Hotărâre nr.6 din 23.02.2021 pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru (sesizarea nr.30a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui

Republicii  Moldova nr. 32-IX din 11 februarie 2021 privind

desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru

(sesizarea nr.30a/2021)

nr. 6  din  23.02.2021

 (în vigoare 23.02.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 66-72 art. 33 din 05.03.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 12 februarie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 12 februarie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac şi Alexandr Suhodolski, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării solicită exercitarea controlului constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 februarie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, Facultăţii de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova şi Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dnii Vasile Bolea, Grigore Novac şi Alexandr Suhodolski, autori ai sesizării, dl Valeriu Kuciuk, reprezentant al Parlamentului, şi dna Olesea Stamate, reprezentantă a Preşedintelui Republicii.

ÎN FAPT

6. Pe 23 decembrie 2020, dl Ion Chicu a demisionat din funcţia de Prim-ministru al Republicii Moldova.

7. Pe 28 decembrie 2020, între Preşedintele Republicii Moldova şi fracţiunile parlamentare s-au desfăşurat consultări în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

8. Pe 27 ianuarie 2021, dna Maia Sandu, Preşedintele Republicii Moldova, a emis Decretul nr.25-IX, prin care a desemnat-o pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

9. Pe 8 februarie 2021, dna Natalia Gavriliţa a înaintat un demers Preşedintelui Parlamentului prin care a solicitat votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi întregii liste a Guvernului.

10. Pe 11 februarie 2021, la aproximativ ora 10:00, a început şedinţa plenară a Parlamentului, în cadrul căreia dna Natalia Gavriliţa a prezentat programul de activitate şi întreaga listă a Guvernului¹.

___________________

¹ https://www.youtube.com/watch?v=Add7O8ueEwk

11. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 12:00, dl Igor Dodon, preşedintele Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, asistat de deputaţi din partea Partidului Socialiştilor, a desfăşurat în clădirea Parlamentului un briefing de presă². În cadrul acestui briefing, dl Igor Dodon a anunţat Decizia Executivului Politic al Partidului Socialiştilor de a o înainta pe dna Mariana Durleşteanu în calitate de candidat la funcţia de Prim-ministru.

___________________

² https://realitatealive.md/executivul-politic-al-psrm-sus-ine-un-briefing-de-presa-de-la-tribuna-parlamentului---120988.html

12. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 15:50, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, în perioada în care se examina programul de activitate şi întreaga listă a Guvernului propusă de dna Natalia Gavriliţa, preşedintele fracţiunii Partidului Socialiştilor, dl Corneliu Furculiţă, a dat citire unei Declaraţii privind constituirea majorităţii parlamentare în vederea susţinerii candidaturii dnei Mariana Durleşteanu pentru funcţia de Prim-ministru, Declaraţie semnată de 54 de deputaţi. De asemenea, a comunicat că va expedia respectiva Declaraţie Preşedintelui Republicii Moldova.

13. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 16:00, în şedinţa plenară a Parlamentului pentru acordarea votului de încredere, programul de activitate şi întreaga listă a Guvernului propuse de dna Natalia Gavriliţă nu a întrunit niciun vot.

14. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 17:00, Preşedintele Republicii Moldova a desfăşurat consultări simultan cu toate fracţiunile parlamentare³.

___________________

³ https://www.facebook.com/maia.sandu/videos/2822978334656169/ 

15. În cadrul consultării fracţiunilor parlamentare, preşedintele fracţiunii Partidului Socialiştilor, dl Corneliu Furculiţă, a propus-o pe dna Mariana Durleşteanu în calitate de candidat la funcţia de Prim-ministru.

16. În aceeaşi zi, Preşedintele Republicii a emis Decretul nr.32-IX, prin care a desemnat-o în mod repetat pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În seara aceleiaşi zile, Preşedintele Republicii a susţinut un briefing,⁴ în cadrul căruia a menţionat următoarele:

"Astăzi, am avut o nouă rundă de consultări cu fracţiunile şi grupurile parlamentare, aşa cum cere Constituţia. Această discuţie a fost transmisă online, pentru ca cetăţenii interesaţi să o poată urmări. Tot astăzi, spre seară, pe adresa Preşedinţiei a venit o scrisoare cu o propunere la funcţia de Prim-ministru, semnată de 54 de deputaţi. În această listă am descoperit semnături ale persoanelor în raport cu care există dubii că şi-ar fi exprimat voinţa în mod liber. Şi aici vorbesc despre persoane care au fost supuse actului răpirii, care au fost ţinute ostatice, persoane care au fost implicate în furtul miliardului şi deputaţi care au schimbat mai multe partide politice şi mai multe grupuri parlamentare. Şi pe cazul unora dintre aceste acte de traseism politic există suspiciuni rezonabile de corupţie şi de presiune externă. În aceste condiţii, am decis înaintarea la funcţia de candidat pentru funcţia de Prim-ministru a doamnei Natalia Gavriliţa."

___________________

⁴ https://www.presedinte.md/rom/comunicate-de-presa/presedintele-maia-sandu-o-inainteaza-repetat-pe-natalia-gavrilita-la-functia-de-prim-ministru-al-republicii-moldova 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

17. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 98

Învestitura

"(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

[...]"

18. Prevederile relevante ale Decretului nr.32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru sunt următoarele:

"Articolul 1. – Doamna Natalia GAVRILIŢA se desemnează în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru şi se autorizează să întocmească programul de activitate şi lista Guvernului şi să le prezinte Parlamentului spre examinare.

 Articolul 2. – Prezentul decret intră în vigoare la data semnării."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

19. Prin decizia sa din 17 februarie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, în prezenta cauză a Decretului Preşedintelui nr.32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament au prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

22. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru. Decretul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Autorii sesizării au susţinut că Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie, care prevede că, după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

24. Curtea a notat că incidenţa articolului 98 alin.(1) din Constituţie poate fi reţinută atunci când Preşedintele Republicii desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În această cauză, Curtea a observat că Preşedintele Republicii a emis Decretul nr.32-IX din 11 februarie 2021, prin care a desemnat-o pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Prin urmare, articolul 98 alin.(1) din Constituţie este incident în această cauză. Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigenţelor stabilite de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, Curtea trebuie să examineze cauza în fond.

25. Totodată, autorii sesizării îi solicită Curţii să aprecieze dacă, prin refuzul de a desemna candidatul majorităţii parlamentare la funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii: (i) a încălcat prevederile din Constituţie şi/sau din Hotărârile Curţii Constituţionale; (ii) şi-a încălcat obligaţia imparţialităţii şi neutralităţii politice în procesul desemnării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

26. Cu privire la acest capăt al sesizării Curtea reţine următoarele. În Hotărârea nr.23 din 6 august 2020, § 55, Curtea a notat că pentru a aprecia dacă refuzul Preşedintelui Republicii de a desemna candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, propus de majoritatea parlamentară, reprezintă o faptă gravă în sensul articolului 89 alin.(1) din Constituţie, trebuie avute în vedere următoarele elemente: a) dacă prin această faptă Preşedintele Republicii încalcă o prevedere din Constituţie şi/sau o Hotărâre a Curţii Constituţionale şi b) dacă prin această faptă Preşedintele Republicii îşi încalcă obligaţia imparţialităţii şi neutralităţii politice în procesul desemnării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, la § 54 din Hotărârea menţionată, Curtea a reţinut că poate aprecia dacă o acţiune sau o inacţiune a Preşedintelui Republicii constituie o faptă gravă care justifică suspendarea din funcţie şi demiterea acestuia cu condiţia ca sesizarea să fi fost depusă în baza articolului 135 alin.(1) lit.f) din Constituţie [constatarea circumstanţelor care justifică demiterea Preşedintelui Republicii Moldova]. În această cauză, sesizarea a fost depusă în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie [controlul constituţionalităţii decretului Preşedintelui Republicii Moldova]. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

27. Aşadar, la etapa examinării sesizării în fond, Curtea va examina dacă Decretul contestat corespunde exigenţelor stabilite de articolul 98 alin.(1) din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizării

28. Autorii sesizării menţionează că, pe 11 februarie 2021, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului, dna Natalia Gavriliţa, candidat la funcţia de Prim-ministru desemnat de Preşedintele Republicii, nu a obţinut votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.

29. În cadrul şedinţei plenare a Parlamentului din aceeaşi zi, preşedintele fracţiunii parlamentare a Partidului Socialiştilor din Moldova a dat citire Declaraţiei cu privire la constituirea majorităţii parlamentare formate din 54 de deputaţi pentru susţinerea candidaturii dnei Mariana Durleşteanu pentru funcţia de Prim-ministru. Autorii sesizării consideră că Declaraţia în discuţie îndeplineşte condiţia referitoare la propunerea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru de către o majoritate parlamentară formalizată, aşa cum această condiţie a fost stabilită prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.32 din 29 decembrie 2015 (punctul 3 lit.c) din Dispozitiv).

30. Autorii sesizării notează că, după citirea Declaraţiei menţionate supra, preşedintele fracţiunii parlamentare a Partidului Socialiştilor din Moldova l-a notificat pe Preşedintele Republicii despre formalizarea majorităţii parlamentare şi a propus desemnarea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În aceeaşi zi, în cadrul consultărilor fracţiunilor parlamentare cu Preşedintele Republicii, candidatura dnei Mariana Durleşteanu a fost propusă pentru a fi desemnată în calitate de candidat la funcţia de Prim-ministru. În acest sens, autorii sesizării consideră că în această situaţie Preşedintele Republicii era obligat să desemneze candidatul înaintat de majoritatea parlamentară. Autorii sesizării fac trimitere la § 118 din Hotărârea nr.32 din 29 decembrie 2015 şi la punctul 2 teza a II-a din dispozitivul Hotărârii nr.23 din 6 august 2020, în care Curtea a stabilit că, atunci când este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru.

31. Potrivit autorilor sesizării, Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr.32-IX prin care a desemnat-o în mod repetat pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Autorii sesizării consideră că prin acest fapt Preşedintele Republicii a ignorat voinţa majorităţii parlamentare şi a încălcat prevederile articolului 98 alin.(1) din Constituţie şi Hotărârile Curţii Constituţionale nr.32 din 29 decembrie 2015 şi nr.23 din 6 august 2020.

B. Argumentele autorităţilor

32. În opinia prezentată de Preşedintele Republicii Moldova se menţionează că prevederile articolului 98 alin.(1) din Constituţie îi impun Preşedintelui Republicii o singură condiţie la etapa desemnării candidatului la funcţia de Prim-ministru, şi anume obligaţia de a consulta partidele politice parlamentare. Nu există nicio condiţionalitate de a desemna în calitate de Prim-ministru persoana susţinută de o majoritate parlamentară absolută şi formalizată, aceasta fiind o atribuţie proprie şi exclusivă a şefului statului, nepartajată cu vreo autoritate publică. Preşedintele susţine că Hotărârea Curţii Constituţionale nr.32 din 29 decembrie 2015 a fost adoptată într-o perioadă în care statul era capturat de un regim oligarhic controlat de Vladimir Plahotniuc. Permiterea unei majorităţi parlamentare conjuncturale, în care se regăsesc persoane cu probleme grave de integritate, să desemneze un candidat la funcţia de Prim-ministru ar presupune un risc enorm pentru recapturarea statului de către grupări oligarhice. Mai mult, considerentele din hotărârea menţionată se bazează pe o interpretare în care Preşedintele era ales de Parlament, însă, în prezent, Preşedintele este ales în mod direct de popor. Prin urmare, anularea apanajului Preşedintelui de a desemna candidatul la funcţia de Prim-ministru în detrimentul unei majorităţi situaţionale contravine articolului 2 alin.(1) din Constituţie, potrivit căruia suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. De asemenea, chiar dacă jurisprudenţa Curţii Constituţionale menţionată nu rezultă din textul Constituţiei, Decretul contestat nu contravine nici acestei jurisprudenţe cu condiţia unor nuanţări. Aşadar, învestirea unui Guvern doar cu scopul evitării dizolvării Parlamentului fără intenţia de a-l susţine ulterior nu poate fi tolerată de Constituţie, deoarece acest fapt ar perturba şi mai mult starea de incertitudine a executivului şi dezvoltarea statului. Astfel, Preşedintele trebuie să se asigure că, atunci când fracţiunile parlamentare desemnează Prim-ministrul, acestea nu urmăresc doar scopul evitării alegerilor anticipate. În acest sens, Preşedintele Republicii propune trei condiţii care trebuie întrunite cumulativ: (i) existenţa unei majorităţi parlamentare cu intenţia de a susţine un Guvern; (ii) capacitatea acestei majorităţi de a asigura o guvernare în interesul poporului şi (iii) eligibilitatea candidatului propus la funcţia de Prim-ministru în sensul Hotărârii Curţii Constituţionale nr.4 din 22 aprilie 2013. Raportând aceste condiţii la situaţia de faţă, Declaraţia semnată de 54 de deputaţi nu menţionează nimic despre angajamentul de a susţine Guvernul propus de ei după învestire, iar instituirea unui Guvern de tranziţie nu poate fi un motiv valabil pentru învestire. Mai mult, textul Declaraţiei nu reprezintă un document oficial al unei majorităţi parlamentare absolute şi formalizate, ci doar o listă a majorităţii deputaţilor aleşi privind poziţia comună faţă de înaintarea unui candidat. În privinţa celei de-a doua condiţii, învestirea unui Guvern cu susţinerea determinantă a unor deputaţi vizaţi în cauze penale, implicaţi în furtul miliardului, în privinţa cărora planează suspiciuni serioase de corupere, şi chiar a unui deputat care ar fi fost răpit şi luat ostatic nu este acceptabilă de principiu. Cu privire la eligibilitatea candidatului propus la funcţia de Prim-ministru, Preşedintele menţionează că asupra candidatului propus, dna Mariana Durleşteanu, planează dubii rezonabile, având în vedere că a fost sancţionată de Banca Naţională a Moldovei în perioada în care era membru al Consiliului de Administrare al "Moldindconbank". Mai mult, dna Mariana Durleşteanu a deţinut funcţia menţionată în perioada de spălare a mijloacelor financiare prin cunoscutul "laundromat rusesc". În final, în opinia prezentată se susţine că nu a existat o majoritate parlamentară absolută formalizată, consultările publice cu fracţiunile parlamentare au fost asigurate, iar Preşedintele Republicii Moldova a respectat Constituţia.

33. În opinia prezentată de Parlament se menţionează că articolul 98 alin.(1) din Constituţie obligă Preşedintele Republicii Moldova să consulte fracţiunile parlamentare pentru desemnarea unui candidat la funcţia de Prim-ministru. În acest caz, Preşedintele Republicii Moldova, contrar prevederilor constituţionale, nu a acţionat cu maximă diligenţă la realizarea atribuţiilor sale constituţionale pentru învestirea noului Guvern. Preşedintele promovează soluţia declarării alegerilor parlamentare anticipate. De asemenea, acţiunile ulterioare ale Preşedintelui Republicii Moldova prin nerespectarea voinţei majorităţii parlamentare formalizate viciază întreagă procedură de învestire a Guvernului, fiind contrare prevederilor Constituţiei şi ale Hotărârilor Curţii Constituţionale. Parlamentul subliniază că conflictul juridic de natură constituţională, generat artificial de exercitarea, în mod discreţionar, a atribuţiilor de Preşedinte, constă în înaintarea repetată a aceluiaşi candidat pentru funcţia de Prim-ministru. De asemenea, Parlamentul susţine că consultările organizate de către Preşedintele Republicii au fost formale, fără intenţia de a promova un candidat care să obţină majoritatea voturilor. Preşedintele Republicii a ignorat declaraţia majorităţii parlamentare formalizate şi, implicit, a autorităţii legislative. Aşadar, Preşedintele a acţionat contrar principiului constituţional al colaborării loiale între instituţiile publice. Totodată, contrar articolului 98 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele a desemnat repetat acelaşi candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Desemnarea aceluiaşi candidat apare ca un act de voinţă unilaterală provocatoare, poziţionată în afara raporturilor de separaţie şi echilibru al puterilor de stat. Desemnarea unui candidat fără a ţine cont de opinia partidelor parlamentare se circumscrie unei conduite neloiale. Preşedintele a desemnat acelaşi candidat doar cu scopul de a dizolva Parlamentul. Aşadar, prin neglijarea voinţei Parlamentului, unde s-a formalizat o majoritate parlamentară, prin respingerea propunerii acestei majorităţi parlamentare şi înaintarea, în mod repetat, a aceluiaşi candidat, Preşedintele Republicii nu şi-a exercitat atribuţiile conform prevederilor constituţionale. Preşedintele Republicii a încălcat obligaţia imparţialităţii şi neutralităţii politice în procesul de desemnare a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Aşadar, Preşedintele şi-a îndeplinit în mod abuziv şi discreţionar prerogativele prevăzute de articolul 98 alin.(1) din Constituţie.

34. În opinia prezentată de Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice se menţionează că Preşedintele Republicii Moldova nu era obligat să desemneze candidatul propus de cei 54 de deputaţi, deoarece nu a existat o majoritate parlamentară absolută formalizată. Astfel, pentru existenţa unei asemenea majorităţi, era necesar ca anterior înaintării candidatului la funcţia de Prim-ministru să aibă loc formalizarea majorităţii parlamentare. Potrivit articolului 4 alin.(12) din Regulamentul Parlamentului, majoritatea parlamentară este considerată fracţiunea sau coaliţia fracţiunilor, anunţată prin declaraţie, care cuprinde mai mult de jumătate din deputaţii aleşi. Din textul scrisorii celor 54 de deputaţi, prin care se înaintează candidatura dnei Mariana Durleşteanu la funcţia de Prim-ministru, rezultă că anterior acestei scrisori nu a existat o asemenea declaraţie. Institutul menţionează că Preşedintele Republicii este ales de către cetăţeni şi, din punct de vedere legal, se situează pe aceeaşi poziţie cu Parlamentul, dispunând de prerogative mai largi, ca urmare a faptului că mandatul său vine de la popor. Totodată, Curtea va trebui să revizuiască limitele dreptului discreţionar al Preşedintelui Republicii de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul şi de a atrage sprijinul politic al majorităţii parlamentare, şi cel de a refuza argumentat desemnarea candidatului la funcţia de Prim-ministru. Baza revizuirii menţionate o reprezintă Declaraţia Parlamentului cu privire la recunoaşterea caracterului captiv al statului Republica Moldova şi Declaraţia Parlamentului cu privire la condamnarea faptelor de traseism şi corupere politică.

35. Curtea a primit trei opinii amicus curiae de la dl Alexandru Arseni, doctor habilitat în drept, profesor universitar în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, de la dl Ion Guceac, academician, profesor universitar în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, şi de la Institutul pentru Politici şi Reforme Europene.

36. În opinia prezentată Curţii, dl Alexandru Arseni menţionează că consultarea fracţiunilor parlamentare poartă un caracter imperativ, Preşedintele Republicii fiind obligat să consulte toate fracţiunile declarate şi înregistrate regulamentar. În cadrul consultărilor pot fi înaintate mai multe candidaturi pentru funcţia de Prim-ministru. Totuşi, Preşedintele Republicii are dreptul discreţionar de a desemna doar un candidat pentru această funcţie. Preşedintelui ţării îi aparţine dreptul de a selecta candidatura, iar consultarea fracţiunilor parlamentare nu-l obligă să se conformeze viziunilor acestor fracţiuni. Preşedintele Republicii este liber să-l aleagă pe candidat. În cazul sistemelor politice pluraliste, majoritatea parlamentară constituie o coaliţie a fracţiunilor, anunţată prin declaraţie, care cuprinde mai mult de jumătate de deputaţi. Hotărârea de a crea coaliţia şi procesul-verbal respectiv se declară în şedinţa plenară a Parlamentului şi se transmit Preşedintelui Republicii. Astfel, coaliţia îşi asumă întreaga răspundere pentru actul de guvernare. Majoritatea parlamentară nu reprezintă o listă ad-hoc de susţinere a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru, listă care nu produce efecte juridice. Prin urmare, dl Alexandru Arseni consideră că Decretul Preşedintelui Republicii nr.32-IX din 11 februarie 2020 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru corespunde prevederilor articolului 98 alin.(1) din Constituţie.

37. În opinia prezentată de dl Ion Guceac se menţionează că Constituţia califică Parlamentul în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului (articolul 60 din Constituţie). De asemenea, Preşedintele Republicii Moldova reprezintă poporul şi acţionează în numele lui. Caracterul reprezentativ al Preşedintelui reiese din voinţa exprimată de corpul electoral. Aşadar, Parlamentul şi Preşedintele Republicii se bucură, în mod egal, de legitimitate democratică provenită din alegeri. Constituţia acordă Preşedintelui Republicii prerogativa desemnării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, după consultarea fracţiunilor parlamentare (articolul 98 alin.(1) din Constituţie). Prin aceste dispoziţii, care constituie fundamentul puterii într-un stat de drept, se prefigurează şi necesitatea consultării fracţiunilor parlamentare înainte de desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru. Din conţinutul articolului 98 alin.(1) din Constituţie în coroborare cu alte norme referitoare la şeful statului rezultă că identificarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru ţine de latitudinea Preşedintelui Republicii. Constituţia nu limitează acest drept, inclusiv să propună acelaşi candidat în mod repetat sau să desemneze, de fiecare dată, un nou candidat. Parlamentul participă la învestirea Guvernului, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, sau la respingerea solicitării respective. De asemenea, Constituţia nu prevede restricţii în exercitarea atribuţiilor participanţilor la proces. În aceste condiţii, articolul 98 din Constituţie nu stabileşte circumstanţele în care o anumită majoritate parlamentară ar înainta un candidat la această funcţie sau dacă procedura de consultare a fracţiunilor parlamentare presupune doar ascultarea acestor fracţiuni, adresarea unor întrebări, cercetarea vectorului politic, astfel încât Preşedintele să fie în stare să decidă cu privire la candidatul potrivit unui anumit context politic, social şi economic al statului. Prin urmare, prerogativa desemnării unui candidat la funcţia de Prim-ministru este, mai degrabă, discreţionară şi aparţine exclusiv Preşedintelui Republicii. Preşedintele Republicii are obligaţia constituţională de desemnare a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru care să întrunească condiţiile legale şi de integritate. Preşedintele nu-i impune Parlamentului candidatul, dar propune o opţiune cu privire la persoana care ar putea deţine această funcţie. Rămâne la discreţia Parlamentului de a acorda sau nu votul de încredere. Prin urmare, majoritatea parlamentară este importantă nu atât la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, cât în cadrul dezbaterii programului de activitate şi a listei Guvernului. În procesul de interpretare a Constituţiei prin Hotărârea nr.32 din 29 decembrie 2015 a fost generat un mecanism diferit de cel consacrat în Constituţie. Prin urmare, nu este exclus ca aprecierile Curţii din hotărârile adoptate anterior să fie reevaluate.

38. În opinia prezentată Curţii de Institutul pentru Politici şi Reforme Europene se menţionează că la procedura de învestire a Guvernului participă Parlamentul şi Preşedintele Republicii, printr-un exerciţiu comun, având funcţii distincte. Preşedintele ţării este obligat de Constituţie să consulte fracţiunile parlamentare şi să înainteze un candidat. Ulterior obţinerii votului de încredere, Preşedintele numeşte Guvernul. Parlamentul participă la consultările cu Preşedintele Republicii şi poate propune un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. După nominalizarea candidatului de către Preşedinte, Parlamentul trebuie să examineze în şedinţă componenţa Guvernului şi să se pronunţe prin vot. Această procedură presupune implicarea Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii. De asemenea, Constituţia prevede o serie de consecinţe pentru nerespectarea de către Parlament şi de către Preşedintele Republicii a obligaţiilor prevăzute de Constituţie. Institutul pentru Politici şi Reforme Europene susţine că procedura de formare a Guvernului implică o codecizie, în care Preşedintele Republicii şi Parlamentul sunt chemaţi să ajungă la un consens cu privire la candidatul pentru funcţia de Prim-ministru şi să formeze Guvernul. Prerogativa Preşedintelui ţării de a înainta candidatul pentru funcţia de Prim-ministru poate fi sancţionată de Parlament prin neexprimarea votului de încredere pentru candidatul propus. Totodată, lipsa consensului din partea Parlamentului cu privire la candidatura propusă de Preşedintele Republicii poate conduce la dizolvarea Parlamentului. De asemenea, Institutul menţionează că Hotărârea Curţii Constituţionale nr.32 din 29 decembrie 2015 a fost adoptată cu luarea în calcul a normei constituţionale conform căreia Preşedintele Republicii era ales de Parlament, iar Hotărârea Curţii nr.23 din 6 august 2020 s-a bazat pe Hotărârea nr.32/2015. Totuşi, alegerile directe ale Preşedintelui Republicii, care consolidează poziţia acestuia de garant al suveranităţii, îi asigură Preşedintelui o poziţie de co-decident cu Parlamentul, la procedura de învestire a Guvernului. Prin urmare, Institutul pentru Politici şi Reforme Europene consideră că este judicioasă revizuirea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În cazul menţinerii actualelor interpretări ale articolului 98 alin.(1) din Constituţie, balanţa competenţei este în favoarea Parlamentului şi nu este valorificată esenţa procedurii de codecizie.

C. Aprecierea Curţii

Principii generale

39. Curtea menţionează că a stabilit în Hotărârea nr.32 din 29 decembrie 2015 principii generale aplicabile în materie de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

40. Astfel, în Hotărârea citată, Curtea a reţinut că articolul 98 alin.(1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că, deşi exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai după consultarea fracţiunilor parlamentare. Curtea a menţionat că în procedura de formare şi de învestire a Guvernului este esenţial votul Parlamentului. Guvernul va răspunde politic doar în faţa Parlamentului, care îl poate demite. Principiul de la care se porneşte în statele democratice, indiferent de forma de guvernământ, este că Guvernul trebuie să exprime voinţa majorităţii politice din Parlament, iar pentru a guverna, el trebuie să beneficieze de sprijinul acestei majorităţi parlamentare. Analizând ponderea fiecăreia dintre cele două autorităţi publice în procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis că rolul Parlamentului este unul decisiv în raport cu rolul Preşedintelui Republicii. Această diferenţă de pondere se datorează formei de guvernământ parlamentare (a se vedea § 58, 84, 88 şi 89 din Hotărârea citată). Mai mult, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile articolului 60 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova (a se vedea HCC nr.23 din 6 august 2020, § 17).

41. În aceeaşi Hotărâre nr.32 din 29 decembrie 2015, Curtea a interpretat înţelesul sintagmei "consultarea fracţiunilor parlamentare" de la articolul 98 alin.(1) din Constituţie şi a reţinut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana care ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Curtea a mai notat că Preşedintele Republicii poate veni la consultări cu o propunere proprie, care ar putea fi acceptată. Este, însă, la fel posibil ca în cadrul acestor consultări politice candidatul propus de către Preşedinte pentru funcţia de Prim-ministru să nu fie agreat de partenerii de consultare. În acest sens, Curtea a menţionat că Preşedintele ţării nu-şi poate subordona partenerii de dialog politic pe care îi consultă. În acest rol, Preşedintele Republicii acţionează doar în calitate de reprezentant al statului, căruia îi revine dreptul şi responsabilitatea de a găsi o cale a dialogului şi a evaluării voinţei şi capacităţii deputaţilor consultaţi de a susţine în Parlament un candidat. Desemnând candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii trebuie să facă dovada imparţialităţii şi a neutralităţii sale politice, a echidistanţei sale faţă de toate fracţiunile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul constituţional de a înlocui fracţiunile parlamentare (a se vedea § 91-94 din Hotărârea citată; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 18).

42. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că Preşedintelui Republicii nu i se poate nega dreptul de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul şi de a atrage sprijinul politic al majorităţii parlamentare, care îl va susţine pe întreaga durată a legislaturii. El nu-şi poate impune însă propriul candidat. Astfel, Preşedintele intervine exclusiv ca reprezentant al statului, pentru a stabili şi formaliza prin însemnătatea şi solemnitatea funcţiei sale şi pentru a menţine cu autoritatea puterii sale echilibrul între Parlament şi un posibil viitor Guvern. Curtea a subliniat că interpretarea Constituţiei, în sensul existenţei unui drept discreţionar al Preşedintelui ţării de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, poate conduce la apariţia unor conflicte instituţionale (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, §§ 95 şi 117; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 19).

43. Curtea a reţinut că nu există niciun motiv constituţional şi democratic ca Preşedintele Republicii să nu desemneze în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru persoana care dispune de sprijinul majorităţii parlamentare formalizate, fie ea adversă Preşedintelui. Atunci când niciun partid nu deţine o majoritate absolută în Parlament, Preşedintele ţării trebuie să consulte deputaţii nu doar pro forma, ci să desemneze candidatul susţinut de majoritate, chiar dacă partidul agreat de Preşedinte nu face parte din majoritate. Preşedintele Republicii desemnează pentru funcţia de Prim-ministru candidatul care îndeplineşte condiţiile de desemnare şi de numire şi care se bucură de sprijinul majorităţii parlamentare (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 118-120; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 20).

44. Preşedintele ţării ar trebui să se comporte ca o autoritate care constată, dar care nu interpretează sau modifică rezultatul alegerilor, fiind constrâns, prin articolul 98 alin.(1) din Constituţie, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după voinţa exprimată de alegători la alegerile parlamentare, să desemneze persoana propusă de partidul sau coaliţia care a câştigat majoritatea absolută a mandatelor parlamentare. O interpretare contrară a prevederilor Constituţiei le-ar induce cetăţenilor ideea că ei nu-şi exercită în realitate suveranitatea naţională, că votul lor nu contează, că rezultatul alegerilor poate fi negat de către Preşedintele ţării. Atunci când schimbarea Guvernului se face după o perioadă de timp de la alegeri, iar raportul forţelor politice s-a schimbat, Preşedintele Republicii trebuie să reia exerciţiul consultărilor cu fracţiunile parlamentare în vederea identificării unei majorităţi capabile să sprijine învestirea Guvernului (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 122-124; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 21).

45. Curtea a reţinut că această soluţie este singura de natură să elimine, cel puţin sub acest aspect, riscul conflictului instituţional, fiind un act firesc de clarificare a atribuţiilor Preşedintelui Republicii în privinţa desemnării Prim-ministrului, în condiţiile în care se asigură supremaţia Parlamentului, ca instituţie fundamentală a democraţiei. În cazul constituirii unei majorităţi parlamentare absolute formalizate, Preşedintele Republicii urmează să desemneze candidatul susţinut de această majoritate. Urmând aceste raţionamente, trebuie desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru doar persoana propusă de partidul sau coaliţia care deţine majoritatea parlamentară, chiar dacă persoana este: un independent, liderul unui partid mai mic, liderul unui partid mai mare etc., indiferent dacă persoana provine din partidul cu cel mai mare număr de parlamentari (dacă partidul cu cel mai mare număr de parlamentari nu deţine majoritatea absolută în Parlament). Doar în cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele ţării are obligaţia, după consultarea fracţiunilor parlamentare, de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea Preşedintelui (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 116, 125, 130 şi 131; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 22).

46. Curtea a conchis că exercitarea în acest mod a atribuţiei Preşedintelui Republicii privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, reglementată de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, este de natură să menţină raporturile dintre Parlament şi Preşedinte în echilibrul impus de Constituţie pentru republica parlamentară. Curtea a considerat că aceasta este raţiunea interacţiunii Parlamentului cu Preşedintele Republicii, care se deduce din articolul 98 din Constituţie, ambele autorităţi contribuind, printr-o angrenare de acţiuni politice, la formarea viitoarei echipe de guvernare. Parlamentul acţionează după criterii autentic politice, în care se exprimă indirect consimţământul cetăţenilor pentru formarea unui Guvern condus de un viitor Prim-ministru care se bucură de încrederea şi de susţinerea unei majorităţi parlamentare (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 132; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 23).

47. Curtea a reţinut că modul de alegere a Preşedintelui Republicii (prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat sau de către Parlament) nu influenţează în niciun fel modul de exercitare de către şeful statului a atribuţiilor sale reglementate de articolul 98 alin.(1) din Constituţie (HCC nr.23 din 6 august 2020, § 24).

48. De asemenea, în Hotărârea nr.23 din 6 august 2020, Curtea a reţinut că marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa (a se vedea punctul 2 din Dispozitiv).

Aplicarea principiilor în prezenta cauză

49. Cu titlu preliminar, Curtea reiterează că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă un caracter oficial şi obligatoriu pentru toate subiectele raporturilor juridice. Hotărârea prin care se interpretează un text constituţional are forţă de Constituţie şi este obligatorie, inclusiv considerentele sale, pentru toate autorităţile Republicii Moldova. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă (a se vedea HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 47; HCC nr.2 din 20 ianuarie 2015, § 143; DCC nr.4 din 26 februarie 2016, § 13; DCC nr.51 din 6 iunie 2017, § 26). Respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna-funcţionare a autorităţilor publice şi pentru afirmarea statului de drept (a se vedea HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 52; HCC nr.26 din 11 noiembrie 2014, § 72).

50. Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigenţelor stabilite de articolul 98 alin.(1) din Constituţie, aşa cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa constituţională, Curtea trebuie să verifice: a) dacă candidatul pentru funcţia de Prim-ministru a fost înaintat de o majoritate parlamentară absolută formalizată; b) dacă Preşedintele Republicii a desemnat candidatul pentru funcţia de Prim-ministru înaintat de majoritatea parlamentară absolută formalizată.

a) Dacă candidatul pentru funcţia de Prim-ministru a fost înaintat de o majoritate parlamentară absolută formalizată

51. Curtea reţine că articolul 98 alin.(1) din Constituţie prevede că, după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În Hotărârea nr.32 din 29 decembrie 2015, Curtea a interpretat articolul menţionat şi a reţinut că Preşedintele Republicii este obligat să desemneze în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru candidatul care a fost propus de o majoritate parlamentară absolută formalizată (a se vedea punctul 3 lit.a), b) şi c) din dispozitiv). La § 114 din Hotărârea citată, Curtea a subliniat că prin sintagma "majoritatea parlamentară" se înţelege majoritatea absolută a deputaţilor aleşi în Parlament, care, în baza dispoziţiilor constituţionale, pot acorda vot de încredere Guvernului, i.e. cel puţin 51 de deputaţi. De asemenea, la § 128 şi punctul 3 lit.c) din dispozitiv din Hotărârea citată, Curtea a reţinut că majoritatea parlamentară trebuie formalizată, nu doar declarată, cu precizarea deputaţilor care o constituie, cu specificarea disponibilităţii de a susţine o anumită candidatură pentru funcţia de Prim-ministru şi cu notificarea oficială a Preşedintelui Republicii Moldova.

52. În acelaşi timp, Curtea reţine că condiţia formalizării majorităţii parlamentare absolute care propune candidatul la funcţia de Prim-ministru nu trebuie interpretată în funcţie de prevederile actelor infraconstituţionale, spre exemplu, în funcţie de Regulamentul Parlamentului. Din punctul 3 lit.c) din dispozitivul Hotărârii Curţii Constituţionale nr.32 din 29 decembrie 2015 rezultă explicit că această condiţie este îndeplinită dacă: (i) actul care atestă formalizarea majorităţii parlamentare conţine date cu privire la numărul şi deputaţii concreţi care constituie majoritatea parlamentară absolută; (ii) actul reflectă disponibilitatea deputaţilor de a susţine o anumită candidatură pentru funcţia de Prim-ministru; (iii) actul este comunicat Preşedintelui Republicii Moldova în mod oficial.

53. În această cauză, Curtea observă că, pe 11 februarie 2021, 54 de deputaţi au semnat o Declaraţie de constituire a majorităţii parlamentare pentru susţinerea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. De asemenea, Declaraţia în discuţie a fost citită în şedinţa plenară a Parlamentului şi comunicată Preşedintelui Republicii. Aşadar, având în vedere cele menţionate supra, Curtea reţine că condiţia înaintării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru de către o majoritate parlamentară absolută formalizată este îndeplinită.

b) Dacă Preşedintele Republicii a desemnat candidatul pentru funcţia de Prim-ministru înaintat de majoritatea parlamentară absolută formalizată

54. Pentru a îndeplini această condiţie, Preşedintele Republicii este obligat să emită un decret prin care să desemneze candidatul pentru funcţia de Prim-ministru înaintat de majoritatea parlamentară formalizată (a se vedea HCC nr.23 din 6 august 2020, punctul 2 din dispozitiv).

55. În această cauză, Curtea observă că, pe 11 februarie 2021, după comunicarea Declaraţiei de constituire a majorităţii parlamentare pentru susţinerea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii a consultat fracţiunile parlamentare şi a emis Decretul nr.32-IX, prin care a desemnat-o pe dna Natalia Gavriliţa în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru.

56. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că Preşedintele Republicii poate evalua calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea candidatului propus de majoritatea parlamentară să conducă Guvernul şi să-şi atragă sprijinul politic al majorităţii parlamentare (a se vedea HCC nr.32 din 29 decembrie 2015, § 95; HCC nr.23 din 6 august 2020, § 19). În această cauză, Preşedintele Republicii, la emiterea Decretului nr.32-IX din 11 februarie 2021, nu a contestat calităţile personale şi profesionale ale candidatului propus de majoritatea parlamentară. Obiecţiile Preşedintelui Republicii au fost îndreptate spre deputaţii care au susţinut candidatul pentru funcţia de Prim-ministru (a se vedea § 16 supra).

57. Astfel, prin faptul că nu a fost desemnat candidatul pentru funcţia de Prim-ministru înaintat de majoritatea parlamentară absolută formalizată, Decretul contestat contravine articolului 98 alin.(1) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii.

58. Totodată, Curtea observă caracterul deficitar al cooperării dintre Preşedintele Republicii şi Parlament în cadrul celei de-a doua runde de consultări privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru (a se vedea §§ 11-16 supra).

59. Curtea reiterează că scopul consultării îl reprezintă identificarea sprijinului politic al unei majorităţi parlamentare formalizate pentru o persoană capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului (a se vedea § 41 supra).

60. Consultarea care rezultă din norma constituţională a articolului 98 alin.(1) este un dialog autentic asumat de părţi, dialog care trebuie realizat cu bună-credinţă, în mod sincer şi responsabil, astfel încât să fie atins scopul menţionat mai sus. Pe un astfel de dialog trebuie să se fundamenteze în mod obiectiv decizia Preşedintelui Republicii de desemnare a candidatului la funcţia de Prim-ministru. În acest caz, consultarea reprezintă un instrument juridic prevăzut de Constituţie, care nu poate fi lipsit de eficienţă (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.7 din 18 mai 2013, § 50).

61. Curtea menţionează următorul considerent al Comisiei de la Veneţia: "Respectarea principiului preeminenţei dreptului nu se poate limita numai la punerea în aplicare a prevederilor explicite şi formale ale legii şi ale Constituţiei. Respectarea preeminenţei dreptului implică, de asemenea, un comportament şi practici constituţionale, care să faciliteze conformarea cu normele formale de către toate organele constituţionale şi respectul reciproc între acestea" (a se vedea Avizul Comisiei de la Veneţia nr.685/2012 din 17 decembrie 2012, CDL-AD(2012)026, § 72).

62. În contextul examinării acestei cauze, Curtea a ajuns la concluzia că pentru desemnarea candidatului la funcţia de Prim-ministru este necesar să se atragă atenţia asupra dezideratului dezvoltării culturii politice a reprezentanţilor autorităţilor statului, inclusiv a celor care au sarcina de a participa la consultări. În acest sens, sunt pertinente concluziile Comisiei de la Veneţia, potrivit cărora "[…] culturile politice şi constituţionale trebuie dezvoltate. Demnitarii nu urmăresc întotdeauna interesele statului ca un întreg. […] Instituţiile nu pot fi privite separat de persoanele care le conduc. [...] O lipsă de respect faţă de instituţii este strâns legată de o altă problemă în cultura politică şi constituţională, şi anume încălcarea principiului cooperării loiale între instituţii. [...] Numai respectul reciproc poate duce la stabilirea unei practici reciproc acceptate, care este în conformitate cu patrimoniul constituţional european şi care îi permite unui stat să evite şi să depăşească crizele cu serenitate" (a se vedea Avizul Comisiei nr.685/2012, CDL-AD(2012)026, § 73).

63. Aşadar, Preşedintele Republicii Moldova şi deputaţii din Parlament trebuie să manifeste un comportament constituţional loial şi să dea dovadă de respect reciproc în vederea asigurării unei cooperări esenţiale procesului de învestire a unui Guvern şi, implicit, bunei funcţionări a statului.

64. Astfel, pentru a se evita un blocaj instituţional cauzat de lipsa unui dialog bazat pe respect şi diligenţă între Preşedintele Republicii şi Parlament, Curtea consideră necesar ca părţile să recurgă la noi consultări, care să respecte Constituţia şi care să fie conforme cu jurisprudenţa Curţii.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea depusă de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac şi Alexandr Suhodolski, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţional Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.

3. Pentru a fi respectat articolul 98 alin.(1) din Constituţie, fracţiunile parlamentare şi Preşedintele Republicii Moldova trebuie să recurgă la noi consultări.

4. Se declară inadmisibilă sesizarea în partea care se referă la solicitarea autorilor de a aprecia dacă prin refuzul desemnării dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat propus de majoritatea parlamentară pentru funcţia de Prim-ministru Preşedintele Republicii Moldova a săvârşit o faptă gravă în sensul articolului 89 alin.(1) din Constituţie.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.