Hotărîre nr.1 din 21.01.2004 despre aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2003

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE Hotărîre despre aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2003 Nr.1 din 21.01.2004 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.19-21/5 din 30.01.2004 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte, judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierei Galina Pancratov, şefului Secretariatului Victor Rusu, în baza art.10 şi art.23 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.5 lit.i) şi art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2003. Conducîndu-se după prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.62 lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2003, cu anexele respective, care sînt parte integrantă a raportului. 2. Raportul se expediază Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Consiliului Superior al Magistraturii. 3. Prezenta Hotărîre este definitivă şi, împreună cu raportul, se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 21 ianuarie 2004. Nr.1. Aprobat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.1 din 21 ianuarie 2004 RAPORT privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2003 I. EXERCITAREA JURISDICŢIEI CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2003 Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, care îşi exercită atribuţiile la sesizarea subiecţilor abilitaţi prin lege. În anul de referinţă la Curte au fost depuse 40 de sesizări pentru controlul constituţionalităţii actelor normative (17 legi, 3 hotărîri ale Parlamentului, 13 hotărîri ale Guvernului) şi 2 sesizări pentru interpretarea Constituţiei. De asemenea, s-au aflat pe rol 6 sesizări depuse în anul 2002. 29 de sesizări au fost depuse de deputaţii în Parlament, 4 de Curtea Supremă de Justiţie, 2 de avocaţii parlamentari, Comisia Electorală Centrală a înaintat 5 adresări pentru validarea a 6 mandate de deputat în Parlament. Au fost supuse controlului constituţionalităţii 12 acte normative, recunoscute constituţionale 29 norme de drept, declarate neconstituţionale 4 norme de drept. Pe parcursul examinării preliminare a sesizărilor Parlamentul a modificat 7 norme de drept contestate, ca urmare procesele au fost sistate. Curtea a pronunţat 30 de hotărîri, inclusiv 18 hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii. Au fost pronunţate 6 decizii de sistare a proceselor. 16 sesizări nu au fost acceptate spre examinare în fond. Au fost expuse 5 opinii separate asupra hotărîrilor şi deciziilor de respingere a sesizărilor. Au fost expediate 7 adrese: 4 către Parlament şi 3 către Guvern. Din cele 40 de sesizări depuse în anul 2003 la 1 ianuarie 2004 se aflau în curs de examinare 9, dintre care 3 au intrat în luna noiembrie şi 6 în luna decembrie (anexele nr.1 şi nr.2). 1.1. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (Controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului) La 18 februarie 2003 Curtea a recunoscut constituţionale prevederile art.10 alin.(1) şi alin.(2), art.13 alin.(1) şi alin.(3) din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002, contestate prin două sesizări (Hotărîrea Curţii nr.6*). ------------------------ * M.O. nr.38-39/5 din 11.03.2003. Prin sesizările depuse se solicita controlul constituţionalităţii prevederilor legii, potrivit cărora cheltuielile pentru activitatea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) pe piaţa produselor petroliere se acoperă din contul plăţilor regulatorii stabilite titularilor de licenţe, şi prevederile care impun condiţii speciale pentru acordarea licenţelor pentru importul şi comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale. În hotărîrea sa Curtea a apreciat că plăţile regulatorii percepute de ANRE de la titularii de licenţe nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe. De asemenea, Curtea a dedus că dispoziţiile art.13 din Legea nr.461-XV, care stipulează condiţii speciale de acordare a licenţelor pentru importatorii produselor petroliere principale şi pentru activitatea de comercializare cu amănuntul a acestor produse, sînt conforme prevederilor constituţionale, menţionînd că condiţiile respective au ca scop asigurarea securităţii energetice a ţării, contracararea introducerii necontrolate în ţară a produselor petroliere, aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu produse petroliere de calitate ş.a. Curtea a menţionat că din dispoziţiile Legii nr.461-XV rezultă cu claritate inadmisibilitatea favorizării unor participanţi la piaţa produselor petroliere prin acordarea de înlesniri neprevăzute de lege, precum şi inadmisibilitatea limitării directe sau indirecte a drepturilor şi intereselor lor legitime. Astfel, art.3 alin.(2) din această lege stipulează expres că participanţii la piaţa produselor petroliere beneficiază de drepturi egale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare. În adresa către Guvern Curtea a atras atenţia acestuia asupra faptului că atribuţiile şi bugetul ANRE nu au fost elucidate în Regulamentul agenţiei. La 27 mai 2003, la sesizarea unui grup de deputaţi, Curtea Constituţională a exercitat controlul constituţionalităţii prevederilor art.11 alin.(3) şi (4) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului", cu modificările şi completările ulterioare, şi art.19 alin.(4) din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 "Cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii" în redacţia Legii nr.373-XV din 19 iulie 2001 (Hotărîrea Curţii nr.9*). ----------------------- * M.O. nr.123-125/11 din 20.06.2003. Solicitînd controlul constituţionalităţii acestor prevederi, semnatarii sesizării au opinat că propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de numire în funcţia de judecător, de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti, fiind adoptată de organul de autoadministrare judecătorească în exercitarea atribuţiilor sale, prevăzute de art.123 din Constituţie, este un act al puterii de stat, care nu poate fi respins de către Preşedintele Republicii Moldova sau de către Parlament. De competenţa acestor autorităţi ţine numai oficializarea actului de numire în funcţie a judecătorului la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În hotărîrea sa Curtea a subliniat că, în virtutea normelor constituţionale, la numirea judecătorilor în funcţie participă: Consiliul Superior al Magistraturii, care asigură (pregăteşte în mod sigur, durabil, garantat) numirea judecătorilor în funcţie, validează prin vot propunerile de numire în funcţia de judecător şi face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului în vederea desemnării judecătorilor, Preşedintele Republicii Moldova şi Parlamentul, care, în baza atribuţiilor ce le revin, procedează la numirea judecătorilor propuşi de către Consiliul Superior al Magistraturii. Prin mecanismul de selectare şi promovare a judecătorilor, de înaintare a propunerilor de numire sau de eliberare din funcţie a judecătorilor (în cazul examinării candidaturilor propuse pentru a fi numite în funcţia de judecător pînă la atingerea plafonului de vîrstă) Consiliul Superior al Magistraturii participă direct la asigurarea principiului independenţei autorităţii judecătoreşti. Or, actul de numire sau de eliberare din funcţie este emis numai la propunerea organului autoadministrării judecătoreşti. Curtea a apreciat drept constituţionale dispoziţiile art.11 alin.(3) din Legea nr.544-XIII şi art.19 alin.(4) din Legea nr.947-XIII privind dreptul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune în mod repetat pentru a fi numită în funcţia de judecător candidatura respinsă de Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament, la apariţia unor circumstanţe noi în favoarea acesteia, deoarece prin acest drept al Consiliului Superior al Magistraturii se confirmă principiul constituţional al inamovibilităţii judecătorului, care constituie un factor important în asigurarea independenţei şi imparţialităţii acestuia şi se realizează principiul constituţional de colaborare a puterilor în stat în exercitarea prerogativelor ce le revin. Luînd în considerare faptul că, potrivit Cartei Europene cu privire la Statutul Judecătorului (p.3.3.), decizia prin care se refuză reînnoirea mandatului trebuie să se bazeze pe propunerea, recomandarea, avizul sau acordul unei instanţe independente, legiuitorul a prevăzut în art.11 alin.(4) din Legea nr.544-XIII că decizia definitivă privind neacceptarea candidaturii propuse pentru a fi numită în funcţia de judecător pînă la atingerea plafonului de vîrstă, decizie care presupune eliberarea acestuia din funcţie în legătură cu expirarea împuternicirilor, se adoptă doar în temeiul propunerii înaintate de către Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu art.25 alin.(1) lit.j) şi alin.(2) din Legea nr.544-XIII. Cît priveşte exercitarea de către Preşedintele Republicii Moldova a atribuţiei de numire a judecătorilor (art.116 alin.(2) din Constituţie), legiuitorul constituant nu a supus-o unor condiţii, fapt ce acordă Preşedintelui Republicii Moldova dreptul discreţionar de a lua o decizie opţională asupra candidaturii propuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Însă Preşedintele Republicii Moldova nu va proceda la numirea unei candidaturi noi sau la eliberarea din funcţie a judecătorului fără să i se fi prezentat propunerea respectivă a Consiliului Superior a Magistraturii, fapt ce-l determină să indice motivele respingerii candidaturii propuse. La 3 iunie 2003 Curtea s-a pronunţat asupra unor prevederi din Legea nr.718-XII din 17 septembrie 1991 "Privind partidele şi alte organizaţii social-politice" în redacţia legilor nr.146-XIV, nr.367-XIV, nr.795-XIV şi nr.1534-XV (Hotărîrea Curţii nr.11*). ----------------------- * M.O. nr.123-125/12 din 20.06.2003. Autorul sesizării a contestat prevederile din lege, care stabilesc numărul minim de membri necesar pentru înregistrarea statutului partidului, condiţiile încetării şi lichidării partidelor ş.a. Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii art.5 care prevede numărul minim de membri necesar pentru înregistrarea statutului partidului, deoarece anterior s-a pronunţat asupra acestuia. Cu excepţia art.32, Curtea a recunoscut drept constituţionale prevederile contestate din Legea nr.718-XII şi a relevat că măsurile de evidenţă şi responsabilitate impuse factorilor de decizie din cadrul partidului nu sînt de natură să îngrădească dreptul la libera asociere în partide, garantat de art.41 alin.(1) din Constituţie. Referitor la dispoziţiile art.32 alin.1 din lege Curtea a menţionat că acestea comportă un caracter sancţionar, stipulînd condiţiile în care intervine lichidarea partidului sau a altei organizaţii social-politice. Potrivit art.41 alin.(4) din Constituţie, partidele şi alte organizaţii social-politice pot fi dizolvate numai dacă sînt declarate neconstituţionale şi numai în cazul în care acestea, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărîrile sale a enunţat că, reieşind din importanţa democraţiei în sistemul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, partidele politice ţin de domeniul articolului 11, stabilind că dizolvarea acestora de către autorităţile de stat trebuie să satisfacă cerinţele art.11 alin.2 din Convenţie. Comisia de la Veneţia, la cea de-a 41-a sesiune a sa din 10-11 decembrie 1999, a adoptat şapte principii călăuzitoare privind interzicerea şi desfiinţarea partidelor politice şi altor măsuri analogice, reiterînd concluziile expuse de Curtea Europeană şi stabilind suplimentar că interzicerea sau desfiinţarea unui partid politic trebuie să fie rezervată Curţii Constituţionale sau unui alt organ judiciar adecvat, într-o procedură ce oferă toate garanţiile unui proces echitabil. Curtea a observat în context că măsurile legale luate pentru interzicerea sau desfiinţarea forţată a partidelor politice vor fi considerate de natură excepţională şi guvernate de principiul proporţionalităţii, în conformitate cu art. 54 alin.(4) din Constituţie. Pentru considerentele expuse, Curtea a declarat drept neconstituţionale prevederile art.32 alin.1 din Legea nr.718-XII în redacţia Legii nr.1534-XV. La 19 iunie 2003 Curtea a exercitat controlul Legii nr.1260-XV din 19 iulie 2002 "Cu privire la avocatură", apreciind-o drept constituţională (Hotărîrea Curţii nr.12*). ------------------------ * M.O. nr.138-140/13 din 08.07.2003. În sesizarea iniţială deputaţii în Parlament au solicitat controlul constituţionalităţii art.31-42, considerîndu-le contrare art.42 "Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate" şi art.43 "Dreptul la muncă şi la protecţia muncii" din Constituţie. Ulterior deputaţii au completat sesizarea cu cererea de a supune controlului constituţionalităţii Legea nr.1260-XV integral, opinînd că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art.2, art.64 alin.(1) şi art.72-76 din Constituţie, întrucît după adoptarea legii în a doua lectură au fost inserate prevederi nesupuse votării, au fost omise unele prevederi şi modificate unele titluri. Curtea Constituţională a relevat în hotărîre că libertatea de asociere, în sensul art.11 din Convenţie, face obiectul art.30 din Legea nr.1260-XV, potrivit căruia, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru, individual sau colectiv, şi să se înregistreze în modul stabilit, şi a dedus că prevederile Legii nr.1260-XV, examinate sub raportul dreptului avocaţilor la libera asociere, inclusiv prin formarea Baroului avocaţilor, nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (art.42) şi de a-şi realiza dreptul la muncă (art.43). De asemenea, Curtea a precizat că instituirea cenzului de vechime în profesia de avocat pentru accedere în Consiliul Baroului sau în Comisia pentru etică şi disciplină ţine de competenţa legislativului, prin aceasta urmărindu-se selectarea unor candidaţi cu experienţă profesională şi calificare înaltă. Referitor la partea sesizării ce viza operarea de modificări şi completări în Legea nr.1260-XV după adoptarea acesteia Curtea a menţionat că problemele de drept privind legiferarea au fost abordate în repetate rînduri în cadrul jurisdicţiei constituţionale. Confruntînd textul proiectului de lege şi amendamentele la el cu textul Legii nr.1260-XV, publicat în Monitorul Oficial nr.126-127 din 12 septembrie 2002, Curtea a constatat că modificările şi completările operate în textul Legii nr.1260-XV după adoptare nu au denaturat conceptul legii şi nu au schimbat sensul dispoziţiilor acesteia. Fiind de natură pur redacţională, ele nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi. Prin urmare, argumentele semnatarilor sesizării că Legea nr.1260-XV a fost adoptată cu încălcarea art.2, art.64 alin.(1) şi art.72-76 din Constituţie nu pot fi reţinute. Cu toate acestea, Curtea a găsit de cuviinţă să expedieze Parlamentului o adresă, în care a semnalat că Regulamentul Parlamentului nu elucidează exhaustiv procedura de definitivare a actului normativ adoptat în lectura finală, menţionînd că această lacună poate genera intervenţii nejustificate şi abuzive de fond în textul actelor normative adoptate de Parlament. La 9 octombrie 2003 Curtea a supus controlului constituţionalităţii unele prevederi din Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000 în redacţia Legii nr.61-XV din 21 februarie 2003 şi le-a recunoscut drept constituţionale (Hotărîrea Curţii nr.21*). ----------------------- * M.O. nr.218-220/17 din 24.10.2003. Analizînd fondul problemelor abordate în sesizare, Curtea a constatat că acestea vizează caracterul deliberativ al organelor de conducere a sistemului cooperaţiei de consum, echilibrarea intereselor angajaţilor cooperaţiei de consum cu ale membrilor cooperatori, restabilirea calităţii de membru a persoanelor excluse ilegal din cooperativele de consum şi repunerea lor în drepturi, optimizarea gestionării patrimoniului cooperativelor de consum, instituirea unor rigori pentru preşedinţii consiliilor de administraţie şi birourilor executive în ce priveşte experienţa de activitate în domeniul economic şi cunoaşterea sistemului cooperaţiei de consum. Curtea a menţionat că dispoziţiile contestate au scopul de a contribui la buna funcţionare a sistemului cooperatist, garantarea şi respectarea intereselor tuturor membrilor cooperatori, evitarea exercitării abuzive a dreptului de proprietate şi egalitate în faţa legii. Stabilind că, în conformitate cu art.72 alin.(3) lit.r) din Constituţie, Parlamentul poate adopta legi organice şi în alte domenii, decît cele prevăzute de Constituţie, dacă consideră necesar, şi avînd în vedere că scopul şi sarcinile organizaţiilor cooperatiste de consum denotă un profund caracter social şi o mare diversitate de activităţi, Curtea a apreciat că modificările operate nu depăşesc limitele atribuţiilor ce revin Parlamentului şi nu comportă un caracter de imixtiune în activitatea organizaţiilor de consum. Curtea a relevat că, prin natura lor juridică, modificările supuse controlului constituţionalităţii nu afectează libertatea de asociere, dreptul la protecţie egală prin lege, corespund scopului urmărit, sînt conforme Constituţiei, actelor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. La 6 noiembrie 2003, la sesizarea unui deputat în Parlament, Curtea a supus controlului constituţionalităţii art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Curtea a recunoscut ca fiind constituţională sintagma "nu pot fi reprezentanţi în judecată deputaţii" şi a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii sintagmei "şi consilierii din autorităţile reprezentative" (Hotărîrea Curţii nr.24*). ------------------------ * M.O. nr.234/19 din 24.11.2003. Curtea a subliniat că art.16 din Constituţie, art.26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice* stipulează că toţi cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială. ------------------------ * Tratate internaţionale, 1998, vol.1, pag.30. Însă atît normele internaţionale, cît şi Constituţia Republicii Moldova admit restrîngerea, în anumite cazuri, a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. Curtea a reiterat ideea că restrîngerea exerciţiului unui drept poate fi instituită numai prin lege, respectîndu-se principiul proporţionalităţii cu situaţia care a determinat-o. Decizia asupra oportunităţii restrîngerii exerciţiului unui drept aparţine organului legislativ. Restrîngerea dreptului deputaţilor de a fi reprezentanţi în judecată este condiţionată, în primul rînd, de statutul acestora. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Prin dispoziţiile art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă legiuitorul a instituit pentru deputaţi, persoane care exercită funcţii de demnitate publică, interdicţia de a fi reprezentanţi în judecată, astfel încît să protejeze drepturile părţilor în procesul civil, precum şi să evite periclitarea activităţii instanţelor judecătoreşti de către deputaţi, care, prin autoritatea lor, ar putea influenţa asupra judecătorului, aducînd atingere principiului constituţional al independenţei şi imparţialităţii judecătorului. * * * Curtea Constituţională a sistat procesele pentru controlul constituţionalităţii: - unor prevederi din Legea telecomunicaţiilor nr.520-XIII din 7 iulie 1995 în redacţia legilor nr.745-XV din 21 decembrie 2001 şi nr.1134-XV din 14 iunie 2002 (Decizia nr.1 din 16 ianuarie 2003); - art.92 alin.(6) din Codul fiscal în redacţia Legii nr.1064-XIV din 16 iunie 2000 (Decizia nr.2 din 3 martie 2003); - unor prevederi din Legea nr.491-XIV din 9 iulie 1999 "Privind finanţele publice locale" în redacţia Legii nr.298-XV din 22 iunie 2001 (Decizia nr.3 din 27 mai 2003); - unor prevederi din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr.1519-XV din 6 decembrie 2002 (Decizia nr.5 din 14 iulie 2003). Motivele de sistare a proceselor sînt următoarele: retragerea sesizării de către autor sau modificarea prevederilor legale contestate pînă la examinarea cauzei în fond. * * * Curtea a apreciat ca lipsită de obiect sesizarea unui grup de deputaţi asupra respingerii de către Parlament a proiectului Hotărîrii din 26.12.2002 "Cu privire la desfăşurarea referendumului republican legislativ". În opinia autorilor sesizării, respingerea de către Parlament a proiectului menţionat înseamnă respingerea iniţiativei populare de desfăşurare a referendumului republican legislativ şi deci contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.39 alin.(1) din Constituţie. Curtea a respins sesizarea grupului de deputaţi în Parlament, deoarece sesizarea în cauză este lipsită de obiect şi contravine prevederilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.160-XV din 4 aprilie 2003 "Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova" nu a fost acceptată pentru examinare în fond pentru motivul că hotărîrea nu conţine norme de drept şi nu produce efecte juridice, deci nu este act normativ. Menţionăm că în anul de referinţă nu a fost contestat nici un decret al Preşedintelui ţării şi nici un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte. 1.2. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (Controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului) Prin Hotărîrea nr.6 din 18 februarie 2003*, prevederile contestate din Hotărîrea Guvernului nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere", cu modificările ulterioare, au fost recunoscute constituţionale. ------------------------ * M.O. nr.38-39/5 din 11.03.2003. Potrivit prevederilor contestate, produsele petroliere principale importate se vor transporta cu mijloace de transport feroviar, auto şi naval; importul produselor petroliere principale pe cale maritimă se va efectua numai prin punctul vamal Giurgiuleşti, iar importul prin intermediul transportului auto prin punctul vamal Leuşeni. Curtea a relevat că statul este obligat să introducă mecanisme juridice, economice şi organizatorice privind reglementarea importului, transportului, stocării şi comercializării produselor petroliere pe piaţa internă ca produse strategice, necesare pentru asigurarea vitalităţii şi funcţionării stabile a celor mai importante ramuri ale economiei naţionale, în condiţiile legii. Prin Hotărîrea nr.10 din 29 mai 2003* Curtea a recunoscut drept constituţionale două hotărîri ale Guvernului: nr.852 din 16 august 2001 "Cu privire la modul de folosire a mărcilor - proprietate a statului" şi nr.1080 din 8 octombrie 2001 "Cu privire la aprobarea Listei mărcilor - proprietate a statului", subliniind că acestea au fost adoptate pentru executarea dispoziţiilor Legii nr.588-XIII în redacţia Legii nr.65-XV, apreciate prin aceeaşi hotărîre a Curţii ca fiind constituţionale. ----------------------- * M.O. nr.116-120/10 din 13.06.2003. În sesizare se afirma că prin aprobarea Listei mărcilor - proprietate a statului Guvernul şi-a depăşit atribuţiile. La 5 august 2003 Curtea a declarat neconstituţionale unele prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice", inclusiv anexele nr.1 şi nr.2 cuprinzînd listele bazinelor acvatice proprietate publică a statului atribuite în folosinţă întreprinderilor Asociaţiei "Piscicola" şi Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova (Hotărîrea Curţii nr.17*). ------------------------ * M.O. nr.177-181/15 din 15.08.2003. În sesizare se releva că prevederile hotărîrii Guvernului încalcă dispoziţiile constituţionale, legislaţia în vigoare şi prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale la care Republica Moldova este parte, aducînd atingere dreptului de posesie, folosinţă şi dispoziţie al unităţilor administrativ-teritoriale asupra proprietăţii publice. Curtea a constatat că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile legale, comiţind o ingerinţă în competenţa autorităţilor administrativ-teritoriale şi încălcînd astfel dispoziţiile constituţionale şi legale în domeniu, precum şi prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale. De asemenea, Curtea a constatat că la adoptarea pct.6 alin.trei din Hotărîrea nr.1202 Guvernul a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, arogîndu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti. În una din concluziile sale, expuse amănunţit în hotărîre, Curtea a subliniat că dreptul exclusiv de a stabili modul de posesie, folosinţă şi administrare a proprietăţii de stat aparţine organului legislativ. Prin adresa ataşată la hotărîrea Curţii Parlamentul şi Guvernul au fost informaţi asupra oportunităţii eliminării contradicţiilor pe care le învederează unele dispoziţii ale actelor legislative şi normative ce reglementează probleme privind proprietatea şi folosirea bazinelor acvatice. * * * Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din hotărîrile Guvernului nr.1048 din 4 octombrie 2001, nr.1100 din 17 octombrie 2001 şi nr.975 din 13 septembrie 2001 pentru motivul rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate a actelor normative contestate şi pentru motivul retragerii sesizărilor (Decizia nr.1 din 16 ianuarie 2003*). ------------------------ * M.O. nr.6-8/1 din 24.01.2003 . De asemenea, a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.891 din 17 iulie 2003 "Cu privire la crearea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă din Moldova", întrucît la adoptarea deciziei s-a înregistrat paritate de voturi. Ca urmare, conform art.27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale (în redacţia Legii nr.1570 din 20 decembrie 2002), actul normativ contestat se prezumă ca fiind constituţional (Decizia nr.6 din 25 decembrie 2003*). ------------------------ * M.O. nr.13-15/3 din 16.01.2004. * * * Prin decizie nu au fost acceptate pentru examinare în fond sesizările pentru controlul constituţionalităţii hotărîrilor Guvernului: - nr.719 din 26 decembrie 1996 "Cu privire la asigurarea activităţii SRL "Renaştere"; - nr.1223 din 10 octombrie 2003 "Cu privire la completarea Hotărîrii Guvernului nr.529 din 28 iulie 1995"; - nr.95 din 5 februarie 2003 "Cu privire la dezvoltarea serviciilor de telefonie mobilă celulară, standardul GSM". Au fost respinse prin scrisoare sesizările pentru controlul constituţionalităţii: - Hotărîrii Guvernului nr.1689 din 26 decembrie 2002 "Cu privire la administrarea unică a apeductului Soroca - Bălţi"; - pct.45 din Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.925 din 21 decembrie 1994; - pct.8 din Regulamentul de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere, adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr.1117 din 22 august 2002. Sesizările respective nu au fost acceptate pentru examinare în fond pentru motivul că obiectul lor nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale sau nu comportă caracter normativ, precum şi pentru faptul că forma şi conţinutul lor nu corespund prevederilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. În anul de referinţă n-a fost contestată nici o ordonanţă a Guvernului. 1.3. Art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie (Interpretarea Constituţiei) În anul de referinţă au fost depuse 2 sesizări pentru interpretarea Constituţiei. Una din ele, prin care se solicita interpretarea art.60 alin.(1) şi art.66 lit.c), a fost respinsă pentru motivul că dispoziţiile constituţionale precitate nu conţin ambiguităţi, imprecizii sau neclarităţi, ele sînt absolut exprese şi, prin urmare, nu necesită să fie interpretate (Decizia Curţii din 25 decembrie 2003). A doua sesizare, cuprinzînd cererea de a interpreta art.116 alin.(3) din Constituţie, se află în curs de examinare. 1.4. Art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie (Pronunţarea asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei) În anul de referinţă la Curte nu s-a înaintat nici un proiect de revizuire a Constituţiei. 1.5. Art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie (Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane) În anul 2003 la Curte nu s-a depus nici o sesizare în această problemă. 1.6. Art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie (Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova) Pe parcursul anului ce s-a scurs Curtea a adoptat 4 hotărîri prin care a validat mandatele de deputat în Parlament atribuite candidaţilor supleanţi Victor Jitari, la 4 februarie 2003, pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (Hotărîrea Curţii nr.4); Ion Paruş, la 5 august 2003, pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (Hotărîrea Curţii nr.18); Ignat Vasilache, la 27 noiembrie 2003, pe lista Partidului Popular Creştin Democrat, şi Iacov Popovici, la 27 noiembrie 2003, pe lista Blocului electoral "Alianţa Braghiş" (Hotărîrea Curţii nr.26); Mihail Poleanschi şi Farman Nuriev, la 25 decembrie 2003, pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (Hotărîrea nr.29). 1.7. Art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie (Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile) În anul de referinţă la Curte nu s-au aflat pe rol astfel de cauze. 1.8. Art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie (Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie) La 29 mai 2003, la sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr.588-XIII din 22 septembrie 1995 în redacţia Legii nr.65-XV din 12 aprilie 2001 şi a hotărîrilor Guvernului nr.852 din 16 august 2001 "Cu privire la modul de folosire a mărcilor - proprietate a statului" şi nr.1080 din 8 octombrie 2001 "Cu privire la aprobarea Listei mărcilor - proprietate a statului", recunoscînd drept constituţionale prevederile art.6 alin.(4) şi alin.(5) din legea menţionată şi hotărîrile respective ale Guvernului (Hotărîrea Curţii nr.10*). ------------------------ * M.O. nr.116-120/10 din 13 iunie 2003. La baza ridicării excepţiei de neconstituţionalitate a stat litigiul pentru recunoaşterea ca marcă notorie a mărcii de vodcă clasa 33 "Posoliskaia", înregistrată de Î.I. "Karimov M.M" în 1997 la AGEPI. Curtea a apreciat că prin completarea art.6 din Legea nr.588-XIII legislatorul a realizat atît dispoziţiile tratatelor internaţionale în domeniu, cît şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.72 alin.(3) lit.i) privind reglementarea regimului juridic general al proprietăţii, art.126 alin.(2) lit.c), conform cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Prin art.6 al Legii nr.588-XIII statul a limitat nu dreptul general asupra mărcilor, ci dreptul exclusiv asupra mărcilor deţinute şi folosite legal, pînă la 1 ianuarie 1992, de două şi mai multe persoane juridice. Persoanele juridice pot dispune de mărcile respective egal cu statul pe parcursul acţiunii certificatului de înregistrare a mărcii sau denumirii de origine a produsului. Prin urmare, a subliniat Curtea, nu poate fi vorba despre limitarea dreptului constituţional la proprietate şi a altor drepturi conexe. Curtea Constituţională a sistat procesul privind rezolvarea cazului excepţional de neconstituţionalitate a art.71 din Legea nr.449-XV din 30 iulie 2001 "Cu privire la gaj" (Decizia nr.4 din 7 iulie 2003). Nu au fost acceptate pentru examinare în fond sesizările Curţii Supreme de Justiţie privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998 şi a prevederilor Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2001 nr.1400-XIV din 7 decembrie 2000. 1.9. Art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie (Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid) În perioada de referinţă nici un dosar cu o astfel de problemă nu a făcut obiectul jurisdicţiei constituţionale. II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE După adoptarea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.11 din 3 iunie 2003*, prin Legea nr.470-XV din 21 noiembrie 2003, Parlamentul a operat modificări în Legea nr.718-XII din 17 septembrie 1991 "Privind partidele şi alte organizaţii social-politice". ----------------------- * M.O. nr.123-125/12 din 20.06.2003. Pentru executarea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.17 din 5 august 2003*, la 15 ianuarie 2004, Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.13 "Cu privire la modificarea unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.1202 din 8 noiembrie 2001". ----------------------- * M.O. nr.177-181/15 din 15.08.2003. La data de 1 ianuarie 2004 Curtea nu dispunea de informaţii privind executarea Hotărîrii nr.28 din 30 mai 2002* în partea referitoare la controlul constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor". ------------------------ * M.O. nr.75/19 din 13.06.2002. III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ În anul 2003 au fost publicate 22 de acte ale Curţii Constituţionale, inclusiv 2 hotărîri ce ţin de competenţa sa funcţională. După cum prevede legislaţia în vigoare, toate şedinţele Curţii au fost publice, asigurîndu-se accesul liber la ele al reprezentanţilor mass-media. Este constantă conlucrarea Curţii cu mijloacele de informare în masă. Pe parcursul anului 2003 serviciul relaţii cu mass-media a remis spre difuzare Agenţiei Informaţionale de Stat "Moldpres", precum şi altor agenţii şi publicaţii periodice, materiale detaliate referitoare la activitatea Curţii; a organizat conferinţe de presă şi un briefing. În vederea asigurării transparenţei activităţii sale, Curtea operează de asemenea prin reţeaua Internet. Cu sprijinul Programului "Soros-Moldova" a fost editată culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale adoptate în anul 2002. În anul 2003, trimestrial, s-a editat buletinul informativ bilingv "Justiţia Constituţională în Republica Moldova", ca supliment al revistei "Legea şi viaţa". În paginile publicaţiei au fost inserate materiale practico-ştiinţifice semnate de judecători ai Curţii, de reprezentanţi ai organelor judiciare şi de drept, de savanţi în materie. De asemenea, în anul 2003 a ieşit de sub tipar prospectul "Curtea Constituţională a Republicii Moldova", care reflectă structura, atribuţiile, componenţa şi activitatea instituţiei pe parcursul anilor 1995-2002. IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR Anual la Curtea Constituţională în medie sosesc circa 100 de adresări ale cetăţenilor, unele semnalînd încălcarea drepturilor constituţionale de către instituţiile statale. În anul 2003 la Curte au sosit 92 de scrisori şi petiţii ale cetăţenilor. Cele mai multe, 37, se refereau la deciziile instanţelor judecătoreşti, 7 la restituirea averii, 4 la atribuirea cotei de pămînt, 4 la depunerile băneşti, 28 la diferite probleme, în 12 se solicitau explicaţii asupra actelor normative. Deoarece Curtea Constituţională nu are atribuţia de a soluţiona petiţiile solicitanţilor, majoritatea acestora au fost expediate instituţiilor care au competenţa respectivă, în special Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, Centrului pentru Drepturile Omului ş.a. V. RELAŢII INTERNAŢIONALE Curtea este în continuare membru cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Conferinţa Europeană a Curţilor Constituţionale, Comisia pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) şi Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone. Judecătorii Curţii au participat la: Conferinţa judiciară internaţională "Instanţele judecătoreşti de recurs final: aspecte cu privire la independenţa judiciară", organizată de Centrul pentru Democraţie de la Washington, SUA; Forumul "Globalizarea, statul şi dreptul în secolul XXI", organizat de Uniunea Internaţională a Juriştilor la Moscova, Rusia; simpozionul regional "Rolul sistemului judiciar în exercitarea şi implementarea legislaţiei cu privire la mediu: evaluarea necesităţilor regionale", organizat la Lvov, Ucraina, de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Uniunea Internaţională pentru Ocrotirea Mediului; Conferinţa ştiinţifică internaţională "Aplicarea normelor de drept internaţionale în practica instanţelor judecătoreşti din CSI şi Germania", organizată la Erevan de Uniunea Internaţională a Juriştilor, Uniunea Juriştilor şi Uniunea Judecătorilor şi Procurorilor din Republica Armenia; Conferinţa Internaţională "Criteriile principale de aplicare a restrîngerii exerciţiului drepturilor omului în practica justiţiei constituţionale", organizată de Curtea Constituţională din Armenia în cooperare cu Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei; Conferinţa internaţională "Edificarea statului de drept", organizată de Uniunea Juriştilor din Republica Moldova cu concursul Curţii Constituţionale, Conferinţa ştiinţifică internaţională "Locul şi rolul organelor administraţiei publice în asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", Conferinţa privind Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului şi Conferinţa teoretico-ştiinţifică "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - edificiu juridic al protecţiei umane" - toate desfăşurate la Chişinău. Judecătorii Curţii au efectuat o vizită de documentare la Consiliul Europei şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cadrul căreia au avut întrevederi cu domnii Walter Schwimmer, Secretarul General al Consiliului Europei, Luzius Wildhaber, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cu reprezentanţi ai direcţiilor generale ale Consiliului Europei şi Curţii Europene a Drepturilor Omului. În planul relaţiilor bilaterale un moment semnificativ au constituit vizitele oficiale ale delegaţiilor Curţii Constituţionale din România şi Comisiei Juridice a Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din întreaga Chină întreprinse la Chişinău la invitaţia Curţii Constituţionale. Preşedintele Curţii a avut întrevederi la Curtea Constituţională cu dl Thomas F. Cope, şeful Biroului Asociaţiei Avocaţilor Americani în Moldova, dna Julianne Johnson Păunescu, analist pentru Belarus şi Moldova în cadrul Departamentului de Stat, SUA, dl Robert F.Utter, ex-preşedinte al Curţii Supreme a statului Washington, SUA, dl Rose Williams, judecător, SUA, dna Samantha Healy, şefa biroului ABA/CEELI-Moldova, şi Karin Kenrick, reprezentantul Programului Supremaţia Legii în cadrul ABA/CEELI-Moldova. Ca şi în anii precedenţi, Curtea Constituţională a prezentat Comisiei de la Veneţia rezumatele celor mai importante hotărîri pentru a fi publicate în Buletinul de jurisprudenţă constituţională. Participarea judecătorilor Curţii la conferinţele şi seminarele internaţionale, inclusiv vizita de documentare la Consiliul Europei, a avut loc cu sprijinul financiar, total sau parţial, al organismelor internaţionale. VI. CONCLUZII 1. În anul 2003 numărul sesizărilor depuse la Curtea Constituţională s-a micşorat (anexa nr.2). Conform prevederilor art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, dreptul de sesizare a Curţii îl au: Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, ministrul justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie, Judecătoria Economică, procurorul general, deputatul în Parlament, fracţiunea parlamentară, avocatul parlamentar, Adunarea Populară a Găgăuziei. Însă numai 3 subiecţi şi-au exercitat acest drept: deputaţii în Parlament, Curtea Supremă de Justiţie şi avocaţii parlamentari. Avocaţii parlamentari în anul 2003 au depus 2 sesizări. Pentru comparaţie, în anul 2001 avocaţii parlamentari au adresat Curţii 8 sesizări, în anul 2002 - 20 de sesizări. 2. Ca şi în anii precedenţi, este mare numărul sesizărilor neacceptate pentru examinare (16 din 40). Motivele cele mai frecvente pentru care sesizările nu au fost acceptate spre examinare constituie nerespectarea regulilor de perfectare tehnico-juridică a sesizărilor, prevăzute de art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit căruia sesizarea trebuie să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, expunerea normelor legale cu invocarea argumentelor prin care norma contestată contravine Constituţiei; necorespunderea, după formă şi conţinut, cerinţelor de procedură a jurisdicţiei constituţionale; lipsa legăturii cauzale între prevederile contestate şi normele constituţionale, în baza cărora au fost formulate argumentele. Drept exemplu elocvent în acest sens serveşte sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament privind controlul constituţionalităţii pct.45 din Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.925 din 21 decembrie 1994, care iniţial a fost respinsă. Fiind adusă în conformitate cu cerinţele Codului jurisdicţiei constituţionale şi, în acelaşi timp, completată cu cererea de a exercita, de asemenea, controlul constituţionalităţii art.27 alin.(6) din Legea nr.1245-XV din 18 iulie 2002 "Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea patriei", sesizarea respectivă a fost acceptată. Unele sesizări au ca obiect probleme ce nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. În anul de referinţă Curtea s-a confruntat cu o problemă jurisdicţională. La adoptarea deciziei privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.891 din 17 iulie 2003 s-a înregistrat paritate de voturi, numărul judecătorilor fiind par - 6. Ca rezultat, conform art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale actul normativ contestat se prezumă ca fiind constituţional şi cauza se sistează. Însă art.60 din Codul jurisdicţiei constituţionale nu prevede pentru sistarea procesului un astfel de motiv (paritate de voturi). 3. În anul 2003 Curtea Constituţională a expediat 7 adrese: 4 către Parlament şi 3 către Guvern, prin care a semnalat unele lacune în legislaţie. Una din adrese a vizat procedura de pregătire şi prezentare a materialelor în vederea validării mandatelor de deputat. În consecinţă Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr.533-XV din 18 decembrie 2003 "Cu privire la rezultatele examinării unei adrese a Curţii Constituţionale"*, care obligă Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi, în termen de 2 luni, să elaboreze şi să înainteze Parlamentului propuneri privind modificarea legislaţiei în vigoare în scopul soluţionării problemei abordate de Curte. ------------------------ * M.O. nr.254-261/1043 din 25.12.2003. Într-o altă adresă, expediată Guvernului, Curtea a constatat că unele prevederi din Legea privind piaţa produselor petroliere nu şi-au găsit reflectare în actele normative, care stipulează atribuţiile şi bugetul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, în special în Regulamentul acesteia. În cadrul examinării, la 3 iunie 2003, a cauzei privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice Curtea a indicat asupra necesităţii de a se modifica expresiile numerice din art.5 alin.(3) lit.a) din lege. În consecinţă, prin Legea nr.470-XV din 21 noiembrie 2003*, Parlamentul a operat modificările necesare. ------------------------ * M.O. nr.244-247/982 din 12.12.2003. În adresa din 5 august 2003 către Parlament şi Guvern Curtea a atenţionat asupra contradicţiilor existente în unele acte legislative (Codul funciar, Codul apelor, Legea privind administraţia publică locală, Legea privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale etc.). Ca rezultat, Parlamentul a adoptat Legea nr.446-XV din 13 noiembrie 2003*. ------------------------ * M.O. nr.6-12/40 din 01.01.2004. Curtea încă nu dispune de informaţii privind examinarea următoarelor adrese: - din 3 martie 2003, către Parlament, privind procedura de adoptare a hotărîrilor Parlamentului, determinată de sesizarea unui grup de deputaţi asupra respingerii de către Parlament a proiectului Hotărîrii Parlamentului nr.2946 din 26 decembrie 2002 "Cu privire la desfăşurarea Referendumului republican legislativ"; - din 19 iunie 2003, către Parlament, privind procedura de definitivare a actului normativ votat în lectura finală, adoptată în cadrul şedinţei de examinare a Legii nr.1260-XV "Cu privire la avocatură"; - din 16 octombrie 2003, către Guvern, privind publicarea şi intrarea în vigoare a actelor adoptate de Guvern, determinată de sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.719 din 26 decembrie 1996 "Privind asigurarea activităţii SRL "Renaştere"". Majoritatea cauzelor soluţionate de Curte în anul 2003 au avut drept obiect controlul constituţionalităţii dispoziţiilor legale care aduc atingere drepturilor şi libertăţilor social-economice. În anii precedenţi însă au prevalat sesizările asupra prevederilor legale care încalcă drepturile şi libertăţile social-politice. Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Anexa nr.1 Diagrama jurisprudenţei constituţionale în anii 1995-2003 conform atribuţiilor prevăzute de art.135 din Constituţie ( Vezi desenul din Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.19-21 din 30.01.2004, pag.33-34) Anexa nr.2 Sesizările depuse de subiecţii abilitaţi cu acest drept ( Vezi desenul din Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.19-21 din 30.01.2004, pag.35)