Hotărîre nr.1 din 13.01.2006 pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2005

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru  aprobarea  Raportului cu privire la exercitarea

jurisdicţiei constituţionale în anul 2005

nr. 1  din  13.01.2006

 (în vigoare 20.01.2006) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.9-12 art.1 din 20.01.2006

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierei Galina Pancratov, şefului Secretariatului Victor Rusu, în baza art.10 şi art.23 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.5 lit.i) şi art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2005.

Conducîndu-se după prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.62 lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2005, cu anexele respective, care sînt parte integrantă a raportului.

2. Raportul se expediază Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Prezenta Hotărîre este definitivă şi, împreună cu raportul, se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

Aprobat

prin Hotărîrea Curţii Constituţionale

nr.1 din 13 ianuarie 2006

RAPORT

cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2005

I. DATE STATISTICE PRIVIND EXERCITAREA JURISDICŢIEI

CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2005

În anul de referinţă la Curte au fost depuse 32 de sesizări pentru controlul constituţionalităţii actelor normative (15 legi, 4 hotărîri ale Guvernului şi o hotărîre a Parlamentului), o sesizare pentru interpretarea Constituţiei, 2 sesizări pentru revizuirea Constituţiei. De asemenea, s-au aflat în proces de examinare 2 sesizări din cele 27 depuse în anul 2004.

Deputaţii în Parlament au depus 17 sesizări. Comisia specială a Parlamentului a înaintat o adresare privind confirmarea legalităţii alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. Un grup de 44 de deputaţi şi Guvernul au depus spre avizare proiecte de lege pentru modificarea art.24 alin.(3) din Constituţie. 2 sesizări au fost semnate de avocaţi parlamentari, 3 sesizări privind excepţii de neconstituţionalitate au fost înaintate de Curtea Supremă de Justiţie, o sesizare a depus Procurorul General şi 6 adresări a înaintat Comisia Electorală Centrală privind raportul rezultatelor alegerii Parlamentului Republicii Moldova şi validarea a 10 deputaţi în Parlament.

Au fost supuse controlului constituţionalităţii 13 acte normative, 10 fiind apreciate neconstituţionale şi 3 constituţionale. Au fost declarate neconstituţionale 18 norme de drept şi constituţionale 5 norme de drept.

Curtea a pronunţat 25 de hotărîri, inclusiv 11 hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii.

Curtea a emis 2 avize: asupra proiectului de lege privind modificarea art.24 alin.(3) din Constituţie şi privind confirmarea legalităţii alegerii Parlamentului.

Printr-o decizie şi o hotărîre s-au sistat două procese.

Nu au fost acceptate spre examinare în fond 13 sesizări, inclusiv 2 prin decizii.

Au fost expuse 2 opinii separate asupra unei hotărîri a Curţii.

Au fost adoptate 2 adrese către Parlament.

La 1 ianuarie 2006 au rămas neexaminate 3 sesizări.

(Anexele nr.1 - 4).

1.1. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului)

La 25 ianuarie 2005 Curtea Constituţională a recunoscut constituţionale prevederile art.5 alin.(1) lit.e) şi art.17 din Legea nr.289-XV din 22 iulie 2004 "Privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale" (Hotărîrea nr.3¹).

______________

¹ M.O. nr.24-25/3 din 11.02.2005

În opinia avocatului parlamentar, care a depus două sesizări asupra acestei legi, suma indemnizaţiei pentru naşterea copilului trebuie să fie egală, indiferent de faptul dacă părinţii sînt asiguraţi sau nu.

În hotărîrea sa Curtea a subliniat că dreptul la prestaţii de asigurări sociale se exercită prin sistemul public de asigurări sociale în cazul apariţiei riscurilor împotriva cărora persoana s-a asigurat prin achitarea unor contribuţii.

Curtea a relevat că dobîndirea calităţii de asigurat este condiţionată de plata unor contribuţii din venitul realizat. Dreptul constituţional al cetăţeanului la asigurare socială se realizează în cazurile şi în mărimile stabilite de lege.

Potrivit legislaţiei în vigoare, indemnizaţia unică la naşterea copilului se acordă: de la bugetul asigurărilor sociale de stat persoanelor asigurate şi de la bugetul de stat persoanelor neasigurate.

Curtea a subliniat că, potrivit art.24 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr.383-XV din 18 noiembrie 2004, cuantumul indemnizaţiei unice la naşterea copilului constituie suma de 500 de lei pentru fiecare copil născut viu, înţelegîndu-se că destinatarii acesteia sînt atît persoanele asigurate, cît şi persoanele neasigurate.

La 21 aprilie 2005 Curtea a declarat neconstituţională Legea ordinară nr.981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor" şi sintagma "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2³ din Codul apelor în redacţia Legii nr.446-XV din 13 noiembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative" (Hotărîrea nr.12²).

______________

² M.O. nr.67-68/10 din 06.05.2005

Autorul sesizării a solicitat controlul constituţionalităţii sintagmei "Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, acestea sînt determinate de Guvern la propunerea Agenţiei Naţionale de Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie" din art.2 alin.(3) din Legea nr.981-XIV.

În baza art.6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale Curtea Constituţională a extins controlul constituţionalităţii asupra Legii nr.981-XIV integral.

Curtea a constatat că unele prevederi ale legii sînt neconstituţionale. Astfel, art.2 alin.(3) din lege, potrivit căruia litigiile privind stabilirea hotarelor terenurilor se soluţionează de către Guvern, contrazice art.20 şi art.114 din Legea Supremă, care statuează că justiţia se înfăptuieşte, în numele legii, numai de instanţele judecătoreşti şi nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie.

De asemenea, Curtea a relevat că Legea nr.981-XIV contrazice principiile de bază privind administraţia publică locală, consfinţite în art.109 din Constituţie şi dezvoltate în Codul funciar, în domeniul respectiv. Astfel, Codul funciar, care are putere juridică superioară faţă de legea ordinară, prevede în art.9 şi art.10 că stabilirea suprafeţelor de teren din cadrul raionului şi municipiului, satului (comunei) care rămîn în proprietatea statului ţine de competenţa consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale respective. De asemenea în competenţa consiliilor intră retragerea dreptului de proprietate asupra terenurilor în condiţiile prevăzute de lege.

Prin aceeaşi hotărîre Curtea a supus controlului constituţionalităţii şi unele norme din Codul apelor şi a menţionat că, potrivit art.1³ din Codul apelor, obiectivul acvatic natural sau artificial este unic şi indivizibil, din el făcînd parte apa, terenul aflat sub apă, fîşiile riverane de protecţie, construcţiile hidrotehnice (baraje, diguri).

Din analiza textuală a art. 2³ din Codul apelor rezultă expres că obiectivele acvatice ale căror construcţii hidrotehnice nu se află la balanţa primăriilor sînt fie proprietatea publică a statului, fie proprietatea persoanelor fizice şi juridice, însă nici art.2² privind obiectivele acvatice proprietate publică a statului, nici art. 2⁴ privind proprietatea privată asupra obiectivelor acvatice, articole din Codul apelor care stipulează temeiurile dreptului de proprietate, nu subordonează dreptul de proprietate asupra obiectivului acvatic de aflarea acestuia la balanţa proprietarului.

Astfel, Curtea Constituţională a apreciat că sintagma "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2³ din Codul apelor îngrădeşte dreptul unităţilor administrativ-teritoriale la proprietate, consfinţit de art.127 din Legea Supremă, potrivit căruia resursele naturale, inclusiv apele folosite în interes public, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, care aparţine fie statului, fie unităţilor administrativ-teritoriale.

La 19 iulie 2005 Curtea a declarat neconstituţionale unele prevederi din Codul de procedură penală (Hotărîrea nr.16³).

______________

³ M.O. nr.101-103/12 din 29.07.2005

Prin sesizarea depusă au fost contestate prevederile art.452 alin.(1) din Codul de procedură penală, conform cărora inculpatul, partea vătămată, partea civilmente responsabilă, după epuizarea căilor ordinare de atac, pot depune recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie numai prin intermediul avocatului.

Curtea Constituţională şi-a extins limitele competenţei şi a supus controlului constituţionalităţii şi alte dispoziţii ale Codului de procedură penală ce au tangenţă cu obiectul sesizării.

Curtea a relevat că atît Constituţia ţării, cît şi tratatele internaţionale cu privire la drepturile omului statuează principiul egalităţii tuturor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare.

Potrivit art.20 din Constituţie, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

De asemenea, Curtea Constituţională a menţionat că prevederile art.54 alin.(2) din Constituţie nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în art.20 - 24 din Constituţie. Curtea a apreciat că sub aspectul asigurării garanţiilor unui proces echitabil în cadrul procedurii de exercitare şi examinare a recursului în anulare, prevederile art.452 alin.(1) din Codul de procedură penală limitează dreptul cetăţeanului la apărare.

Curtea Constituţională a constatat că sintagma "prin intermediul avocatului" şi propoziţia a doua "În cazul în care recursul prevăzut în prezentul articol este declarat de altă persoană decît procurorul sau avocatul, recursul se restituie persoanei care l-a declarat cu o scrisoare de însoţire, explicîndu-i-se modul de declarare a acestuia" din art.421, dispoziţiile art.433 alin.(1), sintagma "prin intermediul avocatului" din art.452 alin.(1), dispoziţiile art.455 alin.(3) din Codul de procedură penală contravin art.15, art.20, art.26 şi art.54 din Constituţie, precum şi art.11 alin.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art.14 alin.3 lit.d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

La 22 noiembrie 2005 Curtea a apreciat drept constituţionale prevederile art.9 alin.(3) şi sintagma "fără a se depăşi perioada maximă pentru care se acordă indemnizaţie prevăzută de prezenta lege" din art.11 din Legea nr.289-XV din 22 iulie 2004 "Privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale" (Hotărîrea nr.21⁴).

______________

⁴ M.O. nr.161-163/15 din 02.12.2005

În opinia semnatarului sesizării, termenul pentru care se acordă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă trebuie să fie egal pentru toţi angajaţii, indiferent de durata contractului de muncă.

Curtea a apreciat că stipulaţia legii, prin care asiguraţii cu contract individual de muncă de o durată determinată, inclusiv cei angajaţi la lucrări sezoniere, precum şi şomerii, pot beneficia de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cel mult 30 de zile în cursul unui an calendaristic, se fondează pe specificul acestui gen de contracte. Or, potrivit art.54 alin.(2) din Codul muncii, contractul individual de muncă de o durată determinată se încheie pe un termen ce nu depăşeşte 5 ani şi, potrivit art.55, în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar.

Această stipulaţie, după caracter, este similară celor aplicate în domeniul salarizării şi în cel fiscal şi nicidecum nu învederează încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi a principiului nediscriminării, deoarece dreptul de asigurare socială este pus în relaţie directă cu obligaţia de a contribui prin cotizaţii la sistemul public de asigurări sociale.

Curtea Constituţională a relevat că după încadrarea în grad de invaliditate, care se poate produce atît la expirarea a 210 zile, termenul-limită pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în aceste cazuri, cît şi mai devreme, persoana beneficiază de o altă prestaţie de asigurări sociale - pensia de invaliditate. Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se sistează în conformitate cu art.7 alin.(4) din Legea nr.489-XIV, potrivit căruia în sistemul public asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau mai multe prestaţii de asigurări sociale.

Doi judecători nu au fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opiniile separate, au subliniat că dispoziţiile art.16, art.47 şi art.131 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, dreptul la sănătate şi îngrijire medicală, participarea obligatorie a cetăţenilor la constituirea bugetului asigurărilor sociale, în coroborare cu prevederile Codului muncii, impun statului obligaţia aplicării unui tratament egal al cetăţenilor săi în domeniul securităţii şi asigurării sociale. Ei au opinat că Curtea n-a adus argumente concludente privind constituţionalitatea prevederilor sesizate.

* * *

Ca urmare a modificării legii contestate şi retragerii sesizării de către autor, Curtea Constituţională a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.126 alin.(3) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (Decizia nr.1 din 22 decembrie 2005⁵). Totodată, Curtea a adoptat o adresă, prin care a atras atenţia Parlamentului asupra oportunităţii de a determina în lege din punct de vedere cantitativ "proporţiile mici şi mari" ale substanţelor narcotice şi psihotrope. Curtea a opinat că nereglementarea acestei probleme de drept îngreunează aplicarea de către organele de urmărire penală şi instanţele de judecată a prevederilor art.105³ din Codul cu privire la contravenţiile administrative, art.134¹ art.217, art.217^1, art.217⁴ din Codul penal şi art.159 din Codul de procedură penală.

______________

⁵ M.O. nr.176-181/19 din 30.12.2005

* * *

Curtea a respins sesizările:

- pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Hotărîrii Parlamentului nr.444-XV din 24 decembrie 2004 "Privind stabilirea datei pentru alegerea Parlamentului", relevînd lipsa obiectului şi conţinutul declarativ al sesizărilor (Decizia din 06.01.2005⁶ şi scrisorile nr.JCC-03/3a din 12.01.2005, nr.JCC-04/4a din 31.01.2005);

______________

⁶ M.O. nr.5-12/1 din 14.01.2005

- pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.731-XIII din 15.02.1996 "Cu privire la leasing", constatînd irelevanţa argumentelor invocate (scrisoarea nr.JCC-04/8a din 11.04.2005);

- pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.126 alin.3 lit.b) şi art.217 alin.3 din Codul penal, fiindcă nu au fost respectate prescripţiile legale privind invocarea motivelor concrete de neconstituţionalitate a actului contestat (scrisoarea nr.JCC-05/19a din 27.09.2005);

- pentru controlul constituţionalităţii Anexei nr.2 la Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 "Privind pensiile de asigurări sociale de stat" în redacţia Legii nr.358-XV din 31 iulie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", observînd că din conţinutul sesizării nu reiese legătura cauzală dintre prevederile contestate şi normele constituţionale în baza cărora au fost formulate argumentele (scrisoarea nr.JCC-04/24a din 26.10.2005);

- pentru controlul constituţionalităţii art.48 alin.(2), art.53 alin.(1), (3) şi (4), art.54 alin.(7) şi art.69 alin.(2) din Codul electoral în redacţia Legii nr.176-XVI din 22 iulie 2005 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral", întrucît sesizarea nu corespundea după formă şi conţinut prescripţiilor procedurale ale jurisdicţiei constituţionale (scrisoarea nr.JCC-03/26a din 29.11.2005);

- pentru controlul constituţionalităţii art.251 din Codul penal - însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate, deoarece sesizarea nu acoperea concluziile concrete de neconstituţionalitate pentru toate sintagmele contestate (scrisoarea nr.PCC-01/27a din 12.12.2005).

1.2. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului)

La 21 aprilie 2005, prin Hotărîrea nr.12⁷, Curtea a declarat neconstituţionale integral următoarele hotărîri ale Guvernului:

______________

⁷ M.O. nr.67-68/10 din 06.05.2005

- nr.837 din 14 august 2001 "Despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică";

- nr.1679 din 24 decembrie 2002 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică în judeţul Orhei";

- nr.959 din 4 august 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică în unele unităţi administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova";

- nr.1181 din 30 septembrie 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică pe municipiul Bălţi";

- nr.375 din 13 aprilie 2004 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică a localităţilor din componenţa municipiului Chişinău", care au fost adoptate în executarea Legii nr.981-XIV, apreciată neconstituţională prin aceeaşi hotărîre a Curţii.

Curtea Constituţională a relevat că Hotărîrea Guvernului nr.1679 din 24 decembrie 2002 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică în judeţul Orhei" contravine de asemenea art.110 alin.(1) din Constituţie, deoarece organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nu atestă categoria "judeţ".

Prin hotărîrile Guvernului nr.959/2003 şi nr.1679/2002 statului i-au fost atribuite în proprietate publică un şir de terenuri din fondul apelor cu o suprafaţă nesemnificativă variind între 0,46 ha şi 2 - 3 ha (Anenii Noi, Cahul, Călăraşi, Edineţ, Floreşti, Leova, Glodeni, Orhei ş.a.). Curtea a menţionat că avizele Guvernului, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru nu conţin date concludente care ar demonstra că, din punct de vedere economic, ecologic, istorico-cultural sau al securităţii statului, terenurile respective au caracter strategic pentru Republica Moldova.

La 6 octombrie 2005 Curtea a declarat neconstituţională Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.956 din 28 decembrie 1994 "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" (Hotărîrea nr.18⁸).

______________

⁸ M.O. nr.135-138/13 din 14.10.2005

Autorul sesizării a contestat dispoziţiile pct.28 şi pct.30 din Anexa nr.1, care prevăd condiţiile acordării despăgubirii de asigurare pentru pagubele produse prin vătămări corporale sau decesul terţelor persoane în urma accidentelor rutiere.

În şedinţa Curţii Constituţionale autorul a extins obiectul sesizării asupra textului integral al Anexei nr.1 şi a subliniat că în ansamblu prevederile cuprinse în Anexă comportă caracter normativ general, reglementarea unor asemenea relaţii prin hotărîre a Guvernului denotă încălcarea art.6 din Constituţie.

Curtea a subliniat că asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule terţelor persoane este unul din tipurile asigurării obligatorii. Avînd în vedere că art.4 alin.(2) din Legea nr.1508-XII "Cu privire la asigurări" comportă caracter imperativ, legislatorul, prin dispoziţiile art.62 din Legea nr.1508-XII, introdus la 6 martie 2003 prin Legea nr.93-XV, a obligat Guvernul să elaboreze şi să prezinte Parlamentului în termen de 3 luni proiectul de lege cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. Norma legală denotă voinţa clară şi consecventă a legislatorului că relaţiile privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de transport se reglementează prin lege.

Aplicarea prevederilor Anexei nr.1 pentru reglementarea relaţiilor care apar ca urmare a survenirii riscului asigurat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.6 privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat, aduce atingere art.66 lit.c) din Constituţie, care statuează că Parlamentul asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. În plus, conform art.102 alin.(2) din Constituţie, hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.

Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că hotărîrile Guvernului sînt subsecvente legilor adoptate de Parlament. Guvernul, ca organ executiv suprem, în exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern, organizează executarea legilor, scop în care emite hotărîri pentru a preciza o lege, a o face cît mai clară şi a o aplica cît mai corect.

Curtea Constituţională a apreciat că prevederile punctelor 28 şi 30 din Anexa nr.1, prin care sînt stabilite limitele cuantumului despăgubirilor, instituie norme juridice primare, general obligatorii, prin care fapt contrazic voinţa legislatorului.

Deoarece hotărîrile Guvernului adoptate pentru organizarea executării legilor nu pot conţine norme juridice primare, Curtea a conchis că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile constituţionale statuate de art.102 alin.(2), a comis o ingerinţă în activitatea Parlamentului, încălcînd dispoziţiile art.6 din Constituţie.

* * *

Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii pct.2 lit.a) şi lit.b) din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002, cu modificările şi completările operate prin Hotărîrea Guvernului nr.416 din 26 aprilie 2004, pentru motivul că excepţia de neconstituţionalitate a actului contestat a fost rezolvată (Hotărîrea nr.3 din 25.01.2005⁹).

______________

⁹ M.O. nr.24-25/3 din 11.02.2005

* * *

Au fost respinse prin scrisori sesizările care nu corespundeau după formă şi conţinut cerinţelor procedurii jurisdicţiei constituţionale, şi anume sesizările pentru controlul constituţionalităţii:

- pct.42 din Anexa nr.1 "Procedura de înregistrare şi soluţionare a cererilor de loc de muncă şi ajutor de şomaj" la Hotărîrea Guvernului nr.862 din 14 iulie 2003 - sesizarea nu conţinea argumente concrete, prin care norma contestată contravine Constituţiei, şi o analiză a legislaţiei invocate (scrisoarea nr.JCC-04/16a din 09.08.2005);

- unor prevederi ale Hotărîrii Guvernului nr.740 din 11.06.2002 "Cu privire la edificiile şi locaşurile de cult" - din conţinutul sesizării nu reieşea legătura cauzală dintre prevederile contestate şi normele constituţionale în baza cărora au fost formulate argumentele (scrisoarea nr.JCC-04/29a din 12.12.2005).

1.3. Art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie

(Interpretarea Constituţiei)

Nu s-a acceptat spre examinare sesizarea privind interpretarea art.71 din Constituţie pentru motivul că anterior, prin Hotărirea nr.8 din 16 februarie 1999, Curtea Constituţională a dat interpretare prevederilor acestui articol (Decizia din 22.12.2005¹⁰).

______________

¹⁰ M.O. nr.176-181/18 din 30.12.2005

1.4. Art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie

(Avizarea iniţiativelor de revizuire a Constituţiei)

La 22 septembrie 2005 Curtea a emis Avizul nr.21¹¹ asupra proiectelor de lege pentru modificarea art.24 alin.(3) din Constituţie, depuse de un grup de deputaţi în Parlament şi de Guvern.

______________

¹¹ M.O. nr.129-131/12 din 30.09.2005

Analizînd proiectele de lege sub aspectul conformităţii cu dispoziţiile art.142 alin.(2) din Constituţie, care statuează că nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a relevat că dreptul la viaţă este un drept natural al omului, cu care acesta este înzestrat de la naştere, că statul protejează acest drept sub cea mai rigidă formă, interzicînd înstrăinarea, cedarea, privarea sau restricţionarea lui.

Curtea a subliniat că aplicarea pedepsei cu moartea reprezintă un act ireparabil, crud şi inuman, fiind în contradicţie cu scopul urmărit de Codul penal. Excluderea pedepsei capitale în toate circumstanţele din noul Cod penal denotă elocvent tendinţa Republicii Moldova de a deveni un stat social, democratic şi de drept, în care viaţa şi sănătatea, onoarea şi demnitatea, integritatea şi securitatea omului sînt recunoscute ca cele mai înalte valori sociale.

Art.24 alin.(2) din Constituţie nu admite în nici o situaţie tortura, pedepsele sau tratamentele crude, inumane sau degradante. Apreciind pedeapsa capitală ca avînd un caracter crud şi inuman, Curtea a constatat neconcordanţa alin.(3) cu alin.(2), care-l precedă, deoarece dispoziţiile acestui alineat admit pedeapsa cu moartea în caz de război sau de pericol iminent de război.

Observînd că în proiectul său Guvernul substituie termenul "a aboli" cu termenul "a interzice", Curtea Constituţională a remarcat că, raportat la pedeapsa cu moartea, termenul "a aboli" se atestă nu numai în Constituţia Republicii Moldova, dar şi în majoritatea constituţiilor statelor, precum şi în majoritatea tratatelor internaţionale, ceea ce învederează predilecţia care i se acordă în limbajul juridic.

Curtea a constatat că proiectele de lege constituţională nu încalcă unitatea materiei constituţionale şi nu depăşesc limitele de revizuire a Constituţiei, prevăzute de art.141 şi art. 142 din Constituţie.

1.5. Art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane)

În anul de referinţă Curtea nu s-a pronunţat în această problemă.

1.6. Art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova)

La 17 martie 2005, prin Avizul nr.1¹², Curtea a confirmat legalitatea alegerii Parlamentului Republicii Moldova şi, prin Hotărîrea nr.6¹³, a validat deputaţii aleşi în cadrul scrutinului parlamentar din 6 martie 2005.

______________

¹² M.O. nr.42-45/5 din 21.03.2005

¹³ M.O. nr.42-45/4 din 21.03.2005

La 6 aprilie 2005, prin Hotărîrea nr.8¹⁴, Curtea a confirmat rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova.

______________

¹⁴ M.O. nr.55-58/7 din 08.04.2005

Pe parcursul anului, ca urmare a demisiei unor deputaţi, Curtea a validat alţi 10 deputaţi în Parlament.

* * *

Nu s-a acceptat spre examinare în fond sesizarea unui deputat în Parlament, prin care se contesta legalitatea alegerilor parlamentare. Curtea a conchis că sesizarea este lipsită de obiect, deoarece problemele abordate în ea nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (scrisoarea nr.JCC-06/5e din 04.03.2005).

1.7. Art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie

(Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea

Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum

şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile

mai mult de 60 de zile)

În anul 2005 Curtea nu a examinat astfel de cauze.

1.8. Art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie

(Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate

a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie)

La 29 martie 2005 Curtea a declarat neconstituţionale cuvintele: "în apel" din art.13 alin.(2), "cu apel" din art.32 alin.(1), "cu recurs" din art.32 alin.(2) şi dispoziţiile art.33 alin.(1), alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr.1286-XV din 25 iulie 2002 "Cu privire la statutul refugiaţilor", sesizate de Curtea Supremă de Justiţie, la cererea Curţii de Apel Chişinău (Hotărîrea nr.7¹⁵).

______________

¹⁵ M.O. nr.55-58/6 din 08.04.2005

Potrivit Legii nr.1286-XV, autoritatea competentă în soluţionarea problemei în materie de azil este Direcţia Principală pentru Refugiaţi de pe lîngă Departamentul Migraţiune, directorul căreia este abilitat cu dreptul de a acorda, retrage şi anula statutul de refugiat (art.12). Prin art.13 alin.(2) legiuitorul a atribuit Consiliului pentru Refugiaţi funcţia de a examina în apel plîngerile împotriva respingerii cererii de acordare a statutului de refugiat.

Curtea a remarcat că, utilizînd în prevederile contestate noţiunile "apel" şi "recurs" şi stipulînd că recursul la Curtea de Apel este ultima cale de atac în raporturile juridice respective, legiuitorul, de fapt, a atribuit unei autorităţi publice funcţii ale instanţelor judecătoreşti şi astfel a creat un mecanism neprevăzut de Constituţie.

Curtea a relevat că, potrivit art.114 şi art.115 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti. Potrivit art.53 alin.(1) din Constituţie, persoana vătămată într-un drept al său este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins.

Curtea Constituţională a constatat că dreptul la protecţie juridică presupune existenţa unor garanţii, care să permită realizarea lor, şi a relevat că excluderea posibilităţii de a exercita căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti limitează dreptul persoanei la apărare juridică.

Stabilind în lege că instanţa judecătorească examinează recursul solicitantului de azil şi se pronunţă asupra legalităţii deciziei Consiliului pentru Refugiaţi printr-o decizie motivată, legiuitorul a lipsit solicitantul de azil de posibilitatea de a intenta o acţiune în instanţa de fond în vederea reparării dreptului încălcat de o autoritate publică şi astfel a încălcat art.16, art.20, art.53 alin.(1) şi art.119 din Constituţie.

La 22 decembrie 2005, prin Hotărîrea nr.24¹⁶, Curtea a recunoscut constituţionale prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie, la cererea Curţii de Apel Chişinău.

______________

¹⁶ M.O.nr.176-181/17 din 30.12.2005

Examinînd sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a relevat că, pornind de la cerinţe economice şi sociale, statul este în drept să instituie prin lege anumite restrîngeri la practicarea unor genuri de activitate.

Fiind de natură procedurală, dispoziţiile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii comportă caracter executoriu pentru instanţele de judecată şi caracter restrictiv pentru titularii licenţei pentru administrarea insolvabilităţii, impunînd instanţei de judecată obligaţia de a desemna, la propunerea creditorilor sau debitorului, un administrator al insolvabilităţii la o singură întreprindere şi doar în cazuri excepţionale, cu acordul creditorilor, la două întreprinderi.

Curtea a conchis că restrîngerea instituită de art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii se înscrie în măsurile aplicabile prevăzute de art.54 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie.

Prin esenţa lor, prevederile art.73 alin.(6) din Legea insolvabilităţii reprezintă o garanţie a valorificării tuturor factorilor de producţie, contribuind la eficientizarea activităţii profesionale a administratorilor insolvabilităţii şi majorarea numărului de specialişti în acest domeniu, şi o garanţie a protecţiei concurenţei loiale, deoarece sînt aplicate tuturor titularilor licenţei pentru administrarea insolvabilităţii.

Curtea a apreciat că instituirea acestei restrîngeri se află în concordanţă cu dispoziţiile art.126 alin.(2) lit.c) din Constituţie, care consfinţesc obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.

În contextul acestei cauze Curtea Constituţională a adoptat o adresă, prin care a atras atenţia Parlamentului asupra unor omisiuni în legislaţie. Curtea a relevat că condiţiile de licenţiere a activităţii de administrare a insolvabilităţii şi de desemnare a administratorilor insolvabilităţii la întreprinderile insolvabile, prevăzute de legislaţie, sînt sumare. În opinia Curţii, licenţierea activităţii de administrare a insolvabilităţii şi, implicit, desemnarea administratorilor insolvabilităţii necesită perfecţionare.

* * *

Nu a fost acceptată spre examinare sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.33 alin.(1) lit.a) din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 "Privind pensiile de asigurări sociale de stat" pentru motivul că nu cuprindea obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, expunerea normelor legale şi argumentele care să dovedească că norma contestată contravine Constituţiei (scrisoarea nr.JCC-05/7g din 14.04.2005).

1.9. Art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie

(Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid)

În anul de referinţă Curtea n-a examinat nici un dosar într-o astfel de problemă.

II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE

Adoptînd Legea nr.97 din 26 mai 2005¹⁷, Parlamentul a executat Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.7 din 29 martie 2005¹⁸, prin care au fost declarate neconstituţionale cuvintele: "în apel" din art.13 alin.(2), "cu apel" din art.32 alin.(1), "cu recurs" din art.32 alin.(2) şi dispoziţiile art.33 alin.(1), alin.(2) şi alin.(3) din Legea cu privire la statutul refugiaţilor nr.1286-XV din 25.07.2002.

______________

¹⁷ M.O. nr.92-94/435 din 08.07.2005

¹⁸ M.O. nr.55-58/6 din 08.04.2005

Hotărîrea Curţii nr.12 din 21.04.2005¹⁹, prin care au fost declarate neconstituţionale Legea nr.981-XIV din 11.05.2000 şi sintagma "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2³ din Codul apelor în redacţia Legii nr.446-XV din 13 noiembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", a fost executată ca urmare a adoptării Legii nr.252-XVI din 21.10.2005²⁰.

______________

¹⁹ M.O. nr.67-68/10 din 06.05.2005

²⁰ M.O. nr.151-153/724 din 11.11.2005

Prin Hotărîrea nr.1026 din 3 octombrie 2005²¹ Guvernul a executat Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.12 din 21 aprilie 2004²² privind hotărîrile Guvernului nr.837 din 14.08.2001, nr.1679 din 24.12.2002, nr.959 din 04.08.2003, nr.1181 din 30.09.2003, nr.375 din 13.04.2004, declarate neconstituţionale.

______________

²¹ M.O. nr.135-138/1114 din 14.10.2005

²² M.O. nr.67-68/10 din 06.05.2005

Prin Legea nr.248-XVI din 21 octombrie 2005²³ Parlamentul a executat Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.16 din 19 iulie 2005²⁴ despre neconstituţionalitatea sintagmei "prin intermediul avocatului", propoziţiei "În cazul în care recursul prevăzut în prezentul articol este declarat de altă persoană decît procurorul sau avocatul, recursul se restituie persoanei care l-a declarat cu o scrisoare de însoţire, explicîndu-i-se modul de declarare a acestuia" din art.421; art.433 alin.(1), sintagmei "prin intermediul avocatului" din art.452 alin.(1), art.455 alin.(3).

______________

²³ M.O. nr.145-147/707 din 04.11.2005

²⁴ M.O. nr.101-103/12 din 29.07.2005

După mai multe sesizări ale Curţii, la finele anului 2005, prin Legea nr.343-XVI din 22 decembrie 2005, Parlamentul a executat Hotărîrea Curţii nr.28 din 30 mai 2002²⁵, prin care au fost declarate neconstituţionale sintagma "...şi rusă" din art.10 în partea referitoare la denumirea localităţilor şi străzilor şi sintagma "...şi rusă" din art.11 alin.(1) din Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor".

______________

²⁵ M.O. nr.75/19 din 13.06.2002

Pentru moment nu este executată Hotărîrea nr.18 din 6 octombrie 2005²⁶ pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.956 din 28 decembrie 1994 "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane".

______________

²⁶ M.O. nr.135-138/13 din 14.10.2005

III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ

În anul 2005, în Monitorul Oficial au fost publicate 20 de acte ale Curţii Constituţionale.

Cu sprijinul financiar al unor organizaţii internaţionale au fost editate cărţile: "Curtea Constituţională: 10 ani de activitate", "Jurisprudenţa Curţii Constituţionale: 02.1995 - 02.2005", "Justiţia constituţională: actualitate şi perspective", "Curtea Constituţională. Culegere de hotărîri şi decizii, 2004", a fost realizat filmul documentar "Vox populi".

Toate şedinţele Curţii au fost publice, asigurîndu-se accesul liber la ele al reprezentanţilor societăţii civile şi mass-media.

Cu ocazia unor evenimente importante Curtea a convocat conferinţe de presă.

La 28 octombrie 2005, Ziua Europeană a Justiţiei Civile, uşile Curţii au fost deschise pentru toţi doritorii, a fost organizată o conferinţă pentru persoanele interesate, au avut loc audieri ale cetăţenilor.

Au apărut 4 numere ale revistei ştiinţifice şi informative de drept "Justiţia Constituţională", inclusiv o ediţie specială consacrată celei de-a 10-a aniversări a Curţii Constituţionale. Revista instituţiei a fost înregistrată de UNESCO, indicele JSSN 1810 - 7257.

IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR

În anul de referinţă au fost depuse peste 200 de adresări şi petiţii ale cetăţenilor referitoare la:

Curtea a răspuns la toate adresările în termenele prevăzute de lege.

V. RELAŢII INTERNAŢIONALE

La 23 februarie 2005 Curtea Constituţională a marcat solemn un deceniu de activitate. Cu acest prilej s-a desfăşurat Conferinţa internaţională "Justiţia constituţională: actualitate şi perspective", la care au participat reprezentanţi ai celor mai importante organisme internaţionale: Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), Organizaţia internaţională a Francofoniei (OIF), Centrul European de Drept Public (Atena) şi ai curţilor constituţionale din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bulgaria, Franţa, Germania, Lituania, Polonia, România, Rusia, Slovenia, Ucraina. La şedinţa festivă, care a precedat Conferinţa, au rostit alocuţiuni şi mesaje de felicitare Vladimir Voronin, Preşedintele Republicii Moldova, Eugenia Ostapciuc, Preşedintele Parlamentului, Valeria Şterbeţ, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Victoria Iftodi, ministrul justiţiei, Victor Puşcaş, Preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandra Veleva, reprezentantul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, Gianni Buquicchio, Secretar al Comisiei de la Veneţia, Gaguik Harutyunyan, Preşedintele Curţii Constituţionale din Armenia. La conferinţă au fost abordate subiecte ce ţin de apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor prin intermediul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea Constituţională şi-a consolidat statutul de membru cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Comisia pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone (ACCPUF) şi Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene (CCCE). Judecătorii Curţii au participat la două evenimente-cheie: Congresul al XIII-a al CCCE, organizat în Nicosia de Curtea Supremă a Ciprului, care a prilejuit, de asemenea, organizarea Cercului Preşedinţilor, în cadrul căruia a fost nominalizată ţara care va găzdui în anul 2008 cel de-al XIV-lea Congres al CCCE, şi cea de-a IV-a Conferinţă a şefilor de instituţii membre ale ACCPUF, care a avut loc la Bucureşti sub genericul "Independenţa judecătorilor şi a jurisdicţiilor". Această Conferinţă a fost urmată, la finele lunii noiembrie, la Paris, de cel de-al V-lea Seminar al corespondenţilor naţionali ai Asociaţiei Curţilor Constituţionale Francofone (ACCPUF), care a tratat aspecte ce ţin de metodele de lucru ale curţilor constituţionale sau ale instituţiilor echivalente.

Membrii Curţii au participat, la invitaţia gazdelor, care au suportat cheltuielile, la o serie de conferinţe şi seminare internaţionale, asigurînd continuitatea şi durabilitatea relaţiilor stabilite cu instituţiile similare de peste hotare.

Le menţionăm pe cele mai semnificative:

- Seminarul internaţional "Dialogul între judecători", prilejuit de ceremonia de deschidere oficială a anului judiciar al Curţii Europene a Drepturilor Omului, Strasbourg;

- Conferinţa internaţională "Democraţia electronică", organizată de Centrul European de Drept Public de la Atena, Grecia;

- Conferinţa a III-a a secretarilor generali ai curţilor constituţionale, organizată de Curtea Constituţională a Sloveniei în or.Bled;

- Conferinţa internaţională jubiliară "Principiile de drept şi realităţile politice în exercitarea jurisdicţiei constituţionale", consacrată aniversării a X-a a Constituţiei şi a Curţii Constituţionale a Armeniei;

- Conferinţa internaţională jubiliară "Rolul Constituţiei în formarea statului de drept", dedicată unui deceniu de la adoptarea Constituţiei Republicii Azerbaidjan etc.

În aspectul relaţiilor bilaterale, momente semnificative au constituit vizitele oficiale ale delegaţiilor Curţii, în lunile iulie şi noiembrie ale anului 2005, la Curtea Constituţională a României şi la Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse. Astfel, la invitaţia oficială a Curţii Constituţionale a României, delegaţia s-a deplasat la Bucureşti beneficiind de posibilitatea de a cunoaşte şi a vizita şi alte instituţii-cheie ale statului român: Consiliul Legislativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de a avea întrevederi cu Preşedintele Senatului, Avocatul Poporului. Vizita a constituit un excelent prilej de consolidare şi extindere a relaţiilor prieteneşti între aceste două instituţii.

Vizita efectuată la Moscova, la invitaţia Preşedintelui Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse, a favorizat, în egală măsură, valorificarea şi consolidarea tradiţionalelor relaţii de prietenie şi colegialitate existente între aceste două curţi. În cadrul acestei vizite, membrii delegaţiei moldoveneşti au avut întrevederi cu reprezentanţii autorităţilor publice şi instanţelor judecătoreşti din Federaţia Rusă: Liubovi Sliska, vicepreşedinte al Dumei de Stat, A.Torşin, vicepreşedinte al Consiliului Federaţiei, V.Lebedev, Preşedintele Judecătoriei Supreme, A.Ivanov, Preşedintele Curţii Supreme de Arbitraj ş.a. Vizita a culminat cu semnarea Memorandumului de colaborare între Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse şi Curtea Constituţională a Republicii Moldova.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova a fost vizitată de Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Moldova Filip Teodorescu, de un grup de jurişti ai SUA, condus de Mark A.Meyer, Preşedintele Comitetului pentru Afaceri Europene al Asociaţiei Barourilor de Avocaţi din New York, de reprezentanţii Fondului Hanns Seidel pentru regiunea Ucrainei Gerhard Mickels şi Serghei Sagorny, de reprezentanţii Fundaţiei germane pentru cooperare în domeniul juridic pentru ţările Europei de Sud-Est.

Curtea Constituţională a prezentat Comisiei de la Veneţia pentru publicare în buletinul specializat rezumatele celor mai importante hotărîri ale sale.

VI. CONCLUZII

Actele adoptate de Curte evidenţiază caracterul consecvent, obiectiv şi exigent al jurisdicţiei constituţionale în vederea asigurării supremaţiei Legii Supreme, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, reliefînd în acelaşi timp modul în care este percepută ideea de constituţionalitate şi rolul Curţii de factor stabilizator în societate şi de factor moderant între ramurile puterii de stat. Exercitarea cu imparţialitate a acestor atribuţii învederează calitatea Curţii Constituţionale de componentă esenţială a statului de drept.

Analiza deciziilor Curţii, prin care au fost declarate neconstituţionale 18 norme de drept, denotă faptul că ele vizează o mare parte a principiilor constituţionale, drepturilor şi libertăţilor fundamentale consfinţite de Legea Supremă: separaţia puterilor în stat, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, dreptul la proprietate, dreptul la autonomie locală, protecţia proprietăţii private, protecţia concurenţei loiale ş.a., precum şi unele norme ale tratatelor internaţionale cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este parte.

Prin exercitarea controlului constituţionalităţii şi adresele remise autorităţilor publice asupra actelor sesizate Curtea s-a manifestat ca un legislator pasiv, contribuind la procesul de legiferare în stat.

Este semnificativ succesul înregistrat în ultimii ani sub aspectul executării hotărîrilor Curţii Constituţionale. Astfel, ca rezultat al eforturilor conjugate ale Curţii Constituţionale, legislativului şi executivului, la 1 ianuarie 2006 erau executate toate hotărîrile Curţii, cu excepţia Hotărîrii nr.18 din 6 octombrie 2005.

Continuă să fie mare numărul sesizărilor respinse. Astfel, din 32 de sesizări depuse în anul trecut, 13 nu au fost acceptate spre examinare în fond, majoritatea fiind respinse pentru motivul nerespectării prescripţiilor prevăzute de art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit cărora sesizarea trebuie să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, expunerea normelor legale cu invocarea argumentelor prin care norma contestată contravine Constituţiei. Alte motive pentru care sesizările au fost înapoiate semnatarilor au constituit: lipsa legăturii cauzale între prevederile contestate şi normele constituţionale în baza cărora au fost formulate argumentele, obiectul sesizării nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, prevederile contestate au făcut anterior obiectul controlului constituţionalităţii sau între timp au fost modificate.

În comparaţie cu anii precedenţi, ca o consecinţă pe deplin justificată a iniţiativei unui grup de deputaţi de a abilita Curtea Constituţională cu atribuţia de a examina plîngerile cetăţenilor vătămaţi printr-un act, acţiune sau inacţiune a unei autorităţi publice, a crescut considerabil numărul adresărilor cetăţenilor, depăşind cifra 200. Motivaţia principală a acestora a constituit încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Anexa 1

Sesizările depuse de subiecţi

în perioada februarie 1995 - decembrie 2005

Anexa 2

Sesizările depuse, soluţionate în fond şi respinse

în perioada februarie 1995 - decembrie 2005

Anexa 3

Acte normative supuse controlului constituţional

în perioada februarie 1995 - decembrie 2005

Anexa 4

Competenţa Curţii Constituţionale

conform art.135 alin.(1) din Constituţie

în perioada februarie 1995 - decembrie 2005