Hotărâre nr.8 din 06.04.2023 privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998, din articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 şi punctul 10 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018 (sesizările nr.72g/2022, nr.91g/2022 şi nr.110g/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din

articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998, din

articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002

 şi punctul 10 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018

(sesizările nr.72g/2022, nr.91g/2022

şi nr.110g/2022)

nr. 8  din  06.04.2023

 (în vigoare 06.04.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.154 art. 68 din 02.05.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 30 mai,

la 24 iunie şi la 12 iulie 2022,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

- textul "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală,

- articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi

- punctul 10 al Regulamentului privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dnei Valentina Moruz, parte în dosarul nr.2-5459/2021, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central (sesizarea nr.72g/2022), de dl avocat Victor Cojocari, în interesele dlui Mircea Macovei, parte în dosarul nr.2a-2/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău (sesizarea nr.91g/2022), şi de dl avocat Ion Procopciuc, în interesele dnei Angela Procopciuc, parte în dosarul nr.2-5456/2021, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central (sesizarea nr.110g/2022). Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională de instanţele de drept comun pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 72g/2022.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 20 decembrie 2022, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Avocatul Poporului, Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii şi Uniunii Avocaţilor.

6. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi autorii sesizărilor, dna Angela Procopciuc, dna Valentina Moruz, dl Mircea Macovei, dl Ion Procopciuc. Parlamentul a fost reprezentat de dna Claudia Lachi, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională. Guvernul a fost reprezentant de dl Maxim Donici, şef al Serviciului juridic al Ministerului Sănătăţii şi dna Mariana Gulian, şef al Direcţiei juridice al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

I. Circumstanţele cauzei civile nr.2-5459/2021 (sesizarea nr.72g/2022)

7. Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în continuare, CNAM) a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei avocat Valentina Moruz, prin care a solicitat încasarea forţată a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţilor.

8. Pe parcursul examinării cauzei, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dnei Valentina Moruz, excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, precum şi a textelor "lit. i) şi j)" şi "pct.1 lit.a), b), d), d^l) şi f)" din articolul 23 alin.(4) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

9. Printr-o încheiere, dl judecător Vladislav Şchibin de la Judecătoria Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Circumstanţele cauzei civile nr.2a-2/2022 (sesizarea nr.91g/2022)

10. CNAM a depus o cerere de chemare în judecată împotriva dlui avocat Mircea Macovei, prin care a solicitat încasarea forţată a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţilor.

11. Dl avocat Mircea Macovei a formulat o acţiune reconvenţională, prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică de la CNAM.

12. Printr-o hotărâre a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, s-a admis acţiunea CNAM şi s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de dl Mircea Macovei ca fiind neîntemeiată.

13. Dl avocat Victor Cojocari a formulat, în interesele dlui Mircea Macovei, o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe.

14. În şedinţa de judecată din 9 iunie 2022, dl avocat Victor Cojocari a ridicat, în interesele dlui Mircea Macovei, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a punctului 10 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018.

15. Printr-o încheiere, un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Ala Malîi şi dnii Vitalie Cotorobai şi Virgiliu Buhnaci a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

III. Circumstanţele cauzei civile nr.2-5456/2021 (sesizarea nr.110g/2022)

16. CNAM a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei avocat Angela Procopciuc, prin care a solicitat încasarea forţată a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, precum şi a penalităţilor.

17. Pe parcursul examinării cauzei, dl avocat Ion Procopciuc a ridicat, în interesele dnei Angela Procopciuc, excepţia de neconstituţionalitate a textelor "concomitent", "alin. (4) lit.i) şi j)" şi "pct. 1 lit.a), b), d), d¹) şi f)" din articolul 23 alin.(4) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a textului "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

18. Printr-o încheiere, dna judecătoare Aliona Donos de la Judecătoria Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

19. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 48

Familia

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţie copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii."

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

[…]."

Articolul 51

Protecţia persoanelor cu dizabilităţi

"(1) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.

(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decât în cazurile prevăzute de lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

20. Prevederile relevante ale Legii nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

"[…]

(2) Asiguratul este persoana fizică obligată prin lege să-şi asigure riscul propriu de a se îmbolnăvi sau persoana juridică obligată prin lege să asigure riscul de îmbolnăvire al altor categorii de persoane a căror asigurare este de competenţa sa, cu excepţia persoanelor angajate.

(3) Asigurat pentru persoanele angajate (salariaţi) este însăşi persoana angajată, inclusiv persoana fizică, alta decât cea angajată prin contract individual de muncă.

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[…]

i) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii;

j) pensionari;

[…]

m) părintele, inclusiv adoptiv, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, pentru perioada în care cel puţin un copil are vârsta de până la 18 ani;

(5) Calitatea de asigurat şi de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru persoanele neangajate, care nu sînt indicate la alin.(4), o au ele înseşi.

[…]."

21. Prevederile relevante ale Legii nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 23

(1) Persoanele fizice care se includ în una din categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2, după expirarea termenului stabilit la art.22 alin.(1), vor achita, în termen de 30 de zile calendaristice de la data includerii în categoria respectivă, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, în cuantum proporţional numărului de zile ale anului de gestiune în care nu au avut statut de persoană asigurată, inclusiv numărul de zile calendaristice rămase pînă la finele anului de gestiune.

[…]

(4) Persoanele fizice care, concomitent, fac parte din categoriile de persoane neangajate, asigurate de Guvern, indicate la art.4 alin.(4) lit.i) şi j) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, prevăzute la pct. 1 lit.a), b), d), d¹) şi f) din anexa nr.2 la prezenta lege, nu vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, de asemenea nu vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală din alte drepturi şi venituri obţinute pentru perioada respectivă.

[Art.23 alin.(4) în redactarea de până la 1 ianuarie 2023]

[…]."

Articolul 23

"[…]

(4) Persoanele fizice care, concomitent, fac parte din categoriile de persoane neangajate, asigurate de Guvern, indicate la art.4 alin.(4) lit.i) şi j) din Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, şi din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, prevăzute la pct.1 lit.a) şi d) din anexa nr.2 la prezenta lege, nu vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă.

[Art.23 alin.(4) în redactarea Legii nr.40 din 03.03.2023, în vigoare din 21 martie 2023]

[…]."

Anexa nr.2

Categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

în sumă fixă, care se asigură în mod individual

"1. Persoanele fizice neangajate, cu domiciliul în Republica Moldova, care se includ în una din următoarele categorii:

a) proprietarii de terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură, indiferent de faptul dacă au dat sau nu aceste terenuri în arendă sau folosinţă pe bază de contract;

b) fondatorii de întreprinderi individuale;

c) persoanele fizice care, pe bază de contract, iau în arendă sau folosinţă terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură;

d) titularii de patentă de întreprinzător;

d¹) persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente în domeniul comerţului cu amănuntul, cu excepţia comerţului cu mărfuri supuse accizelor;

e) persoanele fizice care dau în arendă unităţi de transport, încăperi, utilaje şi alte bunuri materiale, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură;

f) persoanele fizice care desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal.

2. Mediatorii, notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, experţii judiciari care activează în cadrul unui birou de expertiză judiciară, interpreţii, traducătorii şi administratorii autorizaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, neangajaţi, care au obţinut atestat, licenţă sau autorizaţie în modul stabilit de lege.

[…]."

22. Prevederile relevante ale Regulamentului privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018, sunt următoarele:

"[…]

"10. În cazul includerii concomitente a persoanei fizice în categoriile "persoană asigurată de Guvern" şi "persoană asigurată în mod individual", se va acorda statutul de "persoană asigurată în mod individual". Pentru persoanele fizice indicate la art.4 alin.(4) lit.i) şi j) din Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, pentru perioada care se încadrează în categoriile prevăzute la pct.1 lit.a), b) şi d) din anexa nr.2 la Legea nr.1593/2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, se va acorda statutul de "persoană asigurată de Guvern".

 […]."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

23. Prin Decizia sa din 20 decembrie 2022, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a sesizărilor, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

24. Curtea a observat că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

25. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor de Guvern, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998, din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 şi din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională poate exercita, la sesizare, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, atunci când sunt incidente drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.176 din 23 noiembrie 2021, § 26).

26. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie textele menţionate la § 1. Totodată, având în vedere că autorii sesizărilor critică diferenţa de tratament a persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi a persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii bazată pe exercitarea activităţii de avocat, Curtea a considerat necesar să examineze şi textul "avocaţii" din punctul 2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593 din 22 decembrie 2002. Deşi acest text nu a fost invocat de autorii sesizărilor, faptul în sine nu împiedică Curtea să-l reţină, dacă din argumentarea sesizării rezultă aplicabilitatea sa (a se vedea HCC nr.21 din 3 octombrie 2019, § 23).

27. Curtea a reiterat că o altă condiţie pentru formularea excepţiilor de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauzele în care au fost ridicate excepţiile. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze civile care au ca obiect examinarea unor cereri de chemare în judecată privind încasarea forţată a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la persoane cu dizabilităţi şi de la o mamă care are la întreţinere patru copii, datorită faptului că aceste persoane deţin licenţa de avocat. Curtea a admis că textele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

28. Curtea a observat că textul "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţată Decizia de inadmisibilitate nr.45 din 22 mai 2017. Totuşi, în cauza respectivă, Curtea a analizat textul contestat din perspectiva dreptului la ocrotirea sănătăţii, iar în prezenta cauză autorii pretind incidenţa altor norme din Constituţie.

29. Autorii excepţiilor au susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 16 [egalitatea], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială], 48 [familia], 49 [protecţia familiei şi a copiilor orfani], 50 [ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor], 51 [protecţia persoanelor cu dizabilităţi] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 18-20; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 36).

31. Cu privire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală din contul statului, în virtutea caracterului său social, intră în câmpul de aplicare al articolului 47 din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 24).

32. Cu privire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a subliniat că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39; HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 20). Doar tratamentele diferenţiate bazate pe o caracteristică sau pe un statut identificabil sunt apte să echivaleze cu o discriminare. Curtea a precizat că cerinţa caracterului comparabil al situaţiilor nu impune ca situaţiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare. Verificarea respectării acestei cerinţe implică compararea situaţiei autorilor excepţiilor cu cea a subiectelor în raport cu care pretind că sunt dezavantajaţi (HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 46).

33. Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea a observat că Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală urmăreşte să reglementeze un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecţiune). Această lege prevede că sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală oferă cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale oportune şi calitative [articolul 1 alin.(1)].

34. Legea nr.1585/1998 stabileşte că obiect al asigurării obligatorii de asistenţă medicală este riscul asigurat, legat de cheltuielile pentru acordarea volumului necesar de asistenţă medicală şi farmaceutică, prevăzută în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală [articolul 3]. Beneficiari ai asistenţei medicale prevăzute de Programul unic sunt persoanele fizice asigurate, aşa cum reglementează articolul 4 alin.(2) – (6) din această lege.

35. În cazul persoanelor neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi al persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, legea prevede că acestea sunt asigurate de Guvern din contul bugetului de stat [articolele 4 alin.(4) lit.i) şi m) şi 5 alin.(3) din Legea nr.1585/1998]. Aceste persoane cad sub incidenţa categoriei de "persoane asigurate de Guvern". Pe de altă parte, Legea nr.1593/2002 prevede că persoanele fizice prevăzute în anexa nr.2, printre care sunt indicaţi şi avocaţii, vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă [articolul 23 alin.(1)]. Aşadar, avocaţii cad sub incidenţa categoriei de "persoane asigurate în mod individual".

36. Analiza sistemică a legislaţiei impune concluzia că persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii, precum şi persoanele care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii care deţin o licenţă de avocat fac parte concomitent din două categorii de persoane asigurate: (i) persoane asigurate de Guvern; şi (ii) persoane asigurate în mod individual. Guvernul a stabilit că aceste categorii de persoane trebuie să se asigure în mod individual. [teza I din punctul 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018].

37. Având în vedere situaţia juridică a autorilor sesizărilor, adică aflarea concomitentă în fiecare din cele două categorii de persoane asigurate şi excluderea de drept din categoria de "persoană asigurată de Guvern", Curtea a reţinut că singura diferenţă între cele două categorii de persoane este că, în prima situaţie, persoanele nu încasează niciun fel de venituri, iar în a doua situaţie, persoanele deţin o licenţă de avocat care le acordă dreptul de a exercita o activitate profesională. Prin aceasta legislatorul a făcut, sub aspectul obţinerii de venituri, o diferenţă dintre: (i) persoana cu dizabilităţi/persoana care îngrijeşte patru şi mai mulţi copii care nu este angajată în câmpul muncii şi nu are niciun fel de venituri şi (ii) persoana cu dizabilităţi/persoana care îngrijeşte patru şi mai mulţi copii şi deţine în acelaşi timp o licenţă de avocat. Curtea va trebui să examineze dacă această diferenţă este în măsură să justifice tratamentul inegal al acestor categorii de subiecte şi obligarea celor care deţin licenţa de avocat la plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Aşadar, Curtea a reţinut incidenţa articolului 16 din Constituţie.

38. Cu privire la incidenţa articolelor 48, 49, 50 şi 51 din Constituţie, Curtea a observat că normele în discuţie conţin garanţii care protejează familia, maternitatea, copiii şi persoanele cu dizabilităţi. Aceste garanţii trebuie avute în vedere de legislator atunci când adoptă măsuri în privinţa acestor categorii de persoane. De vreme ce autorii sesizărilor pun în discuţie afectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi a persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, Curtea a considerat necesar ca la verificarea caracterului justificat al tratamentului diferenţiat să aibă în vedere inclusiv respectarea exigenţelor constituţionale stabilite de aceste articole.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizărilor

39. Autorii sesizărilor subliniază că, potrivit articolului 4 alin.(4) literele i) şi m) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998, Guvernul are calitatea de asigurător pentru persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi pentru părinţii, inclusiv adoptivi, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, pentru perioada în care cel puţin un copil are vârsta de până la 18 ani. Totuşi, dacă persoanele în discuţie au decis să activeze în calitate de avocat, punctul 2 din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 prevede că aceştia trebuie să se asigure în mod individual.

40. În aceste condiţii, autorii sesizărilor susţin că prevederile contestate instituie un tratament diferenţiat între, pe de o parte, persoanele neangajate cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi persoanele care au patru şi mai mulţi copii, iar pe de altă parte, aceleaşi persoane care deţin o licenţă care le permite să exercite profesia de avocat. Tratamentul diferenţiat se bazează pe criteriul veniturilor şi pe cel al originii sociale.

41. Autorii sesizărilor subliniază că în cazurile în care persoanele neangajate cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii decid să fie fondatori de întreprinderi individuale sau titularii ai patentei de întreprinzător, activităţi care pot fi mai profitabile decât activitatea de avocat, ei vor fi în continuare asiguraţi de Guvern din contul bugetului de stat (teza a II-a din punctul 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018).

42. Autorii sesizărilor notează că dispoziţiile contestate descurajează persoanele neangajate cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi persoanele care au patru şi mai mulţi copii să participe la viaţa socială prin practicarea activităţii de avocat. În concluzie, autorii notează că dispoziţiile contestate contravin articolelor 16, 47, 48, 49, 50, 51 şi 54 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor care şi-au prezentat opinia

43. În opinia prezentată de Preşedinte se menţionează că o persoană care deţine licenţa de avocat şi prestează servicii de avocatură poate să-şi asigure un anumit nivel de trai în raport cu persoanele care nu activează. În cazul ultimei categorii de persoane, potrivit articolului 47 alin.(2) din Constituţie, statul este obligat să-i asigure, ca urmare a pierderii mijloacelor de subzistenţă, din cauza unor împrejurări independente de voinţa lor. Faptul că teza a II-a din punctul 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018 stabileşte o diferenţiere în funcţie de activitatea practicată de persoanele neangajate cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii nu presupune că această diferenţiere nu este justificată. Raţionamentul diferenţierii făcute în cazul acestor prevederi legale nu ţine de o eventuală lacună sau de încercarea de a discredita sau descuraja exercitarea unei anumite profesii, ci mai curând de tendinţa care derivă din politica statului de a susţine micile afaceri, micii întreprinzători, sectorul agrar, fitotehnia, horticultura etc. Preşedintele conchide că politica statului în domeniul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală constituie o prerogativă a legislatorului, care anual decide dacă instituie o reducere a primei de asigurare, precum şi mărimea acesteia.

44. În opinia prezentată de Parlament se menţionează că statutul persoanelor care trebuie să se asigure în mod individual (avocaţi, notari, executori judecătoreşti, experţi judiciari, interpreţi etc.) este diferit faţă de statutul persoanelor asigurate de Guvern (copii, persoane cu dizabilităţi, şomeri etc.), motiv pentru care aceste categorii de persoane nu pot fi examinate prin prisma principiului egalităţii sau discriminării. Obligaţia avocaţilor de a se asigura în mod individual a fost reglementată pentru că aceştia pot să-şi asigure un venit. În cazul acestor persoane, se prezumă că starea de sănătate le permite să-şi desfăşoare activitatea în raport cu persoanele asigurate de Guvern, care nu pot realiza un venit pentru a se întreţine. Parlamentul susţine că sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, potrivit reglementărilor existente, se organizează şi funcţionează pe baza principiilor stabilite de lege, care garantează cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale. Legea permite subiectelor asigurării obligatorii de asistenţă medicală să beneficieze de un tratament nediscriminatoriu sub aspectul drepturilor şi al obligaţiilor lor. Totuşi, în cazul în care lista categoriilor de persoane asigurate de Guvern va fi extinsă, există probabilitatea că statul va fi în incapacitatea de executare a obligaţiilor financiare faţă de subiectele asigurate din contul bugetului de stat, care, în virtutea vârstei lor sau a sănătăţii, nu-şi pot asigura un nivel minim de trai, fapt care ar conduce la încălcarea articolului 47 alin.(2) din Constituţie.

45. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că doar persoanele neangajate sau care nu desfăşoară o activitate liber profesionistă şi nu obţin venituri pot fi asigurate din contul bugetului naţional. Activitatea avocatului nu reprezintă o activitate clasică prevăzută de legislaţia muncii. Ea reprezintă o activitate profesională în sectorul justiţiei. Obţinând venituri impozabile pentru activitatea lor, avocaţii nu sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit, de la contribuţiile de asigurări sociale şi de la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, potrivit prevederilor legale. Guvernul subliniază că avocaţii neangajaţi, care deţin concomitent şi statutul de persoane cu dizabilităţi, urmează să achite integral prima de asigurare obligatorie. Textele de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, deoarece instituie soluţii diferite pentru situaţii diferite. Prin reglementarea categoriilor de persoane care sunt asigurate din bugetul naţional, statul nu a instituit un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situaţii identice sau analoage. Persoanele asigurate de Guvern şi avocaţii se află în situaţi distincte şi, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Guvernul afirmă că scutirea avocaţilor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai multor copii de la plata primei obligatorii de asistenţă medicală va reprezenta o sarcină disproporţionată pentru o categorie similară de persoane care nu practică activitatea de avocat.

46. În opinia sa scrisă, Avocatul Poporului susţine că asigurarea de către Guvern a persoanelor cu dizabilităţi şi a părinţilor cu patru sau mai mulţi copii neangajaţi în câmpul muncii urmăreşte să protejeze sănătatea acestor persoane împotriva riscurilor de îmbolnăvire. Una din condiţiile obligatorii instituite pentru a beneficia de asigurare din partea Guvernului este neangajarea, ceea ce ar presupune că aceste persoane nu realizează venituri. De această exigenţă nu se ţine cont, în condiţiile în care se exceptează în mod automat avocaţii care sunt obligaţi prin lege să se asigure în mod individual, indiferent dacă realizează sau nu venituri. Prevederile contestate denotă un tratament diferenţiat al avocaţilor care asigură creşterea a patru sau mai mulţi copii şi al avocaţilor cu dizabilităţi. Totodată, Avocatul Poporului subliniază că apare o neclaritate cu privire la criteriile stabilite de punctul 10 din Regulamentul privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, prin care se acordă prioritate în funcţie de activitatea desfăşurată. Avocatul Poporului consideră că statul ar trebui să adopte politici/măsuri pozitive şi echitabile la acordarea facilităţilor în toate domeniile sociale persoanelor cu dizabilităţi şi părinţilor care cresc şi îngrijesc mai mulţi copii, indiferent de activitatea pe care o desfăşoară.

47. În opinia prezentată de Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii se menţionează că achitarea de către avocaţi a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, stabilită în anul 2022, în mărime de 4056 de lei, nu este în măsură să constituie, în sine, un tratament mai puţin favorabil, având în vedere că o persoană angajată, care realizează pe parcursul anului 2022 un venit lunar echivalent cu salariul mediu lunar pe economie, va achita 891 lei lunar pentru asigurarea medicală obligatorie, sau 10 692 lei anual. De asemenea, Consiliul afirmă că absolvirea avocaţilor cu dizabilităţi de la achitarea primei de asigurare în sumă fixă ar fi inechitabilă faţă de persoanele asigurate angajate care achită prima de asigurare în formă de contribuţie procentuală de 9%, indiferent dacă au o dizabilitate sau nu. Cu privire la normele criticate referitoare la părintele, inclusiv adoptiv, care exercită în mod efectiv creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, Consiliul subliniază că situaţia avocaţilor care profesează nu este comparabilă, din moment ce aceştia realizează venituri. Consiliul a notat că argumentul autorului sesizării, potrivit căruia avocatul care exercită o profesie liberă şi în afara unui contract individual de muncă poate fi considerat persoană "neangajată", în sensul Legii nr.1585 din 27 februarie 1998, este nefondat. Consiliul afirmă că situaţia persoanelor asigurate de Guvern nu este comparabilă cu cea a avocaţilor şi, prin urmare, nu există o situaţie discriminatorie.

48. Uniunea Avocaţilor subliniază că, deşi articolele 48, 49 şi 50 din Constituţie nu prevăd expres dreptul la asigurarea medicală garantată din bugetul de stat, acestea prevăd protecţia de către stat a familiei. Astfel, părinţii sunt obligaţi să participe la educarea şi la întreţinerea copiilor lor, ceea ce presupune alocarea în acest scop a resurselor materiale. Pentru a facilita atingerea acestui scop de către familii, statul instituie mai multe măsuri de protecţie, între care şi scutirea de plata primelor de asigurare medicală a părinţilor neangajaţi care exercită creşterea şi educarea a cel puţin patru copii, pentru perioada în care cel puţin un copil este minor. Scopul acestei scutiri oferite de stat constă în facilitarea formării familiilor cu mulţi copii, ocrotirea familiei cu patru şi mai mulţi copii. Lipsirea în mod automat şi absolut a avocaţilor cu patru şi mai muţi copii de această facilitare aduce atingere dreptului lor la protecţie în temeiul articolelor 48 şi 49 din Constituţie.

49. Cu privire la caracterul comparabil al situaţiilor în care se află părinţii neangajaţi cu patru copii şi părinţii avocaţi cu patru copii, Uniunea Avocaţilor notează că atât părinţii neangajaţi, cât şi părinţii avocaţi care au patru copii pot fi în situaţia în care nu realizează venituri. De principiu, avocaţii nu pot fi consideraţi persoane angajate, deoarece sunt liber profesionişti. În caz de suspendare a activităţii de avocat şi în situaţia în care avocatul nu are clientelă, acesta nu realizează venituri ca orice alt părinte neangajat care are patru copii. De asemenea, este necesar să se facă distincţie între situaţia unui avocat care asigură creşterea a cel puţin patru copii şi o situaţie similară în care persoana exercită o altă profesie. În cel de-al doilea caz, părintele are posibilitatea să realizeze venituri. Uniunea Avocaţilor subliniază că în cazul suspendării licenţei şi nerealizării de venituri avocatul este obligat să achite prima de asigurare medicală, în timp ce persoanele neangajate cu patru şi mai mulţi copii sunt asigurate de către Guvern.

50. Uniunea Avocaţilor afirmă că avocaţii care sunt concomitent persoane cu dizabilităţi se află în situaţii comparabile cu persoanele cu dizabilităţi care desfăşoară activităţi independente în domeniul comerţului cu amănuntul sau desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie, cu titularii de patentă de întreprinzător, cu fondatorii de întreprinderi individuale. Deşi genul şi domeniul de activitate sunt diferite, aceste persoane se află în situaţii comparabile, deoarece (i) persoanelor le este atribuit un grad de dizabilitate, (ii) în ambele cazuri persoanele au posibilitatea să realizeze anumite venituri, dacă activitatea acestora nu este suspendată, (iii) în ambele cazuri persoanele desfăşoară anumite activităţi independente. O persoană cu dizabilităţi şi neangajată este tratată diferit şi în mod mai avantajos decât o persoană cu dizabilităţi care concomitent deţine licenţa de avocat, dar a cărui activitate este suspendată. Tratamentul diferenţiat instituit prin normele contestate nu poate fi justificat în baza profesiei deţinute de persoana cu dizabilitate. De altfel, persoanele cu dizabilităţi în egală măsură, independent de profesia practicată, necesită îngrijiri medicale şi asistenţă medicală specială pentru tratarea dizabilităţii sau diminuarea efectelor negative ale acesteia, precum şi protecţie socială corespunzătoare şi acomodare rezonabilă, după caz. Uniunea Avocaţilor susţine că nu poate fi identificat niciun scop legitim urmărit de legislator în reglementarea distinctă a nivelului de asistenţă de stat al persoanelor cu dizabilităţi şi în funcţie de activitatea desfăşurată. Acest tratament diferenţiat pe baza profesiei de avocat nu este unul justificat în mod obiectiv şi rezonabil.

51. În opinia sa scrisă, Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi susţine că prezumţia discriminării indirecte, pe criteriul de dizabilitate se manifestă prin prevederea aparent neutră (în acest caz, punctul 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018). Potrivit acestei prevederi, toţi avocaţii trebuie să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Punctul 10 din Regulament are ca efect crearea unui dezavantaj avocaţilor cu dizabilităţi, în comparaţie cu avocaţii fără dizabilităţi, deşi starea de sănătate a celor dintâi este deteriorată, oportunităţile de a munci sunt mai limitate şi cheltuielile de menţinere a sănătăţii sunt mai ridicate.

C. Aprecierea Curţii

52. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că respectarea principiului egalităţii presupune acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, cu excepţia cazului în care se demonstrează că tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Această condiţie demonstrează că principiul egalităţii nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferenţiat, ci doar a tratamentelor diferenţiate nejustificate (HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 38).

53. De asemenea, Curtea a notat că pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că tratamentul diferenţiat este discriminatoriu (HCC nr.10 din 8 aprilie 2019, § 37). Curtea a subliniat că tratamentele diferenţiate sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 34).

54. În continuare, Curtea va examina dacă obligarea persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii care deţin licenţa de avocat şi a persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii care deţin licenţa de avocat să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală urmăreşte un scop legitim. În caz afirmativ, Curtea va examina, inclusiv, dacă tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil.

a) Dacă măsura contestată urmăreşte realizarea unui scop legitim

55. Potrivit autorităţilor, persoanele care exercită profesia de avocat nu sunt asigurate de Guvern pentru că realizează venituri. Având în vedere argumentele autorităţilor, precum şi categoriile persoanelor asigurate de Guvern, Curtea admite că prin excluderea avocaţilor din categoria persoanelor asigurate Guvernul a urmărit să facă o diferenţă între persoanele care desfăşoară o activitate profesională şi care, implicit, obţin mijloace financiare pentru a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi persoanele care nu dispun de astfel de mijloace financiare.

56. Curtea are în vedere competenţa Guvernului în domeniul gestionării bugetului public şi recunoaşte că direcţionarea mijloacelor financiare spre categoriile de persoane vulnerabile, în detrimentul categoriilor financiar independente, reprezintă măsuri de asigurare pentru orice om a unui trai decent, inclusiv sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Astfel, Curtea reţine că prin excluderea avocaţilor din categoria persoanelor asigurate de Guvern autorităţile au urmărit un scop legitim, să protejeze drepturile, libertăţile şi demnitatea altor persoane, în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie.

b) Dacă măsura contestată este justificată în mod obiectiv şi rezonabil

57. Curtea reţine că deşi este justificat ca legislatorul să aplice în mod diferenţiat obligaţia de a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în funcţie de veniturile persoanelor, rămâne important (i) dacă autorităţile au ales categoriile care au venituri pe baza unui criteriu obiectiv şi (ii) dacă la adoptarea deciziei autorităţile au stabilit un echilibru corect între principiile concurente.

58. Cu privire la primul aspect, Curtea reţine că, în această cauză, legislatorul a calificat profesia de avocat ca fiind generatoare de venituri şi, prin urmare, nu există un scop legitim ca persoanele care exercită această profesie să fie asigurate de Guvern. Curtea admite că profesia de avocat poate fi generatoare de venituri. Totuşi, pentru a stabili că profesia de avocat reprezintă un criteriu obiectiv care justifică tratamentul diferenţiat, Curtea trebuie să verifice dacă legea prevede garanţii pentru persoanele care exercită această profesie că vor încasa venituri în cuantum suficient care ar permite autorităţilor să le excludă din categoria persoanelor asigurate de Guvern.

59. Astfel, potrivit Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, profesia de avocat este o profesie liberă şi independentă, precum şi că aceasta nu constituie activitate de întreprinzător [articolul 1 alin.(2)]. Avocatul acordă solicitanţilor asistenţă juridică calificată [articolul 8 alin.(1)], munca lui fiind remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice şi juridice [articolul 63 alin.(1)], iar mărimea onorariilor se stabileşte prin acordul părţilor contractante [articolul 63 alin.(2)]. De asemenea, Legea cu privire la avocatură prevede că, în funcţie de starea materială a clientului, avocatul ar putea acorda asistenţă juridică în mod gratuit [articolul 5 alin.(5)].

60. Din conţinutul normelor analizate, Curtea concluzionează că licenţa de avocat nu presupune şi încasarea în mod automat a unor venituri pecuniare, încasarea acestora fiind dependentă, inter alia, de efortul fizic şi intelectual (capacitatea de muncă) depus, de capacitatea avocatului de a avea clienţi şi a le presta acestora asistenţă juridică calificată. Prin urmare, deţinerea de către o persoană cu dizabilităţi a licenţei de avocat nu presupune şi încasarea iminentă a unor venituri. Din acest punct de vedere, aceste persoane nu se deosebesc de persoana cu dizabilităţi care nu deţine licenţă de avocat şi respectiv această diferenţiere nu are la bază un criteriu obiectiv.

61. Dimpotrivă, deţinerea licenţei de avocat ar putea constitui un criteriu obiectiv care ar justifica excluderea persoanelor cu dizabilităţi din categoria persoanelor asigurate de Guvern dacă mecanismul legal ar ţine cont de veniturile persoanelor în discuţie.

62. Prin urmare, Curtea constată că excluderea persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii şi care deţin licenţă de avocat din categoria persoanelor asigurate de Guvern nu a avut loc pe baza unui criteriu obiectiv. Deşi această concluzie este suficientă pentru soluţionarea sesizărilor, Curtea consideră necesar să verifice şi caracterul proporţional al măsurii contestate.

63. Deşi prin măsura sa generală legislatorul a urmărit să scoată în evidenţă situaţiile diferite în care se află persoanele din categoria celor asigurate de Guvern şi din categoria celor care se asigură în mod individual, Curtea reţine că autorităţile au aplicat această măsură inclusiv în cazul persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii. Această situaţie face incidente principii suplimentare, care trebuiau luate în considerare de legislator.

64. Având în vedere protecţia specială a persoanelor cu dizabilităţi prevăzută la articolul 51 din Constituţie, legislatorul a calificat dizabilitatea persoanelor adulte ca o gravitate a deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă) şi în funcţie de capacitatea de muncă păstrată, a clasificat-o în trei grade inclusiv: (i) severă, în care capacitatea de muncă este păstrată într-un interval procentual de 0-20%; (ii) accentuată, în care capacitatea de muncă este păstrată într-un interval procentual de 25-40%; (iii) medie, în care capacitatea de muncă este păstrată într-un interval procentual de 45-60% [articolul 16 alin.(1) din Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi].

65. Deoarece dizabilitatea reprezintă, implicit, o reducere substanţială a capacităţii de muncă, legislatorul a acordat acestor persoane şi o protecţie socială cuvenită în domeniul asistenţei medicale, stabilind că primele de asigurare obligatorie pentru asistenţă medicală se plătesc de către Guvern din contul bugetului de stat [articolele 4 alin.(4) lit.i) şi 5 alin.(3) din Legea nr.1585/1998].

66. Excluderea persoanelor cu dizabilităţi din categoria "persoană asigurată de Guvern" şi includerea lor în categoria "persoană asigurată individual" doar pentru faptul că acestea deţin licenţă de avocat impune concluzia că legislatorul nu a avut în vedere situaţia particulară a persoanelor în discuţie, inclusiv capacitatea de muncă a titularului licenţei de a exercita profesia de avocat şi de a obţine venituri. Situaţia particulară a persoanelor cu dizabilităţi îl obligă pe legislator să aibă în vedere şi exigenţele articolului 51 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora aceste persoane trebuie să beneficieze de "o protecţie specială din partea întregii societăţi" şi că statul trebuie să le asigure "condiţii normale de [...] readaptare [...] şi de integrare socială". În această cauză, de vreme ce la §§ 60-61 supra Curtea a reţinut că excluderea acestor persoane nu a avut loc pe baza unui criteriu obiectiv, Curtea consideră justificat argumentul autorilor excepţiilor că excluderea automată a persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii din categoria persoanelor asigurate de Guvern în cazul în care acestea decid să activeze în calitate de avocat, este în măsură să descurajeze aceste persoane să participe la viaţa socială.

67. Raţionamentele reţinute supra, la §§ 57-66, sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii şi deţin o licenţă de avocat. Curtea menţionează că prin excluderea persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii din categoria persoanelor asigurate de Guvern pentru simplul motiv că aceste persoane deţin licenţa de avocat, fără a ţine cont de veniturile realizate în această profesie, legislatorul nu a avut în vedere garanţiile consfinţite la articolele 48, 49 şi 50 din Constituţie, în virtutea cărora statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, ocroteşte maternitatea şi copiii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare, precum şi că mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială din partea statului.

68. De vreme ce excluderea nu a avut loc în baza unui criteriu obiectiv şi nici nu a luat în consideraţie situaţia particulară a acestora, Curtea reţine că excluderea automată a persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii din categoria persoanelor asigurate de Guvern în cazul în care acestea decid să activeze în calitate de avocat este în măsură să încalce exigenţele articolelor 48, 49 şi 50 din Constituţie.

69. Curtea menţionează că această opţiune de politică socială a legislatorului, potrivit căreia, pe de o parte, persoanele cu dizabilităţi/persoane care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii au fost incluse în categoria persoanelor asigurate de Guvern şi, pe de altă parte, persoanele cu dizabilităţi/persoane care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii şi deţin o licenţă de avocat au fost incluse în categoria persoanelor asigurate în mod individual, creează un tratament discriminatoriu, atât timp cât nu au fost luate în consideraţie veniturile pe care titularul de licenţa le încasează din profesia de avocat.

70. În concluzie, Curtea reţine că dispoziţiile contestate stabilesc un tratament diferenţiat, care nu este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, şi sunt contrare raţionamentelor coroborate ale articolelor 16, 47, 48, 49, 50, 51 şi 54 din Constituţie.

71. Totuşi, Curtea menţionează că nu poate substitui Parlamentul şi Guvernul în reglementarea unui mecanism de achitare a primei de asigurare medicală obligatorie pentru avocaţii cu dizabilităţi şi pentru avocaţii care asigură creşterea a patru şi mai mulţi copii în funcţie de veniturile obţinute.

72. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă Parlamentului şi Guvernului, în vederea reglementării mecanismului de calculare a primei de asigurare medicală obligatorie pentru avocaţii cu dizabilităţi şi pentru avocaţii care asigură creşterea a patru şi mai mulţi copii, în funcţie de veniturile obţinute, în conformitate cu raţionamentele prezentei Hotărâri.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dnei Valentina Moruz, parte în dosarul nr.2-5459/2021, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central, de dl avocat Victor Cojocari, în interesele dlui Mircea Macovei, parte în dosarul nr.2a-2/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi de dl avocat Ion Procopciuc, în interesele dnei Angela Procopciuc, parte în dosarul nr.2-5456/2021, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Se recunoaşte constituţional textul "avocaţii" din punctul 2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în măsura în care nu se aplică în privinţa persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii care deţin licenţa de avocat şi în cazul persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii care deţin licenţa de avocat.

3. Se recunosc constituţionale:

a) textul "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală;

b) articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi

c) punctul 10 al Regulamentului privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional textul "avocaţii" din punctul 2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în măsura în care nu se aplică în privinţa persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii care deţin licenţa de avocat şi în cazul persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii care deţin licenţa de avocat.

În acest context, în vederea reglementării mecanismului de calculare a primei de asigurare medicală obligatorie pentru avocaţii cu dizabilităţi şi pentru avocaţii care asigură creşterea a patru şi mai mulţi copii în funcţie de veniturile obţinute, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice legislaţia în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional textul "avocaţii" din punctul 2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în măsura în care nu se aplică în privinţa persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii care deţin licenţa de avocat şi în cazul persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii care deţin licenţa de avocat.

În acest context, în vederea reglementării mecanismului de calculare a primei de asigurare medicală obligatorie pentru avocaţii cu dizabilităţi şi pentru avocaţii care asigură creşterea a patru şi mai mulţi copii, în funcţie de veniturile obţinute, Curtea îi solicită Guvernului să modifice cadrul legal în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Guvernului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.