Hotărâre nr.9 din 09.03.2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 din Codul de procedură penală (judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală) (sesizarea nr.156g/2016)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a

articolului 364/1 din Codul de procedură penală

(judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală)

(sesizarea nr.156g/2016)

nr. 9  din  09.03.2017

 (în vigoare 09.03.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 360-363 art. 95 din 13.10.2017

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 decembrie 2016 şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de Maxim Ciudin, parte în dosarul nr.1-565/16, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 decembrie 2016 de către judecătorul Natalia Clevadî din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorul excepţiei a pretins, în esenţă, că prevederile art.364/1 din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 15, 16, 20 şi 54 alin.(1) din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2017 excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi a Procuraturii Generale. Preşedintele Republicii Moldova nu a prezentat opinia sa scrisă.

6. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către Maxim Ciudin, autor al sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al Justiţiei.

A. Circumstanţele litigiului principal

7. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, se află cauza penală privind învinuirea lui I.L. de comiterea infracţiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) din Codul penal.

8. În şedinţa de judecată din 25 februarie 2016, I.L. a solicitat, în temeiul art.364/1 din Codul de procedură penală, ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

9. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, instanţa de judecată a admis cererea lui I.L. La 28 iunie 2016, instanţa de judecată şi-a anulat încheierea din 25 februarie 2016, prin care a fost acceptată cererea lui I.L. depusă în temeiul art.364/1 din Codul de procedură penală, şi a dispus judecarea cauzei în procedură generală, stabilind următoarea şedinţă de judecată pentru 26 septembrie 2016.

10. Ulterior, judecătorul nu a participat la examinarea dosarului, deoarece, prin hotărârea din 20 septembrie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis suspendarea acestuia din funcţie, cauza penală fiind repartizată unui alt judecător.

11. În şedinţa publică preliminară din 8 noiembrie 2016, I.L. a solicitat în mod repetat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, partea vătămată a solicitat examinarea cauzei în procedură generală. Prin încheierea din 13 decembrie 2016 instanţa de judecată a admis cererea lui I.L., iar solicitarea părţii vătămate a fost respinsă.

12. În cadrul şedinţei de judecată din 13 decembrie 2016, Maxim Ciudin a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.364/1 din Codul de procedură penală, invocând faptul că prin examinarea cauzei în procedură simplificată partea vătămată este lipsită de drepturile sale procesuale, care puteau fi exercitate în etapa cercetării judecătoreşti şi dezbaterilor judiciare, contrar dispoziţiilor constituţionale.

13. Prin încheierea din 14 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus suspendarea procesului şi remiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 59

Partea vătămată

“(1) Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracţiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.

[…]”

Articolul 61

Partea civilă

“(1) Parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Acţiunea civilă se judecă de către instanţă în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.

[…]”

Articolul 62

Drepturile şi obligaţiile părţii civile

“(1) În scopul susţinerii cererii sale, partea civilă dispune de următoarele drepturi:

1) să facă explicaţii asupra cererii depuse;

[…]

8) să participe la şedinţe de judecată, inclusiv la cercetarea materialelor cauzei referitor la acţiunea sa;

9) să pledeze în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă;

[…]”

Articolul 364/1

Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

“(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi nu solicită administrarea de noi probe.

(3) În cadrul şedinţei preliminare sau până la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are obiecţii, apoi acordă cuvântul procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.

(4) Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi dacă sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului.

(5) În caz de admitere a cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică.

(6) În caz de admitere a cererii privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.

(7) În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin.(1), dispoziţiile art.382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea introductivă a sentinţei conţine, pe lângă datele expuse la art.393, menţiunea despre judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(8) Inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

(9) În caz de respingere a cererii, instanţa dispune judecarea cauzei în procedură generală.”

ÎN DREPT

16. Din conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă restrângerea posibilităţilor de exercitare a drepturilor procesuale de către partea vătămată în cadrul judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

17. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

A. ADMISIBILITATEA

18. Prin decizia sa din 19 ianuarie 2017, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

20. Fiind ridicată de către Maxim Ciudin, parte în dosarul nr.1-565/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

21. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

22. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 364/1 din Codul de procedură penală.

23. Curtea acceptă argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte şi sunt determinante pentru judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

24. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

25. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art.364/1 din Codul de procedură penală nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

26. Curtea reţine că autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile legale contestate încălcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 15, 16, 20 şi 54 alin.(1) din Constituţie.

27. Curtea menţionează că articolele 1 alin.(3), 4, 7 şi 15 din Constituţie comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

28. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va opera cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituţie, ţinând cont de raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară şi principiile garantate de instrumentele internaţionale în materie.

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolului 20 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituţie

29. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art.364/1 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor articolului 20 din Constituţie, potrivit cărora:

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

30. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, prevederile criticate încalcă articolul 16 din Constituţie, potrivit căruia:

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

31. La fel, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă articolul 54 alin.(1) din Constituţie, care prevede:

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”

1. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

32. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art.364/1 din Codul de procedură penală exclud partea vătămată din procesul de judecată. Astfel, prin aplicarea procedurii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea vătămată este lipsită de dreptul de a beneficia de etapele cercetării judecătoreşti, de dreptul la replică în cadrul dezbaterilor judiciare şi de dreptul de a depune în instanţă concluzii scrise, care ar fi inerente în cazul judecării cauzei în procedură generală. De asemenea, dispoziţiile contestate creează o inegalitate de tratament între inculpat şi partea vătămată. Mai mult, pedeapsa aplicată inculpatului în condiţiile dispoziţiilor contestate va fi redusă, fără a se lua în consideraţie părerea părţii vătămate.

33. Autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile art.364/1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor articolelor 16, 20 şi 54 alin.(1) din Constituţie.

2. Argumentele autorităţilor

34. Potrivit opiniei scrise a Parlamentului, textul de lege criticat conţine suficiente garanţii procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la acces liber la justiţie consacrat de art.20 din Constituţie. Astfel, instanţa de judecată este obligată, în cazul aplicării procedurii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, să examineze dacă din probele administrate rezultă că faptele reţinute în rechizitoriu corespund cu cele săvârşite de inculpat, existenţa vinovăţiei acestuia, precum şi caracterul liber şi sincer al solicitării formulate de către acesta, asigurând, în acelaşi timp, înfăptuirea justiţiei potrivit art.114 din Legea fundamentală.

35. Parlamentul consideră că judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu pune partea vătămată în condiţii inegale în raport cu inculpatul, deoarece soluţionarea cauzelor penale are la bază principiul aflării adevărului. Totodată, persoana vătămată are posibilitatea să conteste probele administrate în faza de urmărire penală, precum şi să propună administrarea de probe noi.

36. De asemenea, în opinia Parlamentului, reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoaşterii învinuirii reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiţii. De altfel, scopul pedepsei penale nu este răzbunarea pentru săvârşirea infracţiunii.

37. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că dispoziţiile legale criticate nu conţin elemente de natură să aducă atingere principiilor egalităţii şi accesului liber la justiţie, garantate de articolele 16 şi 20 din Constituţie.

38. Potrivit Guvernului, dispoziţiile contestate nu obligă judecătorul, în absenţa convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului, chiar dacă acesta recunoaşte în totalitate faptele imputate lui, să admită cererea formulată de inculpat. Astfel, instanţa de judecată are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar şi în condiţiile unei recunoaşteri totale a faptelor, atunci când consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit procedurii generale. Or posibilitatea instanţei de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, în cazul aplicării procedurii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea vătămată are dreptul de a deveni parte civilă, ceea ce constituie o altă garanţie a dreptului la un proces echitabil.

39. În acelaşi timp, Procuratura Generală consideră că judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu generează încălcarea dreptului părţii vătămate la un proces echitabil, deoarece aceasta din urmă, la terminarea urmăririi penale, are dreptul de a lua cunoştinţă de materialele cauzei penale şi are posibilitatea reală să promoveze poziţia sa activă la acea etapă. În plus, prevederile Codului de procedură penală garantează părţii vătămate dreptul de a prezenta probe, de a contesta acţiunile procurorului sau organului de urmărire penală, de a participa la unele acţiuni de urmărire penală etc.

3. Aprecierea Curţii

1. Principii generale

40. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Totodată, în temeiul articolului 115 alin.(4) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită prin lege organică.

41. În scopul realizării prevederilor constituţionale, Codul de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 cuprinde reglementări detaliate privind judecarea cauzelor penale de către instanţele judecătoreşti. În context, Curtea reţine că dispoziţiile codului prevăd inclusiv judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care reprezintă de fapt o procedură abreviată.

42. Curtea observă, în acest sens, că prin Recomandarea nr. R (87)18 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a încurajat statele membre să ia măsuri care vizează simplificarea procedurilor judiciare ordinare prin recurgerea la procese accelerate, care includ hotărâri sumare, înţelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

43. Curtea menţionează că examinarea cauzei penale în procedură simplificată este un instrument care oferă avantajul soluţionării cu celeritate a cauzelor penale atunci când inculpatul recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

44. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a afirmat că, atunci când o acuzaţie penală împotriva inculpatului este stabilită printr-o formă prescurtată de examinare judiciară, aceasta duce, în esenţă, la renunţarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului nu împiedică o persoană să renunţe la aceste garanţii din propria sa voinţă (a se vedea Scoppola v. Italia (nr.2) [MC], hotărârea din 17 septembrie 2009, § 135).

45. Cu toate acestea, Curtea Europeană a subliniat că renunţarea la anumite drepturi procedurale trebuie întotdeauna pentru a fi considerată eficientă în sensul Convenţiei, stabilită în mod neechivoc şi însoţită de garanţii minime, proporţionale cu importanţa acesteia. În plus, nu trebuie să contravină vreunui interes public important (a se vedea, inter alia, Scoppola (nr.2), citată supra, § 135-136, Poitrimol v. Franţa, hotărârea din 23 noiembrie 1993, § 31, şi Hermi v. Italia [MC], hotărârea din 18 octombrie 2006, § 73).

46. Mai mult, în partea ce ţine de statutul părţii civile în procesul penal, Curtea Europeană a statuat că art.6 § 1 din Convenţie nu garantează dreptul la o “răzbunare privată”, nici pe cel de a intenta o actio popularis în scop de pedepsire a unei persoane (a se vedea Perez v. Franţa [MC], hotărârea din 12 februarie 2004, § 70).

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

47. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit articolului 364/1 din Codul de procedură penală, instanţa poate dispune judecarea cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în cazul în care, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul declară personal, prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu.

48. În acelaşi timp, Curtea observă că, în conformitate cu art.364/1 alin.(4) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată este obligată să examineze dosarul în baza acestei proceduri doar dacă: 1) din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi 2) sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

49. Mai mult, Curtea constată că, în corespundere cu dispoziţiile art.364/1 alin. (9) din Codul de procedură penală, judecătorul este în drept de a respinge cererea inculpatului şi de a dispune judecarea cauzei în procedură generală.

50. Astfel, atunci când există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului sau în cazul unei recunoaşteri parţiale a situaţiei de fapt, ori chiar în cazul unei recunoaşteri totale a faptelor imputate, când nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judecătorul respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată.

51. Curtea precizează că nu simpla recunoaştere a învinuirii este determinantă pentru a se da eficienţă unui proces echitabil, desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa. În plus, indiferent de recunoaşterea învinuirii, ceea ce prevalează este existenţa unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului.

52. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde, în esenţă, că prin admiterea cererii inculpatului de a judeca cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea vătămată este privată de drepturile sale, care ar fi inerente în cazul judecării cauzei în procedură generală.

53. În acest context, Curtea relevă faptul că în cadrul procedurilor judiciare simplificate minimul de garanţii care poate fi acordat părţii vătămate este: 1) dreptul de a fi informat referitor la condiţiile procedurii simplificate, data, locul şi ora şedinţei de judecată în care se va examina cauza; 2) dreptul de a fi prezent în cadrul şedinţei de judecată în care se va judeca cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; şi factorul esenţial 3) dreptul de a deveni parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea probelor.

54. Prin urmare, Curtea reţine faptul că examinarea cauzelor penale în procedură simplificată nu exclude asigurarea unor garanţii părţii vătămate, una dintre acestea fiind recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracţiunea săvârşită.

55. Curtea subliniază că atât persoana vătămată, cât şi partea civilă sunt persoane lezate în drepturile lor prin săvârşirea infracţiunii. Or parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia.

56. Astfel, Curtea menţionează că judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu îl scuteşte pe inculpat de răspunderea civilă. În acest sens, prevederile alineatului (5) al art.364/1 din Codul de procedură penală stabilesc, în mod expres, că în caz de admitere a cererii, judecătorul explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare.

57. În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit tezei a doua a alineatului (5) al aceluiaşi articol, dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică, deşi articolul 62 alin.(1) subpct. 9) din Codul de procedură penală stabileşte că, în scopul susţinerii cererii sale, partea civilă dispune de dreptul de a pleda în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă. Astfel, în partea ce ţine de participarea părţii civile la dezbaterile judiciare se constată o neconcordanţă între prevederile Codului de procedură penală, motiv pentru care Curtea va remite o Adresă Parlamentului în vederea înlăturării deficienţelor constatate.

58. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art.382-398 din Codul de procedură penală, care reglementează deliberarea şi adoptarea sentinţei, se vor aplica în modul corespunzător şi în caz de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

59. Aşadar, în conformitate cu art.387 alin.(1) din Codul de procedură penală, odată cu sentinţa de condamnare, instanţa de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile şi mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acţiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Or odată cu soluţionarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluţioneze acţiunea civilă, precum şi să se pronunţe, la adoptarea sentinţei, dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost intentată acţiunea civilă.

60. Curtea reţine ca o altă garanţie a reparării prejudiciului creat prin fapta interzisă de legea penală prevederile art.388 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în caz de admitere a acţiunii civile, instanţa de judecată poate dispune, înainte ca sentinţa să fi devenit definitivă, să fie luate măsuri pentru asigurarea acestei acţiuni dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

61. De asemenea, partea vătămată/civilă poate declara apel atunci când nu este de acord cu sentinţa adoptată de prima instanţă în urma judecării în procedură simplificată (art.401 alin.(1) pct.3) şi 4) din CPP).

62. În egală măsură, Curtea menţionează că, în cazul în care instanţa de judecată lasă acţiunea civilă fără soluţionare în procesul penal, aceasta nu împiedică partea civilă să iniţieze acţiunea civilă în ordinea procedurii civile. Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art.85 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, acţiunea civilă, având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului sau părţii responsabile civilmente, exercitată în instanţa civilă, este scutită de taxa de stat.

63. În acest context, Curtea constată că este neîntemeiată alegaţia autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece egalitatea nu înseamnă uniformitate, sens în care Legea fundamentală nu consacră dreptul de acces unanim la o instanţă penală, părţile vătămate devenite părţi civile din procesele penale având posibilitatea de a-şi recupera deopotrivă prejudiciul şi în faţa unei instanţe civile. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în drepturi, garantat de art.16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

64. De asemenea, Curtea relevă că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice, indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile chiar diferit reglementate să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat.

65. Cu referire la alegaţiile autorului potrivit cărora la aplicarea art.364/1 din Codul de procedură penală pedeapsa este redusă, Curtea menţionează că, în temeiul art.72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social, în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Or reglementarea unui regim sancţionator poate fi în funcţie şi de atitudinea de recunoaştere a vinovăţiei. În acest sens, nu există nicio îndoială că pedeapsa care urmează a fi aplicată în caz de condamnare în urma unei proceduri simplificate are un scop de descurajare.

66. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea reţine că prin stabilirea unor reguli speciale de procedură şi prin aplicarea acestora în cazul recunoaşterii săvârşirii faptelor indicate în rechizitoriu de către inculpatul care solicită ca judecata să se desfăşoare în procedura simplificată nu se aduce atingere esenţei dreptului de acces liber la justiţie al părţii vătămate, fiind în conformitate cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maxim Ciudin, parte în dosarul nr.1-565/2016, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 364/1 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.9 din 9 martie 2017, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 364/1 din Codul de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003.

În procesul de examinare a sesizării, Curtea a constatat reglementări incoerente în Codul de procedură penală în partea ce ţine de participarea părţii civile la dezbaterile judiciare în cadrul judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În particular, Curtea a observat că, deşi articolul 62 alin.(1) subpct. 9) din Codul de procedură penală stabileşte că, în scopul susţinerii cererii sale, partea civilă dispune de dreptul de a pleda în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă, totuşi, dispoziţiile articolului 364/1 alineatul (5) dispun că dezbaterile judiciare se compun doar din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică.

Prin urmare, se atestă o neconcordanţă între dispoziţiile art.62 alin.(1) subpct. 9) şi dispoziţiile art.364/1 alin.(5) din Codul de procedură penală, creând confuzii privind dreptul părţii civile de a pleda în dezbateri judiciare. În acest context, Curtea subliniază necesitatea legiferării aspectelor identificate în vederea excluderii carenţelor existente.

În conformitate cu prevederile articolului 28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.