona de formare a chiciurii; posibilitatea deconectării liniei etc.)

340. Consumatorul noncasnic, care exploatează LEA, trebuie să menţină în stare de bună funcţionare:

1) semnele de semnalizare de pe maluri, în locurile de intersecţie ale LEA cu râuri, lacuri şi bazine, instalate în corespundere cu NAIE;

2) dispozitivele de iluminare de avertizare, instalate pe stâlpii LEA în corespundere cu cerinţele NAIE;

3) indicatoarele permanente amplasate pe stâlpi în conformitate cu proiectul de execuţie a LEA şi cerinţele NAIE.

341. Consumatorul noncasnic, care exploatează LEA, trebuie să monitorizeze starea:

1) indicatoarelor de gabarit, instalate în locurile intersecţiei LEA cu magistralele auto;

2) porţilor de gabarit instalate în locurile intersecţiei LEA cu căile ferate, unde este posibilă traversarea încărcăturilor şi macaralelor agabaritice.

342. Instalarea şi deservirea porţilor de gabarit şi indicatoarelor în locurile intersecţiilor se execută de către agentul economic la balanţa căruia se află căile ferate şi drumurile.

343. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea 6-35 kV, cu curenţi mici de punere la pământ, se permite funcţionarea LEA cu o fază la pământ până la înlăturarea scurtcircuitului; în acest caz, personalul consumatorului noncasnic este obligat să detecteze locul defectului şi să-l înlăture în cel mai scurt timp, ţinând cont de prevederile pct.431.

344. Pentru stabilirea de la distantă a locului cu defect al LEA cu 110 kV, precum şi locului scurtcircuitului între faze la LEA 6-35 kV, trebuie să fie instalate, la necesitate, dispozitive speciale.

345. Consumatorul noncasnic trebuie să posede, la necesitate, aparate portabile pentru determinarea locurilor scurtcircuitelor la pământ pe LEA 6-35 kV.

346. Consumatorul noncasnic trebuie să asigure rezerva de avarie a materialelor şi pieselor, cu scopul lichidării operative a deteriorărilor LEA. Volumul rezervei de avarie se stabileşte de către administratorul consumatorului noncasnic.

347. Reconstrucţia şi reparaţia planificată a LEA, ce traversează terenurile agricole, trebuie executată cu acordul proprietarului de teren, conform Hotărârii Guvernului nr.514/2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice.

348. Lucrările de prevenire sau lichidare a deranjamentelor tehnologice la funcţionarea LEA, ce traversează terenurile agricole, se execută în conformitate cu cerinţele Hotărârii Guvernului nr.514/2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice.

349. În cazul suspendării în comun pe stâlpii consumatorului noncasnic a conductoarelor LEA şi liniilor cu altă destinaţie, aflate în posesia altor agenţi economici, între ei trebuie să fie întocmită o convenţie de exploatare comună a LEA.

350. Convenţia de exploatare comună a LEA trebuie să includă cel puţin:

1) modalitatea de executare în condiţii de securitate a lucrărilor;

2) modalitatea de executare a lucrărilor de reparaţii, inclusiv şi în cazul avariilor;

3) lista personalului electrotehnic admis la executarea lucrărilor, cu menţionarea grupelor de securitate electrică;

4) delimitarea responsabilităţilor în procesul executării lucrărilor în instalaţiile electrice.

351. Exploatarea LEA şi conductoarelor-bare trebuie să fie efectuată în conformitate cu instrucţiunile interne şi de către personalul electrotehnic pregătit şi admis la deservirea LEA.

Secţiunea 4

Linii electrice în cablu

352. Prevederile prezentei Secţiuni se extind asupra LEC cu tensiunea 0,4-220 kV.

353. La admiterea în exploatare a LEC, în afară de documentaţia prevăzută de normativele în construcţii şi Hotărârea Guvernului nr.285/1996 cu privire la aprobarea Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, trebuie să fie întocmită şi înmânată beneficiarului următoarea documentaţie tehnică:

1) proiectul de execuţie a LEC, cu corectările respective, iar pentru LEC cu tensiunea de 110 kV, inclusiv şi coordonarea cu uzina producătoare şi cu consumatorul noncasnic;

2) desenul de execuţie al traseului LEC, cu indicarea locurilor de amplasare a manşoanelor de legătură, executat la scara de 1:200 sau de 1:500, în funcţie de existenţa altor comunicaţii în zona traseului;

3) desenul de profil al LEC, cu indicarea intersecţiilor cu drumurile şi alte comunicaţii pentru LEC cu tensiunea 20 kV şi mai mare şi pentru traseele deosebit de complicate ale LEC cu tensiunea 6-10 kV;

4) actul privind starea cablului pe tambur şi la necesitate – procesul-verbal de demontare şi inspectare vizuală a mostrelor;

5) registrul LEC;

6) borderoul de inventariere a elementelor LEC (pentru LEC cu tensiunea mai mare de 1000 V);

7) actele lucrărilor de construcţie şi celor ascunse, cu indicarea intersecţiilor şi apropierilor cablurilor de comunicaţiile subterane;

8) actele privind montarea manşoanelor de cablu;

9) actele de recepţie a şanţurilor, blocurilor, canalelor, tunelurilor şi colectoarelor emise până la pozarea cablurilor;

10) actele privind montarea dispozitivelor de protecţie ale LEC împotriva coroziunii electrochimice precum şi documentele cu privire la rezultatele încercărilor împotriva coroziunii, în conformitate cu proiectul;

11) rapoartele tehnice ale încercărilor izolaţiei LEC cu tensiune mărită după montare (pentru LEC cu tensiunea mai mare de 1000 V);

12) rapoartele tehnice cu rezultatele măsurării rezistenţei izolaţiei;

13) actele inspectării vizuale a corectitudinii montării cablurilor în şanţuri şi canale înainte de acoperirea lor;

14) buletinele (procesele-verbale) încălzirii cablurilor pe tambur înaintea montării lor la temperaturi joase;

15) actul verificării şi încercării instalaţiilor staţionare de stingere a incendiului în regim automat şi a sistemelor de semnalizare a incendiului.

Pentru LEC cu tensiunea 110 kV şi mai mare, executantul de lucrări trebuie să transmită suplimentar beneficiarului:

16) cota de execuţie a nivelului de sus a cablului şi rezervorului de presiune pentru cablurile cu ulei fluid de joasă presiune;

17) documentaţia cu rezultatele încercării uleiului (lichidului) din toate elementele liniei; rezultatele încercărilor de impregnare; rezultatele măsurărilor şi încercărilor rezervorului de presiune pentru cablurile cu ulei fluid de presiune înaltă; rezultatele verificării sistemei de semnalizare a presiunii uleiului din cablu;

18) actele cu privire la forţa de întindere în procesul de pozare;

19) actele cu privire la încercările cu tensiune mărită a învelişului de protecţie după pozare;

20) rapoartele tehnice ale uzinei producătoare de încercări a cablurilor, manşoanelor şi rezervorului de presiune;

21) documentaţia privind rezultatele încercării sistemului automat de încălzire a manşoanelor terminale; rezultatele măsurării curentului în conductoarele şi învelişul fiecărei faze a cablurilor cu ulei sub joasă presiune şi cablurilor cu izolaţie din masă plastică la tensiunea 110 kV; rezultatele măsurării capacităţii cablurilor; rezultatele măsurării rezistenţei prizei de pământ a fântânilor şi manşoanelor terminale.

354. La admiterea în exploatare a LEC nou montată este necesar de executat încercările conform NAIE.

355. Administratorul consumatorului noncasnic care posedă LEC trebuie să asigure supravegherea tehnică asupra corectitudinii pozării şi montării LEC de toate nivelurile de tensiune.

356. În cadrul supravegherii asupra corectitudinii pozării şi exploatării cablurilor nearmate cu manta de cauciuc, este necesar de a atrage o atenţie deosebită asupra stării tehnice a mantalei. Cablurile, la care mantaua are străpungeri, zgârieturi, fisuri, necesită să fie reparate sau schimbate.

357. Toate LEC trebuie să fie dotate cu paşaport, care include documentaţia tehnică conform prevederilor pct.353, numărul de dispecerat sau denumirea liniei.

358. Cablurile pozate deschis şi toate manşoanele de cablu trebuie să fie dotate cu etichete. Pe etichetele cablului, la începutul şi la capătul liniei, trebuie să fie indicată marca, tensiunea, secţiunea, numărul sau denumirea liniei, iar pe etichetele manşoanelor – numărul manşonului, data montării lui.

359. Etichetele trebuie să fie rezistente la acţiunea mediului ambiant. Ele trebuie să fie montate la fiecare 50 m pe lungimea liniei la cablurile montate deschis precum şi la cotiturile traseului şi în locurile trecerii cablurilor prin pereţii despărţitori şi planşee (din ambele părţi).

360. Pentru fiecare LEC, la admiterea în exploatare, trebuie să fie stabilite valorile maxim-admisibile a curentului de sarcină. Sarcina trebuie să fie determinată pentru sectorul traseului cu o lungime nu mai mică de 10 m cu condiţii termice defavorabile. În baza rezultatelor încercărilor termice se pot mări aceste sarcini, cu condiţia că temperatura conductoarelor nu va depăşi temperatura admisibilă de durată, indicată specificaţiile tehnice ale conductoarelor. În acest caz, nivelul încălzirii cablului trebuie să fie verificat la sectoarele traseului cu cele mai defavorabile condiţii de răcire.

361. În construcţiile de cabluri şi în alte încăperi trebuie să fie organizat controlul sistematic asupra regimului termic de lucru al cablurilor, temperaturii aerului şi lucrului dispozitivelor de ventilare.

362. Pe timp de vară, temperatura aerului în interiorul tunelurilor de cablu, canalelor şi fântânilor de cablu nu trebuie să depăşească temperatura aerului exterior cu mai mult de 10 °C.

363. În perioada de lichidare a avariei este permisă suprasarcina cu 30% a cablurilor cu tensiunea mai mica de 10 kV cu izolaţie din hârtie impregnată, pe o durată nu mai mare de 6 ore pe zi timp de 5 zile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, cu condiţia că în alte perioade a celor 5 zile sarcina nu va depăşi cea maxim admisibilă. Pentru cablurile aflate în exploatare mai mult de 15 ani, suprasarcinile nu trebuie să depăşească 10%.

364. Este interzisă suprasarcina cablurilor cu izolaţie din hârtie impregnată cu tensiunea de 20 şi 35 kV.

365. În perioada de lichidare a avariei este permisă suprasarcina cu 15% a cablurilor cu izolaţie din polietilenă şi policlorură de vinil plastifiată şi cu 18% a cablurilor cu izolaţia din cauciuc şi polietilenă vulcanizată, pe o durată nu mai mare de 6 ore pe zi timp de 5 zile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, cu condiţia că în alte perioade a celor 5 zile sarcina nu va depăşi cea maxim admisibilă. Pentru cablurile aflate în exploatare mai mult de 15 ani, suprasarcinile nu trebuie să depăşească 10%.

366. Suprasarcina cablurilor cu ulei fluid de joasă şi înaltă presiune cu tensiunea 110 kV trebuie să fie determinată de către instrucţiunile interne.

367. Pentru fiecare LEC compusă din cabluri cu ulei fluid sau pentru unele porţiuni ale liniei cu tensiunea 110 kV, în dependenţă de profilul liniei, în instrucţiunile interne trebuie să fie stabilite limitele admisibile ale presiunii uleiului, la devierile cărora, LEC trebuie deconectată şi reconectată numai în cazul depistării şi lichidării cauzei defecţiunii.

368. Probele uleiului din cabluri cu ulei fluid şi lichidelor din manşoanele terminale ale cablurilor cu izolaţia din masă plastică cu tensiunea 110 kV, trebuie preluate înainte de punerea în funcţiune a LEC, peste un an după conectare, ulterior peste 3 ani şi pe parcurs – la fiecare 6 ani. Valorile parametrilor verificaţi ale uleiului şi lichidelor trebuie să corespundă cerinţelor din Anexa nr.1.

369. În cazul punerii la pământ în reţelele cu neutrul izolat sau cu neutrul compensat, personalul este obligat să anunţe imediat persoana de serviciu de la staţia (punctul) de alimentare şi dispecerul energetic local, acţionând pe parcurs conform indicaţiilor lor.

370. Periodic trebuie efectuată măsurarea sarcinilor LEC, în termenele stabilite în Anexa nr.1. În baza datelor acestor măsurări trebuie să fie precizate regimurile şi schemele de lucru ale LEC.

371. Inspectările vizuale ale LEC cu tensiunea mai mică de 35 kV trebuie efectuate în următoarele termene:

1) nu mai rar de o dată în 3 luni – pentru traseele LEC, pozate subteran;

2) nu mai rar de o dată în 6 luni – pentru traseele LEC, pozate pe estacade, în tuneluri, blocuri, canale de cabluri, galerii şi pe pereţii clădirilor;

3) nu mai rar de o dată în 2 ani – pentru fântânile de cabluri;

4) conform instrucţiunilor interne, în termenele stabilite de persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic – pentru LEC pozate sub bazinele acvatice.

372. Inspectarea vizuală a LEC cu tensiunea 110 kV trebuie efectuată în următoarele termene:

1) nu mai rar de o dată în lună – pentru traseele LEC, pozate subteran;

2) nu mai rar de o dată în 3 luni – pentru traseele LEC, pozate în galerii edilitare şi în tuneluri;

3) nu mai rar de o dată în lună – pentru rezervoarele de presiune, dotate cu semnalizarea presiunii uleiului (lichidului);

4) conform instrucţiunilor interne, în termenele stabilite de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic – pentru rezervoarele de presiune, fără semnalizarea presiunii uleiului (lichidului) şi LEC pozate sub bazinele acvatice.

Inspectarea vizuală a manşoanelor LEC cu tensiunea mai mare de 1000 V trebuie efectuată la fiecare examinare a echipamentelor electrice.

373. Periodic, dar nu mai rar de o dată în 6 luni, personalul tehnic-administrativ trebuie să efectueze inspectări vizuale selective ale LEC.

374. În perioada inundaţiilor, în urma ploilor abundente şi în urma deconectărilor LEC la acţionarea protecţiei prin relee, trebuie să fie efectuate inspectări vizuale neordinare ale LEC.

375. Informaţiile cu privire la defecţiunile depistate pe parcursul inspectărilor vizuale trebuie notate în registrul de evidenţă a defecţiunilor şi deranjamentelor. Toate defecţiunile trebuie lichidate în termene cât mai restrânse.

376. Inspectarea vizuală a tunelurilor (galeriilor edilitare), fântânilor şi canalelor la staţii electrice cu personal de serviciu permanent trebuie efectuată o dată în lună; inspectările vizuale ale acestor comunicaţii la staţiile electrice fără personal permanent de serviciu – conform instrucţiunilor interne, în termenele stabilite de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

377. Conform instrucţiunilor interne, trebuie stabilite termenele controlului funcţionalităţii instalaţiilor de stingere şi semnalizare a incendiilor, instalate în construcţiile de cabluri.

378. Tunelurile, galeriile edilitare, canalele şi alte construcţii de cabluri trebuie menţinute în curăţenie. Mantaua metalică nezincată a cablurilor pozate în construcţii de cabluri, precum şi construcţiile metalice nezincate pe care sunt amenajate LEC, trebuie acoperite periodic cu soluţii anticorozive neinflamabile.

379. Se interzice depozitarea materialelor în construcţiile de cabluri.

380. Construcţiile cablurilor, în care pătrunde apa, trebuie amenajate cu mijloace pentru evacuarea apei.

381. În zonele cu transport electric feroviar ori sol cu mediu agresiv, este necesară măsurarea curenţilor de dispersie în LEC, elaborarea şi reactualizarea sistematică a diagramelor potenţialelor LEC (sau a unor tronsoane aparte), precum şi elaborarea hărţilor zonelor corozive ale solului. În oraşele, unde este organizată protecţia anticorozivă comună pentru toate comunicaţiile subterane, elaborarea diagramelor potenţialelor nu este necesară.

382. Măsurarea potenţialelor cablurilor trebuie efectuată în zonele curenţilor de dispersie, în locurile apropierii LEC de conducte şi cabluri de telecomunicaţii cu protecţie catodică şi la tronsoanele de cablu echipate cu dispozitive de protecţie împotriva coroziunii.

383. Pentru LEC cu manta de cauciuc este necesară asigurarea controlului stării protecţiei anticorozive.

384. În cazul depistării pericolelor de deteriorare a mantalelor metalice ale LEC din cauza corodării electrice, chimice, ori de la sol, trebuie întreprinse măsuri de prevenire a deteriorărilor.

385. Supravegherea dispozitivelor de protecţie ale LEC se execută conform instrucţiunilor interne.

386. Dezgroparea traseului LEC sau lucrările de terasament în apropierea LEC trebuie efectuate numai după obţinerea acordului în scris al proprietarului (gestionarului) LEC. În acest caz, executantul trebuie să asigure controlul integrităţii cablurilor pe toată perioada executării lucrărilor, iar cablurile descoperite trebuie să le fixeze pentru evitarea atârnării lor şi pentru protecţia contra deteriorărilor mecanice. La locul de muncă trebuie instalate semnalizări luminoase şi indicatoare de avertizare.

387. În cazul în care în timpul efectuării săpăturilor se vor depista conducte, cabluri neidentificate şi alte comunicaţii, care nu sunt indicate în schemă, este necesar de întrerupt lucrările şi de anunţat persoana responsabilă de gospodăria electrică.

388. În locurile unde sunt LES şi alte construcţii subterane, săparea tranşeelor şi gropilor trebuie de executat cu o atenţie, iar la adâncimea de 0,4 m şi mai mare – numai cu lopeţi.

389. În perioada de iarnă, în locurile unde sunt amplasate cablurile, săpăturile efectuate la o adâncime mai mare de 0,4 m, trebuie executate cu încălzirea solului. De la suprafaţa solului dezgheţat până la cablu trebuie să fie un strat de pământ cu grosimea nu mai mică de 0,3 m. Pământul dezgheţat trebuie aruncat cu lopeţile. Se interzice utilizarea răngii, târnăcopului şi a altor instrumente similare.

390. Se interzice efectuarea săpăturilor cu ajutorul maşinilor de terasament la o distanta mai mică de un m de la cablu, precum şi utilizarea ciocanelor de abataj, răngii şi târnăcopului pentru afânarea pământului în cazul în care până la cablu rămâne un strat de pământ mai mic de 0,3 m.

391. Se interzice utilizarea mecanismelor de percuţie şi cu vibraţii la o distanta mai mică de 5 m de la cabluri.

392. Până la începerea săpăturilor trebuie de efectuat dezgroparea de control a LEC sub supravegherea personalului electrotehnic al consumatorului noncasnic, care exploatează LEC, pentru a preciza amplasarea şi adâncimea poziţionării cablurilor.

393. Pentru efectuarea lucrărilor de terasament cu efectuarea exploziilor este necesar de eliberat condiţii tehnice suplimentare (speciale).

394. Consumatorul noncasnic, în proprietatea/gestiunea căruia se află LEC, trebuie să anunţe periodic persoanele fizice şi juridice, amplasate în apropiere de LEC, despre regulile de executare a lucrărilor de terasament în apropierea acestor trasee.

395. LEC trebuie să fie supuse periodic măsurărilor şi încercărilor profilactice în corespundere cu Anexa nr.1.

396. Administratul consumatorului noncasnic, în gestiunea căruia se află LEC, stabileşte necesitatea încercărilor neordinare ale LEC, în special, după efectuarea lucrărilor de reparaţii sau săpături, efectuate cu dezgroparea LES, precum şi după deconectarea automată a LEC.

397. În cazul LEC cu tensiunea de 110 kV, măsurările şi încercările se efectuează numai cu permisiunea operatorului de sistem.

398. Pentru prevenirea străpungerii izolaţiei în sectoarele verticale ale cablurilor 20-35 kV cauzate de uscarea izolaţiei, este necesar de schimbat periodic aceste sectoare sau de montat manşoane de stopare.

399. Pentru LEC cu tensiunea de 20-35 kV din cabluri cu mase impregnante, care nu se scurg, cabluri cu izolaţie din masă plastică sau cabluri cu gaz sub presiune, nu este necesară monitorizarea suplimentară a stării izolaţiei sectoarelor verticale şi schimbarea lor periodică.

400. Mostrele cablurilor şi manşoanelor deteriorate în urma străpungerii electrice a izolaţiei în procesul exploatării sau în rezultatul efectuării încercărilor profilactice trebuie să fie supuse verificărilor de laborator pentru stabilirea cauzei defectului şi elaborarea măsurilor pentru preîntâmpinarea lor pe viitor. La prezentarea reclamaţiilor uzinei producătoare, mostrele deteriorate cu defecte de uzină trebuie să fie păstrate pentru examinarea lor de către experţi.

Secţiunea 5

Motoare electrice

401. Prezenta Secţiune se extinde asupra motoarelor electrice de curent alternativ şi de curent continuu.

402. Motoarele electrice, echipamentul de pornire şi reglare, aparatele de măsură şi control, dispozitivele de protecţie, precum şi toate echipamentele electrice şi auxiliare se aleg şi se instalează în conformitate cu cerinţele NAIE.

403. Pe motoarele electrice şi mecanismele acţionate de ele trebuie să fie aplicate săgeţi ce indică direcţia de rotaţie.

404. Pe motoarele electrice, aparatele lor de comutare, dispozitivele de pornire şi reglare, siguranţele fuzibile etc. trebuie aplicate inscripţiile cu denumirea agregatului şi/sau a mecanismului la care se referă.

405. Elementele fuzibile ale siguranţelor trebuie să fie calibrate şi să posede marcajul uzinei producătoare cu indicarea curentului nominal. Utilizarea elementelor fuzibile necalibrate este interzisă.

406. În cazul întreruperii de scurtă durată a alimentarii, trebuie asigurată autopornirea motoarelor mecanismelor de importanţă majoră la apariţia repetată a tensiunii, dacă menţinerea mecanismelor în lucru este determinată de procesul tehnologic şi sunt respectate condiţiile de securitate.

407. Lista motoarelor electrice a mecanismelor de importanţă majoră cu autopornire, cu indicarea reglajelor protecţiei şi timpului admisibil de pauză în funcţionare, trebuie să fie aprobată de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

408. În orele de sarcină maximă a sistemului electroenergetic, motoarele sincrone trebuie să funcţioneze în regim de generare a energiei electrice reactive la valoarea optimă a factorului de putere.

409. Dispozitivele de reglare automată a excitaţiei (în continuare – DRAE) şi dispozitivele de forţare a motoarelor mari sincrone (puterea electrică mai mare de 1000 kW) trebuie să fie permanent în funcţiune. Deconectarea DRAE este permisă numai pentru reparaţii sau verificări. Reglarea DRAE se efectuează în conformitate cu graficul de funcţionare a sistemului electroenergetic, stabilit de operatorul de sistem.

410. Motoarele electrice purjate, instalate în încăperi cu praf şi umiditate ridicată, trebuie echipate cu un sistem de răcire cu aer curat iar temperatura aerului trebuie să corespundă cerinţelor instrucţiunii uzinei producătoare.

411. Verificarea sistemului de răcire (carcasei motorului, conductelor de aer, clapelor) trebuie efectuată cel puţin o dată în an.

412. Motoarele cu răcire cu apă a statorului sau a rotorului trebuie echipate cu mijloace ce semnalează apariţia apei în carcasă. Organizarea exploatării echipamentului şi sistemului de răcire cu apă, calitatea condensatului trebuie să corespundă cerinţelor instrucţiunii uzinei producătoare.

413. Tensiunea la barele ID trebuie menţinută în limitele 100-105% faţă de tensiunea nominală. Pentru asigurarea durabilităţii motoarelor nu se recomandă funcţionarea lor la tensiunea mai mare de 110% şi mai mică de 95% faţă de tensiunea nominală.

414. Ansamblurile de grup şi tablourile motoarelor electrice trebuie să fie echipate cu voltmetre sau cu lămpi de semnalizare pentru controlul prezenţei tensiunii.

415. Motoarele electrice ale mecanismelor, procesul tehnologic al cărora este reglat după curentul statorului, precum şi mecanismele, supuse suprasarcinii tehnologice, trebuie echipate cu ampermetre instalate în tabloul sau panoul de pornire, cu includerea lor în circuitul de excitaţie a motoarelor sincrone. Pe scara ampermetrului trebuie să fie marcată cu linie roşie valoarea curentului nominal sau admisibil al statorului (rotorului).

416. Motoarele electrice cu rotorul scurtcircuitat pot fi pornite de 2 ori consecutiv în stare rece şi o dată în stare caldă. Conectările repetate ale motoarelor electrice, în urma acţionării protecţiilor de bază, sunt permise după inspectarea vizuală, efectuarea măsurărilor de control ale rezistenţei izolaţiei şi verificarea funcţionării protecţiei. Pentru motoarele electrice ale mecanismelor de importanţă majoră, care nu dispun de rezervă, se permite o singură pornire repetată după acţionarea protecţiei de bază, ţinând cont de rezultatele inspectării vizuale a motorului. Până la depistarea cauzei deconectării este interzisă conectarea repetată a motoarelor electrice, deconectate în urma acţionării protecţiei de rezervă.

417. Motoarele electrice, aflate o perioadă îndelungată în rezervă, trebuie să fie permanent pregătite pentru pornirea lor imediată. Ele trebuie inspectate vizual periodic şi testate împreună cu mecanismele conform unui grafic aprobat de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic. În acelaşi timp, la motoarele electrice montate în exterior, care nu au încălzire, trebuie verificată rezistenţa izolaţiei înfăşurărilor statorului şi coeficientul de absorbţie.

418. Componentele vibraţiei transversale şi verticale (amplitudinea dublă a vibraţiei) măsurate la rulmenţii motoarelor electrice trebuie să fie nu mai mari decât valorile stabilite în Tabelul nr.3.

419. Vibraţia motoarelor electrice a mecanismelor ce funcţionează în condiţii grele, la care elementele rotative sunt supuse uzurii rapide, trebuie să nu depăşească valorile stabilite în Tabelul nr.4.

420. Periodicitatea măsurării vibraţiei rulmenţilor motoarelor electrice ale mecanismelor de importanţă majoră trebuie să fie stabilită de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

421. Supravegherea sarcinii motorului electric, vibraţiei şi temperaturii rulmenţilor şi a aerului de răcire, deservirea rulmenţilor şi sistemelor de răcire cu aer şi apă, precum şi efectuarea operaţiunilor de pornire, reglare şi oprire trebuie să fie executate de către personalul subdiviziunii care deserveşte mecanismul dat.

422. Motorul electric trebuie să fie deconectat de urgenţă în următoarele cazuri:

1) accidente cu oameni;

2) apariţia fumului sau focului din motorul electric, precum şi din dispozitivele de comandă şi de excitaţie;

3) defectarea mecanismelor acţionate, bătăilor la motor;

4) majorării bruşte a vibraţiilor rulmenţilor agregatului;

5) depăşirea temperaturii rulmenţilor stabilite de instrucţiunea uzinei producătoare.

423. În instrucţiunea internă pot fi prevăzute şi alte cazuri în care este necesară deconectarea de urgenţă a motoarelor electrice, precum şi determinarea procedurii de înlăturare a stării de avarie şi de repornire a motoarelor electrice.

424. Măsurările şi încercările profilactice, reparaţia motoarelor electrice, precum şi demontarea şi montarea lor în cazul reparaţiei trebuie să fie efectuate de către personalul instruit al consumatorului noncasnic sau al agenţilor economici care prestează servicii de deservire.

425. Periodicitatea reparaţiilor capitale şi curente ale motoarelor electrice se determină de către persoana responsabilă de gospodăria electrică şi se aprobă de către administratorul consumatorului noncasnic. Motoarele electrice, de regulă, se repară simultan cu mecanismele acţionate.

426. Măsurările şi încercările profilactice ale motoarelor electrice trebuie efectuate în conformitate cu cerinţele Anexei nr.1.

Secţiunea 6

Protecţia prin relee, automatizări electrice, telemecanică şi circuitele secundare

427. Echipamentul electric al instalaţiilor de utilizare ale consumatorilor noncasnici trebuie protejat de scurtcircuite şi perturbări de la regimul normal de funcţionare prin intermediul dispozitivelor de protecţie prin relee, întrerupătoarelor automate sau siguranţelor fuzibile şi dotat cu mijloace de automatizări electrice şi telemecanică în corespundere cu cerinţele NAIE, indicaţiile uzinei producătoare şi instrucţiunile tehnologice interne.

428. Mentenanţa instalaţiilor PRAT şi circuitelor secundare trebuie efectuată de către personalul electrotehnic specializat al consumatorului noncasnic şi/sau al agentului economic specializat. În acele cazuri, când la deservirea anumitor tipuri de instalaţii PRAT participă şi alte servicii, între ele se delimitează zonele de deservire şi obligaţiile în corespundere cu instrucţiunile interne.

429. În convenţia de interacţiune trebuie coordonate şi revizuite periodic sarcinile maxim admisibile ale elementelor de alimentare a reţelelor electrice, luând în considerare posibile regimuri de exploatare.

430. Reglajele instalaţiilor PRA ale liniilor de legătură ale consumatorului noncasnic cu operatorul de sistem, precum şi ale transformatoarelor (autotransformatoarelor) de la staţiile electrice ale consumatorului noncasnic, care se află în conducerea operativă sau în gestiunea operativă a dispecerului operatorului de sistem trebuie să fie coordonate cu operatorul de sistem în convenţia de interacţiune.

431. La alegerea reglajelor trebuie asigurată selectivitatea acţionarii dispozitivelor de protecţie, ţinând cont de existenţa dispozitivelor de anclanşare automată a rezervei (în continuare – AAR) şi reanclanşarea automată (în continuare – RA). Totodată, la determinarea reglajelor conform selectivităţii, trebuie de luat în considerare funcţionarea dispozitivelor automatizărilor tehnologice şi blocarea agregatelor şi mecanismelor utilizate.

432. Pentru schemele existente de alimentare cu energie electrică, reglajele dispozitivelor de protecţie prin relee trebuie verificate în condiţiile sarcinii electrice minime la consumator noncasnic şi la operatorul de sistem.

433. În circuitele curentului operativ trebuie asigurată selectivitatea acţionării aparatelor de protecţie (siguranţelor fuzibile şi întreruptoarelor automate).

Întrerupătoarele automate, suporturile siguranţelor fuzibile trebuie să fie marcate cu indicarea denumirii conexiunii şi curentului nominal.

434. În procesul de exploatare este necesar de asigurat condiţiile pentru funcţionarea normală a dispozitivelor de protecţie prin relee, automatizărilor electrice, telemecanicii şi circuitelor secundare (valorile admisibile ale temperaturii, umidităţii, vibraţiei, devierilor parametrilor de lucru faţă de cei nominali etc.).

435. Instalaţiile PRAT, care se află în exploatare, trebuie să fie permanent incluse în funcţiune, cu excepţia acelor dispozitive care trebuie să fie scoase din funcţiune în corespundere cu destinaţia şi principiul de lucru, regimul de lucru al reţelelor electrice şi condiţiile de selectivitate.

436. Scoaterea planificată din funcţiune a instalaţiilor PRAT trebuie întocmită printr-o cerere şi se execută cu permisiunea personalului de serviciu ierarhic superior.

437. În cazul pericolului acţionării greşite, instalaţia PRAT trebuie scoasă din funcţiune fără acordul personalului de serviciu ierarhic superior, dar cu informarea ulterioară a lui, în corespundere cu instrucţiunea internă cu întocmirea cererii respective. În acest caz, dispozitivele protecţiei prin relee rămase în funcţiune trebuie să asigure protecţia deplină a echipamentului electric şi liniilor electrice contra tuturor tipurilor de defecţiuni. Dacă această condiţie nu se respectă, trebuie de realizat o protecţie temporară sau conexiunea trebuie deconectată.

438. Dispozitivele de semnalizare a avariilor şi de avertizare trebuie să fie permanent în stare pregătită pentru funcţionare şi periodic testate.

439. În cadrul testării este necesar de verificat prezenţa curentului operativ, starea bunei funcţionări a siguranţelor fuzibile şi întrerupătoarelor automate din circuitele secundare, precum şi a circuitelor de dirijare a întrerupătoarelor.

440. La efectuarea lucrărilor de ajustare de către un agent economic specializat, recepţionarea lucrărilor este efectuată de către personalul care execută mentenanţa instalaţiilor PRAT.

441. Rezultatele reglajelor protecţiei prin relee, automatizării electrice şi telemecanicii precum şi permisiunea de punere în funcţiune a instalaţiilor, se notează într-un raport tehnic (registru) cu semnătura reprezentantului consumatorului noncasnic şi a persoanei responsabile a agentului economic specializat.

442. Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor PRAT, trebuie prezentată următoarea documentaţie tehnică:

1) documentaţia de proiect, rectificată la montare şi ajustare (desenele de execuţie şi schemele, notele explicative, registrul de cabluri etc.) – de către agenţii economici care au executat lucrările de montare şi ajustare;

2) documentaţia de la uzina producătoare (descrieri tehnice şi instrucţiuni de exploatare, paşapoartele echipamentelor şi aparatelor electrice etc.) – de către agentul economic care a executat lucrările de montare;

3) rapoartele tehnice cu rezultatele ajustărilor şi încercărilor – de către laboratorul electrotehnic.

443. Pentru fiecare instalaţie PRAT aflată în exploatare, la consumatorul noncasnic, trebuie păstrată următoarea documentaţie tehnică:

1) paşaportul;

2) indicaţiile metodice sau instrucţiunea de mentenanţă;

3) datele tehnice şi parametrii instalaţiilor în formă de hărţi sau tabele (sau caracteristici);

4) schemele principiale şi/sau de montare.

444. După executarea lucrărilor de mentenanţă a instalaţiilor PRAT, rezultatele verificărilor periodice trebuie să fie notate în paşaport.

445. Releele, aparatele şi instalaţiile auxiliare ale PRAT, cu excepţia celor la care reglajele le modifică personalul operativ sau operativ de reparaţie, pot fi deschise numai de personalul care efectuează mentenanţa acestor instalaţii.

446. Pe părţile din faţă şi din spate ale panourilor şi dulapurilor PRAT, de semnalizare, precum şi ale panourilor şi pupitrelor de dirijare trebuie aplicate inscripţii care indică destinaţia lor în corespundere cu denumirile de dispecerat, iar pe aparate – inscripţii sau marcaje conform schemelor.

447. Pe panourile cu aparate care aparţin diferitelor conexiuni sau instalaţii PRAT ale aceleiaşi conexiuni, care pot fi controlate separat, trebuie aplicate sau instalate linii de delimitare. Pentru verificarea instalaţiilor separate trebuie asigurată posibilitatea instalării îngrădirii.

448. Conductoarele conectate la ansamblări, blocuri de borne trebuie să posede marcaje ce corespund schemelor. Pe cablurile de control, marcajul trebuie efectuat la capete, în locurile de ramificare şi intersecţie a fluxurilor de cabluri şi din ambele părţi la trecerea lor prin pereţi, tavane etc. Capetele libere ale conductoarelor cablurilor trebuie izolate.

449. Rezistenţa izolaţiei circuitelor secundare (legate electric între ele) ale PRAT fată de pământ, precum şi între circuitele de diferită destinaţie, ce nu sunt legate electric între ele (circuitele de măsură, circuitele de curent operativ, semnalizare), trebuie menţinută, în limita fiecărei conexiuni, nu mai mică de 1 MΩ, iar rezistenţa izolaţiei circuitelor de teledirijare şi circuitelor de alimentare cu tensiunea de 220 V ale instalaţiilor de telemecanică – nu mai mică de 10 MΩ.

450. Rezistenţa izolaţiei circuitelor secundare ale instalaţiilor PRAT, dimensionate la tensiunea de lucru 60 V şi mai mică, ce sunt alimentate de la o sursă separată sau prin transformator de separare, trebuie menţinută nu mai mică de 0,5 MΩ.

451. Rezistenţa izolaţiei circuitelor instalaţiilor PRAT, ieşirilor circuitelor de teledirijare şi circuitelor de alimentare 220 V se măsoară cu megohmmetru la tensiunea de 1000 – 2500 V, iar a circuitelor instalaţiilor PRA cu tensiunea de lucru 60 V şi mai mică şi a circuitelor de telemecanică – cu megohmmetru la tensiunea de 500 V.

452. La verificarea izolaţiei circuitelor secundare ale instalaţiilor PRAT, care conţin elemente semiconductoare şi microelectronice, trebuie întreprinse măsuri pentru prevenirea deteriorării acestor elemente.

453. La o nouă conectare şi la prima încercare de profilaxie a instalaţiilor PRAT, izolaţia fată de pământ a circuitelor legate electric între ele ale PRAT şi a tuturor celorlalte circuite secundare ale fiecărei conexiuni, precum şi a izolaţiei dintre circuitele nelegate electric între ele, amplasate în acelaşi panou, cu excepţia circuitelor elementelor dimensionate pentru tensiunea de lucru 60 V şi mai mică, trebuie încercată cu tensiunea de 1000 V de curent alternativ, timp de un minut.

454. Izolaţia între conductoarele cablului de control a circuitelor, unde este probabilitate sporită de apariţie a scurtcircuitelor cu urmări grave (circuitele protecţiei de gaze, circuitele condensatoarelor, utilizate ca sursă de curent operativ etc.), trebuie încercată cu tensiunea de 1000 V, timp de un minut.

455. La exploatarea ulterioară, cu excepţia circuitelor cu tensiunea 60 V şi mai mică, se permite încercarea izolaţiei circuitelor PRAT în cadrul verificărilor profilactice, atât cu tensiunea 1000 V de curent alternativ timp de un minut, cât şi cu tensiunea redresată de 2500 V cu utilizarea megohmmetrului sau a unei instalaţiei speciale.

456. Încercarea izolaţiei circuitelor PRA cu tensiunea 60 V şi mai mică şi circuitelor de telemecanică se efectuează în procesul măsurării rezistenţei acesteia cu megohmmetru la 500 V conform cerinţelor stabilite la pct.449-451.

457. Personalul de deservire este obligat să analizeze detaliat toate cazurile de acţionare corectă sau incorectă a instalaţiilor PRAT, precum şi defectele identificate în procesul de deservire operativă şi mentenanţă. Personalul trebuie să înlăture toate defectele.

458. Instalaţiile PRAT şi circuitele secundare trebuie să fie supuse mentenanţei, volumul şi periodicitatea căreia se determină în corespundere cu "Regulamentul mentenanţei instalaţiilor protecţiei prin relee, automatizărilor electrice, telecomandei şi semnalizării ale centralelor şi staţiilor electrice 110-750 kV" şi "Regulamentul mentenanţei instalaţiilor electrice şi automatizărilor electrice ale reţelelor electrice 0,4-35 kV". După acţionarea incorectă sau după avarie este necesar de efectuat controlul suplimentar al dispozitivelor.

459. În cazul existenţei instalaţiilor PRA cu acţionare rapidă şi instalaţiilor de declanşare de rezervă la refuz de întrerupător, toate operaţiunile de conectare a liniilor, barelor şi echipamentului electric după reparaţia sau deconectarea lor, precum şi operaţiunile cu separatoarele şi întrerupătoarele cu aer comprimat, trebuie efectuate după includerea în funcţiune a PRA, iar în cazul imposibilităţii includerii lor, este necesar de realizat accelerarea la protecţiile de rezervă sau de realizat protecţia temporară (inclusiv şi cea neselectivă).

460. Lucrările în instalaţiile PRAT trebuie să fie executate, cu respectarea Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, de către personalul instruit, care posedă grupa de securitate electrică necesară.

461. La executarea lucrărilor în panouri (tablouri) şi în circuitele de comandă a protecţiei prin relee, a automatizărilor electrice şi telemecanicei, trebuie întreprinse măsuri împotriva deconectărilor eronate ale echipamentului. Lucrările respective trebuie executate numai cu instrumente electroizolante.

462. Se interzice executarea lucrărilor enumerate la pct.461 în lipsa schemelor executive, iar pentru instalaţiile PRAT complicate – în lipsa programului cu specificarea volumelor şi programului cu consecutivitatea îndeplinirii lucrărilor.

463. La finalizarea lucrărilor în instalaţiile PRAT, personalul trebuie să verifice funcţionalitatea şi corectitudinea conectării circuitelor de curent, de tensiune şi circuitelor operative.

464. Circuitele operative ale PRA şi circuitele de comandă trebuie verificate, de regulă, după metoda probării în acţiune.

465. Lucrările în instalaţiile PRAT ce pot provoca acţionarea lor la deconectarea conexiunilor (protejate sau adiacente), precum şi alte acţiuni neprevăzute, trebuie efectuate conform cererii acceptate, luând în considerare aceste acţiuni.

466. Înfăşurările secundare ale transformatoarelor de curent trebuie să fie permanent închise prin releu şi aparate sau scurtcircuitate. Circuitele secundare ale transformatoarelor de curent şi tensiune, precum şi înfăşurările secundare ale filtrelor de conexiune a canalelor de înaltă frecvenţă trebuie să fie legate la pământ.

467. După finalizarea mentenanţei planificate, încercărilor şi verificărilor post-avarie ale instalaţiilor PRAT trebuie să fie elaborate rapoarte tehnice şi efectuate înscrierile respective în registrul PRAT precum şi în paşaport.

468. La modificarea reglajelor şi schemelor PRAT, în paşaport trebuie efectuate notările corespunzătoare, precum şi incluse corectările efectuate în schemele principiale, în schemele de montare şi în instrucţiunile de exploatare a dispozitivelor.

469. În încăperile unde sunt amplasate tablourile de comandă, în încăperile ID ale staţiilor electrice şi în alte locuri, trebuie să fie prevăzute prize sau tablouri la care se conectează instalaţiile de încercare pentru verificarea instalaţiilor PRAT.

470. Partea frontală a panourilor (dulapurilor) şi pupitrelor de comandă ale protecţiei prin relee, automatizărilor electrice şi telemecanicii, precum şi a aparatajului instalat pe ele trebuie să fie curăţate periodic de praf de către personal instruit special.

471. Aparatele de tip deschis, precum şi partea din spate a panourilor (dulapurilor) şi pupitrelor de comandă ale protecţiei prin relee trebuie să fie curăţate de către personalul care deserveşte instalaţiile PRAT sau personalul operativ sau operativ de reparaţie care a trecut instruirea necesară.

472. Personalul operativ sau operativ de reparaţie trebuie să execute:

1) controlul poziţiei corecte a dispozitivelor de comutare pe panourile (dulapurile) PRAT şi de comandă, capacelor dispozitivelor de încercare, precum şi a funcţionalităţii întrerupătoarelor automate şi siguranţelor fuzibile în circuitele PRAT şi de comandă;

2) controlul stării instalaţiilor PRAT, ţinând cont de indicaţiile dispozitivelor exterioare de semnalizare amplasate pe panouri (dulapuri) şi aparate;

3) testarea întrerupătoarelor de înaltă tensiune şi altor aparate, precum şi dispozitivelor RA, AAR şi aparatelor de înregistrare (indicatoarelor);

4) schimbul de semnale al protecţiei de frecvenţă înaltă şi măsurarea parametrilor controlaţi ai dispozitivelor de declanşare prin telemecanică de frecvenţă înaltă, al aparatelor de joasă frecvenţă ale canalelor automatizării, al aparatelor de frecvenţă înaltă ale automatizărilor contra avarie;

5) măsurarea curentului de dezechilibru în protecţia barelor şi măsurarea tensiunii de dezechilibru în triunghiul deschis al transformatorului de tensiune;

6) anclanşarea ceasurilor oscilografelor de înregistrare a avariilor etc.

În instrucţiunile interne trebuie să fie stabilită periodicitatea controlului şi alte operaţiuni, precum şi ordinea acţiunilor personalului.

473. Trecerea echipamentului telecomandat la comanda autonomă şi invers trebuie efectuată numai cu permisiunea dispecerului sau a persoanei responsabile de gospodăria electrică.

Pentru scoaterea din lucru a circuitelor de ieşire ale telecomenzii, la staţiile electrice trebuie utilizate chei sau dispozitive de deconectare comune. Deconectarea circuitelor de telecomandă sau telesemnalizare a conexiunilor separate trebuie să fie efectuată pe clemele detaşabile sau pe dispozitivele individuale de deconectare.

Toate operaţiunile cu cheile comune de telecomandă şi dispozitivele individuale de deconectare în circuitele de telecomandă şi telesemnalizare se permit de executat numai la indicaţia sau cu acceptul dispecerului (personalului operativ sau operativ de reparaţie).

474. Pe ansamblurile (rândurile) pupitrelor de comandă şi pe panourile (dulapurile) instalaţiilor PRAT nu trebuie să se afle în apropiere nemijlocită cleme, unirea întâmplătoare a cărora poate provoca conectarea sau deconectarea conexiunii, scurtcircuit în circuitele de curentul operativ sau în circuitele de excitaţie a generatoarelor sincrone (motoarelor electrice, compensatoarelor).

475. La înlăturarea defectelor cablurilor de control cu mantale metalice sau în cazul alungirii lor, conexiunea conductoarelor trebuie executată cu instalarea manşoanelor ermetice sau prin intermediul cutiilor destinate pentru aceasta. Evidenţa manşoanelor şi cutiilor trebuie să fie dusă într-un registru special.

476. Cablurile cu manta din cauciuc şi policlorură de vinil, trebuie să fie unite, de regulă, prin intermediul manşoanelor cu răşini de epoxid sau prin cleme de trecere.

477. La fiecare 50 m a unui cablu cu manta din cauciuc şi policlorură de vinil trebuie să fie nu mai mult de o singură conexiune specificată în pct.476.

478. În cazul utilizării cablurilor de control cu izolaţie supusă deteriorării sub acţiunea aerului, luminii şi uleiului, pe sectoarele conductoarelor de la cleme până la ramificările terminale, este necesar de aplicat un strat suplimentar de protecţie împotriva deteriorării.

479. La efectuarea de către personalul operativ sau operativ de reparaţie a operaţiunilor la pupitrele (dulapurile) instalaţiilor PRAT cu ajutorul cheilor, garniturilor de contact, blocurilor de încercare şi altor dispozitive, trebuie să fie utilizate tabele de poziţionare a dispozitivelor de comutare PRAT pentru regimurile utilizate.

480. Operaţiunile de comutare menţionate în pct.479 trebuie să fie consemnate în registrul operativ.

481. Personalul agentului economic, care efectuează mentenanţa dispozitivelor PRAT, trebuie periodic să inspecteze vizual tablourile şi pupitrele de comandă, panourile (dulapurile) protecţiei prin relee, automatizărilor electrice, telemecanicii, semnalizării, acordând o atenţie deosebită poziţionării corecte a dispozitivelor de comutare (garniturilor de contact, întrerupătoarelor cu pârghie, cheilor de comandă etc.), capacelor dispozitivelor de încercare, precum şi corespunderii poziţiei lor schemelor şi regimurilor de lucru ale echipamentului electric.

482. Periodicitatea inspectărilor vizuale, determinată de instrucţiunea internă, trebuie să fie aprobată de către administratorul consumatorului noncasnic.

483. Personalul operativ şi operativ de reparaţie poartă răspundere pentru poziţionarea corectă a acelor elemente PRAT cu care i-a fost permisă executarea operaţiunilor, indiferent de inspectările vizuale periodice executate de personalul serviciul PRAT.

484. Aparatele de înregistrare cu accelerare automată a parametrilor în regim de avarie, oscilografele automate de înregistrare a avariei, precum şi dispozitivele de pornire a lor, dispozitivele de înregistrare (indicatoare) şi alte dispozitive utilizate pentru analiza funcţionării instalaţiilor PRAT, instalate în staţiile electrice sau în ID, trebuie să fie permanent pregătite pentru acţionare şi determinarea locului defecţiunii LEA.

485. Conectarea şi deconectarea dispozitivelor menţionate la pct.484 trebuie să fie efectuată conform cererii.

Secţiunea 7

Instalaţii de legare la pământ

486. Pentru protecţia persoanelor împotriva şocurilor electrice şi electrocutărilor în cazul defectării izolaţiei, în instalaţiile electrice ale consumatorilor noncasnici trebuie să fie prevăzute măsuri de protecţie. Printre aceste măsuri pot fi:

1) legare la pământ de protecţie;

2) întrerupere automată a alimentării;

3) egalizarea potenţialelor;

4) dirijarea distribuţiei potenţialelor;

5) izolaţie dublă sau întărită;

6) utilizarea tensiunii foarte joase;

7) separarea electrică de protecţie a circuitelor;

8) încăperi, zone, platforme izolante (care nu conduc curentul electric).

487. Instalaţiile de legare la pământ trebuie să corespundă cerinţelor NAIE, să asigure securitatea persoanelor contra şocurilor electrice şi electrocutărilor în cazul defectării izolaţiei instalaţiei electrice, să asigure regimurile de lucru a instalaţiei de utilizare şi protecţia echipamentului electric contra supratensiunilor pe toată perioada de exploatare a instalaţiei electrice.

488. Legătura metalică a elementelor echipamentului electric cu instalaţia de legare la pământ sau cu construcţiile legate la pământ, pe care sunt instalate echipamentele, trebuie să fie durabilă şi fiabilă.

489. La admiterea în exploatare a instalaţiei de legare la pământ (în continuare - ILP), executantul de lucrări, pe lângă documentaţia indicată în capitolul I, secţiunea 7, trebuie să transmită şi rapoartele tehnice cu rezultatele măsurărilor şi încercărilor în volumul prevăzut de NAIE.

490. Montarea prizelor de pământ, conductoarelor de legătură la pământ, realizarea legăturii metalice dintre priza de pământ şi echipamente trebuie să corespundă cerinţelor stabilite de NAIE.

491. Legătura conductoarelor de legare la pământ cu electrozii prizelor de pământ naturale şi artificiale trebuie executată prin sudură, iar cu bara principală de legare la pământ, cu carcasele aparatelor şi maşinilor şi cu stâlpii LEA – prin îmbinări cu buloane.

492. Fiecare parte a instalaţiei electrice, care necesită a fi legată la pământ, trebuie să fie conectată la reţeaua de legare la pământ prin intermediul unui conductor separat. Se interzice conectarea în serie prin intermediul conductorului de legare la pământ a 2 sau mai multe elemente ale instalaţiei electrice.

493. Secţiunea conductoarelor PE trebuie să corespundă cerinţelor NAIE.

494. Conductoarele PE trebuie să fie protejate împotriva coroziunii.

495. Conductoarele de legare la pământ, executate din oţel şi amenajate în aer liber, trebuie vopsite în culoare neagră.

496. Pentru determinarea stării tehnice a ILP trebuie de efectuat periodic:

1) măsurarea rezistenţei a ILP, şi nu mai rar de o dată în 12 ani verificarea selectivă a elementelor prizei de pământ pozate în sol prin dezgropare;

2) verificarea stării tehnice a legăturilor metalice între priza de pământ şi elementele legate la pământ, precum şi a contactelor conexiunilor prizelor de pământ naturale cu ILP;

3) măsurarea tensiunii de atingere în instalaţiile electrice ale căror ILP sunt executate conform normelor tensiunii de atingere.

497. Verificarea selectivă cu dezgropare conform pct.496 trebuie efectuată:

1) la staţii electrice în apropierea punctului neutru al transformatoarelor, scurtcircuitoarelor;

2) la LEA – la 2% a stâlpilor cu prize de pământ.

498. Perioada între verificările cu dezgropare a prizelor de pământ, care sunt supuse coroziunii intense, poate fi micşorată la decizia persoanei responsabile de gospodăria electrică.

499. Măsurarea rezistenţei a ILP trebuie efectuată:

1) după montare, reamenajare sau reparaţie capitală a acestor instalaţii;

2) la stâlpii LEA cu conductor de gardă cu tensiunea 110 kV, în cazul depistării conturnărilor sau defectelor izolatoarelor cauzate de acţiunea arcului electric;

3) la staţiile electrice ale reţelelor aeriene cu tensiunea 35 kV şi mai mică – nu mai rar de o dată în 6 ani;

4) în instalaţiile de utilizare cu tensiunea 35 kV şi mai mică, la stâlpii cu separatoare, eclatoare, descărcătoare şi prize repetate la pământ ale conductorului nul – nu mai rar de o dată în 6 ani, precum şi selectiv la 2% a stâlpilor de metal şi din beton armat amplasaţi în localităţi şi sectoare cu soluri agresive – nu mai rar de o dată în 12 ani.

500. Măsurările rezistenţei a ILP trebuie efectuate în perioada uscării maxime a solului.

501. Măsurarea tensiunii de atingere trebuie efectuată după montare, reamenajare şi reparaţie capitală a ILP, dar nu mai rar de o dată în 6 ani. Suplimentar, la consumatorul noncasnic anual trebuie să fie efectuate: determinarea curentului de scurtcircuit monofazat care se scurge prin priza de pământ a instalaţiei electrice; corectarea valorilor tensiunii de atingere şi compararea lor cu cerinţele NAIE. În caz de necesitate, trebuie să fie întreprinse măsuri pentru reducerea tensiunii de atingere.

502. Fiecare ILP, aflată în exploatare, trebuie să dispună de paşaport care conţine:

1) schema de execuţie a instalaţiei cu reperare topografică faţă de construcţiile capitale;

2) legătura cu comunicaţiile subterane şi supraterane şi cu alte ILP;

3) data punerii în exploatare;

4) parametrii principali ai prizelor de pământ (materialul, profilul, parametrii geometrici etc.);

5) valoarea rezistenţei de dispersie a curentului ILP;

6) rezistivitatea solului;

7) datele cu privire la tensiunea de atingere (în caz de necesitate);

8) datele cu privire la gradul de coroziune a prizelor de pământ artificiale;

9) datele cu privire la calitatea continuităţii electrice dintre priza de pământ şi elementele legate la pământ;

10) rapoartele inspectărilor vizuale şi defectelor depistate;

11) informaţia cu privire la înlăturarea observaţiilor şi defectelor depistate.

503. În instalaţiile electrice cu tensiunea mai mica de 1000 V este interzisă utilizarea solului în calitate de conductor nul sau de fază.

504. Pentru aprecierea acţionării aparatelor de protecţie (siguranţe fuzibile, întrerupătoare automate) la curenţii de scurtcircuit, în instalaţiile electrice ale consumatorilor noncasnici (sistem TN), periodic, trebuie efectuată măsurarea rezistenţei buclei faza-nul sau măsurarea nemijlocită a curentului de scurtcircuit monofazic prin intermediul mijloacelor de măsură, verificate metrologic şi cu înregistrarea rezultatelor în rapoartele tehnice respective.

505. În instalaţiile electrice cu tensiunea mai mica de 1000 V (sistem TN), până la conectarea echipamentului electric nou-montat sau reamplasat, este necesar de verificat acţionarea protecţiei în caz de scurtcircuit.

506. În cazul utilizării în instalaţiile electrice ale dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual (în continuare – DDR), trebuie să fie efectuată verificarea periodică a lor în conformitate cu recomandările uzinei producătoare.

507. Este interzisă exploatarea instalaţiilor electrice cu DDR defectat, în cazul când aceasta este unica măsură de protecţie.

508. Instalaţiile de utilizare cu tensiunea mai mică de 1000 V din sistemul IT trebuie protejate cu siguranţe de străpungere. Siguranţa trebuie să fie instalată în punctul neutru sau în conductorul fazic al înfăşurării secundare a transformatorului. Pe perioada de exploatare, trebuie să fie asigurat controlul funcţionalităţii siguranţelor de străpungere.

Secţiunea 8

Protecţia contra supratensiunilor

509. Instalaţiile electrice ale consumatorului noncasnic trebuie să fie asigurate cu protecţie contra supratensiunilor atmosferice şi interne, care corespunde cerinţelor NAIE. Liniile electrice, IDD, IDÎ, ID şi staţiile electrice trebuie să fie protejate de loviturile directe ale trăsnetului şi de undele supratensiunilor atmosferice, care se răspândesc pe liniile electrice.

510. Protecţia clădirilor contra supratensiunilor atmosferice ale IDÎ şi staţiilor electrice închise, precum şi clădirilor şi construcţiilor (gospodăria de ulei, de electroliză, rezervoare cu lichide inflamabile şi gaze etc.), ce se află pe teritoriul staţiilor electrice, se execută în conformitate cu NCM G.02.02:2018 "Amenajarea protecţiei clădirilor şi construcţiilor contra trăsnetului".

511. La recepţia instalaţiei de protecţie contra trăsnetului este necesar să fie transmisă consumatorului noncasnic următoarea documentaţie tehnică:

1) proiectul tehnic al protecţiei contra trăsnetului;

2) rapoartele tehnice ale încercărilor descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă şi limitatoare de tensiune neliniare până la amenajarea lor şi după;

3) actele cu privire instalarea descărcătoarelor tubulare;

4) rapoartele tehnice ale măsurărilor rezistenţei prizelor de pământ ale descărcătoarelor şi paratrăsnetelor.

512. Consumatorul noncasnic trebuie să posede date privind:

1) locul amplasării descărcătoarelor şi eclatoarelor (tipurile descărcătoarelor, distanta până la echipamentul protejat), precum şi distanţele de la descărcătoarele tubulare până la separatoarele de linie şi descărcătoarele cu rezistenţă variabilă;

2) rezistenţa prizelor de pământ ale stâlpilor, la care sunt instalate mijloace de protecţie contra trăsnetului, inclusiv conductoarele de gardă;

3) valorile rezistivităţii solului la intrările linilor electrice în staţii electrice;

4) intersecţiile liniilor electrice cu alte linii electrice, linii de telecomunicaţii şi dispozitivelor de blocare automată, derivatele de la LEA, intercalaţiilor cablurilor liniare şi despre alte locuri cu nivel redus al izolaţiei.

513. La fiecare IDD trebuie să fie determinate contururile zonelor de protecţie ale paratrăsnetelor, pilonilor cu proiectoare, construcţiilor metalice şi din beton armat, în zonele cărora nimeresc părţile active accesibile.

514. Se interzice suspendarea conductoarelor ale LEA cu tensiunea mai mica de 1000 V, inclusiv ale liniilor telefonice, de telecomunicaţii etc., pe construcţiile IDD, pe paratrăsnete, pe pilonii cu proiectoare, pe coşurile de fum şi turnurile de răcire, precum şi racordul acestor linii la construcţiile indicate.

515. Liniile indicate în pct.514 trebuie să fie pozate în sol şi executate din cabluri cu manta metalică sau conductoare instalate în ţevi metalice.

516. Anual, până la sezonul supratensiunilor atmosferice, este necesar de controlat starea protecţiei contra supratensiunilor atmosferice a ID şi liniilor electrice şi de asigurat funcţionalitatea instalaţiei de protecţie contra supratensiunilor atmosferice şi supratensiunilor interne.

517. Descărcătoarele cu rezistenţă variabilă şi limitatoarele de supratensiuni, pentru toate nivelurile de tensiuni, trebuie să fie permanent în funcţiune.

518. În zonele cu vânturi puternice, uragane, gheţuş, cu schimbări bruşte a temperaturii şi poluări intensive, pe perioada de iarnă (sau pe durata unor luni de iarnă), în IDD este permisă deconectarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, destinate exclusiv protecţiei contra supratensiunilor atmosferice.

519. Încercările de profilaxie ale descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă şi tubulare, precum şi ale limitatoarelor de supratensiuni trebuie efectuate în conformitate cu prevederile Anexei nr.1.

520. Descărcătoarele tubulare şi eclatoarele trebuie examinate în cadrul inspectării vizuale a liniilor electrice. Cazurile de acţionare a descărcătoarelor se notează în fişele de inspectare vizuală.

521. Verificarea descărcătoarelor tubulare cu demontarea de pe stâlp se efectuează nu mai rar de o dată în 3 ani.

522. Reparaţia descărcătoarelor tubulare trebuie efectuată la necesitate, în funcţie de rezultatele încercărilor şi verificărilor.

523. Inspectarea vizuală a mijloacelor de protecţie contra supratensiunilor la staţiile electrice trebuie efectuată:

1) în instalaţiile cu personal permanent de deservire – în timpul inspectărilor vizuale planificate, precum şi după fiecare furtună, sau vânt puternic, care a dus la acţionarea protecţiei prin relee la ieşirile LEA;

2) în instalaţiile fără personal permanent de deservire – în cadrul inspectărilor vizuale ale tuturor instalaţiilor.

524. La LEA cu tensiunea mai mica de 1000 V, înainte de sezonul supratensiunilor atmosferice, trebuie verificată starea continuităţii legăturii la pământ şi la conductorul PEN sau PE a suporturilor, a tijelor izolatoarelor instalate pe stâlpi, starea tehnică a armaturii acestor stâlpi, precum şi legătura repetată la pământ a conductorului PEN sau PE.

525. În instalaţiile de utilizare 6-35 kV, care funcţionează cu neutrul izolat sau cu compensarea curentului capacitiv, este permisă funcţionarea LEA şi LEC cu punerea la pământ. Personalul trebuie imediat să depisteze locul punerii la pământ şi să înlăture defectul în cel mai scurt timp.

526. În cazul punerii la pământ, deconectarea bobinelor de reactanţă se interzice.

527. În instalaţiile de utilizare cu cerinţe sporite faţă de securitatea electrică a personalului (întreprinderi miniere etc.), se interzice funcţionarea reţelei în cazul punerii la pământ. În aceste instalaţii de utilizare, toate liniile de ieşire de la PT trebuie echipate cu dispozitive de protecţie contra punerii la pământ.

528. În instalaţiile de utilizare cu tensiune de generare, precum şi în instalaţiile de utilizare la care sunt conectate motoare cu tensiunea mai mare de 1000 V, în cazul punerii la carcasă în înfăşurarea statorului şi apariţiei curentului de punere la pământ ce depăşeşte 5 A, maşina electrică trebuie să fie deconectată automat. Dacă valoarea curentului de punere nu depăşeşte 5 A, se acceptă funcţionarea maşinii electrice nu mai mult de 2 ore, după care ea trebuie să fie deconectată. Dacă se stabileşte că locul punerii la pământ nu se află în înfăşurarea statorului, la decizia persoanei responsabile de gospodăria electrică, este permisă funcţionarea maşinii electrice cu punere la pământ nu mai mult de 6 ore.

529. Compensarea curentului capacitiv de punere la pământ prin intermediul bobinelor de stingere trebuie realizată în cazul curenţilor capacitivi, ce depăşesc valorile prevăzute în Tabelul nr.5.

530. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea 6-35 kV cu LEA pe stâlpi din beton armat şi stâlpi metalici, dispozitivele de stingere se utilizează în cazul curentului capacitiv de punere la pământ mai mare de 10 A.

531. Pentru compensarea curentului capacitiv de punere la pământ, în instalaţiile de utilizare trebuie utilizate bobinele de stingere legate la pământ cu reglarea automată sau manuală a curentului.

532. Măsurarea curenţilor capacitivi, curenţilor bobinelor de stingere, curenţilor de punere la pământ şi tensiunii de deplasare a neutrului trebuie executată la recepţia în exploatare a bobinelor de stingere şi la schimbările esenţiale ale regimurilor de lucru a instalaţiei de utilizare, dar nu mai rar de o dată în 6 ani.

533. Puterea bobinelor de stingere trebuie aleasă luând în considerare valoarea curentului capacitiv al reţelei, cu luarea în calcul a dezvoltării în perspectivă a reţelei.

534. Bobinele de stingere trebuie instalate la staţii electrice care sunt legate la reţeaua compensată prin cel puţin două linii electrice. Se interzice instalarea bobinelor de stingere la staţiile electrice terminale.

535. Bobinele de stingere trebuie conectate la neutrele transformatoarelor prin intermediul separatoarelor.

536. Pentru conectarea bobinelor de stingere, de regulă, trebuie utilizate transformatoare cu schema de conexiune a înfăşurărilor stea-triunghi.

537. Se interzice conectarea bobinelor de stingere la transformatoare protejate cu siguranţe fuzibile.

538. Borna de intrare a bobinei de stingere, destinată pentru legarea la pământ, trebuie conectată la dispozitivul comun de legare la pământ prin intermediul unui transformator de curent.

539. Bobinele de stingere trebuie echipate cu dispozitive de reglare a rezonanţei.

540. Se permite reglarea cu supracompensare, în cazul când componenta reactivă a curentului de punere la pământ trebuie să fie nu mai mare de 5 A, iar gradul dereglării - nu mai mare de 5%. Dacă bobinele de stingere instalate în instalaţiile de utilizare 6-20 kV, au o diferenţă mare a curenţilor în ramuri adiacente, se acceptă ajustarea componentei reactive a curentului de punere la pământ nu mai mult de 10 A. În instalaţiile de utilizare 35 kV la curenţi capacitivi mai puţin de 15 A, se acceptă gradul dereglării nu mai mare de 10%.

541. Setarea cu subcompensare se permite cu condiţia că, în caz de avarie, nesimetria capacitativă a fazelor va condiţiona apariţia tensiunii de deplasare a neutrului, ce nu depăşeşte 70% din tensiunea de fază.

542. În reţelele în care se utilizează compensarea curenţilor capacitivi, tensiunea nesimetriei trebuie să fie nu mai mare de 0,75% din tensiunea de fază.

În lipsa punerii la pământ în reţea, tensiunea de deplasare a neutrului se interzice de a fi mai mare de 15% din tensiunea de fază pe termen lung şi nu mai mare de 30% pe timp de o oră.

Reducerea tensiunii de nesimetrie şi tensiunii de deplasare a neutrului până la valorile indicate trebuie să fie realizată prin echilibrarea capacităţii fazelor fată de pământ (schimbarea poziţiei reciproce a conductoarelor fazice, repartizarea condensatoarelor de telecomunicaţii de înaltă frecvenţă între fazele liniei).

Admisibilitatea nesimetriei a capacităţilor fazelor fată de pământ trebuie verificată în cazul conectării condensatoarelor de telecomunicaţii de înaltă frecvenţă şi a condensatoarelor de protecţie contra trăsnetului ale maşinilor electrice rotative.

Se interzice conectarea şi deconectarea separată a fazelor LEA şi a LEC, ce pot provoca apariţia tensiunii de deplasare a neutrului, care depăşeşte valorile specificate mai sus.

543. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea 6-10 kV, de regulă, trebuie să fie utilizate bobine de stingere cu reglare lentă, dotate cu reglare automată a curentului de compensare.

544. În cazul utilizării bobinelor de stingere cu reglaj manual al curentului, indicii de reglare trebuie determinaţi conform indicaţiilor aparatului de măsurare a dereglării compensării. Dacă acest aparat lipseşte, indicaţiile de reglare se aleg în rezultatul măsurării curentului de scurtcircuit la pământ, curentului capacitiv, curentului compensat, luând în considerare valoarea tensiunii de deplasare a neutrului.

545. Consumatorul noncasnic, alimentat de la reţeaua electrică, care funcţionează cu compensarea curentului capacitiv, trebuie să anunţe la timp personalul operativ sau operativ de reparaţie al operatorului de sistem despre modificările în schema instalaţiei de utilizare a consumatorului noncasnic pentru ajustarea reglării bobinelor de stingere.

546. La staţiile electrice cu tensiunea de 110 kV, pentru a preveni apariţia supratensiunilor în urma deplasării spontane a neutrului sau în urma proceselor de ferorezonanţă, acţiunile operative trebuie să fie începute cu legarea directă la pământ a neutrului transformatorului, conectat în sistemul de bare fără sarcină cu transformatoare de tensiune de tipul "НКФ-110" şi "НКФ-220".

547. Înainte de separarea de la instalaţia de utilizare a sistemei de bare fără sarcină cu transformatoarele de tensiune de tipul "НКФ-110", neutrul transformatorului de alimentare trebuie să fie conectat la pământ.

548. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea de 6-35 kV, în caz de necesitate, trebuie întreprinse măsuri pentru prevenirea proceselor de ferorezonanţă şi deplasării spontane a neutrului.

549. Înfăşurările neutilizate de joasă/medie tensiune ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor trebuie conectate în stea sau triunghi şi protejate de supratensiuni.

550. Înfăşurările neutilizate de joasă tensiune, instalate între înfăşurări cu o tensiune superioară, trebuie protejate contra supratensiunilor cu ajutorul descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, conectate la ieşirea fiecărei faze. Această protecţie nu este necesară dacă la înfăşurarea de joasă tensiune este permanent conectată LEC cu lungimea nu mai mică de 30 m.

551. În alte cazuri decât cele menţionate în pct.550, protecţia înfăşurărilor neutilizate de joasă şi medie tensiune trebuie executată prin legarea la pământ a unei faze sau a neutrului, sau prin intermediul utilizării descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, conectate la fiecare intrare a fazei.

552. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea 110 kV, deconectarea de la priza de pământ a neutrului înfăşurărilor transformatoarelor cu tensiunea 110 kV, precum şi logica acţionării PRA trebuie executată în aşa fel, ca în cazul efectuării deconectărilor operative şi automate să nu rămână porţiuni de reţele fără transformatoare cu neutrul legat la pământ.

553. Protecţia contra supratensiunilor a neutrului transformatorului cu nivel inferior al izolaţiei faţă de intrările lineare trebuie executată prin intermediul descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă sau limitatoarelor de supratensiuni.

554. În instalaţiile de utilizare cu tensiunea 110 kV, în timpul manevrelor operative şi în regimurile de avarie, gradul măririi tensiunii de frecvenţă industrială (50 Hz) nu trebuie să depăşească valorile indicate în Tabelul nr.6. Valorile date se extind şi asupra amplitudinii de tensiune, care se formează prin aplicarea pe sinusoida de 50 Hz a componentelor de altă frecvenţă.

555. Valorile pentru izolaţia fază-fază se referă doar la transformatoarele de forţă trifazate, bobinele de reactanţă sunt şi transformatoarele electromagnetice de tensiune, precum şi pentru aparatele electrice cu trei poli, cu amplasarea polilor într-un rezervor sau pe acelaşi cadru; în astfel de cazuri, mărimile 1,6, 1,7 şi 1,8 se referă numai la rezistenţa izolaţiei dintre faze în partea exterioară a aparatelor cu tensiunea de lucru 110 kV.

556. În cazul în care durata majorării tensiunii, intermediară între două valori indicate în Tabelul nr.6, majorarea admisibilă a tensiunii se alege conform celei mai mari din două valori.

Pentru 0.1<t<0.5 s se permite creşterea tensiunii, egale cu U_1s+0.3(U_0.1s-U_1s), unde U_1s şi U_0.1s sunt valorile creşterii admisibile a tensiunii în intervalele de timp de 1 s şi de 0,1 s.

557. În cazul acţionării simultane a majorării tensiunii asupra mai multor tipuri de echipamente, valoarea admisibilă a majorării tensiunii pentru instalaţia electrică este valoarea cea mai mică din cele normate pentru aceste tipuri de echipamente.

558. Numărul cazurilor de majorare a tensiunii cu durata de 1200 s, nu trebuie să fie mai mare de 50 de ori timp de un an, cu durata de 20 s – nu mai mare de 100 de ori pe durata de viaţă a echipamentului electric sau timp de 25 de ani, dacă perioada de viaţă nu este indicată. În acest caz numărul de majorări a tensiunii cu durata de 20 s nu trebuie să fie mai mare de 15 ori timp de un an şi nu mai mare de 2 ori timp de o zi.

559. Intervalul de timp între două majorări ale tensiunii cu timpul de 1200 s şi 20 s trebuie să fie nu mai mic de 1 oră. În cazul în care majorarea tensiunii cu durata de 1200 s a avut loc de două ori, cu intervalul de timp de 1 oră, atunci în următoarele 24 h este permisă a treia majorare a tensiunii numai în cazul situaţiei de avarie, dar nu mai devreme de 4 ore.

560. Numărul de majorări ale tensiunii cu durata de la 0,1-1 s, inclusiv pentru descărcătoarele cu rezistenţă variabilă, nu se reglementează.

561. Pentru a preveni majorările tensiunii cu valori mai mari decât cele admisibile în instrucţiunile interne este necesar de indicat ordinea operaţiunilor de conectare şi de deconectare a fiecărei linii cu tensiunea de 110 kV cu o lungime mare. Pentru liniile cu tensiunea de 110 kV, la care este posibilă apariţia unei majorări a tensiunii mai mare de 1,1 faţă de valoarea tensiunii de lucru, este necesar de prevăzut protecţia prin relee împotriva acestor majorări.

562. În scheme, inclusiv cele de pornire, în care în cazul conectărilor planificate a liniilor electrice există posibilitatea majorării tensiunii mai mare de 1,1 faţă de valoarea tensiunii de lucru, iar în cazul deconectării automate – mai mare de 1,4 faţă de tensiunea de lucru, se recomandă instalarea dispozitivelor automate, care limitează până la mărimile admisibile valorile şi durata majorării tensiunii.

Secţiunea 9

Instalaţii de condensatoare

563. Prezentele Norme se extind asupra instalaţiilor de condensatoare cu tensiunea mai mare de 0,22 kV şi mai mică de 10 kV şi cu frecvenţa 50 Hz, destinate pentru compensarea puterii reactive şi reglarea tensiunii, conectate în paralel cu elementele inductive ale instalaţiei de utilizare.

564. Instalaţia de condensatoare trebuie menţinută în stare tehnică care asigură o funcţionare fiabilă şi îndelungată.

565. Dirijarea instalaţiei de condensatoare, reglarea regimului de funcţionare al bateriilor de condensatoare, de regulă, trebuie să fie executată în mod automat.

Dirijarea instalaţiei de condensatoare, care are aparat de comutare comun cu receptorul electric, poate fi efectuată manual, concomitent cu conectarea sau deconectarea receptorului electric.

566. Regimul de lucru al instalaţiei de condensatoare trebuie să fie coordonat cu operatorul de sistem în convenţia de interacţiune.

567. În cazul tensiunii egale cu 110% faţă de cea nominală, provocată de creşterea tensiunii în reţeaua electrică, durata funcţionării instalaţiei de condensatoare nu trebuie să depăşească 12 h timp de 24 h. În cazul tensiunii mai mari de 110% din cea nominală, instalaţia de condensatoare trebuie deconectată imediat.

568. Dacă tensiunea la oricare din condensatoare depăşeşte 110% faţă de tensiunea lui nominală, funcţionarea instalaţiei de condensatoare se interzice.

569. Dacă curentul în faze diferă mai mult de 10%, funcţionarea instalaţiei de condensatoare se interzice.

570. În locul instalării condensatoarelor trebuie să fie prevăzut termometru sau alt aparat pentru măsurarea temperaturii aerului înconjurător. În acest caz trebuie asigurată posibilitatea vizualizării indicaţiilor lui fără deconectarea instalaţiei de condensatoare şi fără scoaterea îngrădirii.

571. Dacă temperatura condensatoarelor este mai joasă de temperatura minimă admisibilă specificată în tabelele de paşaport a lor, conectarea instalaţiilor de condensatoare se interzice.

572. Conectarea instalaţiilor de condensatoare se va efectua doar după ridicarea temperaturii aerului înconjurător şi atingerea temperaturii condensatoarelor valorii specificate în paşaport.

573. Temperatura aerului înconjurător în locul instalării condensatoarelor trebuie să nu depăşească temperatura maximă admisibilă specificată în tabelele din paşaport. În cazul depăşirii acestei temperaturi, trebuie să fie intensificată ventilarea. Dacă timp de o oră temperatura nu s-a micşorat, instalaţia de condensatoare trebuie deconectată.

574. Bateriile de condensatoare trebuie să posede numere de ordine aplicate pe corpurile condensatoarelor.

575. După deconectarea instalaţiei de condensatoare, este permisă conectarea instalaţiei nu mai devreme decât peste un minut, în cazul când este prezent dispozitivul de scoatere a sarcinii, conectat nemijlocit, fără aparat de comutare şi siguranţe la bateria de condensatoare. Dacă în calitate de dispozitiv de descărcare a sarcinii sunt utilizate rezistoarele încorporate în condensatoare, atunci reconectarea repetată a instalaţiei de condensatoare este permisă nu mai devreme decât peste un minut pentru condensatoarele cu tensiunea mai mica de 660 V şi nu mai devreme decât 5 minute pentru condensatoare cu tensiunea mai mare de 660 V.

576. Conectarea instalaţiei de condensatoare, care a fost deconectată de dispozitivele de protecţie, poate fi efectuată cu condiţia că a fost determinată şi înlăturată cauza deconectării.

577. Instalaţia de condensatoare trebuie să fie asigurată cu:

1) siguranţe fuzibile de rezervă la curenţii nominali respectivi ale elementelor fuzibile;

2) prăjină specială pentru descărcarea de control a condensatoarelor, păstrată în încăperea bateriilor de condensatoare;

3) mijloace de primă intervenţie.

578. Pe partea interioară şi exterioară a uşilor camerelor, tablourilor bateriilor de condensatoare trebuie să fie aplicate inscripţii cu denumirea lor de dispecerat. Pe partea exterioară a uşilor camerelor, tablourilor bateriilor de condensatoare amplasate în încăperile de producere, trebuie să fie aplicate, cu vopsea specială, semnele de securitate electrică. Uşile trebuie să fie permanent încuiate la lacăt.

579. În cazul înlocuirii siguranţelor fuzibile, instalaţia de condensatoare trebuie deconectată de la instalaţia de utilizare şi trebuie asigurată separarea, prin deconectarea aparatului de comutaţie, circuitului electric între siguranţă şi bateria de condensatoare. Dacă o astfel de separare nu este posibilă, înlocuirea siguranţelor se face numai după descărcarea tuturor bateriilor de condensatoare cu prăjina specială.

580. Descărcarea de control a condensatoarelor se permite de efectuat nu mai devreme de 3 minute după deconectarea instalaţiei, dacă nu sunt alte indicaţii de la uzina producătoare.

581. În procesul de efectuare a lucrărilor de mentenanţă a condensatoarelor, la care în calitate de dielectric impregnat se utilizează bifenili policloruraţi, terfenili policloruraţi, monometil-tetraclordifenil metan, monometil-diclor-difenil metan, monometil-dibrom-difenil metan, trebuie să fie respectate cerinţele Hotărârii Guvernului nr.81/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind bifenilii policloruraţi.

582. Inspectarea vizuală a instalaţiei de condensatoare, fără deconectare, trebuie efectuată nu mai rar de o dată în 24 de ore – la obiectele cu personal de serviciu şi nu mai rar de o dată în lună – la obiectele fără personal de serviciu.

583. Inspectarea vizuală neordinară a instalaţiei de condensatoare se efectuează în cazul creşterii tensiunii sau temperaturii aerului înconjurător până la valorile apropiate de cele maxim admisibile, acţionării dispozitivelor de protecţie, acţiunii factorilor externi, care prezintă un pericol pentru funcţionarea normală a instalaţiei precum şi înainte de conectare.

584. În timpul inspectării vizuale a instalaţiei de condensatoare este necesar de verificat:

1) funcţionalitatea barierelor şi dispozitivelor de încuiere, absenţa obiectelor străine în incinta instalaţiei;

2) valorile tensiunii, curentului, temperaturii aerului ambiant, uniformitatea sarcinii pe faze;

3) starea tehnică a aparatelor, echipamentelor, conexiunilor, integritatea şi nivelul de poluare a izolaţiei;

4) lipsa scurgerii şi picurării lichidului impregnat şi lipsa umflării inadmisibile a pereţilor corpului bateriei de condensatoare;

5) prezenţa şi starea mijloacelor de protecţie contra incendiilor.

585. Rezultatele inspectării vizuale se notează în registrul operativ.

586. Periodicitatea reparaţiilor curente şi capitale, volumul verificărilor şi încercărilor echipamentului electric şi ale instalaţiei de condensatoare, trebuie să corespundă cerinţelor Anexei nr.1.

Secţiunea 10

Instalaţii de acumulatoare

587. Prezentele Norme se extind asupra instalaţiilor staţionare cu baterii de acumulatoare cu acid şi cu alcalin, instalate la consumatorii noncasnici.

588. Bateriile de acumulatoare staţionare trebuie instalate în corespundere cu cerinţele NAIE.

Asamblarea acumulatoarelor, montarea bateriilor şi punerea lor în funcţiune trebuie efectuată în corespundere cu specificaţiile tehnice şi instrucţiunile uzinelor producătoare.

589. În procesul exploatării bateriilor de acumulatoare trebuie de asigurat funcţionarea îndelungată şi fiabilă a lor, precum şi nivelul necesar de tensiune la barele de curent continuu în regim de funcţionare normal şi cel de avarie.

590. Instalarea bateriilor de acumulatoare cu acid şi alcalin într-o singură încăpere se interzice.

591. Pe pereţii şi tavanul încăperii de acumulatoare, pe uşi, ferestre, construcţii de metal, rafturi şi alte părţi, trebuie să fie aplicată vopsea ce nu conţine alcool, rezistentă la acid şi alcalin. Canalele şi dulapurile de ventilare trebuie vopsite pe părţile interioare şi exterioare.

592. Pentru iluminarea încăperii bateriilor de acumulatoare trebuie de utilizat lămpi incandescente, instalate în armătură antiexplozivă.

593. Întrerupătoarele, prizele, siguranţele fuzibile şi întrerupătoarele automate trebuie amplasate în afara încăperii de acumulatoare.

594. Reţeaua iluminatului trebuie executată din conductori cu înveliş rezistent la mediul acid şi alcalin.

595. Pe acumulatoarele cu acid de tip deschis trebuie instalate acoperăminte din sticlă sprijinite pe proeminenţele plăcilor. Dimensiunile acestor sticle trebuie să fie mai mici decât dimensiunile interioare ale vasului. Pentru acumulatoarele cu dimensiunile cuvei mai mari de 400x200 mm se permite utilizarea acoperămintelor din sticlă ce conţin 2 şi mai multe părţi.

596. Pentru pregătirea electrolitului cu acid este necesar de utilizat acid sulfuric şi apă distilată.

597. Calitatea apei şi acidului trebuie confirmată prin certificatul de la uzină sau protocolul analizei chimice.

598. Pregătirea electrolitului cu acid şi aducerea bateriei de acumulatoare în stare de lucru, trebuie efectuată în corespundere cu indicaţiile instrucţiunii uzinei producătoare şi a instrucţiunii-tip.

599. Nivelul electrolitului din bateriile de acumulatoare cu acid trebuie să fie:

1) cu 10-15 mm deasupra marginii superioare a electrozilor - pentru bateriile de acumulatoare staţionare, cu plăci în formă de cutie de tipul "СК";

2) în intervalul de 20-40 mm deasupra panoului de protecţie - pentru baterii staţionare cu plăci lipite de tip "CH".

Densitatea electrolitului cu acid la temperatura 20 °C trebuie să fie:

1) pentru acumulatoarele de tipul "СК" 1,205 ± 0,05 g/cm³;

2) pentru acumulatoarele de tipul "CH" 1,24 ± 0,5 g/cm³.

600. În cazul asamblării într-o baterie, acumulatoarele alcaline trebuie să fie conectate în serie prin intermediul unor conductoare de oţel nichelate.

601. Bateriile de acumulatoare alcaline trebuie să fie conectate în serie cu ajutorul şunturilor din conductoare de cupru.

602. Nivelul electrolitului în acumulatoarele încărcate cu natriu - litiu şi kaliu – litiu, trebuie să fie cu 5-10 mm deasupra marginii superioare a plăcilor.

603. La prepararea electrolitului alcalin şi aducerea bateriei de acumulatoare în stare de lucru trebuie respectate cerinţele instrucţiunii uzinei producătoare.

604. Bateriile de acumulatoare trebuie numerotate. Cifrele mari sunt aplicate cu vopsea rezistentă la acid şi alcalii pe partea din faţă a peretelui vertical al vasului. Primul număr al bateriei indică elementul la care este conectată bara pozitivă.

605. În procesul de recepţie a bateriei de acumulatoare nou montate sau după reparaţie capitală, trebuie de verificat următoarele:

1) capacitatea (prin trecerea curentului de descărcare timp de 10 ore sau în conformitate cu instrucţiunile uzinei producătoare);

2) calitatea electrolitului;

3) densitatea electrolitului şi tensiunea pe elemente la sfârşitul procesului de încărcare şi descărcare a bateriei;

4) rezistenţa izolaţiei bateriei în raport cu pământul;

5) starea ventilaţiei de refulare-evacuare.

606. Bateriile trebuie puse în funcţiune, după ce au atins 100% din capacitatea nominală.

607. Bateriile cu acid, care funcţionează în modul de reîncărcare permanentă, trebuie să fie exploatate fără descărcări de încercare şi reîncărcări periodice de egalizare. Încărcarea de egalizare a bateriei trebuie efectuată până la atingerea valorii stabile a densităţii electrolitului, indicat în pct.599, în toate elementele, în funcţie de starea bateriei, dar nu mai rar de o dată în an.

608. Durata încărcării de egalizare depinde de starea tehnică a bateriei şi trebuie să fie de cel puţin 6 ore.

609. La staţiile electrice, funcţionalitatea bateriei trebuie verificată conform căderii tensiunii la curenţii de impuls.

610. Reîncărcarea de egalizare a bateriei întregi sau a unor elemente ale ei trebuie de efectuat la necesitate.

611. Încărcarea şi descărcarea bateriei este permisă cu un curent nu mai mare decât cel maximal stabilit pentru bateria dată. Temperatura electrolitului, la sfârşitul încărcării, trebuie să fie nu mai mare de 40°C – pentru acumulatoarele de tip "СК" şi nu mai mare de 35°C - pentru acumulatoarele tip "CH".

612. Descărcările de control ale bateriilor trebuie efectuate la necesitate, o dată în 1-2 ani, pentru a determina capacitatea lor reală, în limitele capacităţii nominale.

613. Valoarea curentului de descărcare de fiecare dată trebuie să fie aceeaşi. Rezultatele măsurărilor la descărcările de control trebuie să fie comparate cu rezultatele măsurărilor descărcărilor precedente.

614. Puterea şi tensiunea dispozitivului de încărcare trebuie să fie suficiente pentru a încărca bateria de acumulatoare la 90% din capacitate în timp nu mai mare de 8 ore.

615. Ordinea de exploatare a sistemului de ventilare în încăperea bateriilor de acumulatoare trebuie să fie stabilită de instrucţiunea internă, cu luarea în considerare a condiţiilor din această încăpere.

616. Ventilarea de refulare-aspirare din încăpere trebuie activată înainte de începerea încărcării bateriei şi dezactivată după îndepărtarea completă a gazelor, dar nu mai devreme de 1,5 ore de la sfârşitul încărcării.

617. Tensiunea la barele de curent operativ continuu, în condiţii normale de exploatare, se permite de menţinut cu 5% mai mare faţă de tensiunea nominală a receptoarelor electrice.

618. Toate asamblările şi magistralele inelate de curent continuu trebuie asigurate cu alimentare dublă.

619. Rezistenţa izolaţiei bateriei de acumulatoare, în funcţie de tensiunea nominală trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în Tabelul nr.7.

620. Dacă există un dispozitiv de control al izolaţiei la barele de curent continuu operativ, el trebuie să acţioneze la semnal, în cazul scăderii rezistenţei izolaţiei a unuia dintre poli până la valoarea 20 kΩ în instalaţiile de utilizare de 220 V, 10 kΩ în instalaţiile de utilizare de 110 V, 6 kΩ în instalaţiile de utilizare de 60 V, 5 kΩ în în instalaţiile de utilizare de 48 V, 3 kΩ în instalaţiile de utilizare de 24 V.

621. În condiţii de exploatare, rezistenţa izolaţiei reţelei de curent operativ continuu, măsurată periodic cu ajutorul unui dispozitiv de control al izolaţiei sau voltmetru, trebuie să fie nu mai mică de două ori, în raport cu valorile minime indicate mai sus.

622. În cazul punerii la pământ, sau scăderii rezistenţei izolaţiei până la acţionarea dispozitivului de control, în reţeaua de curent operativ trebuie imediat de luat măsuri pentru înlăturarea defectului.

623. Se interzice executarea lucrărilor sub tensiune în reţeaua de curent operativ, dacă există punere la pământ, cu excepţia lucrărilor de detectare a locului punerii la pământ.

624. Deservirea instalaţiilor de acumulatoare trebuie să fie încredinţată unui specialist, instruit în normele de exploatare a bateriilor de acumulatoare.

625. Pentru fiecare instalaţie de acumulatoare trebuie să fie un registru al bateriei de acumulatoare, pentru notarea rezultatelor inspecţiilor vizuale şi volumelor de lucrări efectuate.

626. Analiza electrolitului din bateria de acumulatoare cu acid, ce se află în lucru, trebuie efectuată anual conform probelor prelevate din elementele de control. Numărul elementelor de control stabileşte persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, în funcţie de starea bateriei, dar nu mai puţin de 10% din numărul total al elementelor bateriei. Elementele de control trebuie să fie schimbate în fiecare an.

627. În cazul descărcării de control, probele de electrolit se prelevă la sfârşitul descărcării.

628. Pentru completarea acumulatoarelor trebuie de utilizat apă distilată, verificată la absenţa clorului şi a fierului.

629. Tensiunea, densitatea şi temperatura fiecărui element din baterie trebuie măsurată cel puţin o dată în lună.

630. În baterie poate fi nu mai mult de 5% de elemente neîncărcate. Tensiunea elementelor neîncărcate la finalizarea descărcării trebuie să difere de tensiunea medie a altor elemente nu mai mult de 1,5%.

631. Inspectarea vizuală a bateriilor trebuie să fie efectuată conform graficului aprobat de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, ţinând cont de următoarea periodicitate a inspecţiilor vizuale:

1) de către personalul de serviciu – o dată pe zi;

2) de către persoana special desemnată – de 2 ori în lună;

3) de către persoana responsabilă de gospodăria electrică – o dată în lună.

632. Personalul, care deserveşte instalaţia de acumulatoare, trebuie să fie dotat cu:

1) dispozitive de control al tensiunii elementelor bateriei, densităţii şi temperaturii electrolitului;

2) îmbrăcăminte specială şi inventar special în conformitate cu instrucţiunile standard.

633. Deservirea şi reparaţia instalaţiilor de redresare şi a generatoarelor cu motor, ce sunt incluse în instalaţiile de curent continuu cu bateria de acumulatoare, trebuie să fie efectuată în modul prevăzut pentru acest tip de echipament.

634. Reparaţia instalaţiei de acumulatoare trebuie să fie organizată în funcţie de necesitate.

635. Reparaţia capitală a bateriei (înlocuirea unui număr mare de acumulatoare, plăci, separatoare, demontarea întregii baterii sau a unei părţi substanţiale a acesteia) trebuie executată, de regulă, de către agenţi economici specializaţi.

636. Necesitatea reparaţiei capitale a bateriei o stabileşte persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic sau agentul economic care efectuează reparaţia capitală a ei.

Secţiunea 11

Iluminatul electric

637. Cerinţele expuse în prezenta Secţiune, se extind asupra instalaţiilor de iluminare electrică a întreprinderilor industriale, încăperilor şi edificiilor, caselor de menire socială, spaţiilor deschise şi străzilor, precum şi asupra iluminatului de publicitate.

638. Iluminatul de serviciu (de lucru) şi cel de avarie în toate încăperile, la locurile de lucru, spatiile deschise şi străzi trebuie să asigure gradul de iluminare conform cerinţelor NCM C.04.02:2017 Exigenţe funcţionale. Iluminatul natural şi artificial.

639. Iluminatul publicitar, echipat cu dirijare programată, trebuie să corespundă, cerinţelor normelor privind nivelul admisibil al interferenţelor radio industriale.

640. Corpurile de iluminat trebuie să fie fabricate numai de uzină şi să corespundă cerinţelor standardelor moldoveneşti cu privire la corpurile de iluminat şi specificaţiilor tehnice.

641. Corpurile iluminatului de avarie trebuie să se deosebească de cele de lucru prin semne distinctive sau prin culoarea vopselei.

642. De regulă, în regimul normal de funcţionare, alimentarea corpurilor de iluminat de avarie şi de lucru trebuie să se efectueze de la sursă comună. La deconectarea sursei comune, reţeaua iluminatului de avarie trebuie comutată automat la o sursă autonomă (baterii de acumulatoare etc.).

643. Este interzisă alimentarea reţelelor iluminatului de avarie conform schemelor ce diferă de cele proiectate.

644. Este interzisă conectarea la reţeaua iluminatului de avarie a transformatoarelor portabile sau a altor receptori, ce nu aparţin acestei reţele.

645. Reţeaua iluminatului de avarie trebuie executată fără prize.

646. Pe tablourile şi asamblările ale reţelelor iluminatului, pe toate întreruptoarele automate, trebuie să fie aplicate inscripţii cu denumirea conexiunii, valoarea admisibilă a curentului declanşatorului, iar pe siguranţe – cu indicarea valorii curentului nominal al elementului fuzibil.

647. Este interzisă utilizarea elementelor fuzibile necalibrate în siguranţe de orice tip.

648. Corpurile de iluminat portabile utilizate la efectuarea lucrărilor de reparaţie, trebuie să fie alimentate de la reţeaua de 42 V, iar în încăperi cu pericol sporit – cu tensiunea nu mai mare de 12 V.

649. Fişele aparatelor cu tensiunea 12-42 V nu trebuie să intre în prizele cu tensiunea de 127 V şi 220 V. În încăperile, în care se utilizează două sau mai multe tensiuni nominale, pe toate prizele trebuie să fie inscripţii cu indicarea tensiunii nominale.

650. Se interzice utilizarea autotransformatoarelor pentru alimentarea corpurilor de iluminat ale reţelei 12-42 V.

651. Este interzisă utilizarea lămpilor fluorescente şi lămpilor cu vapori de sodiu cu presiune înaltă nefixate pe suporturi rigide.

652. Este interzisă instalarea în corpurile de iluminat ale reţelelor iluminatului de lucru şi de avarie a becurilor cu o putere ori iradiere necorespunzătoare proiectului, precum şi scoaterea dispersoarelor, grilelor de ecranare şi de protecţie, cu excepţia corpurilor de iluminat cu reflectoare şi dispersoare detaşabile.

653. De regulă, alimentarea reţelelor iluminatului interior, exterior precum şi celui de pază a întreprinderilor, edificiilor şi clădirilor de menire socială, spaţiilor deschise şi străzilor, trebuie efectuată prin linii separate.

654. Dirijarea reţelei iluminatului exterior, cu excepţia reţelei iluminatului al obiectelor îndepărtate, precum şi dirijarea reţelei iluminatului de pază, trebuie efectuată centralizat din încăperea tabloului de comandă a gospodăriei electrice a consumatorului noncasnic ori din altă încăpere specială.

655. Reţeaua iluminatului trebuie să fie alimentată de la surse (stabilizatoare, ori transformatoare separate), care asigură menţinerea tensiunii în limitele necesare.

656. Tensiunea la bornele lămpilor nu trebuie să depăşească valoarea nominală. Căderea de tensiune la cele mai îndepărtate lămpi ale reţelei iluminatului interior de lucru, precum şi a proiectoarelor, nu trebuie să fie mai mult de 5% din cea nominală; la cele mai îndepărtate lămpi a reţelelor iluminatului exterior şi de avarie şi reţelele de 12-42 V – nu mai mult de 10%.

657. În coridoarele staţiilor electrice şi ID, care au două ieşiri şi în tunelurile de trecere, iluminatul trebuie executat cu dirijare din două părţi.

658. Personalul de serviciu, care deserveşte reţelele iluminatului, trebuie să dispună de schemele acestor reţele, rezerve de elemente fuzibile calibrate, corpuri de iluminat şi becuri, lămpi de toate tensiunile ale reţelei de iluminat deservite.

659. Personalul operativ şi operativ de reparaţii al consumatorului noncasnic trebuie să fie dotat cu lanterne portative cu alimentare autonomă inclusive şi în cazul existenţei iluminatului de avarie.

660. Instalarea şi curăţirea corpurilor de iluminat a reţelei de iluminat, schimbarea becurilor, lămpilor uzate şi fuzibilelor calibrate, reparaţia şi revizia reţelelor iluminatului, trebuie să fie executată conform graficului (planului reparaţiilor planificate) de către personalul operativ sau operativ de reparaţie sau personal special instruit.

661. Periodicitatea lucrărilor de curăţare a corpurilor de iluminat şi controlul stării tehnice al instalaţiilor de iluminare ale consumatorului noncasnic (prezenta şi integritatea plafoanelor, grilelor şi plaselor, starea etanşelor la corpurilor de iluminat de destinaţie specială etc.) trebuie să fie stabilită de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, luând în considerare condiţiile locale.

662. La sectoarele supuse unei poluări intense, curăţarea corpurilor de iluminat trebuie efectuată conform unui grafic special stabilit de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

663. Schimbarea becurilor, lămpilor ieşite din funcţiune poate fi efectuată conform metodei în grup sau individuale, care este stabilită pentru fiecare consumator noncasnic în funcţie de accesibilitatea lămpilor şi puterea instalaţiei de iluminat. La metoda în grup, termenele curăţării ordinare a armaturii trebuie să coincidă cu termenele schimbării în grup a becurilor, lămpilor.

664. Deservirea corpurilor de iluminat suspendate la înălţimea de mai mică de 5 m, se va efectua de pe scări mobile şi scări duble. În cazurile când corpurile de iluminat sunt instalate la înălţimi mai mari, acestea se pot deservi de pe poduri rulante, punţi staţionare şi dispozitive mobile, cu respectarea măsurilor de securitate stipulate în instrucţiunile interne şi Normele de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice, cu scoaterea tensiunii.

665. Lămpile fluorescente, lămpile cu vapori de sodiu cu presiune înaltă şi alte surse care conţin mercur, ce au ieşit din funcţiune, trebuie stocate, tratate sau eliminate în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

666. Inspectarea vizuală şi verificarea reţelelor de iluminat trebuie efectuate în următoarele termene:

1) verificarea funcţionării întreruptorului iluminatului de avarie – nu mai rar de o dată în lună în cursul zilei;

2) verificarea funcţionalităţii iluminatului de avarie, în cazul deconectării iluminatului de lucru – de 2 ori în an;

3) măsurarea intensităţii luminii al locurilor de lucru – la admiterea reţelei în exploatare şi în procesul exploatării – la necesitate, precum şi la schimbarea procesului tehnologic ori reamplasarea echipamentului;

4) încercarea izolaţiei transformatoarelor staţionare – de 12-42 V – o dată în an, transformatoarelor şi corpurilor de iluminat portabile – 12-42 V – de două ori în an.

667. Defectele depistate la efectuarea verificărilor şi inspectărilor vizuale trebuie lichidate în termene minime.

668. Controlul stării echipamentului staţionar şi reţelelor ale iluminatului de avarie şi de lucru, încercarea şi măsurarea rezistenţei izolaţiei conductoarelor, cablurilor şi prizelor de pământ trebuie efectuate la admiterea în exploatare a reţelelor iluminatului, iar ulterior, conform graficului aprobat de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, ţinând cont de cerinţele Anexei nr.1.

669. Mentenanţa şi reparaţia instalaţiilor exterioare (stradale) şi celor de publicitate trebuie să fie efectuate de către personalul electrotehnic calificat.

670. Periodicitatea reparaţiilor planificate ale instalaţiilor de iluminat cu tuburi cu gaze a reţelelor iluminatului de publicitate se stabileşte în dependenţă de categoria lor (amplasarea, sistemul de mentenanţă etc.) şi se aprobă de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

671. Conectarea şi deconectarea instalaţiilor exterioare (stradale) şi iluminatului de publicitate, de regulă, se execută automat conform graficului elaborat, luându-se în considerare anotimpul, particularităţile condiţiilor locale şi aprobat de către autorităţile locale.

672. Despre toate deranjamentele şi deteriorările în funcţionarea iluminatului de publicitate (clipiri, descărcări parţiale etc.), personalul consumatorului noncasnic este obligat să informeze imediat personalul care efectuează mentenanţa şi reparaţia acestor instalaţii.

673. Funcţionarea instalaţiilor iluminatului de publicitate cu deteriorări vizibile este interzis.

674. În cazul sistemelor centralizate de dirijare automatizată a iluminatului stradal şi de publicitate, este necesar de asigurat serviciul non-stop al personalului, care să aibă la dispoziţie mijloace de transport şi legătură telefonică.

675. Lucrările la instalaţiile iluminatului de publicitate, precum şi curăţirea corpurilor de iluminat ale iluminatului public, trebuie executate numai ziua.

CAPITOLUL III

INSTALAŢII ELECTRICE CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

Secţiunea 1

Instalaţii de sudare electrică

676. Prezenta Secţiune se referă la instalaţiile staţionare, mobile (portabile) de sudare cu arc electric de curent continuu şi curent alternativ.

677. Instalaţiile de sudare electrică, montajul şi amplasarea lor trebuie să corespundă cerinţelor NAIE, NCM A.08.02:2014 "Securitatea şi sănătatea muncii în construcţii".

678. Lucrările de sudare trebuie executate în corespundere cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1159/2007 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice "Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica Moldova, instrucţiunilor uzinei producătoare a echipamentului de sudare electrică, NCM A.08.02:2014 "Securitatea şi sănătatea muncii în construcţii" şi cerinţelor prezentei secţiuni.

679. Sursa curentului de sudare poate fi conectată la instalaţia de utilizare cu tensiunea nu mai mare de 660 V.

680. Pentru toate tipurile de sudare cu arc electric, în calitate de surse ale curentului de sudare, trebuie utilizate doar transformatoare sau convertizoare de sudare (statice sau motor-generator) cu motoare electrice sau cu ardere internă, destinate acestui scop, şi care corespund NCM A.08.02:2014 "Securitatea şi sănătatea muncii în construcţii". Se interzice alimentarea nemijlocită a arcului electric de sudare de la reţeaua de forţă, de iluminat sau de contact.

681. În cazul funcţionării a mai multor surse de curent de sudare la un singur arc de sudare, schema de conectare trebuie să excludă posibilitatea apariţiei între articol şi electrod, a tensiunii care depăşeşte tensiunea de mers în gol a uneia din sursele curentului de sudare.

682. Pentru alimentarea cu curent electric a portelectrodului instalaţiei de sudare manuală cu arc de la sursa de curent de sudare trebuie să fie utilizat un conductor special flexibil cu izolaţia şi manta de cauciuc. Este interzisă utilizarea conductoarelor cu izolaţia sau manta din materiale polimeri, care propagă arderea.

683. Circuitul primar al instalaţiei de sudare electrică trebuie să conţină aparate electrice de comutaţie şi de protecţie.

684. Instalaţia de sudare electrică, cu mai multe posturi de sudare, trebuie să fie asigurată cu dispozitiv de protecţie a sursei contra suprasarcinii (întrerupătoare automate, siguranţe fuzibile), precum şi cu aparate electrice de comutaţie şi de protecţie pentru fiecare linie care pleacă spre postul de sudare.

685. Lungimea cablului flexibil, de la aparatul de comutaţie până la instalaţia de sudare portabilă (mobilă), nu trebuie să fie mai mare de 15 m.

686. Cerinţele de la pct.685 nu se referă la instalaţiile la care, în conformitate cu condiţiile tehnice prescrise de uzina producătoare, este prevăzută altă lungime.

687. Instalaţiile de sudare mobile trebuie deconectate de la instalaţia de utilizare în cazul deplasării lor.

688. Toate instalaţiile de sudare electrică cu surse de curent alternativ şi continuu, destinate pentru efectuarea lucrărilor de sudare în condiţii deosebit de periculoase (în rezervoare metalice, fântâni, tuneluri, pe pontoane, în cazane etc.) sau pentru efectuarea lucrărilor în încăperile cu pericol sporit, trebuie să fie dotate cu dispozitive de deconectare automată a tensiunii de mers în gol în cazul întreruperii circuitului de sudare sau limitării tensiunii de mers în gol până la valori inofensive în condiţiile date.

689. În cazul executării lucrărilor de sudare în încăperi închise este necesar de prevăzut aspiraţia gazelor provocate de sudură, nemijlocit în apropierea arcului electric sau electrodului. Instalaţiile de ventilare a încăperilor pentru instalaţiile de sudare electrică trebuie dotate cu filtre care exclud emisia substanţelor nocive în mediul înconjurător.

690. Consumatorii noncasnici care au sectoare de producere destinate lucrărilor de sudare trebuie să dispună de dispozitive, metode şi personal calificat pentru controlul şi măsurarea factorilor periculoşi şi nocivi în corespundere cu Legea nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă.

691. Pentru executarea lucrărilor de sudare electrică se admit persoanele care posedă pregătire profesională, care au fost instruiţi şi au trecut verificarea cunoştinţelor cerinţelor securităţii şi care posedă grupa de securitate electrică nu mai mică de II.

692. Electrosudorilor, care au trecut instruire specială, poate fi acordată grupa de securitate electrică III cu dreptul de a cupla şi decupla instalaţiile mobile şi portabile de sudare electrică, cu respectarea cerinţelor Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

693. Echipamentul de sudare electrică portabil şi mobil se atribuie electrosudorului, cu notarea în registru. Sursele portabile şi mobile de curent pentru sudarea cu arc electric, ce nu sunt atribuite electrosudorului, trebuie să fie păstrate în încăperi speciale încuiate cu lacăt.

694. Cuplarea şi decuplarea instalaţiilor de sudare electrică, precum şi supravegherea stării lor funcţionale în procesul de exploatare, trebuie să fie executată de către personalul electrotehnic al consumatorului noncasnic cu grupa de securitate electrică nu mai mică de III.

695. În cazul executării lucrărilor de sudare în încăperi cu pericol sporit, deosebit de periculoase şi în condiţii deosebit de periculoase, sudorul, suplimentar la îmbrăcămintea specială, trebuie să utilizeze obligatoriu mănuşi, încălţăminte şi covoraşe electroizolante.

696. În cazul executării lucrărilor în spaţii închise sau greu accesibile, este necesar de a utiliza căşti de protecţie din polietilenă, textolit sau viniplast.

697. Lucrările în spaţii închise sau greu accesibile trebuie să fie executate de către electrosudor doar sub controlul a 2 supraveghetori, din care unul posedă grupa de securitate electrică nu mai mică de III. Supraveghetorii trebuie să se afle în exteriorul spaţiului, pentru a controla securitatea executării lucrărilor de către electrosudor. Electrosudorul trebuie să posede centură de siguranţă de tip ham, capătul frânghiei al căreia se află la supraveghetor.

698. Lucrările de sudare electrică stipulate în pct.697, trebuie să fie efectuate numai cu instalaţia de sudare care corespunde cerinţelor indicate în pct.688.

699. Efectuarea lucrărilor de sudare se interzice la recipientele închise, care se află sub presiune (cazane, butelii, conducte etc.) şi la recipientele ce conţin substanţe inflamabile sau explozive.

700. Se interzice sudarea electrică şi tăierea cisternelor, rezervoarelor, butoaielor şi altor recipiente în care s-au aflat lichide combustibile sau uşor inflamabile, precum şi gaze combustibile şi explozive, fără curăţarea lor prealabilă, minuţioasă, aburirea recipientelor şi evacuarea gazelor prin ventilare.

701. Efectuarea lucrărilor de sudare în recipientele în care s-au aflat lichide combustibile sau uşor inflamabile, precum şi gaze combustibile şi explozive este permisă de către lucrătorul care este responsabil de executarea a lucrărilor de sudare în condiţii de securitate, după verificarea de către el a recipientelor.

702. Volumul lucrărilor de mentenanţă şi de reparaţie a instalaţiilor de sudare electrică se elaborează şi se execută în conformitate cu procedura adoptată la consumatorul noncasnic, luând în considerare cerinţele prezentului capitol, instrucţiunilor de exploatare a acestor instalaţii, indicaţiilor uzinei producătoare, Anexei nr.1 şi condiţiilor locale.

703. Încercările şi măsurările instalaţiilor de sudare electrică se execută în corespundere cu prevederile Anexei nr.1 şi instrucţiunilor uzinei producătoare.

704. Măsurarea rezistenţei izolaţiei a instalaţiilor de sudare electrică se efectuează după pauze îndelungate în funcţionare şi în cazul prezenţei defectelor mecanice vizibile, dar nu mai rar de o dată în 6 luni.

705. Responsabilitatea pentru exploatarea echipamentului de sudare, executarea graficului anual de mentenanţă şi reparaţie, efectuarea lucrărilor de sudare în condiţii de securitate se determină conform fişelor de post, aprobate de administratorul consumatorului noncasnic. În cazul existenţii la consumatorul noncasnic a funcţiei de sudor şef sau a lucrătorului care îndeplineşte funcţiile lui, responsabilitatea indicată se atribuie acestei persoane.

Secţiunea 2

Instalaţii electrotermice

Subsecţiunea 1

Dispoziţii generale

706. Prezenta Secţiune se extinde asupra echipamentelor şi instalaţiilor electrotermice de toate tipurile, care sunt exploatate de către consumatorii noncasnici. Amenajarea şi amplasarea instalaţiilor electrotermice trebuie să corespundă cerinţelor NAIE.

707. În procesul de exploatare a instalaţiilor electrotermice este necesar de ţinut cont de cerinţele expuse în prezenta secţiune, precum şi de cerinţele expuse în instrucţiunile de exploatare a uzinei producătoare.

708. În procesul de exploatare a instalaţiilor electrotermice trebuie respectate prevederile celorlalte capitole din prezentele Norme, ce se referă la exploatarea unor elemente separate din componenţa acestor instalaţii: transformatoarelor, motoarelor electrice, convertizoarelor, ID, instalaţiilor de condensatoare, instalaţiilor PRA, aparatelor de măsură etc.

709. Temperatura de încălzire a barelor şi conexiunilor de contact, densitatea curentului în conductoarele-bare ale circuitelor secundare ale instalaţiilor electrotermice trebuie să fie verificate periodic, în termenele indicate în instrucţiunile interne, dar nu mai rar de o dată în an. Temperatura de încălzire trebuie să fie măsurată inclusiv şi vara.

710. Rezistenţa izolaţiei conductoarelor-bare secundare şi elementelor conductoare ale cuptoarelor electrice şi instalaţiilor electrotermice (încălzitoarele electrice de rezistenţă, inductoarelor etc.) trebuie măsurată la fiecare conectare a instalaţiei electrotermice după reparaţie şi în alte cazuri prevăzute de instrucţiunile interne.

711. Calitatea apei pentru răcirea instalaţiilor electrotermice trebuie verificată sistematic în corespundere cu cerinţele instrucţiunii de exploatare a instalaţiilor.

712. Pentru dispozitivele de ridicare ce deservesc instalaţiile electrotermice, precum şi cuptoarele de topire a feroaliajelor cu electrozi, verificarea rezistenţei electrice a izolaţiei garniturilor izolante trebuie efectuată periodic, în termenele stabilite de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, în funcţie de condiţiile locale, dar nu mai rar de o dată în an.

713. Deservirea operativă a instalaţiilor electrotermice amplasate la înălţime mai mare de 2 m de la suprafaţa podelei încăperii, trebuie efectuată de pe platforme de lucru staţionare echipate cu balustrade de platformă cu înălţimea H=1,2 m.

714. Recepţia instalaţiei electrotermice după montare trebuie efectuată în baza rezultatelor exploatării de probă şi încercărilor în stare fierbinte, efectuate în conformitate cu programul inclus în documentaţia tehnică a instalaţiei electrotermice.

715. Instalaţiile electrotermice trebuie deservite de către personalul electrotehnologic. Obligaţiile personalului electrotehnic şi personalului care deserveşte utilajul electrotehnologic trebuie divizat de către consumatorul noncasnic. Grupa de securitate electrică a personalului electrotehnic şi electrotehnologic se acordă în conformitate cu cerinţele prezentelor Norme şi Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

Subsecţiunea 2

Cuptoare cu arc electric

716. La cuptorul cu arc electric, pe cale experimentală, trebuie să fie ridicate caracteristicile de lucru pentru toate nivelurile tensiunii secundare şi nivelurile rezistenţei reactive a bobinei de reactanţă. Dacă în secţie sunt amplasate mai multe cuptoare electrice cu aceiaşi parametri, caracteristicile se determină pentru unul din ele.

717. În perioada încărcării cuptorului, capetele încinse ale electrozilor trebuie să se afle sub bolta cuptorului cu arc electric.

718. În instalaţiile cuptoarelor cu arc electric, folosite la topirea oţelului, reglajul aparatului de protecţie la suprasarcină trebuie corelat cu acţionarea automată a dispozitivelor de reglare a regimului electric. Scurtcircuitele apărute în procesul de exploatare trebuie înlăturate de dispozitivul de reglare automată şi doar în cazurile când, prin mişcarea electrozilor, nu se reuşeşte înlăturarea rapidă a scurtcircuitului, trebuie să acţioneze protecţia la suprasarcină.

719. Setarea dispozitivului de reglare automată a regimului electric trebuie să asigure funcţionarea optimală a cuptorului cu arc electric. Parametrii setării regulatoarelor trebuie controlaţi periodic.

720. Volumul şi termenele verificărilor dispozitivelor de reglare automată sunt determinate de instrucţiunile interne, elaborate cu luarea în considerare a instrucţiunilor de exploatare a uzinei producătoare şi condiţiile locale. Verificările complete ale dispozitivelor de reglare automată trebuie efectuate nu mai rar de o dată în an.

721. Conexiunile de contact ale reţelei scurte de conductoare-bare şi portelectrodului trebuie supuse inspectărilor vizuale periodice nu mai rar de o dată în 6 luni.

722. Pentru a reduce pierderile de energie electrică în contactele electrozilor este necesar de asigurat calitatea ridicată a capetelor acestora şi a îmbinărilor cu niplu şi o coagulare densă a electrozilor.

723. Controlul calităţii uleiului în transformator şi în întrerupătorul cu ulei, încercarea rigidităţii electrice a uleiului, verificarea contactelor comutatoarelor, transformatoarelor şi întrerupătoarelor cu ulei, se efectuează în termenele stabilite de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic, dar nu mai rar de cât cele stabilite în prezentele Norme pentru instalaţiile electrice cu destinaţie generală.

724. Toate lucrările de pregătire pentru topire în instalaţiile electrice de topire a zgurii se efectuează numai după deconectarea transformatorului de putere. În cazul în care un transformator alimentează succesiv două instalaţii electrice de topire a zgurii, consumatorul noncasnic este obligat să elaboreze o instrucţiune specială de pregătire pentru topire în condiţii de securitate a celei de a doua instalaţii, în cazul funcţionării primei.

725. Cuptoarele cu arc electric trebuie să fie echipate cu filtre de compensare care funcţionează în regim automat. Puterea acestor dispozitive şi reglarea lor trebuie să asigure, în punctul de delimitare cu operatorul de sistem, calitatea energiei electrice în corespundere cu standardul GOST 13109-97.

726. Este interzisă funcţionarea cuptoarelor cu arc electric în lipsa filtrelor de compensare.

727. Lucrările de repornire, de alungire şi înlocuire a electrozilor la un cuptor cu arc electric de topire a oţelului, precum şi lucrările de etanşare a deschizăturilor se pot efectua numai după deconectarea cuptorului cu arc electric.

Subsecţiunea 3

Instalaţii de topire cu jet de plasmă şi arc electric,

instalaţii de topire cu fascicol de electroni

728. Instalaţiile de topire cu jet de plasmă şi arc electric şi instalaţiile de topire cu fascicol de electroni trebuie deservite de personalul cu pregătire specială.

729. Lucrările de deservire a instalaţiilor de topire cu jet de plasmă şi arc electric şi instalaţiilor de topire cu fascicol de electroni (în continuare – instalaţii de topire cu fascicol de electroni) se vor efectua de către personalul electrotehnic şi electrotehnologic, în baza unei instrucţiuni interne aprobată de administratorul consumatorului noncasnic, ţinând cont de prevederile instrucţiunilor de exploatare a uzinei producătoare şi condiţiile locale.

730. Instalaţiile de topire cu fascicol de electroni trebuie să fie echipate cu următoarele sisteme de blocare:

1) electrică, care deconectează întrerupătoarele de ulei la deschiderea uşilor, îngrădirilor blocurilor şi încăperilor unde se află echipamentele electrice (lacăte electrice de blocare);

2) mecanică a dispozitivelor de acţionare a separatoarelor. Acest sistem admite deschiderea uşilor camerei întreruptorului cu ulei, precum şi separatoarelor redresorului şi blocului de încălzire numai în cazul poziţiei deconectate a separatoarelor.

731. Se interzice deschiderea uşilor blocului de semnalizare, capacului panoului de control şi carcaselor de protecţie a echipamentelor electrice în cazul în care instalaţia este conectată.

732. Lucrările de reparaţie în zona încălzitorului cu fascicol al instalaţiei se pot desfăşura numai după deconectarea instalaţiei şi conectarea dispozitivului de legare la pământ.

733. Nivelul radiaţiilor Röntgen al instalaţiei de topire cu fascicol de electroni nu trebuie să depăşească normele sanitare. În timpul exploatării instalaţiei, trebuie de efectuat periodic controlul dozimetric al radiaţiilor. În cazul în care nivelul radiaţiilor Röntgen depăşeşte nivelul admisibil, trebuie de întrerupt imediat funcţionarea instalaţiei şi de luat măsuri pentru a reduce nivelul acestora.

Subsecţiunea 4

Cuptoare cu rezistenţe electrice

734. Temperatura suprafeţei exterioare a carcasei cuptorului nu trebuie să depăşească valorile stabilite de uzina producătoare.

735. Personalul de deservire a cuptorului trebuie să menţină regimurile de temperaturi şi temperaturile în zonele separate ale cuptorului în corespundere cu instrucţiunile tehnologice.

736. Poziţia termocuplurilor în zona de lucru a cuptorului trebuie să corespundă la reglarea iniţială.

737. Starea elementelor de încălzire trebuie verificată în conformitate cu instrucţiunea de exploatare a uzinei producătoare, cu luarea în considerare a condiţiilor locale.

738. Corectitudinea funcţionării regulatoarelor de temperatură trebuie controlată sistematic, conform graficului, prin intermediul dispozitivelor etalon.

739. În cuptoare electrice destinate pentru funcţionarea în regim automat, în cazul deteriorării dispozitivului automat, trecerea la dirijarea manuală poate fi permisă numai pentru finalizarea procesului de topire.

740. În cuptoare circulante cu ventilatoare trebuie prevăzută blocarea pornirii cuptorului, în cazul în care ventilaţia este deconectată.

741. Deconectarea cuptoarelor, pe perioada de pauză de producere, se reglementează conform instrucţiunii interne, aprobate de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

742. Se interzice exploatarea băilor de salpetru care nu sunt echipate cu capace speciale.

743. Articolele care se încarcă în baie trebuie să fie uscate şi curate. Se interzice încărcarea în băi a pieselor acoperite cu ulei, lac, benzină, lichid de spălare, apă şi praf de aluminiu, precum şi arderea uleiului de pe piese în căzi de salpetru.

Se interzice încărcarea salpetrului şi sării umede.

744. Efectuarea lucrărilor în băi se permite numai în cazul funcţionării sistemului de ventilare.

745. În băile electrice cu umplutură explozivă (băile cu salpetru, cuptoarele pentru topirea aliajelor de magneziu etc.), regimul de temperatură şi energetic al cuptorului trebuie să corespundă cerinţelor instrucţiunii interne, coordonate cu Serviciul protecţiei civile şi situaţii excepţionale.

746. Este interzisă exploatarea băilor cu conţinut exploziv, în cazul lipsei sau defectării aparatelor de măsură, control şi reglare.

747. Este interzisă încălzirea în băile de salpetru a aliajelor de magneziu sau aliajelor din aluminiu cu conţinut de magneziu, sulf, cărbune, grafit şi cu alte materiale.

Subsecţiunea 5

Instalaţii de topire şi încălzire prin inducţie

748. Pct.748-755 se extind asupra instalaţiilor electrotermice cu inducţie de frecvenţă industrială (50Hz), majorată (mai mică de 30 kHz) şi înaltă (mai mare de 30 kHz).

749. Recepţia instalaţiilor cu inducţie se efectuează doar după realizarea cerinţelor Legii nr.241/2007 comunicaţiilor electronice, Hotărârii Guvernului nr.697/2018 privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice, prezentelor Norme, NAIE.

750. Pentru a reduce coroziunea electrică din cauza curenţilor de scurgere, ţevile metalice ale sistemului de răcire cu apă trebuie legate la pământ la începutul trecerii lor în furtunuri izolate conectate la piesele de răcire aflate sub tensiune.

751. Procesul de răcire cu apă trebuie să se desfăşoare continuu, începând din momentul conectării instalaţiei şi până la răcirea completă a pieselor după deconectare. Este obligatorie prezenţa sistemului de blocare a funcţionării instalaţiei în cazul în care sistemul de răcire nu funcţionează.

752. Personalul care deserveşte instalaţiile de topire şi de încălzire prin inducţie, este obligat să monitorizeze sistematic nivelul de încălzire a elementelor constructive ale instalaţiei cauzate de curenţii induşi de câmpurile electromagnetice. În funcţie de rezultatele obţinute, trebuie să fie luate măsuri pentru micşorarea pierderilor.

753. Inspectarea vizuală a instalaţiilor se efectuează de către personalul electrotehnic în conformitate cu graficul aprobat de persoana responsabilă de gospodăria electrică. Rezultatele inspectării vizuale şi măsurile întreprinse privind lichidarea neajunsurilor depistate se notează în registrul de lucru al instalaţiei. La inspectarea vizuală a instalaţiei este necesar de atras atenţia la următoarele:

1) funcţionarea fiabilă a dispozitivelor de blocare, care asigură securitatea personalului, conectarea sigură şi succesivă a tuturor elementelor tehnologice şi electrice ale instalaţiei;

2) siguranţa ecranării şi legăturii la pământ a blocurilor separate;

3) puritatea contactelor echipamentului de pornire-reglare cu cel mai mare număr de conectări şi deconectări;

4) funcţionarea corectă a contactelor de stingere a arcului;

5) lipsa depunerilor de calcar pe suprafeţele pieselor răcite cu apă;

6) lipsa depunerilor de praf pe elementele instalaţiei.

754. Inspectarea vizuală a instalaţiilor cu inducţie şi lucrările de reparaţie ale acestora se efectuează după deconectarea lor de la sursele de alimentare.

755. Lucrările de reparaţie a instalaţiilor de topire prin inducţie trebuie efectuate de formaţii specializate de reparaţie. Volumul şi calitatea lucrărilor se notează în registrele de lucru ale instalaţiei.

756. Sistemul de răcire al inductorului cuptorului de topire prin inducţie trebuie dotat cu un sistem de blocare, ce asigură deconectarea tensiunii pe inductor în cazul sistării alimentării cu apă.

757. În procesul de topire, în cuptoarele de topire prin inducţie este permisă atingerea şarjei cu scule cu mânere izolate. Pentru a evita arsurile, personalul trebuie să lucreze în mănuşi.

758. Conectarea condensatoarelor de contur sub tensiune, pentru ajustarea circuitului oscilator în procesul de topire în cuptoarele cu inducţie, se efectuează numai cu separatoare cu dispozitiv de acţionare de la distanţă. Deconectarea condensatoarelor de contur aflate sub tensiune este interzisă.

759. În cazul lucrului la un post de încălzire cu inductoare deschise, conectate printr-un transformator de frecvenţă înaltă, trebuie să fie prevăzute următoarele măsuri de protecţie:

1) butoanele de comandă a procesului de încălzire şi de oprire a postului de încălzire trebuie amplasate într-un loc accesibil şi comod, în nemijlocita apropiere de inductorul de încălzire;

2) un punct al înfăşurării secundare a transformatorului de frecvenţă înaltă trebuie legat la pământ;

3) operatorul-termist trebuie asigurat cu mijloace de protecţie individuale;

4) trebuie afişat indicatorul "SE INTERZICE INSTALAREA PIESELOR ŞI ATINGEREA INDUCTORULUI CU MÂNA CÂND INSTALAŢIA ESTE SUB TENSIUNE".

Subsecţiunea 6

Instalaţii de frecvenţă înaltă

760. Instalaţiile cu ultrasunet şi radiofrecvenţă sunt instalaţiile electrice utilizate la prelucrarea termică a materialelor (metalelor - la încălzirea prin inducţie, a materialelor neconductoare - în câmpul electric al condensatoarelor) şi la prelucrarea acestora cu ultrasunete.

761. Periodic, conform graficului, precum şi după fiecare reparaţie legată de demontarea circuitului de oscilaţie sau schimbarea pieselor acestuia, trebuie de verificat corespunderea frecvenţei oscilaţiilor generate cu datele din paşaport.

762. Este interzisă exploatarea fără ecran a posturilor de încălzire, a condensatoarelor de lucru sau a altor instalaţii tehnologice în care nivelul câmpului electromagnetic sau electric depăşeşte valorile stabilite de prevederile Legii nr.186/2008 securităţii şi sănătăţii în muncă şi Legii nr.241/2007 comunicaţiilor electronice.

763. La executarea lucrărilor de reglare şi reparaţie sub tensiune, cu scoaterea îngrădirii permanente a instalaţiei sau deblocarea ei, este necesar de prevăzut măsuri suplimentare de protecţie pentru desfăşurarea lucrărilor în condiţii de securitate.

764. În timpul executării măsurărilor în instalaţia ce se află în lucru, este interzisă efectuarea oricăror lucrări de reglare (ajustare) cu pătrunderea după îngrădiri de protecţie şi apropierea de părţile active.

765. În instalaţia pentru prelucrarea cu ultrasunet trebuie prevăzute măsuri ce ar asigura lipsa potenţialului electric în mediile şi materialele care pot fi atinse de personalul de deservire. Toate elementele de frecvenţă înaltă trebuie ecranate în corespundere cu prevederile normelor sanitare şi interferenţele radio admise.

766. Toate lucrările privind înlocuirea siguranţelor fuzibile, pieselor defectate ale instalaţiei etc., trebuie efectuate după scoaterea tensiunii.

Subsecţiunea 7

Cazanele cu electrozi

767. Prezentele cerinţe se extind asupra cazanelor cu electrozi pentru încălzirea apei şi cazanelor de abur, indiferent de presiunea de lucru şi temperatura de încălzire a apei, alimentate de la surse de curent de frecvenţă industrială, destinate pentru sistemele de încălzire, alimentarea cu apă caldă şi abur a caselor de locuit, clădirilor publice şi industriale, edificiilor, instalaţiilor industriale şi agricole.

768. Cazanele cu electrozi şi conductele de apă trebuie să posede o izolaţie termică din material cu o greutate specifică mică şi conductibilitate termică scăzută. Temperatura suprafeţei exterioare a izolaţiei nu trebuie să depăşească 55°С.

769. Cazanele cu electrozi trebuie montate într-o încăpere separată. În această încăpere pot fi amplasate echipamentele tehnologice, dispozitivele de protecţie şi automatizare. În încăperi de producere, pot fi instalate cazane cu electrozi cu tensiunea mai mica de 1000 V în comun cu alte utilaje. Sala cazanelor trebuie să fie dotată cu dispozitive de drenaj, ce asigură evacuarea de avarie şi de reparaţie a apei din sistemul de încălzire sau din sistemul de asigurare cu apă caldă.

770. În sala cazanelor electrice cu tensiune mai mare de 1000 V trebuie prevăzută o încăpere pentru personalul electrotehnic. În această încăpere poate fi instalat pupitrul de telecomandă şi telemăsură, precum şi dispozitivele de protecţie şi automatizare.

771. În cazul necesităţii de a nivela curba de sarcină, este interzisă exploatarea cazanelor cu electrozi în sistemele de termoficare, la care lipsesc dispozitivele de pornire şi reglare. Cazanele electrice trebuie echipate cu dispozitive de automatizare şi semnalizare, ce deconectează cazanele conform graficului de lucru.

772. Cazanele de abur cu electrozi cu tensiunea mai mare de 1000 V se admit în exploatare după înregistrarea, verificarea şi testarea lor.

773. Cazanele cu electrozi pot funcţiona în lipsa personalului de serviciu permanent în cazul:

1) dotării cu dispozitive de control automat şi de la distanţă care asigură regimul normal de funcţionare a cazanelor cu electrozi în mod automat şi dirijat de la panoul de comandă;

2) prezenţei protecţiei, ce asigură oprirea cazanului în mod automat la dereglarea regimurilor de lucru cu transmiterea semnalului la pupitrul de comandă. Totodată, trebuie prevăzută posibilitatea opririi cazanului de la pupitrul de comandă.

774. Reglarea puterii cazanelor cu electrozi aflate sub tensiune este interzisă.

775. Cazanul cu electrozi trebuie deconectat imediat în cazul:

1) accidentelor;

2) dispariţiei tensiunii la dispozitivele de dirijare automată şi de la distanţă şi la aparatele de măsură şi control;

3) majorării presiunii în cazan cu 10% mai mult de cea admisă şi creşterii ei în continuare;

4) stopării sau reducerii debitului apei prin cazanul de încălzire a apei sub nivelul minim permis;

5) precum şi în alte cazuri prevăzute de instrucţiunea internă de producere.

776. În instrucţiunea de producere internă trebuie indicată ordinea de lichidare a stării de avarie şi de pornire a cazanelor cu electrozi.

777. Pentru fiecare cazan cu tensiunea mai mare de 1000 V trebuie elaborat un registru în care se notează: data, tipul reparaţiei, rezultatele inspectării vizuale, informaţia referitor la schimbarea pieselor, datele privind situaţiile de avarie etc.

778. Inspectarea vizuală a cazanelor cu electrozi cu tensiunea mai mică de 1000 V se efectuează înainte de începerea sezonului de încălzire, iar a celor cu tensiunea mai mare de 1000 V se efectuează cu periodicitatea determinată de graficul stabilit, dar nu mai rar de o dată în lună. Inspectarea vizuală se efectuează în conformitate cu cerinţele instrucţiunii interne de producere aprobate de către persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic.

779. Rezultatele inspectărilor vizuale şi măsurile de înlăturare a neajunsurilor se notează în registru sub semnătura persoanei care a efectuat inspectarea vizuală.

780. Reparaţia planificată a cazanelor cu tensiunea mai mare de 1000 V se efectuează cu o periodicitate stabilită, dar nu mai rar de o dată în 6 luni.

781. Necesitatea reparaţiilor planificate a cazanelor cu tensiunea mai mică de 1000 V o stabileşte persoana responsabilă de gospodăria electrică a consumatorului noncasnic sau agentul economic care efectuează reparaţia cazanelor.

782. Încercările şi măsurările profilactice a cazanelor cu electrozi trebuie efectuate în conformitate cu Anexa nr.1.

Secţiunea 3

Centrale electrice de mică putere

783. Prezenta Secţiune se extinde asupra surselor staţionare şi mobile de energie electrică, cum ar fi cele cu motor diesel, motor pe benzină, turbine cu gaze, pe bază de energie regenerabilă sau altele, cu puterea unitară mai mică de 1000 kW (în continuare – centrală electrică de mică putere) utilizată ca sursă de energie electrică principală sau de rezervă, pentru receptoarele electrice ale consumatorilor noncasnici.

784. Construcţia, executarea şi clasa de izolaţie a maşinilor electrice, aparatelor, dispozitivelor şi a altor echipamente la centralele electrice de mică putere, precum şi conductoarele, cablurile, trebuie să corespundă parametrilor instalaţiei de utilizare şi receptorului electric, condiţiilor mediului înconjurător şi factorilor externi sau trebuie asigurată protecţia împotriva acestor factori.

785. Amenajarea centralelor electrice de mică putere a consumatorului noncasnic trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele NAIE, luând în considerare condiţiile locale şi specificul instalaţiei.

786. În exploatare sunt admise centrale electrice de putere mică, la care au fost montate, verificate şi încercate, în volumul necesar, echipamentul, aparatele de protecţie, aparatele de măsură şi control, sistemele de semnalizare, conductoarele, cablurile şi mijloacele de protecţie.

787. Regimul de lucru al neutrului centralei electrice şi măsurile de securitate electrică trebuie să corespundă regimului de lucru al neutrului şi măsurilor de securitate utilizate în instalaţia de utilizare (receptoarele electrice) a consumatorului noncasnic.

788. Conectarea manuală a centralei electrice de putere mică de rezervă, la instalaţia de utilizare (receptorul electric) consumatorului noncasnic este permisă numai în cazul în care există dispozitive de blocaj între aparatele de comutaţie, care exclud posibilitatea de apariţie simultană a tensiunii în instalaţia de utilizare a consumatorului noncasnic şi în reţeaua electrică a operatorului de sistem.

789. În cazul dispariţiei tensiunii în reţeaua electrică a operatorului de sistem, pornirea automată a centralei electrice de mică putere de rezervă, trebuie să se efectueze cu ajutorul instalaţiilor de automatizare, care asigură în prealabil deconectarea aparatelor de comutaţie în instalaţiile electrice ale consumatorului noncasnic de la reţeaua electrică a operatorului de sistem şi ulterior - alimentarea cu tensiune de la centrala electrică de mică putere.

790. Până la admiterea în exploatare a centralei electrice de mică putere, funcţionarea căreia este posibilă în paralel cu reţeaua electrică a operatorului de sistem, trebuie elaborată şi coordonată cu operatorul de sistem o instrucţiune, care determină regimul de lucru al centralei electrice de mică putere şi obligaţiile părţilor.

791. Pentru deservirea centralelor electrice de putere mică, trebuie să fie selectat personalul pregătit în conformitate cu prezentele Norme, care deţine grupa de securitate electrică respectivă. Personalul de deservire, în acţiunile sale, trebuie să respecte cerinţele prezentelor Norme şi Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

792. Termenele de efectuare a lucrărilor de mentenanţă şi reparaţie a centralei electrice de mică putere trebuie să fie determinaţi în conformitate cu cerinţele documentaţiei uzinei producătoare. Inspectarea vizuală a centralei se execută nu mai rar de o dată în 3 luni.

793. Datele cu privire la pregătirea pentru pornire a centralei electrice de putere mică, perioada de funcţionare în regimul de mers în gol sau sub sarcină, precum şi rezultatele inspectărilor vizuale ale centralei trebuie notate în registrul de exploatare (formularul).

794. Încercările şi măsurările profilactice ale parametrilor echipamentului electric, instalaţiilor de legare la pământ, aparatelor, conductoarelor, cablurilor etc., trebuie executate în conformitate cu Anexa nr.1.

795. Valorile numerice adoptate în prezentele Norme cu indicarea sintagmei "nu mai mic de", sunt cele mai mici valori ale indicelui de referinţă, iar valorile numerice indicate cu sintagma "mai mică de" se consideră inclusiv valoarea indicelui de referinţă.

Anexa nr.1

la Normele de exploatare a instalaţiilor

electrice ale consumatorilor noncasnici

NORMELE DE ÎNCERCĂRI

ALE ECHIPAMENTELOR ŞI APARATELOR INSTALAŢIILOR

ELECTRICE ALE CONSUMATORILOR NONCASNICI

A. Dispoziţii generale, indicaţii metodice

1. Prezentele Norme de încercări şi măsurări ale parametrilor echipamentelor şi aparatelor electrice (în continuare – Norme de încercări) sunt obligatorii pentru consumatorii noncasnici care exploatează instalaţii electrice cu tensiunea mai mică de 110 kV inclusiv, indiferent de forma de proprietate şi apartenenţa departamentală.

2. La încercările şi măsurările parametrilor echipamentelor şi aparatelor electrice cu tensiunea mai mare de 110 kV, precum şi generatoarelor şi compensatoarelor sincrone este necesar de utilizat "Norme şi volume de încercări ale echipamentelor" pentru centrale şi reţele electrice.

3. Normele de încercări conţin următoarele abrevieri convenţionale ale tipului încercărilor şi măsurărilor:

1) RK – încercări şi măsurări ale parametrilor la reparaţia capitală a echipamentelor electrice;

2) RC – încercări şi măsurări ale parametrilor la reparaţia curentă a echipamentelor electrice;

3) ÎMR – încercări şi măsurări între reparaţii, adică încercări profilactice, care nu sunt legate de retragerea în reparaţii a echipamentelor electrice.

4. În prezentele Norme de încercări termenii utilizaţi semnifică:

tensiune de încercare de frecvenţă industrială – valoarea efectivă a tensiunii curentului alternativ cu frecvenţa 50 Hz, care trebuie să reziste un timp predeterminat izolaţia internă şi externă a echipamentului electric, în anumite condiţii de încercare;

tensiune redresată de încercare – valoarea amplitudinii tensiunii aplicate echipamentului electric pentru un timp predeterminat în anumite condiţii de încercare;

echipamente electrice cu izolaţie normală – echipamente electrice utilizate în instalaţiile electrice expuse la supratensiunile atmosferice în cazul măsurilor obişnuite de protecţie contra trăsnetului;

echipamente electrice cu izolaţie uşoară – echipamente electrice utilizate numai în instalaţiile electrice care nu sunt expuse la supratensiunile atmosferice sau în cazul unor măsuri speciale de protecţie contra trăsnetului, care limitează amplitudinea supratensiunilor atmosferice la valori care nu depăşesc amplitudinea tensiunii de încercare de un minut de frecvenţă industrială;

mărime măsurabilă nenormată – mărime, valoarea căreia nu este reglementată de Norme. În acest caz, aprecierea stării echipamentului electric se face prin compararea valorilor măsurate cu rezultatele măsurărilor anterioare sau cu măsurările similare la acelaşi tip de echipament cu caracteristici electrice cunoscute anticipat drept suficiente, sau cu rezultatele altor încercări etc.

5. Persoana responsabilă de gospodăria electrică stabileşte termenele concrete de efectuare a încercărilor şi măsurărilor parametrilor echipamentelor electrice, conform sistemului reparaţiilor planificate, în conformitate cu instrucţiunile uzinei producătoare şi în funcţie de condiţiile locale şi starea instalaţiilor electrice, dar nu mai rar de termenele stabilite în Normele de încercări.

Pentru echipamentele care nu sunt incluse în Norme de încercări, persoana responsabilă de gospodăria electrică stabileşte termenele concrete de efectuare a încercărilor şi măsurărilor în baza instrucţiunilor uzinei producătoare şi sistemului reparaţiilor planificate.

6. Echipamentele electrice după reparaţii se încearcă în volumul stabilit de Normele de încercări. Înainte de reparaţie încercările şi măsurările se efectuează pentru a determina volumul şi caracterul reparaţiilor, precum şi pentru a obţine date iniţiale cu care se compară rezultatele încercărilor şi măsurărilor după efectuarea reparaţiilor.

7. Aprecierea stării izolaţiei echipamentelor electrice depozitate pe termen lung, precum şi a componentelor şi pieselor echipamentelor rezervei de avarie se efectuează în baza normelor stabilite de uzina producătoare.

8. Volumul şi periodicitatea încercărilor şi măsurărilor echipamentelor electrice care funcţionează în perioada de garanţie trebuie respectate în corespundere cu instrucţiunile uzinelor producătoare.

9. Concluzia privind corespunderea echipamentelor electrice pentru exploatare se efectuează nu numai prin compararea rezultatelor încercărilor şi măsurărilor cu Normele de încercări, dar şi cu rezultatele tuturor încercărilor, măsurărilor şi inspectărilor vizuale în ansamblu.

10. Valorile parametrilor obţinuţi în rezultatul încercărilor şi măsurărilor trebuie comparate cu valorile iniţiale, cu rezultatele măsurării parametrilor echipamentelor de acelaşi tip sau echipamentelor a altor faze, precum şi cu rezultatele măsurărilor şi încercărilor anterioare.

11. Sub termenul valori iniţiale ale parametrilor măsuraţi se subînţeleg valorile indicate în paşapoartele şi în rapoartele tehnice ale încercărilor şi măsurărilor executate de uzina producătoare.

12. După reparaţia capitală sau recondiţionare, în calitate de valori iniţiale se subînţeleg rezultatele măsurărilor obţinute în cadrul acestor reparaţii.

13. În absenţa unor astfel de valori, în calitate de valori iniţiale pot fi luate valorile obţinute la încercările echipamentului admis în exploatare sau echipamentului de acelaşi tip.

14. Echipamentele electrice şi izolatoarele cu tensiunea nominală care depăşeşte tensiunea instalaţiei electrice, în care ele se exploatează, pot fi încercate cu tensiune mărită, conform normelor determinate de clasa izolaţiei acestei instalaţii electrice.

15. În absenţa aparatajului necesar de încercare de curent alternativ, se poate efectua încercarea echipamentului ID (cu tensiunea mai mică de 20 kV) cu tensiune mărită redresată, egală cu 1,5 din valoarea tensiunii de încercare de frecvenţă industrială.

16. Instrucţiunile interne şi sistemul reparaţiilor planificate trebuie să fie ajustate la cerinţele Normelor de încercări.

17. Încercările şi măsurările echipamentelor electrice trebuie să fie efectuate conform metodelor (programelor) prevăzute de standardele moldoveneşti cu privire la executarea măsurărilor, încercărilor şi testărilor, ţinând cont de cerinţele Normelor de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice.

18. Rezultatele încercărilor, măsurărilor şi testărilor trebuie să fie înregistrate în rapoarte tehnice, care se păstrează împreună cu paşapoartele echipamentelor electrice.

19. Încercările izolaţiei echipamentelor electrice şi prelevarea probelor uleiului de transformator din cuvele aparatelor pentru analiza chimică, trebuie efectuate la o temperatură nu mai mică de 5°С, cu excepţia cazurilor menţionate în Normele de încercări, când este necesară o temperatură mai mare.

20. Caracteristicele izolaţiei echipamentelor electrice se recomandă de măsurat la aceeaşi temperatură şi conform schemelor-tip.

21. Înainte de efectuarea încercărilor şi măsurărilor, cu excepţia maşinilor rotative aflate în exploatare, şi în cazurile menţionate în Normele de încercări, suprafaţa exterioară a izolaţiei echipamentului electric trebuie curăţată de praf şi murdărie, în afara cazurilor în care încercările şi măsurările se efectuează fără deconectarea echipamentelor.

22. La încercarea cu tensiune mărită de frecvenţă industrială a izolaţiei înfăşurărilor maşinilor rotative, transformatoarelor şi bobinelor de reactanţă trebuie încercate consecutiv fiecare circuit electric separat sau un circuit paralel (în ultimul caz – când există o izolaţie deplină între circuite). În acest caz, un pol al mijlocului de încercare este conectat la ieşirea înfăşurării supuse încercării, iar celălalt pol al mijlocului de încercare – la carcasa legată la pământ a echipamentului electric la care sunt conectate celelalte înfăşurări pe toată durata încercării. Înfăşurările conectate între ele rigid şi care nu au ieşiri ale tuturor capetelor ale fiecărei faze sau fiecărui circuit, trebuie încercate în raport cu carcasa fără deconectare.

23. La încercarea echipamentului cu tensiune mărită de frecvenţă industrială la instalaţia de încercare, de regulă, se recomandă aplicarea tensiunii de linie a reţelei.

24. Viteza creşterii tensiunii până la atingerea 1/3 din valoarea tensiunii de încercare poate fi arbitrară. Ulterior, tensiunea de încercare trebuie mărită lin cu viteza care permite citirea vizuală a indicaţiilor de pe aparatele de măsurare şi la atingerea valorii stabilite, menţinută constant pe toată perioada de încercare. După efectuarea măsurării tensiunea se reduce lin până la valoarea nu mai mare de 1/3 din valoarea tensiunii de încercare şi se deconectează. Sub termenul durata încercării se subînţelege timpul aplicării întregii tensiuni de încercare, care este stabilită de Normele de încercări.

25. Se recomandă de executat măsurarea rezistenţei izolaţiei cu megohmmetrul înainte şi după încercarea izolaţiei cu tensiune mărită de frecvenţă industrială sau cu tensiune redresată. Drept rezistenţa izolaţiei se consideră valoarea măsurată timp de un minut a rezistenţei R₆₀.

26. La măsurarea parametrilor izolaţiei ale echipamentului electric trebuie de ţinut cont de erorile aleatorii şi sistematice, cauzate de erorile mijloacelor de măsurare, capacităţile suplimentare şi cuplajele inductive ale circuitului de măsurare, influenţa temperaturii, influenţa câmpurilor electromagnetice şi electrostatice externe asupra mijloacelor de măsurare, eroarea metodei etc. În caz de necesitate, la măsurarea curentului de scurgere (curentul de conducţie) trebuie luată în considerare pulsaţia tensiunii redresate.

27. Normele tangentei unghiului de pierderi dielectrice ale izolaţiei echipamentelor electrice şi curentului de conducţie a descărcătoarelor sunt raportate pentru măsurările la temperatura echipamentelor de 20 °С.

28. La măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice ale izolaţiei echipamentelor electrice este necesară şi determinarea capacităţii electrice.

29. Încercarea cu tensiunea de 1000 V de frecvenţă industrială poate fi înlocuită cu măsurarea rezistenţei izolaţiei timp de un minut cu megohmmetrul cu tensiunea de 2500 V. Înlocuirea nu este permisă în cazul în care sunt încercate maşinile rotative de importanţă majoră, circuitele PRA, precum şi în cazurile menţionate în Normele de încercări.

30. La compararea rezultatelor măsurărilor trebuie luată în considerare temperatura la care au fost efectuate măsurările şi de efectuat ajustarea lor, în conformitate cu instrucţiunile uzinei producătoare sau indicaţiile speciale.

31. În timpul încercării izolaţiei exterioare cu tensiune mărită de frecvenţă industrială a echipamentului, executate în condiţiile mediului exterior real, ce diferă de cele normale (temperatura aerului de 20 °С, umiditate absolută de 11 g/m³, presiunea atmosferică de 101,3 kPa, dacă în standardul cu privire la Metoda de încercare pentru rezistenţa de izolaţie pentru echipamentele electrice nu sunt stabilite alte limite), valoarea tensiunii de încercare trebuie să fie determinată luând în considerare factorul de ajustare pentru condiţiile de încercare, indicat în standardul cu privire la Metoda de încercare pentru rezistenţa de izolaţie.

32. Efectuarea mai multor tipuri de încercări ale izolaţiei echipamentelor electrice cu tensiune mărită trebuie precedată de o inspectare vizuală minuţioasă şi o evaluare a stării izolaţiei prin alte metode. Indiferent de rezultatele încercărilor şi măsurărilor, echipamentele electrice rebutate în procesul inspectării vizuale trebuie să fie înlocuite sau reparate.

33. Rezultatele încercărilor cu tensiune mărită sunt considerate satisfăcătoare dacă la aplicarea integrală a tensiunii de încercare nu au fost observate descărcări alunecătoare, devieri ale curentului de scurgere sau creşterea valorii curentului stabilizat, străpungeri sau conturnări ale izolaţiei şi dacă valoarea rezistenţei izolaţiei măsurată cu megohmmetrul până la şi după încercare a rămas aceeaşi.

34. În cazul în care caracteristicile echipamentelor electrice s-au diminuat brusc sau sunt aproape de norma de rebut, trebuie de identificat cauza deteriorării izolaţiei şi de luat măsurile necesare pentru înlăturarea ei. Dacă defectul izolaţiei nu este identificat, atunci la decizia persoanei responsabile de gospodăria electrică, periodicitatea următoarelor măsurări şi încercări poate fi micşorată, ţinând cont de starea şi regimul de lucru al izolaţiei.

35. După înlocuirea completă a uleiului din echipamentul electric (cu excepţia întrerupătoarelor cu ulei), izolaţia acestuia trebuie supusă încercărilor repetate în corespundere cu Normele de încercări.

36. Încercarea mersului în gol a transformatoarelor de putere se efectuează la începutul tuturor încercărilor şi măsurărilor, până la aplicarea curentului continuu la înfăşurările transformatorului, adică până la măsurarea rezistenţei izolaţiei şi rezistenţei în curent continuu a înfăşurărilor, până la încălzirea cu curent continuu a transformatorului etc.

37. Temperatura izolaţiei echipamentelor electrice se determină după cum urmează:

1) temperatura izolaţiei transformatorului care nu a fost supus încălzirii se consideră temperatura straturilor superioare ale uleiului, măsurată cu termometrul;

2) temperatura izolaţiei transformatorului care a fost supus încălzirii sau expus la radiaţia solară se consideră temperatura medie a fazei B înfăşurării de tensiune înaltă, determinată după rezistenţa în curent continuu a acesteia;

3) temperatura izolaţiei maşinilor electrice care sunt în stare rece se consideră temperatura mediului ambiant;

4) temperatura izolaţiei maşinilor electrice care au fost supuse încălzirii se consideră temperatura medie a înfăşurărilor, determinată după rezistenţa acestora în curent continuu;

5) temperatura izolaţiei transformatoarelor de curent de tipul "ТФЗМ" ("ТФН") umplute cu ulei se consideră temperatura mediului ambiant;

6) temperatura izolaţiei racordului montat pe întreruptorul cu ulei sau transformator care nu a fost supus încălzirii se consideră temperatura mediului ambiant sau temperatura uleiului din cuva întreruptorului sau transformatorului.

38. Ţinând seama de acţiunile permanente de îmbunătăţire şi diversificare a fabricaţiei, trebuie de avut în vedere faptul că, în funcţie de anul fabricaţiei, instrucţiunile uzinei producătoare pot să difere de Norme de încercări. Din aceste motive, se stabileşte următoarea ordine de preferinţă:

1) instrucţiunile uzinei producătoare pentru produsele la care există astfel de instrucţiuni;

2) Norme de încercări pentru produsele la care nu există instrucţiuni de la uzina producătoare şi pentru acele măsurări şi încercări care nu se execută la uzina producătoare.

B. Transformatoare de forţă, autotransformatoare

şi bobine de reactanţă cu ulei (în continuare - transformatoare)

RK – pentru transformatoarele cu tensiunea 110 kV şi mai mare, precum şi pentru transformatoarele cu puterea 80 MVA şi mai mare, se efectuează pentru prima dată nu mai târziu de 12 ani de la punerea lor în funcţiune, luând în considerare rezultatele încercărilor profilactice, iar în continuare – după necesitate, în funcţie de rezultatele încercărilor şi starea transformatoarelor; pentru celelalte transformatoare – în funcţie de rezultatele încercărilor şi starea transformatoarelor.

RC – pentru transformatoarele cu RSS se efectuează o dată în an; pentru transformatoarele fără RSS: transformatoarelor principale ale staţiilor electrice 35 kV şi mai mare – nu mai rar de o dată în 2 ani; pentru celelalte transformatoare – după necesitate, dar nu mai rar de o dată în 4 ani; pentru transformatoarele instalate în locuri cu poluare intensă – în conformitate cu instrucţiunile interne.

ÎMR – se stabileşte de sistemul reparaţiilor planificate. Încercarea uleiului de transformator se efectuează în conformitate cu indicaţiile de la pct.B.16.

C. Convertizoare cu semiconductoare (în continuare - convertizoare)

RK, RC, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

D. Condensatoare de forţă

RK, RC – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar de: RK – o dată în 8 ani, RC – o dată în an.

E. Baterii de acumulatoare

RK – se execută în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate; în acest caz, analiza chimică se efectuează nu mai rar de o dată în 3 ani. RC, ÎMR – se execută în conformitate cu sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar de: RC – o dată în an, ÎMR - o dată în lună.

F. Liniile electrice de cablu de forţă

RK, RC sau ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar de: RK – o dată în 6 ani, RC sau ÎMR – 1 în 3 ani (A se vedea excepţiile în pct.F.2, F.3, F.7 şi F.9).

G. Linii electrice aeriene

RK, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate şi indicaţiile pct.G.2; G.3; G.8.

H. Bare colectoare şi bare de conexiune

RК, ÎMR – se execută în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar RK – nu mai rar de o dată în 8 ani. Încercările izolatoarelor de tip tijă 6-10 kV a punţilor de bare, izolatoarelor de tipul "ШТ-35", izolatoarelor de suport de tipul "ИШД-35" etc, se execută nu mai rar de o dată în 4 ani.

I. Izolatoare de suport şi izolatoare de suspensie

RК, ÎMR – se execută în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar RК – nu mai rar de o dată în 8 ani.

J. Racorduri şi izolatoare de trecere

RК – se execută în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar de: pentru racorduri cu izolaţie din hârtie impregnată cu ulei – o dată în 4 ani; pentru altele – o dată în 8 ani. ÎMR – se stabileşte de sistemul reparaţiilor planificate.

K. Întrerupătoare cu ulei şi întrerupătoare electromagnetice

RK, RC, ÎMR – se execută în termenele prevăzute de sistemul reparaţiilor planificate, dar RK – nu mai rar de o dată în 8 ani.

L. Întrerupătoare cu aer comprimat

RK, RC, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar K – nu mai rar de o dată în 6 ani.

M. Întreruptoare de sarcină

RK, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar RK – nu mai rar de o dată în 8 ani.

N. Siguranţe fuzibile cu tensiunea mai mare de 1000 V

RK, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar RK – nu mai rar de o dată în 8 ani.

O. Separatoare şi scurtcircuitoare

RK – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate; pentru scurtcircuitor – numai rar de o dată în 3 ani, pentru separatoare – nu mai rar de o dată în 8 ani. ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

P. Descărcătoare cu rezistenţă variabilă

RK – se execută la scoaterea în reparaţie a echipamentului, la care sunt conectate descărcătoare, dar nu mai rar de o dată în 8 ani (în cazul în care descărcătoarele au fost deconectate în perioada de iarnă, măsurarea rezistenţei descărcătoarelor se execută anual), cu excepţia pct.P.4, P.5, ÎMR – se execută în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

Q. Descărcătoare tubulare

RК, RC, ÎMR – se execută conform sistemului reparaţiilor planificate, dar RC – nu mai rar de o dată în 3 ani.

R. Bobine de reactanţă de tip uscat

RК, ÎMR – se efectuează conform sistemului reparaţiilor planificate, dar nu mai rar: RК – 1 dată în 8 ani, ÎMR – o dată în 3 ani.

S. Transformatoare de măsură

RК, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar: RК – o dată în 8 ani, ÎМR – o dată în 3 ani.

T. Instalaţii de distribuţie prefabricate interioare şi exterioare (IDP şi IDPE)*

RК, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar RК – nu mai rar de o dată în 6 ani.

U. Motoare electrice de curent alternativ

RK – se execută în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, pentru motoarele mecanismelor de importanţă majoră şi a celor ce funcţionează în condiţii grele (în vederea pericolului de electrocutare a personalului, în conformitate cu clasificarea indicata în NAIE) – nu mai rar de o dată în 2 ani.

RC, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

V. Maşini electrice de curent continuu

RK – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, iar pentru motoarele mecanismelor de importanţă majoră şi a celor ce funcţionează în condiţii grele (temperatura ridicata, poluare etc.) – nu mai rar de o dată în 2 ani.

RC – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

W. Cazane cu electrozi

RK, RC sau ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar de: RK – o dată în an, RC sau ÎMR – 2 ori pe an.

X. Instalaţii de legare la pământ

RK, RC, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, ţinând cont de indicaţiile pct.X.2-X.4, dar RC – nu mai rar de o dată în 3 ani.

Y. Instalaţii prefabricate staţionare, mobile şi portabile pentru încercări

RK – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, dar nu mai rar de o dată în 6 ani pentru instalaţiile staţionare, o dată în 2 ani pentru instalaţiile portabile şi mobile, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

Z. Instalaţii electrice, aparate, circuite secundare, normele de încercare

a cărora nu sunt indicate în tabelele A-Y, AA, BB şi circuite electrice

cu tensiunea mai mică de 1000 V

RК, RC, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate, ţinând cont de condiţiile locale şi regimul de exploatare a instalaţiei. Dar nu mai rar de: RK – o dată în 12 ani, RC şi ÎMR – o dată în 6 ani. Încercările indicate în punctele Z.1, Z.7 şi Z.11 trebuie să fie executate în termenele indicate în punctele respective.

AA. Întrerupătoare cu hexafluorură de sulf

RК, RC, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

BB. Întrerupătoare cu vid

RК, ÎMR – se efectuează în termenele stabilite de sistemul reparaţiilor planificate.

Anexa nr.2

la Normele de exploatare a instalaţiilor

electrice ale consumatorilor noncasnici