Hotărîre nr.10 din 15.02.2001 privind controlul constituţionalităţii Legii nr.251-XIV din 24 decembrie 1998 "Pentru modificarea art.103 din Codul fiscal şi art.20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii Legii nr.251-XIV din 24 decembrie 1998 "Pentru modificarea art.103 din Codul fiscal şi art.20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică"* Nr.10 din 15.02.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.25-26/9 din 01.03.2001 * * * * M.O., 1999, nr. 10-11, art. 49. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Corina Popa şi reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în lipsa autorului sesizării, călăuzîndu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii Legii nr.251-XIV din 24 decembrie 1998 "Pentru modificarea art.103 din Codul fiscal şi art.20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Victor Cecan, depusă la 16 octombrie 2000, în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 noiembrie 2000 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Sănătăţii. Avînd în vedere materialele dosarului şi audiind informaţia judecătorului-raportor, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 24 decembrie 1998 Parlamentul a adoptat Legea nr.251-XIV "Pentru modificarea art.103 din Codul fiscal şi art.20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică". Prin art. 1 din legea citată, în art.103 pct. 11) din Codul fiscal nr.1415-XIII din 17 decembrie 1997**, cuvintele "remediile medicamentoase indicate în Nomenclatorul de stat al medicamentelor, aprobat de către Ministerul sănătăţii" au fost înlocuite cu cuvintele "medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, precum şi materia primă medicamentoasă şi alte materiale utilizate la prepararea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii". ----------------------------- ** M.O., 1998, nr. 40-41, art. 288. Prin art. II din această lege, art.20 din Legea nr.1456-XII din 25 mai 1993 "Cu privire la activitatea farmaceutică"*** a fost modificat după cum urmează: ----------------------------- *** M.O., 1998, nr. 28-29, art. 201. "Articolul 20. Preţurile la medicamente şi la produsele parafarmaceutice (1) Preţurile la medicamente şi la produsele parafarmaceutice se stabilesc în conformitate cu prevederile prezentei legi şi altor acte normative. (2) La formarea preţurilor pentru medicamente se admite aplicarea unui adaos comercial de pînă la 40% la preţul liber de livrare al producătorului autohton sau la preţul de achiziţie de la producătorul (distribuitorul ) de peste hotare, din care: pînă la 15% pentru agenţii economici care importă medicamente, indiferent de numărul de intermediari; pînă la 25% pentru farmacii". 2. Autorul sesizării consideră că Legea nr.251-XIV nu corespunde prevederilor Constituţiei, şi anume art. 61 alin.(2), art. 64 alin.(1), art.72 alin.(3) lit.c) privind organizarea şi funcţionarea Parlamentului, art.126, care stipulează că economia Republicii Moldova este economie de piaţă, iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, şi încalcă art. 55, 56 din Regulamentul Parlamentului, deoarece proiectul legii sesizate n-a fost avizat de Centrul pentru analiză bugetară şi Guvern. 3. Raportînd dispoziţiile legii contestate la normele Constituţiei, altor legi şi acte, Curtea Constituţională relevă următoarele. Conform art.64 alin.(1), art.72 alin.(3) lit. c) din Constituţie, structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament, adoptat prin lege organică. Iar potrivit art. 14 alin.(1), art. 20 alin.(3), art. 27 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII la 2 aprilie 1996, comisiile parlamentare sînt organe de lucru ale Parlamentului, înfiinţate pentru efectuarea activităţii Parlamentului. Orice deputat al unei comisii are dreptul să participe la lucrările altor comisii. Comisiile permanente avizează proiecte de legi şi propuneri legislative, efectuează anchete parlamentare, dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme din însărcinarea Preşedintelui Parlamentului sau a vicepreşedinţilor. Art. 46, art. 47 alin.(1) şi (2), art. 51 alin.(1) şi (2), art. 56 din Regulament reglementează procedura legislativă preliminară, după cum urmează. Preşedintele Parlamentului sau vicepreşedinţii înaintează proiectul de lege sau propunerea legislativă spre dezbatere şi avizare comisiei permanente sesizate în fond, de competenţa căreia ţine proiectul sau propunerea respectivă. Pot fi sesizate şi alte comisii pentru a-şi da avizul. Orice comisie permanentă, care se consideră competentă pentru a-şi da avizul asupra proiectului de lege sau propunerii legislative, informează Biroul permanent că intenţionează să-şi dea avizul. Dacă Biroul permanent refuză, Parlamentul adoptă o decizie asupra problemei. Alte comisii permanente, care se consideră competente şi au primit proiectul de lege sau propunerea legislativă spre dezbatere în condiţiile art. 47, vor prezenta comisiei permanente sesizate în fond avizele asupra proiectelor şi propunerilor în termen de 15 zile de lucru. În caz de nerespectare a acestui termen, comisia permanentă sesizată în fond poate redacta raportul său fără avizul sau avizele celorlalte comisii. Proiectele de legi şi propunerile legislative înaintate de deputaţi, de comisiile permanente şi speciale ale Parlamentului, în afară de dezbaterea lor în comisii, se trimit de către Biroul permanent în mod obligatoriu Guvernului spre avizare. Dacă Guvernul nu prezintă avizul său în termen de 15 zile, Biroul permanent decide înscrierea proiectului de lege pe ordinea de zi fără avizul Guvernului. 4. Analizînd materialele dosarului, Curtea relevă că proiectul legii sesizate, pînă la adoptare, a fost avizat de către Comisia parlamentară pentru buget şi finanţe, Direcţia juridică a Parlamentului şi Comisia pentru protecţia socială, sănătate şi familie. Faptul că Comisia pentru protecţia socială, sănătate şi familie a ignorat obiecţiile Comisiei pentru buget şi finanţe nu poate fi considerat ca încălcare a prevederilor constituţionale sau a Regulamentului, deoarece comisia sesizată în fond poate redacta raportul său şi fără avizele altor comisii. Nu poate fi reţinută nici afirmaţia autorului sesizării că la examinarea preliminară a proiectului legii contestate Biroul permanent nu l-a trimis spre avizare Guvernului. Conform art. 56 din Regulament, Biroul permanent în mod obligatoriu trebuie să trimită proiectul legii Guvernului spre avizare. Însă conform aceluiaşi articol din Regulament, Biroul permanent este în drept să decidă înscrierea proiectului de lege pe ordinea de zi şi fără avizul Guvernului. 5. Art. 9 alin. (1) şi (3) din Constituţie stipulează că proprietatea este publică şi privată. Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factori de bază ai economiei. Conform art. 126 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Constituţie, economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie. Anume în baza acestor dispoziţii constituţionale autorul sesizării a solicitat controlul constituţionalităţii art. 20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică în redacţia Legii nr. 251-XIV din 24 decembrie 1998, prin care au fost plafonate preţurile la medicamente şi la produsele parafarmaceutice. Or, raportînd prevederile contestate la prevederile constituţionale, Curtea Constituţională reţine următoarele. Art. 47 alin. (1) din Constituţie statuează că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Pentru aceasta statul este în drept să restrîngă, numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor (art. 54 alin. (1) din Constituţie). Aceste dispoziţii corespund prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora: "În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale fiecare om nu este supus decît numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică". 6. Anterior, Legea nr. 1460-XIII din 28 ianuarie 1998 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la activitatea farmaceutică" în art. 20 stipula că preţurile la medicamente şi la produse parafarmaceutice se stabilesc în baza legii în vigoare. Prin aceasta se avea în vedere Hotărîrea Parlamentului nr. 1072-XIII din 27 decembrie 1996, care stabilea că preţurile la medicamente şi articole de uz medical se formează cu aplicarea unui adaos comercial de pînă la 50% la preţul liber de livrare al producătorului indigen sau la preţul de achiziţie de la producătorul (distribuitorul) de peste hotare, indiferent de numărul de intermediari. Modificînd art. 20 din Legea nr. 1460-XIII din 28 ianuarie 1998 şi abrogînd Hotărîrea Parlamentului nr.1072-XIII din 27 decembrie 1996 prin Legea nr. 251-XIV din 24 decembrie 1998, stabilind prin această lege un adaos comercial de 40% (în loc de 50%) la formarea preţurilor la medicamente, legiuitorul a subordonat acest proces prevederilor constituţionale (art. 47 şi 54 din Constituţie). Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţională Legea nr.251-XIV din 24 decembrie 1998 "Pentru modificarea art. 103 din Codul fiscal şi art. 20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 15 februarie 2001. Nr. 10.